Amintiri din copilărie

de ION CREANGĂ

„Eu atăt am știut numai , că am scris lung ,

pentru că n-am avut timp să scriu mai scurt ”
(Ion Creangă)

Ion Creangă este unul dintre cei mai îndrăgiți autori de povești, povestiri , de către
copiii mici și nu numai .(SNTEZE DE LITERATURĂ PENTRU COPII ,Marius-Valeriu
Grecu editura Sintech 2018)
De-a lungul vieții, Ion Creangă s-a străduit să-și asume un model cultural structurat in
exclusivitate sub semnul scrisului. Prin scris humuleșteanul se plasează definitiv de partea
cealaltă, a oglinzii, care propune lumea , fără a putea însă umple formele fidel redate cu fiorul
viu și cu freamătul inimitabil al vieții înseși.( Deschideri, Mircea Moț ,Ion Creangă sau pactul
cu cititorul ,editura Paralela45 )
Poveștile și povestirile sale , în număr de 14 , au la bază teme diverse și sunt scrise
într-un limbaj atractiv și accesibil pentru cei mici. „ După cum La Fontaine a zugrăvit în
dobitoacele sale pe contemporani , stările sociale și până și pe Ludovic XIV, tot așa și marele
nostru scriitor , în poveștile sale, a zugrăvit lumea reală pe care a cunoscut-o. „ Miraculosul” e
secundar , afară de unele cazuri când îi servește să exagereze umoristic .”( SNTEZE DE
LITERATURĂ PENTRU COPII ,Marius-Valeriu Grecu editura Sintech 2018)
Operă a maturităţii scriitoriceşti a lui Creangă, Amintirile aduc în atenţie o galerie
bogată de figuri omeneşti, o serie de întâmplări povestite cu umor, ce sunt posibile oriunde şi
oricând, urmărind evoluţia lui Nică a lui Ştefan a Petrei, nu neapărat în ordine cronologică, de
la copilărie până la tinereţe.(Dicționar de texte literare pentru clasele V-VIII, Florin Șindrilaru
,Steluța Pestrea Suciu, Mircea Moț (coordonatori) ,editura Paralela 45 .)
Ion Creangă s-a născut la Humulești la data de 1martie 1837 ca fiu al lui Ștefan al
Petrei Ciubutariu și al Smarandei Creanngă din Pipiring. Începe a învața la școala din
Humulești din anul 1846, iar din cauza apariției epidemiei de holeră va înceta a merge la
școala.
 În anul 1849 va relua cursurile în Broșteni unde îl va duce bunicul său dar o va părăsi
și pe aceasta, urmând ca în vara aceluiași an să înceapă a învăța la Târgu-Neamț, avându-l
profesor pe Isaiia Tedorescu. La școala din Târgu-Neamț învață psaltichia pe lăngă un
cântăreț al Bisericii Adormirea.Era dorința mamei sale, Smaranda, ca băiatul să se pregătească
pentru cariera preoțească, în timp ce tatăl său s-ar fi mulțumit ca Nică să rămână „ om de
treabă și gospodar în sat la Humulești”.
În toamna anului 1854 este trimis la școala de catiheți din Fălticeni, avându-l profesor
pe Nicolae Conta, pe care o urmează destul de neregulat. În 1855 Ion Creangă începe să
urmeze seminarul teologic din Socola-Iași, unde va rămâne până în anul 1858.
(MONOGRAFIA SATULUI ȘI IMAGINEA COPILĂRIEI ÎN OPERA LUI ION
CREANGĂ, Marilena-Iuliana NEACȘU ,editura Hoffman, pagina 11).
În anul 1858 în iunie, moare tatăl scriitorului, iar împovărat de greutățile familiei,
acesta părăsește studiile de la Socola popi și încearcă sa-și găsească o slujbă.
