A.

ION CREANGĂ – „FRATE GENIAL AL SCRIITORILOR POPULARI”

B. Scriitor cult cu un tonus vital propriu, „un dramaturg deghizat în prozator” (George Călinescu)
care gândește mitic și epic, o conștiință artistică rațională și spontană, Ion Creangă - „frate genial
al povestitorilor populari” (George Călinescu) - este un autor clasic,1 cărturăresc, moralist și
livresc, comparat cu Francois Rabelais, Sterne, Perrault și Anatole France prin tehnica
cărturărească a ironiei disimulate, dar nu satirice, prin rafinamentul artei spunerii, prin
jovialitatea cuceritoare și atotcuprinzătoare și prin tehnica fanteziei verbale și a umorului
spumos. 2 Formula de „scriitor genial” a fost consacrată în critica literară de G. Călinescu, iar
opera lui Ion Creangă reprezintă „expresia unui suflet elementar şi un spectacol natural dar
mereu surprinzător al unei lumi arhetipale ce trăieşte mai ales prin limbaj, prin plăcerea
spunerii”. (George Călinescu)
C. În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia
poporului, cum s-au format în mii de ani de așteptare la împrejurările pământului dacic,
dedesuptul naționalismului românesc:
D. „Opera lui Creangă este epopeea npoporului român. Creangă este Homer al nostru. În Creangă
trăiescn credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum
s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesuptul fluctuaților
de la suprafața vieții naționale. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc
între popoare, al sufletului moldovenesc între români, al sufletului țărănesc între moldoveni, al
sufletului omului de munte între țăranii moldoveni. Creangă explică ceea ce zugrăvește prin
proverbe. De aici frecvența proverbelor în scrierile sale”
E. . 3 Opera sa este „o operă rapsodică reprezentativă ca sens al vieții și al valorilor artistice
românești durabile”. (George Călinescu)4 Prin aceasta, autorul se înscrie în rândul scriitorilor
populari, dar care au o viziune realistă asupra existenței umane, prin care sunt valorificate la
înalta lor valoare spiritul creator al limbii și ficțiunii populare, a substanței sufletului național,
prin simbioza organică a umanismului și optimismului structural al culturii poporului român.
Basmul, povestea valorează cât valorează talentul celui care povestește: poveștile sunt bucăți
rupte din viața neamului moldovenesc.5 Soacra cu trei nurori, Stan Pățitul, Badea Ipate sunt
oameni vii, țărani din Humulești. Și vestiții Ochilă, Flămânzilă, Gerilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă
sunt flăcăi șugubeți ca și dascălii Mogorogea, Trăsnea și ceilalți din „Amintiri din copilărie”.

Procesul creației este complex, ca și arta scriitorului, căci, în majoritatea scrierilor sale, Ion Creangă
toarnă într-o formă nouă, inimitabilă, originală, un fond preexistent de motive și de idei universale,
caracteristice tuturor basmelor. Ion Creangă nu este „un simplu povestitor”, așa cum afirma Vladimir
Streinu, care, în narațiune, se lasă condus de simpla succesiune de motive, simboluri și funcții ale narării
acțiunii, ci este un creator autentic, care integrează în universul imaginar numai acele elemente ce
slujesc mesajului moral al operei.7 Creația sa nu operează numai cu magma primordială a narațiunii, cu
miticul pur, ci presupune eleaborare, precizie a expresiei, o perfectă funcționalitate a ei în ansamblul
textului. Diferența scrierilor sale față de creațiile populare este datorată de disponibilitățile creatoare,
de preponderența descrierilor, comparabile cu marile viziuni ale poeziei, prin arta narațiunii, alături de
adundența și strălucirea dialogului, creator de tipuri și de atmosferă. Proiecția în fabulos a unor
întâmplări aparent banale, desprinse de lumea satului, granița dintre real și fantastic, incertă și mereu
oscilantă sunt doar două dintre trăsăturile operei lui Ion Creangă. Autorul face apel, în dese rânduri la
timpul primordial, la extracția din mit a unor funcții sau acțiuni constante, a unor motive și personaje, pe
care le pune în coerență, într-o operă literară cu tentă puternică de originalitate.
Pe Ion Creanga trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și
apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul
poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.

m…..

"În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-
o durată spirituală,.”

Viata personala a lui Ion Creanga, transpusa in detaliu in "Amintiri din copilarie" ii confera reputatia de
mare prozator, iar sinceritatea cu care prezinta detaliile intime din viata sa, fac din opera sa una dintre
cele mai valoroase creatii ale literaturii romane.

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită
măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales
datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie,
iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe
școala de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după care mama sa îl
încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl
are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din
Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este
silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri.

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl
aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rîndurile clerului, deoarece și-a
părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile
cu statutul de diacon.

Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare.

În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.

În 1871 apare în Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. În același an este exclus
din rîndurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Învățătorul copiilor , unde
inserează trei povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.

Un an mai tîrziu este exclus și din învățămînt și, în ciuda plîngerilor și protestelor sale, situația rămîne aceeași. Își cîștigă existența
ca mandatar al unui debit de tutun.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegînd o
locuință în mahalaua Țicău.

În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui
Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale.

În cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori și Capra cu 3 iezi.

Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă.

Cîţiva ani mai tîrziu a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi
Micle.
Ion Creangă călătorește la Slănicul Moldovei pentru a-și îngriji sănătatea,îl vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamțului.

Horia Creangă, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. În capitală a proiectat peste
70 de imobile. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului, astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect
scolit la Paris.

Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi
inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.

La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul
Eternitatea din Iași.

"În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-
o durată spirituală,.”

În Creangă trăiescn credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului,
cum s-au format în mii de ani de adaptare la împrejurările pământului dacic, dedesuptul fluctuaților de
la suprafața vieții naționale.

…….. Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare, al sufletului
moldovenesc între români, al sufletului țărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte între
țăranii moldoveni.

Viata personala a lui Ion Creanga, transpusa in detaliu in "Amintiri din copilarie" ii confera reputatia de
mare prozator, iar sinceritatea cu care prezinta detaliile intime din viata sa, fac din opera sa una dintre
cele mai valoroase creatii ale literaturii romane.