Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită

operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Fiu de țăran, Creangă a fost pregătit de dascălul din sat, după care mama lui l-a încredințat
bunicului matern, “tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”, care l-a dus pe
Valea Bistriței, la Broșteni, pentru a continua școala.
La început, numele său era Ion Ștefănescu, dar ulterior și-a schimbat numele în Creangă,
după numele mamei.

A fost un pedagog strălucit, care a introdus metode noi si a elaborat manuale școlare
„Metoda nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primare” si “Învățătorul copiilor – carte
de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături
morale și instructive”, in care a inclus si povestirile educative Inul si cămașa, Acul si barosul,
Cinci pini si altele.

În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu cu care se împrietenește, iar la

îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale între anii 1875-1883.

Eminescu îl introduce în Junimea si-l ajuta sa debuteze în "Convorbiri literare" unde citește
si apoi publica până în 1878 cele mai cunoscute povești ale sale: Capra cu trei iezi, Punguța
cu doi bani, Dănila Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui
Harap-Alb, Fata babei si fata moșneagului, Ivan Turbinca.

Ion Creangă se remarcă printr-un stil jovial, plin de bună dispoziție și vitalitate, cu un fond
sufletesc onest, format în lumea țărănească din Humulești, dar care se dovedește un artist
profund și original. Opera sa cu izvoare folclorice este pusă în valoare de elemente
lingvistice remarcabile și se remarcă prin spiritualitate și inteligență artistică superioară care
îmbină cu măiestrie realul și fantasticul.

Ion Creanga a intrat în literatura cu un fond sufletesc si intelectual de origine taraneasca,

format mai întîi în perimetrul vietii humulestene si dezvoltat, apoi, într-un univers rural mai
larg, care, prin extindere, poate fi considerat al întregului popor roman. Acest fond îi va
procura materia operei si-si va pune amprenta asupra individulalitatii lui artistice, care face
din Creanga scriitorul român cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice.

O particularitate a omului si scriitorului Ion Cranga este jovialitatea, semn al vitalitii buna
dispozitie-atitudine pe care o propune ca solutie optimista de viata socotit la început autor
"poporal", el, s-a dovedit, în realitate, un artist profund original, care a creat, pornind de la
folclor, o opera de arta de neta spiritualitate si individualitate, cu elementele caracteristice,
de neconfundat rezultat al unei inteligente artistice superioare si al unei înzestrari lingvistice
remarcabile.

Dupa seria povestilor cînd scriitorul ajunge la o rafinare artistica a limbii populare în 1881
începe sa publice Amintiri din copilarie "primul roman al copilariei taranesti". Primele trei
parti ale Amintirilor sînt publicate pîna în martie 1882 iar partea a IV-a apare postum în
1892, desi, ea fusese scrisa se pare în 1888. În acest roman scriitorul evoca copilăria dintr-o
perspectiva nostalgica, proiectata într-o lume a satului tradițional.

Scriitorul a mai publicat si povestirile: Moș Ion Roata si Cuza - Voda, Popa Duhu, Povestea
unui om leneș, Inul si cămașa, anecdote istorice sau parabole despre condiția umana
prezentate cu vădita tendința moralizatoare.

Mai publica si nuvela: Moș Nichifor Coțcarul în care evidențiază șiretenia si volubilitatea
populara.

Trăsătura artistica dominanta povestiri sau nuvele rămâne oralitatea stilului pentru ca toate
își au izvorul în folclor.

Ion Creangă se îmbolnăvește în aceeași perioada cu Eminescu (1883-1889), și se stinge din

viață la 31 decembrie 1889.

Cele mai cunoscute opere scrise de Ion Creangă

Povești de Ion Creangă
 Capra cu trei iezi (1875);
 Dănilă Prepeleac (1876);
 Fata babei și fata moșneagului (1877);
 Făt Frumos, fiul iepei (1877);
 Povestea lui Harap-Alb (1877);
 Ivan Turbincă (1878);
 Povestea lui Ionică cel prost (1877);
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877);
 Povestea porcului (1876);
 Povestea poveștilor (1877-1878);
 Povestea unui om leneș (1878);
 Punguța cu doi bani (1875);
 Soacra cu trei nurori (1875).

Povestiri scrise de Creangă

 Acul și barosul (1874);
 Cinci pâini (1883);
 Inul și cămeșa (1874);
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882);
 Moș Ion Roată și Unirea (1880);
 Păcală (1880);
 Prostia omenească (1874);
 Ursul păcălit de vulpe (1880).
Nuvele de Ion Creangă
 Moș Nichifor Coțcariul (1877);
 Popa Duhul (1879);
Romane autobiografice;
 Amintiri din copilărie (1879);
 Fragment de autobiografie.
Scrisori – Scrisori de familie
 Către Gheorghe Creangă;
 Către Zaheiul Creangă;
 Către Ecaterina Vartic;
 Către Elena Creangă-Chiței.
Scrisori către prieteni
 Către Mihai Eminescu;
 Către Vasile Conta;
 Către Alexandru C. Cuza;
 Către Nicolae Gane;
 Către Mihail Kogălniceanu;
 Către Titu Maiorescu;
 Către Iacob Negruzzi;
 Către Ioan Slavici;
 Către Victor Zaharovschi.

Citate celebre de Ion Creangă

 „Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”.

 „Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă.”
(scrisori).
 „Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se
vindecă în școală, ba nici în spitale” („Păcală”,1880).
 „Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă
ciubotele.”(„Amintiri din copilărie”,1879).