Ion Creangă se căsătorește în anul 1859 în august cu Ileana Grigoriu, fiica preotului de
la Biserica Patruzeci de Sfinți din Iași iar in noiembrie va fi hirotonisit preot la biserica
socrului său.( MONOGRAFIA SATULUI ȘI IMAGINEA COPILĂRIEI ÎN OPERA LUI
ION CREANGĂ, Marilena-Iuliana NEACȘU ,editura Hoffman, pagina 13)
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire.
A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca)
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care
se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale
sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și
apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Miclea.(Wikipedia.org)
Amintiri din copilarie reprezintă una dintre cele mai frumoase opere autobiografice,
memorialistice, despre copilărie din literatura română. Motivul care l-a determinat pe
Creangă, să-și reamintească clipele minunate , petrecute în timpul celei mai frumoase
perioade din viața omului, nu ne este cunoscut. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în analiza
profundă și amănunțită asupra operei lui Creangă, în special a Amintirilor, în lucrarea Ion
Creangă, apărută în anul 1963, precizează că dată fiind perioada dificilă, poate cea mai tristă,
din viața scriitorului, „când existența lui era din ce in ce mai grea” însă „și cum plăcerea
neasemuită de a se cufunda în primele impresii, luminoase și trainice” ale celor care i-au
marcat existența încă din fragedă pruncie, a așternut pe hârtie acest roman al copilăriei.
(Sinteze de literatură română veche și modernă, Marius-Valeriu Grecu, editura SINTECH ,
Craiova,2015 pagina 133).
Opera Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, apare în revista „Convorbiri literare”
astfel: în 1881, ianuarie, partea I, în aprilie partea a II-a şi în 1882, martie, partea a III-a,
ultima parte fiind publicată postum, în 1892.
Amintiri din copilărie este un roman autobiografic, romanul formării personalităţii
unui tânăr şi un bildungsroman, care prezintă procesul educaţiei şi al experienţei dobândite de
Nică, Ion Creangă fiind scriitorul care realizează „primul roman al copilăriei ţărăneşti” din
literatura noastră. (Crismedia.ro , Amintiri din copilărie de Ion Creangă ).
Individul operei lui Creangă (și ne referim aici la personajul Amintirilor din copilărie )
celebrează periodic realitatea prin joc, acel joc întotdeuna „de-a ceva ” fiindcă acesteia alta,
construită , în exclusivitate prin imaginație. Personajul se mulțumește (și aceasta este in fond
simțită ca o datorie ) să o sărbătorească pe cea existentă. De altfel Nică, personaj capabil să o
facă prin modul lui ingenuu de a fi in lume. .( Deschideri, Mircea Moț ,Ion Creangă sau pactul
cu cititorul ,editura Paralela45 , pagina 57).
Deși Creangă nu a fost un om instruit, care să fi facut școli înalte si numeroase, să fi
avut acces la literatura europeană a vremii ca și Eminescu, el scria cu un talent înnăscut, ajutat
de o memorie prodigioasă, careăși reamintește amănunțit, detaliat într-un limbaj colorat, viu,
moldovenesc, pozne și minunata lume a copilăriei. Având în vedere, nețărmuita dragoste a lui
Creangă pentru sătenii săi, dar și pentru poporul său, Garabet Ibrăileanu remarcă „Creangă
este un reprezentant perfect al sufletului al sufletului românesc între popoare , al sufletului
moldovenesc între români, al sufletului țărănesc între moldoveni”. El nu povestește numai
despre țăranii lui moldoveni, ci chiar despre obiceiuri, superstiții, tradiții ale însuși poporului
român , Amintirile sale dobândind o marcă a universalității. Creangă scrie întregul roman al
copilăriei lui, primul roman al copilăriei tărănești în literatura noastră. Amintindu-și de lumea
copilăriei Creangă nu face decat să retrăiască cu plăcere și încântare, vârsta cea nevinovată și
plină deminunătăți, care poate constitui izvorul nesecat de energie și bucuria de a trăi, ăn
desele perioade dificile ale existenței umane . Tonalitatea din Amintiri în general
luminoasă...se explică așadar prin faptul că autorul retrăiește totul cu ochii copilului, însă
aduce în subtext- uneori și în text- oglinda distanțoare a omului matur. De aici umorul, ca
valoare de artă. (Sinteze de literatură română veche și modernă, Marius-Valeriu Grecu,
editura SINTECH , Craiova,2015 pagina 136 ).
