Revista virtuală "Scriitori născuţi în

luna ianuarie"
Emil Gârleanu (5 ianuarie 1878)

    Îl cunoaştem după cunoscuta carte pentru copii „Din

lumea celor care nu cuvântă”, dar pe lângă activitatea de scriitor, a mai fost  regizor,
scenarist de film și jurnalist român. A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu
schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la
revistele Arhiva, Evenimentul,Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare,
Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și
colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor
Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. Reprezentant de frunte al
Semănătorismului. Foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut.
După cum am menţionat, cartea care îl reprezintă este „Din lumea celor care nu
cuvântă”.

„Cocoşul” fragment din cartea „Din lumea celor care nu cuvântă”

„…Cocoşul îşi caută cu ochii tovarăşele, le le zăreşte şi în gândul lui le judecă pe toate.
La stânga, ici, doarme Sura, nadoleanca; – băbătia, tot lângă el şi numai lângă el; a
scos cinci rânduri de pui până acum şi mai face pe tinerica; uf! tare l-a mai plictisit!
Gârleanu, Emil. Din lumea celor care nu cuvântă. – Chişinău, 1992. – 60 p. 

Umberto Eco (5 ianuarie 1932)

   Este cunoscut pe arena internaţională, în special pentru romanul său Numele
trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un roman misterios  în care combină elemente
de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci
a scris mai multe romane, incluzand Pendulul lui Foucault si Insula din ziua de ieri. Cel
mai recent, Cimitirul din Praga, publicat in 2010, este un best-seller. Eco este
președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, și
Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte
academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari
100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005

Citate din cartea „Numele trandafirului„

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era

Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu şi datoria călugărului credincios este să
repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilinţă unicul şi neschimbatul fapt al cărui adevăr
de nezdruncinat se poate afirma.”
„Femeia e ca focul care arde. Mai amară decât moartea este femeia, că e ca lanţul
vânătorilor, sufletul ei e ca o plasă, mâinile ei ca nişte funii.”
„Adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în faţă, se manifestă treptat...”

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881)

poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion
Minulescu este numit director general al artelor în 1922. Primele producţii poetice apar
în 1897, când era încă elev la Piteşti în revista Povestea Vorbei sub pseudonimul (I.M)
Nirvan. Director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile
simboliste Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri în Povestirea vorbii. S-a
format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan
Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici
dramatice.

„Romanţa fără ecou” din cartea „Nu sunt ce par a fi”

 „Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…

Îţi mulţumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?…”
Minulescu, Ion. Nu sunt ce par a fi. – Chişinău, 2001. – 302 p. 

Jack London (12 ianuarie 1876)

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney , scriitor și
jurnalist american.Opera sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența
crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală
supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. Opere cunoscute:
Chemarea străbunilor; Lupul de mare; Războiul claselor; Colţ alb etc
 fragment din cartea „Colţ alb” 
„…Odinioară, Col Alb nu fusese duşman decât celor din rasa lui, şi încă un duşman
aprig. Scum duşmanul tuturor, mai crud ca niciodată. Era chinuit atât de tare, încât ura
orbeşte şi fără cea mai slabă urmă de judeată. Ura lanţul cu care era legat, oamenii
care se uitau la el…”
London, Jack. Colţ alb. – Chişinău, 1997. – 318 p.

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850)

Cel mai mare poet român. Capodopera literară este

considerat poemul „Luceafărul”. Este un poet inegalabil, dar pe lângă activitatea de
poet, a mai lucrat la Biblioteca Centrală din Iaşi, revizor şcolar, sufleor şi copist,
redactor al ziarelor „Timpul” şi „Curierul din Iaşi”. Oera sa a  rămas vie până în prezent,
fiind tradusă în numeroase limbi. Este cunoscut şi ca prozator (Sărmanul Dionis,
Cezara etc.)

fragment din „Luceafărul”
„…El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut

În cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tânar creste…”

Eminescu, Mihai. Luceafărul. – Chişinău, s.a. – 58 p.

Anton P. Cehov (17 ianuarie 1860)

A fost medic, prozator și dramaturg rus. Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit
de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta
reputația sa postum. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au
demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan
internațional. Teatru: Cântecul lebedei; Nunta; Pescăruşul, unchiul Vania etc. 

fragment din piesa  „Livada de vişini”

…”- Liubov Andreevna: Da, într-adevăr, m-am mai liniştit. Dorm bine. Ia lucrurile mele,
Iaşa!E timpul să plecăm! (Anei) Copila mea, ne vom vedea curând…Plec la Paris…Voi
trăi cu banii pe care i-a trimis mătuşa din Iaroslav ca să răscumpărăm livada…”
Cehov. A.P. Livada de vişini. – Bucureşti, 2005. – 77 p.
 Anne Bronte (17 ianuarie 1820)
A fost o scriitoare engleză, cea mai mică dintre surorile Brontë.Pe lângă activitatea
literară a fost profesoară şi guvernantă. Opere: Agnes Grey; Necunoscuta de la Wildfell
Hall.

fragment din cartea „Agnes Grey”

„…M-a condus politicoasă în camera mea, unde m-a lăsat să-mi revin după drum. Când m-am
uitat în oglindă, m-am cam întristat: mâinile îmi erau umflate şi roşii din cauza vântului rece,
buclele îşi pierduse forma şi părul îmi era încurcat, eram trasă la faţă, iar obrajii erau vineţi. În
plus, gulerul mi se şifonase îngrozitor, rochia era stropită cu noroi şi eram încălţată cu o pereche
de cizme noi, rigide..”

