Ion Creangă- scriitor, pedagog și povestitor

Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion

Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
capodoperei sale autobiografice „Amintiri din copilărie”.

 1837- Data nașterii lui Ion Creangă este

incertă. El însuși afirmă în „Fragment de
biografie” că s-ar fi născut la 1 martie
1837. O altă variantă o reprezintă data
de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de
nou-născuți din Humulești. Această
ezitare se datorează lipsei unui document
care să ateste ziua de naștere a lui
Creangă.
A mai avut încă șapte frați și
surori.
 1847 - Începe școala în satul natal.
 1849 - Creangă urmează școala din Broșteni.
 1853 - Sub numele Ion Ștefănescu, studiază în Tîrgu Neamț.
 1859 - Se însoară la Iași, cu Ileana, fiica preotului de la biserica „Patruzeci de
sfinți” din Iași, devenind diacon al acestei biserici.
 1860 - După dorința mamei, care voia să-l facă preot, își începe studiile la
„Facultatea de Teologie” din Iași.
 1864 – Ion Creangă intră la „Școala Trei Ierarhi”, unde l-a avut profesor pe
Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la „Școala
primară nr. 1” din Iași.
 1867 - Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a
manualelor școlare. Apare primul abecedar conceput de Ion Creangă,
intitulat „Metodă nouă de scriere și citire”.
 1872 - Creangă părăsește învățământul, fiind exclus. După ce timp de 12 ani
este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, deoarece nu respectă anumite
1
 reguli impuse de biserică este exclus definitiv din rândurile clerului, și anume
deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau
Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu
statutul de diacon.
 1873 - Se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în
îngrijire.
 1874 - Devine profesor din nou, de data asta în Păcurari.
 1875 - Ion Creangă îl întâlnește pe Mihai Eminescu, cu care se împrietenește.
Acesta, dându-şi seama de talentul de povestitor al lui Creangă, îl îndeamnă
să pună pe hârtie ceea ce povestea cu atâta haz. Tot la îndemnul lui
frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. Apariția sa la
diferite cenacluri literare
transforma întâlnirile respective în
adevărate evenimente, marele
povestitor reușind să impresioneze
cu poveștile și povestirile sale.
 1876 - Începe publicarea poveștilor
în „Convorbiri literare”. Publică
„Soacra cu trei nurori” care este
foarte bine primită de cititori şi
criticii literari și „Capra cu trei
iezi”.
 1878 - Pentru activitatea sa
didactică, este decorat cu ordinul
Bene-Merenti. Publică basmul “Ivan Turbincă”.
 1881 - Începe publicarea capodoperei sale: „Amintiri din copilărie”. Tinerețea
lui este bine cunoscută publicului larg prin prisma acestei opere.
 1882 - Ales membru de onoare al Societăţii „România jună” din Viena
 1883 - Pentru meritele sale didactice, i se decernează Ordinul Cavaler al
Coroanei României. Tot în acest an Creangă se îmbolnăvește, de epilepsie.
 1884 - Sănătatea sa se deteriorează mai mult.
2
  1888 - Partea a patra din „Amintiri din copilărie” apare în „Convorbiri
literare”
 1889 - A aflat din ziare despre moartea poetului Mihai Eminescu cel cu care a
legat cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. A suferit
foarte mult de la aceasta. În data de 31 decembrie, în ultima zi a aceluiași an
în care moare Mihai Eminescu, moare şi marele povestitor. Rămâne însă
nemuritor prin operele scrise.
 1948 - Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare.

„Amintiri din copilărie” se intitulează cea mai importantă creaţie a lui Ion
Creangă, primul roman rural românesc, nu prin întindere, ci prin faptul că ne dă o
imagine a universului rural românesc de la mijlocul sec. al XIX -lea. În roman
predomină tema realistă, satul şi ţăranul. Ideea este însă romantică, fiindcă
dragostea faţă de satul natal, de casa părintească, de fraţi şi surori, de părinţi şi
rude, de cei cu care împarte bucuriile şi necazurile, este, în esenţă, dragostea faţă de
ţară.

Arta de povestitor a lui Ion Creangă

constă în autenticitatea episoadelor, în
măiestria de a surprinde tipuri umane, în
profundul specific naţional, în umorul
robust, în limbajul viu, colorat, expresiv,
moldovenesc.

El retrăieşte „vârsta cea fericită“, „aşa

cum au fost toţi copiii“, „cu ruşinea
zugrăvită în faţă şi cu frica lui Dumnezeu în
inimă“, care dintr-un „boţ cu ochi“ ajunge
un flăcău, căruia îi „sălta inima de bucurie“.
De aceea, pentru el, satul este plin de
farmecul copilăresc, plin de jocuri şi jucării. Creangă scrie pentru a retrăi acele
clipe, pentru care-i „saltă şi acum inima de bucurie“, fiindcă ea, copilăria, „este
veselă şi nevinovată“.
3
 În doar câţiva ani (cariera sa literară se încheie practic în 1883), Creangă
reuşeşte să dea viaţă unor opere de o certă valoare care l-au situat printre cei mai
mari autori ai literaturii române din toate timpurile. S-a bucurat de aprecierea
contemporanilor, exprimată şi prin acordarea
unor titluri şi distincţii, iar scrierile sale au fost
traduse în peste douăzeci de limbi.

Creangă ne-a făcut tuturor copilăria mult

mai frumoasă datorită poveștilor și basmelor
sale. Așa cum afirmă George Călinescu
„Creangă este însuşi poporul român într-un
moment de genială expansiune“.

BIBLIOGRAFIE:

 https://ioncreangabz.ro/
index.php/bibliografie-ion-
creanga/
 https://epedia.ro/2014/02/05/viata-
lui-ion-creanga-1837-1889/
 https://

bibliotecaalexandrudonici.wordpress.com/2019/08/29/ion-creanga-o-
adevarata-epopee-a-poporului-roman/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Creang%C4%83
 https://www.libertatea.ro/lifestyle/ion-creanga-biografie-3383705