Principala grijă a autorului este însa evocarea vârstei de aur pentru că, dacă prin
amanunte Nica este propria sa ipostaza, așa cum i-o păstreaza amintirea, tipologic vorbind,
eroul sau este "copilul universal" (G. Calinescu): "așa eram eu la varsta cea fericită și așa cred
că au fost toți copiii decând lumea asta și pământul” . Izvoarele de inspirație sunt
autobiografice, iar evocarea se face din perspectiva îndepărtată a maturității, fiind dominată
de un impuls afectiv greu de stăpânit : nostalgia.
Universul creației sale îl formează satul natal Humulești. Pentru autorul Amintiri din
copilărie satul natal este cel mai important. Așa se explică de ce fiecare început și fiecare
sfârșit de capitol din cele patru ale Amintirilor cuprinde referi directe la casa părintească, la
oameni, la frumusețile și rezonanța istorică a locurilor care împrejmuiesc Humuleștii.
Narațiunea sau relatarea în direct a naratorului, e însuși firul povestirii. Pe firul acestei
povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales in partea a IV-a. Descrierea apare în
două momente ale acțiunii, când evocă universul copilăriei.
George Călinescu scria "Creangă este expresia monumentală a naturii umane
în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român".(SCRIBD).
Jean Boutiere, istoric literar francez , unul din cei mai importanți cercetători ai operei scriitorului
humuleștean , afirmă cu obiectivitate: „Creangă nu-și povestește copilăria în chip metodic : din amintiri
selectează pe cele rămase în suflet, și făcând să defileze pe sub ochii noștrii tablouri pline de viață , știe , pe
rând , să emoționeze ” (SINTEZE DE LITERATURĂ ROMÂNĂ VECHE ȘI MODERNĂ , MARIUS-
VALERIU GRECU , PAGINA 136).
Capitolul I. Evocă frumuseţile satului Humuleşit "stau cîteodată şi-mi aduc
aminte ce vremuri şi ce oameni mai erau prin părţile noastre, pe cînd începusem şi eu,
drăgăliţă-Doamne, a mă rădica băietaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, dintîrg drept
peste apa Neamţului; sat mare şi (răzăşesc) vesel, împărţit în trei părţi carese ţîn tot de una;
Vatra Satului, Delenii şi  Bejenii."; şi mîndria de-a aparţine prin naştere acestui
sat vechi, răzăşesc: "Ş-apoi Humuleşti şi pe vremea aceea nu erau n u m a i a ş a u n
sat de oameni fără căpătîi, ci sat vechi, răzăşesc întemeiat în
t o a t ă  puterea cuvîntului; cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mîndre,
careştiau a învîrti hora dar şi suveica, de vuia satul de votale în toate părţile, cu
bisericăfrumoasă şi nişte preoţi şi dascăli şi poporani ca aceia, de făceau mare cinste satului
lor .”( ION CREANGĂ , Amintiri din copilărie , povestiri , Editura „Litera” București , 2014
p.12)
În continuare scriitorul evocă imagini din viața de școală : dascălul Vasile, calul Bălan,
luarea cu arcul la oaste , plecarea cu bunicul David Creangă din Pirig la școala din Broșteni,
întâmplarea cu rostogolirea stîncii peste casa Irinucăi.
  D i n întîmplările relatate remarcăm elogiul adus părintelui "Ioan de sub deal" în
calitatealui de întemeietor de şcoală, prin chilia "durată la poarta bisericii pentru şcoală".