Bronte, Anne. Agnes Grey. – Bucureşti, 2012. – 218 p.

Scriitori născuți în luna martie"

Ion Creangă: 1 martie Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași. A fost un scriitor

român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”. Amintiri din copilărie a fost editată și
publicată de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în
limba român. 
 Timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, însă,
este exclus definitiv din rândurile clerului deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca
în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate
incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl
destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie
la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.
Fragment din Fata babei și fata moșneagului
…”Și când a ajuns la cuptior, frumoase plăcinte erau într-nsul! Dar când s-apropie să
ieie dintr-nsele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântănă, așișjderea:
păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apa până-n gură; dar când a
vrut fata să puie mâna pe pahar și să ieie apă, păhăruțele pe loc s-au cufundat”…
Creangă, Ion. Fata  babei și fata moșneagului / Ion Creangă. / Chișinău, 2008. – 16
p. 

Gheorghe Asachi, născut la 1 martie 1788,  poet, prozator și dramaturg

român. Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii
nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare. Asachi a fost și unul din
întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova,
Albina Românească (1829). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie,
abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică
legendele istorice „Dochia și Traian”, „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț”. A scris și
nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa
de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi. S-a stins din viață la 12 noiembrie
1869. 

Fragment din Greierul și furnica

„Greierul și furnica
Săltând, greierul la țară
Șuierat-au toată vara,
Și cân iarna au venit, 
Cu nimică s-au trezit, 
Neavând măcar de dor
Muscă sau vreun viermișor
Pe furnica sa vecină,
Au rugat să-l împrumute
C-un grăunte, c-o neghină”…
Asachi, Gheorghe. Cântul cignului / Gheorghe Asachi. Chișinău: Litera, 1997. /
pag. 106

Gabriel Garcia Marquez s-a născut la 6 martie 1927 în Columbia. A fost

un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru
roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de
bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. 

  Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). 

 Mai multe producții cinematografice mexicane din anii

1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: El gallo de oro (1964)
(Cocoșul de aur),Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte),
En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso
(1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi
corazón (1979) (Maria inimii mele) etc.S-a stins din viață la 17 aprilie 2014 în Ciudad de
México,Mexic. 
Fragment din Cronica unei morți anunțate
…”Spre deosebire de logodnele din vremea aceea care erau lungi și supravegheate, a
lor a ținut numai patru luni datorită grabei lui Bayardo San Roman. N-a fost și mai scurtă
fiindcă Pura Vicario i-a cerut insistent să aștepte până se termină cu doliul în familie”…
Garcia, Marquez, Gabriel. Cronica unei morți anunțate / Gabriel Garcia Marquez. –
București: Rao, 2009. – 155 p. 

Mircea Eliade –  13 martie 1907, București; cunoscut  istoric al religiilor, scriitor

de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. În calitate de filozof și
istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al
catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962.
 Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice
traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de
variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80
de volume. Autor al cunoscutelor opere: „Romanul adolescentului miop”; „Domnișoara
Christina”, „La țigănci”, „Maitrey”, „Nuntă în cer” etc.
Fragment din La țigănci
…:”La umbra nucilor îl întâmpină o neașteptată, nefirească răcoare, și Gavrilescu
rămase o clipă derutat, zâmbind. Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte.
Începu să privească uluit, aproape cu respect, arborii înalți, zidul de piatră acoperit cu
iederă și, pe nesimțite , îl cuprinse o infinită tristețe”…
Eliade, Mircea. La țigănci / Mircea Eliade. – București, 2006. – pag. 15

Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854 la București. A fost

un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor,
inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în
literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut
modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Alexandru
Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri
talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, Tudor Arghezi și Gala Galaction.
A decedat la 24 noiembrie 1920, București.

Rondelul nopții argintate

„În noaptea de lună-argintată,
Pe pleoape când somnul se lasă,
În vis îmi clădes câte-o casă
Ce toate e-n roze-mbrăcată”…
Macedonski, Alexandru. Excelsior / Alexandru Macedonski. – Chișinău: Litera,
1997. – pag. 222
Alecu Russo s-a născut 17 martie 1819, Chișinău. A fost poet, prozator, eseist,
memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la
1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim.  Alecu Russo a studiat
în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville
din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări
literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum în
traducerea lui Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu.  A decedat la 5 februarie 1859
la Iași.
Opere: Cântarea României; Amintiri; Iașii și locuitorii lui în 1840; Palatul lui Duca
Vodă;Decebal și Ștefan cel Mare; Piatra Teiului; Stânca Corbului

Fragment din studiul istoric Decebal și Ștefan cel Mare

…”Decebal mort, Dacia cade, fecioară încă în trista condiție de provință depărtată.
Ștefan coborât în mormânt, Moldova, pre care el o ridicase la culme, se întunecă încet,
încet, pierde rangul său, drepturile sale, hotarele sale cele vechi și numai conservă
decât numele său și suvenirile domnului Ștefan”…
Russo, Alecu. Piatra Teiului / Alecu Russo.- Chișinău: Hyperion, 1991. – pag. 210. 

Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian,  s-a născut la18 martie 1895,
Câmpulung-Muscel. A fost un poet și matematician român.  A fost unul dintre cei mai
importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.În
anul 1919 începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui
Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În
timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una
din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare.
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie
la  Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând
că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian își descoperă
talentul și iubirea față de poezie. A murit la11 august 1961, București.