 Partea a doua a Amintirilor descrie casa părintească din anii fericiți ai zburdalnicei copilării „Nu
ştiu alţii cum sunt, dar eu, cînd mă gîndesc la locul naşteriimele, la casa părintească din
Humuleşti (...) parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie.Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci
şi părinţii, şi fraţii, şi surorile (mele) îmi erausănătoşi, şi casa ne era îndestulată şi copii şi
copilele megieşilor erau de-apururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după
plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!". Apoi poveștile , peripețiile
cu uratul de Anul nou, La cireșe, cu pupăza din tei și la scăldat . ( ION CREANGĂ , Amintiri
din copilărie , povestiri , Editura „Litera” București , 2014 ).
La cireșe : Vara, pe-aproape de Moși, Nică se duce la unchiul său Vasile ca sa fure
niște cireșe, deoarece numai aici și în vreo doua locuri din sat existau cireși văratici.
Odată hotărârea luată, Nică trece la realizarea ei. Se duce la casa omului și pretinde că
ar vrea sa-l ia pe Ion la scăldat, dar află de la matușa sa că acesta nu era acasa, fiind plecat cu
tatăl său la piua din Codreni s-a ducă niște sumani, pentru că locuitorii din Humuleștiului fac
sumani pe care ii vând, dar ei duc la targ și animale și diverse produse obținute de la acestea.
Nică, cu ipocrita supărare și satisfacție ascunsă, își ia ziua bună, sărută mâna mătușii,
strecurându-se pe unde poate, se trezește in cires, unde începe a cărabani la cireșe în sân,
crude,coapte..cum,segăseau.
Însă când se silea să facă ce-o face mai de grabă, o vede la tulpina cireșului pe matușa
Mărioara cu o jordie in mânî. Constatând că băiatul nu cobora, femeia începe să arunce cu
bulgări și apoi încearcă să se urce în cires. Profitând de aceasta împrejurare, copilul sare în
cânepa, dar matușa Mărioara îl urmarește cu jordia, până ce dau cânepa toată palanca la
pământ și apoi, împiedicandu-se, îl scapă pe fugar, care își pierde urma si pocait ajunge
acasă. Pe seara, moș Vasile împreuna cu vinicul si cu paznicul îl cheamă pe tatăl lui Nică să
asiste la evaluarea pagubelor și să le plăteasca. Rușinat de cele întamplate și mânios, tatăl i-a
tras o chelfăneala zdravană neastâmpăratului de Nică.

Plin de umor este si episodul pupăza din tei: Nică a fost trezit de mama sa dis-de
dimineață,și trimis cu mâncare la niște prășitori. Băiatul s-a abătut pe la tei cu gând să prindă
pupăza ce-l trezea în fiecare dimineață. Copilul s-a întors acasă , a luat pupăza și a ascuns-o în
podul casei. Matușa Măriuca i-a spus Smarandei despre pupăza. Nică a plecat la târg cu gând
să vândă pupăza . Un moșneag i-a cerut pasărea și i-a dat drumul să zboare. Când Nică s-a
întors acasă a auzit pasărea cântând, iar Smaranda a pregatit un praznic in semn de împacare.
 Partea a treia începe cu o descriere a satului Humulești incluzand și vecinătățile
acestuia, „...și satul Humulești, în care m-am trezit nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de
priveliștea lumii, ca alte sate , si locuri care înconjoară satul nostru încă-s vrednice de
amintiri. Din sus de Humulești vin Vânătorii Neamțului, cu sămânță de oameni de-aceia care
s-au hărțuit odinioară cu Sobietski, craiul polonilor. ” dar și personalitățile care au trecut pe-
aici, precum domnitorii și mitropoliții ce s-au rânduit la scaunul Moldovei . Ca și perioada de
timp este amintit anul 1852, când autorul cântă la strana bisericii din Târgul-Neamț și, devenit
adoleșcent, urmează cursurile Școlii Domnești, apoi frecventează și Școala de catiheți din
Fălticeni. Fiind plecat pentru o perioada de timp, Nică este nevoit să se întrețină .Capitolul se
încheie cu răspândirea învățăceilor catiheți, după desființarea școlii. (SINTEZE DE
LITERATURĂ ROMÂNĂ VECHE ȘI MODERNĂ , MARIUS-VALERIU GRECU , PAGINA 140).
În partea a IV-a Nică al lui Ştefan al Petrii nu mai este copilul care
prinde pupăza pe ouă, care fură cireşe, ci este acum "holtei din păcate" iar satul natal îi
apareca loc al primelor iubiri. De aceea legătura cu satul său natal este acum mult
mai strînsă: "Cum nu se dă scos ursul din bîrlog, ţăranul de la munte strămutat la cîmp,
şi  p r u n c u l , d e z l i p i t d e l a s î n u l m a m e i s a l e , a ş a n u m ă d a m e u d u s d i n
H u m u l e ş t i î n toamna anului 1855, cînd veni vremea să plec la Socola, după
stăruinţele mamei". Satul este văzut îndeosebi prin ceea ce impresionează sufletul
său de flăcău (hore, petreceri etc, toate avînd ca fundal cîntecul de dor ce se revarsă din
strunele virii lui Mihai scripcarul din Humulești în puterea nopții. Sufletul adoleșcentului Nică
este acum mult mai deschis sensibilităților cromatice și vizuale ale întâmplărilor satului natal
"Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în
care se oglindeşte cu mîhnirecetatea Neamţului de atîtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama,
fraţii şi surorile, şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie..." şi scriitorul surprinde
amărăciunea din sufletul copilului care se dezrădăcinează, se desprinde de paradisul copilăriei.(Amintiri din
copilărie , SCRIBD).
Impulsul creator al „Amintirilor din copilărie” este iubirea de casă, dragostea pentru
universul mirific al copilăriei luminată de prezența părinților, fraților, consătenilor și farmecul
locurilor natale..Deşi în Amintiri scriitorul priveşte retrospectiv, cu ochii copilului
de odinioară, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale şi nu de neajunsurile oamenilor, sunt zugrăvite în
această operă şi destule aspecte amare de viaţă rurală. Ion Creangă îi admiră pe harnicii ţărani
humuleşteni, gospodari vestiţi, care "nu-străiţi ca în bîrlagul ursului, ci au fericirea de
a vedea lumea de toată mîna", fiind ei aşezaţi pe drumuri umblate. Ei erau însă "răzăşi
fără pămînturi, nevoiţi să-şi câştige existenţa mai mult din confecţionarea şi vânzarea sumanelor.
Sărăcia în care se zbăteau mulţi ţărani este evidentă în prezentarea gospodăriei Irinucăi
„...toată avearea Irinucăi erau cocioaba, doi boi, un țap și două capre slabe și
rîioase".
Ion Creangă scrie întregul roman al copilăriei lui, primul roman al
copilăriei țărănești în literatuta noastră .

BIBLIOGRAFIE

1. SNTEZE DE LITERATURĂ PENTRU COPII ,Marius-Valeriu Grecu editura Sintech

2018.
2. Deschideri, Mircea Moț ,Ion Creangă sau pactul cu cititorul ,editura Paralela45 .
3. Sinteze de literatură română veche și modernă, Marius-Valeriu Grecu, editura
SINTECH , Craiova,2015 .
4. ION CREANGĂ , Amintiri din copilărie , povestiri , Editura „Litera” București , 2014
5. Dicționar de texte literare pentru clasele V-VIII, Florin Șindrileanu , Steluța Petrea
Suciu, Mircea Moț (coordonatori), editura Paralela45
6. Amintiri din copilărie. Povești. Povestiri , Ion Creangă, editura TANNA 2013