Munții
„Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-
Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire”…
Barbu, Ion. Joc secund / Ion Barbu. – Chișinău: Litera, 1997. – pag. 67

Ovidius – Publius Ovidius Naso s-a născut la 20 martie, 43 î.Hr. în Sulmo, azi
Sulmona, provincia Aquila. A fost fost un mare poet roman. Datorită perfecțiunii formale
a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine,
alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula
Elba, în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște
exilarea lui Ovidiu laTomis. Posibil a fost exilat din cauza poeziei  Ars amatoria, care ar
fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului. În Tristia, Ovidiu se
referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de
părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei,
nepoata lui Augustus.

Fragment din Tristele

„Tu, cartea mea, vei merge la Roma fără mine,
Te las: acolo mie a merge nu mi-i dat.
Dar fără de podoabe te du, cum se cuvine:
Un exilat ți-i tată, ia-ți strai de exilat!”…
Ovidiu. Opere. – Chișinău: Gunivas, 2001. – pag. 821

George Topârceanu – 20 martie 1886, București;  poet, prozator,

memorialist șipublicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de
colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public.
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G.
Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904). Volumele sale (Balade vesele și
triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin – Planina) se bucură de succes de
public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de
Poezie. Se stinge din viață la 7 mai 1937, Iași. 

Fragment din În așteptare

…”Erau mai ales țărani de prin județele de câmp ale Munteniei – cei mai oropsiți dintre
toți. Mă uitam la ei cu strângere de inimă. Nu se potriveau de loc cu imaginea ostașului
român, de acum și de pe vremuri”…
Torpârceanu, George. Minunile sfântului Sisoe / George Topârceanu. – Chișinău:
Litera, 1997. – pag. 258

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, s-a născut la  25
martie 1942, Timișoara. Este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în
România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor
omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații
sale publice.  De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare
și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au
mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania,
Franța etc.

Altfel
„Dar dacă soarele și luna
Sunt unul și același astru
Pe care spuma de-ntuneric
Îl travestește diferit?
Dar dacă eu sunt numai una
Clipind sub ochiul tău albastru
Sau scrijelind-o cu privirea
Bolta străină de granit”…
Blandiana, Ana. La cules îngeri / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – pag.
151

Elena Farago s-a născut la 29 martie 1878, Bârlad. A fost o poetă română care
a compus poezie pentru copii. Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”,
„Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră
(1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din
traista lui Moș Crăciun (1920). A fost distincă cu mai multe premii:
Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
Premiul Internațional „Femina” (1924)
Premiul Național pentru Literatură (1938)
Medalia „Bene Merenti” – clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din
partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare. A murit la 4 ianuarie 1954, Craiova.

La țară
„Tata taie, mama strânge
Lemnele din jur – și el,
Rezemat de-o buturugă,
Stă uitat și singurel.
I-e urât și-ar vrea să plângă,
Dar îi vine-un gând viteaz:
– Cum să plângă el degeaba,
Cân i-atâta treabă azi.
Și c-o țandără-ndoită,
Ce-i închipuie-un topor,
Ciocănește-n buturugă
Ca un om ce are zor.”
Farago, Elena. Licuriciul / Elena Farago. – Chișinău: Arc, 2010. – pag. 26

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova.

Poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de
seamă scriitori pe care i-a avut limba română.  Nichita Stănescu aparține temporal,
structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-
1970.  A debutat în 1957  în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei
poezii. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ” O viziune a
sentimentelor”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii ”
Necuvintele”;  Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri;  Premiul
Internațional „Gottfried von Herder”;  Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române
pentru volumul de poezii “Opera Magna”. A decedat la 13 decembrie 1983

Odă în metru antic

„Nu credeam să-nvăț
a muri vreodată,
nu credeam să mă zarzăre
să mă piază de murgure
înlăuntru de roată”…

Stănescu, Nichita. Necuvintele / Nichita Stănescu. – Chișinău: Litera, 1997. – pag,

318

Ioan Slavici (18 ianuarie 1848)

 A devenit scriitor îndrumat de Mihai Eminescu, iar la îndemnul
acestuia, debutează cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante
scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și
Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o
importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu a fost un
jurnalist controversat, iar în urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-
Ungaria, cât și în România. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea
memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1921. A scris şi poveşti pentru
copii, printre care: „Zâna Zorilor” şi „Floriţa din Codru”

fragment din cartea „Floriţa din Codru”

„…De trei ori scoase copacii din rădăcini, de trei ori scoase râurile din cusuru lor; de trei
ori sfărâmă nourii izbindu-i de stânci, de trei ori măturară fundul mării şi de trei ori
prăpădiră faţa pământului…”
Slavici, Ioan. Floriţa din Codru. – Chişinău, 2008. – 148 p. 

Virginia Woof (25 ianuarie 1882)

A  fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești,
cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.

În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea

literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury. Operele ei cele mai renumite
includ Doamna Dalloway(1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de
dimensiunea unei cărți A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: „O femeie
trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune”.
fragment din cartea „Doamna Dalloway”
…”Era douăsprezece fix, Big Ben bătea douăsprezece; bătăile lui erau duse de vânt
peste partea de nord a Londrei; se dizolvau în cele ale altor orologii, amestecându-se
într-un fel impalpabil, eteric, cu norii şi dârele de fum şi murind în înalt, printre pescăruşi
– bătu de douăsprezece în timp ce Clarissa Dalloway îşi întindea rochia verde pe pat…”

Woof, Virginia.Doamna Dalloway. – Bucureşti, 2009. –  185 p.

Scriitori născuți în luna aprilie"

A doua lună a primăverii, aprilie, denumit popular și prier, vine, mai întâi cu ziua
păcălelilor, cu sfânta sărbătoare a Învierii, cu multe flori și miresme… În aprilie s-au
născut și următorii scriitori: 

Octavian Goga (1 aprilie 1881) – a fost un poet român, politician,  prim-

ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al
Academiei Române din anul 1920. În numărul din 12–24 decembrie (nr. 275, p. 1098)

ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată „Tavi”.  S-a

manifestat și în calitate de dramaturg, prin peisele Domnul notar și  Meșterul Manole.
Prin cea de-a doua,  Goga a încercat să adapteze vechiului mit la drama psihologică,
reabilitând artistic vechea intrigă a timpului conjugal prin dezvoltarea și examinarea
motivațiilor erotice. A decedat în 1938. 

fragment din poezia „Plugarii”:

La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine;
Voi singuri străjuiţi altarul
Nădejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plânsul strunei mele,
Creştini ce n-aveţi sărbătoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,
Urziţi din lacrimi şi sudoare.

Goga, Octavian. Plugarii / Octavian Goga. – Chișinău: Hyperion, 1992. – pag. 23

Hans Christian Andersen (2 aprilie 1805) –  a fost

scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale:  „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”,
„Hainele cele noi ale împăratului”, „Rățușca cea urâtă” etc. Basmele sale au fost
traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în
întreaga lume. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în
memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui
Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. A murit în anul
1875.
fragment din povestea „Crăiasa Zăpezilor”:

…Karl s-a uitat la ea; era foarte frumoasă, o faţă mai cuminte şi mai drăgălaşă nici nu
se putea închipui. Acuma nu i se mai părea de zăpadă, ca atunci când o văzuse la
fereastră şi ea îi făcuse semn. Nu-i era frică de dânsa. A început să-i spuie că el ştie să
facă socoteli în gând, chiar cu fracţii, că ştie ce întindere şi câţi locuitori are ţara şi ea
zâmbea şi nu zicea nimic. Şi deodată băiatului i s-a părut că ce ştie el nu-i destul şi s-a
uitat în văzduhul larg şi înalt şi atunci ea a zburat cu el sus de tot până în norii cei
vineţii, şi vijelia vuia şi şuiera, şi în vuietul ei parcă se auzeau cântece străvechi.

Andersen, Hans Christian. Crăiasa Zăpezilor / Hans Christian Andersen. – Chișinău:

Litera, 2009. – 70 p. 

Emile Zola (2 aprilie 1840) – a fost

un romancier francez. Majoritatea romanelor lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă
numele Les Rougon-Macquart (Familia Rougon-Macquart). Având ca scenă cel de-al
doilea imperiu francez, seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al
unor fenomene deviante într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale
sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. 
 fragment din romanul „La Paradisul Femeilor”
…Asta era mândria lui de artist, niciun lucrător partizan nu era în stare să facă un
mâner ca al lui, uşor şi solid. Sculpta mai ales măciuliile cu o fantezie încântătoare,
reînnoind întotdeauna subiectele: flori, fructe, animale, capete, înfăţişate cu un aer viu,
real. Făcea totul cu un briceag; îl vedeai zile întregi cu ochelarii pe nas, scobind lemnul
de merişor sau abanosul…
Zola, Emile. La paradisul femeilor / Emile Zola. – București: Biblioteca Adevărul, 2010.
– 428 p. 

Fănuș Neagu (5 aprilie 1932) – povestitor,

memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român.  A îndeplinit funcția de director al
Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent
al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. În anul 1954 debutează
cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc
debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964
sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962
„Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”
etc. A murit pe data de 24 mai 2011 la spitalul Elias din București.
fragment din cartea „Dincolo de nisipuri”

…Cand au batut clopotele, satul s-a mutat pe malul garlei. Barbatii au tabarat cu sapele
si tarnacoapele sa sparga movilele de pamant care astupau intrarea in santuri. Femeile
n-au coborat, se ingramadisera sub un otetar si tineau copiii langa ele, fiindca valurile
puteau sa-i traga in valtoarea lor, din care nu mai e scapare. Nu se stie de ce aveau
credinta ca garla, pornind de la munte, se lasa la vale insotita de un vant rau, aspru, ca
de inghet, si se infiorau dinainte, ca jivinele plapande cand simt ca se apropie iarna
grea. Doua dintre ele rostogolira cu mainile pana-n gura vadului un pietroi mare, cat o
buturuga, ca sa fie acolo pentru spalat rufele. Jos, intr-o groapa, un batran intindea
carlige de undit, legate de o sfoara prinsa de un tarus infipt in buza malului…

Neagu, Fănuș. Dincolo de nisipuri. / Fănuș Neagu. Chișinău, s.a. 

Emil Cioran (8 aprilie 1911) – a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța,
unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză. Prima lui carte apărută în
1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru
premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. A murit în 1995
fragment din cartea „Pe culmile disperării”:
 …Am cel mai mare dispreţ pentru acei care râd de sinuciderile din
iubire, deoarece aceştia nu înteleg că o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce
iubeşte o anulare a fiinţei lui, o pierdere totală de sens, o imposibilitate de fiinţare. Când
iubeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o
nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe. Marile
pasiuni, când nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decât marile deficienţe…
Cioran, Emil. Pe culmile disperării / Emil Cioran. – București, 2008. – 150 p.
Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858) – a fost
un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al
Bucureștiului. Rămâne în literatură, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin trilogia
dramatică moldovenească. A decedat în 1918

fragment din cartea Domnul Vulcea și alte nuvele:

…A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; şi cade, cade puzderie măruntă şi deasă, ca făina
la cernut, vânturată de un crivăţ care te orbeşte. Muşcelele dorm sub zăpadă de trei
palme. Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzări şi de
corcoduşi. Vuiet surd să încovoaie pe după dealuri şi să pierde în văi adânci. Cerul e ca
leşia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, croncăie, căutând spre păduri. Viscolul să
înteţeşte. Vârtejele trec dintr-un colnic într-altul. Şi amurgul serei se întinde ca un
zăbranic sur…

Delavrancea, Barbu. Domnul Vulcea și alte nuvele / Barbu Ș. Delavrancea. – București,

s.a. – 222 p.
 Madga Isanos (17 aprilie 1916)
– avocată, poetă, prozatoare și publicistă română. A fondat în 1938, împreună cu alți
scriitori Gruparea scriitorilor tineri. Anul 1933 a fost un an de referință în activitatea
poetei: colaborează la mai multe reviste, publică poezii ca Rugăciune în pădurea de
brad, Bunicul, Regret, în Însemnări Ieșene. Apoi, Întoarcerea
gospodarului, Fragment, Zori, Moartea
bunicului, Leagănul, Interior, Insulă, Poem, Pomii cei tineri, în ”ziarul Iașul” și, în același
ziar, recenzii la  ”Enigma Otiliei” de G. Călinescu 
fragment din poezia „Pomii cei tineri”:
Pomii cei tineri, în dimineata de marte,
unii lângã altii au stat sã se roage –
fruntile lor strãluceau inspirate deasupra
pãmântului încã-n zãpezi.

Si-n aerul în care nu erau zboruri,

pomii, ale cãror umbre nu se nãscuserã,
cântau un imn pentru viatã,
ca niste oameni goi si frumosi ei cântau…

Isanos, Magda. Confesiuni lirice / Magda Isanos. – Chișinău, 1989. – pag. 12

Charlotte Bronte (22 aprilie 1816) –  a fost

o romancieră și poetă engleză, sora mai mare a celorlalte două scriitoare: Emily
Brontë și Anne Brontë. Charlotte Brontë, care obișnuia să folosească pseudonimul
de Currer Bell, este cunoscută pentru cartea ei Jane Eyre, unul dintre cele mai
celebre romane din literatura engleză și cea universală.
fragment din romanul „Jane Eyre”:

…Eram multumită. Nu mi-au plăcut niciodată plimbările lungi, mai ales pe frig, și eram
îngrozită ca o să trebuiască să mă întorc în înserarea rece, cu mâinile și picioarele
înghețate, mâhnită de cuvintele cu care mă mustră Bessie, bona copiilor, ți umilită de
conștiința inferiorității mele fizice față de Eliza, John și Georgiana Reed…

Bronte, Charlotte. Jane Eyre / Charlotte Bronte. – București, 2007. – 560 p.

Veronica Micle (22 aprilie 1850) – a fost o poetă română. A publicat poezii,
nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg
în special datorită relației cu Mihai Eminescu.Debutează în 1872 în Noul curier
român cu două lucrări în proză: Rendez-vous și Plimbarea de mai în Iași. Majoritatea
poeziilor sunt publicate în Convorbiri literare. 
„Și ura și iubirea”

Și ura și iubirea acuma de la tine

Far’ de însemnatate vieții mele-ar fi,
Iubirea ți-am plătit-o cu lacrimi și suspine
Și ura-ți neîmpăcată cu ce-aș mai răpsplăti.

Dar tu de vrei ca-n urmă-ți eu tot să mai plâng încă

Și vecinic sfâșîată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că ma-i uita. 

Micle, Veronica. Poezii / Veronica Mihai. – Chișinău, 1989. – pag. 66

Camil Petrescu (22 aprilie 1894) – a fost un romancier, dramaturg, doctor
în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura
română, în special, ca inițiator al romanului modern.

fragment din romanul „Patul lui Procust”:

…Mă iubea de cincisprezece sau şaisprezece ani. Ştiam că sunt pasiunea lui rămasă
din adolescenţă, cum rămâne puţin ilogică şi copilăroasă mintea bolnavilor după
meningită. Acum cincisprezece ani eram, mi se spune şi astăzi, cea mai frumoasă fată
din orăşelul nostru. E foarte important acest „cea mai” în orăşelele mici.(…) Cea mai
frumoasă recoltează toate visurile, toate ambiţiile adolescenţilor din oraş…
Petrescu, Camil. Patul lui Procust / Camil Petrescu. – București, 1997. – 257 p. 

William Shakespeare (23 aprilie 1564) –  fost un dramaturg și poet englez,

considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet
național al Angliei. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând și unele realizate în
colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2
lungi poeme narative, precum și alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse
în aproape fiecare limbă vorbită. A murit în anul 1616.

fragment din cartea „Viața și moartea Regelui Richard al III-lea”:

…Nu va trăi, zic eu; dar nici să moara. Cît nu-l urnesc de zor pe George spre cer. Mă
duc să-i zgîndăr ura pentru Clarenco Cu-nvîrtoșate-n adevăr minciuni: și dacă nu dau
greș, ci trag în plin, Nu mai trăiește Clarence înc-o zi, și-atunci pe rege ia-l la sînu-ți,
Doamne !…
Shakespeare, William. Viața și moartea Regelui Richard al III-lea /
William Shakespeare. – Pitești: Paralela 45: 2008. – 273 p.

Vladimir Nabukov (23 aprilie 1899) – a fost un scriitor american de

origine rusă; familia sa aparținea aristocrației și a fost nevoită să emigreze în timpul
revoluției bolșevice.

O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă

numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de
personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franța, prin intermediul unei edituri
pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1958 și în
America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de
Vladimir Nabokov. A murit în 1977
fragment din romanul „Lolita”
...Dintr-o dată ne-am pomenit îndragostiți nebunește, o dragoste chinuitoare, stângace,
nerușinată; lipsită de speranță, aș adăuga eu, fiindcă această frenezie a posesiunii
reciproce s-ar fi putut alina doar dacă particulele sufletelor și trupurilor noastre…
Nabukov, Vladimir. Lolita / Vladimir Nabukov. – Iași, 2011. – 323 p.

Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922)

– poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în
legislatura 1992–1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța
Civică. Numele adevărat Ștefan Popa.A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar,
câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul
însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis
în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. A decedat în anul 2002.
fragment din poezia „Cenușă vie”:
Când ani şi secoli or să se strumute
ştergând din amintire pe poet
şi-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
îşi vor aprinde tânăra virtute
şi dragostea va înflori mai iute,
şi vârstele vor trece mai încet…
Doinaș, Ștefan Augustin. Voluptatea limitelor / Ștefan Augusitn Doinaș.  Chișinău.
Litera, 1997. – pag. 75

Ioan Mânăscurtă (28 aprilie 1953) – Prozatorul, publicistul,

traducătorul Ioan Mânăscurtă s-a născut la 28 aprilie 1953, în s. Popeştii de Sus,
Drochia. Îşi începe activitatea profesională în calitate de redactor la ziarul „Tinerimea
Moldovei”, apoi la revista „Femeia Moldovei. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova
(1981). În 1997 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Tăierea
capului, iar în 2004 – Premiul „Carte pentru promovarea spiritului de toleranţă” acordat
de către Comisia Naţională a Republicii Moldova pentru UNESCO în cadrul ediţiei a
VIII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău (pentru Primul meu
dicţionar). 
fragment din cartea  „Artefact”, propusă în cadrul concursului Bătălia cărților
…Păi, știți că doamna Fantomă era de felul ei cam zăludă și, dacă se distra, se distra
din toată inima. Ce-i drept, nu se știe cu exactitate dacă fantomele au sau nu au
inimă…
Mânăscurtă, Ioan. Artefact / Ioan Mânăscurtă. – Chișinău: Princeps, 2004. – 184 p. 

"Scriitori născuți în luna mai"

Niccolo Machiavelli (3 mai 1489, Florența)  a fost un diplomat, funcționar
public, filozof, om politic și scriitor italian. Ca scriitor este cunoscut prin
opera c, Principele (1513), în care descrie metodele prin care un principe poate dobândi
și menține puterea politică. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a
tiraniei și despotismului unor conducător este bazat pe credința lui Machiavelli că un
suveran nu este constrâns de normele etice tradiționale. Machiavelli credea că aceste
reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale
perioadelor anterioare. Alte opere: Belfagor, La mandragola („Mătrăguna„), Sette libri
dell’arte della guerra („Șapte cărți despre arta războiului”) etc. A murit în anul 1527. 
Fragment din Principele
…”Unii oameni ar putea să se întrebe cum este oare posibil ca Agatocle, și alții
asemenea lui să fi putut, după atâtea trădări și cruzimi, să mai trăiască multă vreme și
fără primejdie în țara lor și să se apere de dușmanii lor”…

Henryk Sienkiewicz ( 5 mai 1846 Polonia) a fost un

romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat
al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. În timpul primului război mondial,
Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de
ajutorare a victimelor războiului din Polonia. Opera care l-a marcat ca scriitor este Quo
Vadis, dar pe lângă ea mai are alte opere ce merită a fi citite:  (Prin foc și
sabie),  (Familia Połaniecki), (Pe țărmul însorit) etc. Moare la 15 noiembrie 1916 la
Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924
Fragment din opera Quo Vadis:
…”Orice sac își găsește peticul, dar astăzi am cugetat și așa prea mult, asta mă
sfârșește. În schimb, îți promit că mâine mă voi gândi la dragostea ta, și Petronius n-ar
mai fi Petronius dacă n-ar găsi o soluție.”… 
 Rabindranath Tagore (6 mai 1861, Calcuta). a fost un
scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului șiProfetul
Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.Tagore a fost
un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-
a tradus unele opere concepute în bengali. Moștenirea literară a lui Tagore cuprinde
peste 100 de povestiri, 50 de volume de versuri, 12 romane, articole publicistice, lucrări
filosifice, eseuri. S-a stins din viață la  7 august 1941.
Fragment din Grădinarul

…”– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând
viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea
este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile
durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.
– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca
apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.”…

Lucian Blaga ( (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu). a fost un filozof, poet,

dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat
perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în
universalitate. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei
fabuloase absențe a cuvântului”,  viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un
vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta
de patru ani. 
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
 „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

Mihail Bulgakov (15 mai 1891)

–  romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană.În 1920 renunță la cariera de
medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale.
În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică
nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda
Albă.  În 1928 începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul
cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala
bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.
Fragment din cartea Scene moscovite
…”M-a lăsat fără nici un răspuns. A zâmbit timid și a plecat. Și din nou au început să
sufle-n țignale, să fluture, să alerge de colo-colo. În cele din urmă, au decuplat
vagoanele cu beteșuguri. Iar noi, în acest mod, am acumulat o întârziere de vreo două
ceasuri și jumătate.”…

Honore de Balzac (20 mai 1799) – romancier, critic

literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari
scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului
fantastic. Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de
“Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de
ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La
Comédie humaine”. 
Fragment din Moș Goriot
…”Temniţa nu merge fără temnicer ; una fără alta nu pot fiînchipuite. Buhă iala gălbejită
a acestei femei mărunte este produsul vieţii acesteia, după cum tifosul este consecinţa
emanaţiilor dintr-un spital. Juponul ei de lînă tricotată , mai lung decît fusta croită dintr-o
rochiemai veche şi ale cărui scame curg prin găurile stofei mîncate de vreme, reprezintă
parcă, luaţi la un loc,salonul, sala de mîncare
şi grădiniţa, vesteşte înfăţişarea cuhnei şi parcă-ţi spune cam cum trebuie să arate
clienţii pensiunii.”…

Hector Malot (20 mai 1830) – a fost unul dintre cei mai

cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru
romanul „Singur pe lume„. 
Fragment din cartea Singur pe lume:
…”Ajunserăm curând la pădurice şi, după ce lăsarăm traistele jos, ne aşezarăm pe
iarba care începea să încolţească şi prin care bănuţii răsăreau ici şi colo; Sufleţel,
scăpat din lanţ, se repezi într-unui din copaci, scuturându-i crengile pe rând, de parcă ar
fi vrut să scuture nuci, în vreme ce câinii mai cuminţi şi mai osteniţi, se culcară în cerc în
jurul nostru.”…
 Tudor Arghezi (21 mai 1880, București) a fost un scriitor
român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența
baudelairianismulu. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din Argesis –
vechiul nume al Argeșului. Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima
oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul
Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins
cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann
Gottfried von Herder.
Fragement din poezia Lumina lină
„Cum te găsești, ușoara zburătoare,
Zăcând aici, pe-o margine de drum,
Și nu dormind într-un polen de floare,
Învăluită-n aur și parfum?”

"Scriitori născuți în luna septembrie"

06.09.2015bibliotecanicolaetitulescu

În prima lună de toamnă s-a născut autorul operei Ultima lună de toamnă – Ion Druță,
dar și multe alte personalități din domeniul literaturii

Ion Druță s-a născut la 3 septembrie 1928 în

Horodiște, actualmente raionul Dondușeni.Este un scriitor, poet, dramaturg și istoric
literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române. Primele
povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor ’50. Operele sale  Frunze de
dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița,
Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei  etc. fac parte
din fondul de aur al literaturii naționale contemporane. A scris și pentru copii – Balada
celor 5 motănași, Povestea furnicii. Din 1960 locuiește în Rusia.
fragment din opera Povara bunătății noastre
…Tata caută în jur ceva să se apere, dar nu găsește nimic. Îi sperie cu coșul în care
duce daruri, se face a le da câte un picior, dar câinii îs răi, țin să muște. În pragul
cantonului apare o bătrânică gârbovită cu un scăunaș subțioară. Pune scaunul lângă
prag, se așază pe el și începe a privi un spectacol cu următorul conținut: doi câini
turbați și un moșneag ce n-are cu ce se apăra…
Druță, Ion. Povara bunătății noastre. – Chișinău: Cartier, 2012. – 667 p.

Alexandru Vlahuță s-a născut la 5 septembrie la

Pleșești.  A fost un cunoscut scriitor român, autorul opereo România Pitorească. A
activat și în calitate de profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene. A fost
și t revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–
1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Opere: Dan, În
vâltoare, Clipe de liniște, Din durerile lumii etc.
Fragment din poezia În amurg
Vâslaș ce-aleargă împins în zare
De oarba sete a fericirii,
Pe câmp de ape fără cărare,
Omul e pururi prad-amăgirii.

Căci scris e dorul să și-l agațe 

Numai de umbre și de năluce,
Ce-n a lui veșnic întinse brațe
Zădarnic cearcă să le apuce.
Vlahuță, Alexandru. Iubire. Chișinău, 1997. – 390 p. 

Nicolae Filimon – 6 septembrie 1819, București.

Este autorul nuvelor romantice și realist-satirice și primul critic muzical român. A scris
un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident, în Ungaria, Austria și Italia. Cea mai
importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi și noi, apărută în 1863. Romanul este
o frescă a societății românești la începutul secolului XIX. S-a stins din viață la 19 martie
1865
fragment din Ciocoii vechi și noi
…După ce usucă scrierea prin puțin nisip pus peste dânsa, el strânse biletul în două și-l
dete în mâna lui Dinu; acesta îl citi, făcu o temenea sau un compliment otoman și
sculându-se în picioare se îndreaptă către o masă. Deschise un mic sipet de lemn de
chiparos și scoase dintr-însul pitacul de orânduire, învestit cu subscrierea și sigiliul
domnesc…
Filimon, Nicolae. Ciocoii vechi și noi. – Chișinău, 1997. – 262 p.

Ion Agârbiceanu s-a născut ls 12 septembrie

în  Cenade, comitatul Alba de Jos. A  fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept
al semănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A
primit premii importante printre care:  premiul național pentru proză în 1927, Ordinul
Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua
Republicii etc. A murit  la 28 mai 1963, Cluj.
fragment din Fefeleaga
…Ceva numai nu se potrivea cu bătrânețile dumnealui: când se apropia toamna, cu
pâlcele de neguri, cu nouri grei de plumb, cu vânturile tari și reci, care păreau țesute din
vaiete și durere, cu ploile dese și subțiri-subțiri, atunci ieșea părintele Viron în pridvor și-
și ațintea ochii neclintit în plumburiul cerului…
Agârbiceanu, Ion. Fefeleaga. – Chișinău: Litera, 1997. – 366 p.

George Bacovia – poetul simbolismului s-a născut la 17 septembrie 1881 la

Bacău. A fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este
autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura
română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. Volume:
Plumb; Scîntei galbene, Cu voi, Comedii în fond, Stanțe burgheze etc. 

poezia Amurg de toamnă
Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt – 
Departe plopii s-apleacă pe pământ
În larg balans lenevos, de gumă.
Pustiu adânc…și-ncepe a-nnopta,
Și-aud gemând amorul meu defunct;
Ascult atent privind un singur pucnt
Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha…
George Bacovia. Opera poetică. – Chișinău: Cartier, 2005. – 352 p.

William Golding – 19 septembrie

1911. romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983.  William
Golding s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani, în 1961. Experiența
războiului avea să-l marcheze profund: el și-a pierdut atunci încrederea în om ca o ființă
inocentă: pentru el, până și copiii poartă în suflete germenele răului. Aceasta este tema
primului său roman, The Lord of the Flies, din 1954 (Împăratul muștelor) care a
cunoscut un enorm succes imediat după apariție. A decedat la 19 iunie 1993. 
fragment din romanul Împăratul muștelor 
…O rupse la fugă prin nisip, sub razele neîndurătoare ale soarelui, traversă platforma și
dădu peste hainele risipitoare. Îmbrăcatul cămășii cenușii îi produse o nouă și stranie
plăcere. Se urcă pe marginea platformei și se așează la umbra verde, pe un trunchi din
apropiere. Piggy se saltă și el, strângând la subsoară aproape toate hainele…
William Golding. Împăratul muștelor. București: Humanitas, 2013. – 228 p.

George Coșbuc s-a născut la 20 septembrie

1866.  A fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania,
membru titular al Academiei Române din anul 1916. Este unul dintre reprezentanții
marcanți ai semănătorsimului. Inventator de forme poetice, este considerat poetul cu
cea mai rafinată artă prozodică din poezia românească. A efectuat studii aprofundate
asupra folclorului. A decedat la 9 mai 1918 la București. 
fragment din poezia Nunta în Codru
…Dar pe mire cum îl cheamă,
Cine-i el și-al cui?
N-auziși de sturz, bag samă!
Până și-mpăratul știe
Și-i bogat? Ce-i pe câmpie,
Tot ce vezi, i-al lui!
 Coșbuc, George. Opera poetică. – Chișinău, 2006. – 351 p.

Herbert George Wells s-a născut la  21

septembrie 1866, Bromley, Kent.  A fost un scriitor englez celebru pentru cărțile sale de
ficțiune precum Mașina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în
Lună și Insula Doctorului Moreau. A mai publicat nuvele contemporane, istorie și
comentarii sociale. A fost un socialist declarat și un pacifist, operele sale mai târzii
devenind tot mai politice și didactice. Atât Wells cât și Jules Verne sunt recunoscuți ca
„părinții genului științifico-fantastic”. S-a născut la 13 august 1946, Londra.
fragment din Omul invizibil
…În lunea Rusaliilor, mrs. Hall și soțul dumisale se treziră dis-de-dimineață, înainte
chiar de Mille să se fi înhămat la corvoada zilnică, și coborâră tiptil în pivniță. Aveau de
îndeplinit acolo o operație care-i privea exclusiv pe ei – ceva în legătură cu greutatea
specifică a berii lor…
Wells, Herbert George. Omul invizibil. – Chișinău, 2005. – 202

F. Scott Fitzgerald s-a născut la 24 septembrie

1896.  Scriitor american. Este considerat unul din cei mai mari scriitori ai secolului
douăzeci. Fitzgerald a făcut parte din așa-zisa „generație pierdută” a americanilor
născuți în anii 1890 și maturizați în perioada Primului război mondial. Opere:  Dincoace
de Paradis, Povestiri din epoca jazzului,  Cei frumoși și blestemați, Marele
Gatsby, Dulce e noaptea, Ultimul magnat etc.
fragment din Visuri de iarnă și alte povestiri
…Au fost și succese, dar pentru ele muncea mai mult, sau așa i se părea, pentru că
începuse să plătească tribut vieții sale dezordonate. Întotdeauna se gândise să se
odihnească ori să renunțe la nesfârșitele țigări, dar acum exista atâta concurență –
oameni noi ce apăreau în branșă, cu noi reputații de infailibilitate – și pe lângă asta, el
nu era obișnuit cu o viață ordonată…
Fitzgerald, Francis Scott. Visuri de iarnă și alte povestiri. Chișinău, 2015. – 227 p.