LITERATURĂ PENTRU COPII

Universitatea Pitești

Facultatea de Științe ale Educației,Științe Sociale și Psihologie

Specializare-Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Profesor:Conf.univ.dr.Mazilescu Gheorghiță Sorin

Studentă:Costea Niță Alexandra Elena

Anul I- semestrul I grupa I

An universitar 2023-2024

Pitești
 BIBLIOGRAFIE ION CREANGĂ

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti, judeţul Neamţ – d. 31 decembrie 1889,
Iaşi) a fost un scriitor, dascăl şi discon român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor,
poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat unul dintre cei patru mari clasici ai
literaturii române. Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut
pentru autobiografia ,,Amintiri din copilărie”. Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El
însuși afirmă în ,,Fragment de biografie” că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o
reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. 13
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și
Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale
capitale ,,Amintiri din copilărie”. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal.
Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează
bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei,
care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele
de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni,
este silit să plece la laşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin
Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește
în ,,Amintiri”: „Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de
copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile
frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele
cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în
zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate
petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.” Din 1855 până în 1859
urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară
mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din
Iași, devenind diacon al acesteia. La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În 1864,
Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe
Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din
Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus
definitiv din rândurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care
murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu
statutul de diacon. Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii şi muncii de elaborare a
manualelor şcolare. În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă,
intitulat ,,Metodă nouă de scriere şi citire”. 14 În 1871 apare în Columna lui Traian
articolul ,,Misiunea preotului la sate”, semnat de preotul Ion Creangă. În acelaşi an este exclus
din rândurile bisericii, fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire
intitulat ,,Învăţătorul copiilor”, unde inserează trei povestiri: Acul şi barosul, Prostia
Omenească şi Imnul şi Cămeşa. Un an mai târziu, este exclus şi din învăţământ şi, în ciuda
plângerilor şi protestelor sale, situaţia rămâne aceeaşi. Îşi câştigă existenţa ca mandatar al unui
debit de tutun. În 1873 se încheie procesul său de divorţ, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în
îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău.

În această perioadă îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi

Vaslui, cu care se împrieteneşte. La îndemnul lui Eminescu, frecventează societatea Junimea,
unde citeşte din scrierile sale. În cadrul revistei Convorbiri Literare publică Soacra cu trei
nurori şi Capra cu trei iezi. Între 1875-1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante
opere ale sale. Câţiva ani mai târziu, a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la
aflarea bolii şi apoi la decesul lui Eminescu şi al Veronicăi Micle. Ion Creangă călătoreşte la
Slănicul Moldovei pentru a-şi îngriji sănătatea şi îl vizitează pe Eminescu la Mănăstirea
Neamţului.

Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care
durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează
alternativ, ca s-o exprime în toată realitatea.

La 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă în urma unui atac cerebral. Ion Creangă
este înmormântat la 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi. ,,În Creangă trăiesc
credinţele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valorează cât
valorează talentul celui care povesteşte. Şi Creangă a avut aşa de mare talent, încât în toate
povestirile sale oamenii trăiesc cu o individualitate şi cu o putere de viaţă extraordinară.” (G.
Ibrăileanu, 1960, Povestirile lui Creangă, Iaşi)
 RECENZIE VOLUM

Amintiri din copilărie – volumul II de Ion Creangă

Amintiri din copilărie este opera de vârf din strălucita carieră de scriitor a lui Ion
Creangă. Această poveste readuce la viaţă vechile amintiri pe care scriitorul ni le împărăşeşte,
şi, de asemenea, atinge un punct sensibil în sufletele cititorilor care, îşi regăsesc printre
rânduri vechi obiceiuri şi jocuri, care, cu timpul, s-au pierdut.

Din punctul meu de vedere, opera este adresată persoanelor de orice vârstă.
Această operă este cunoscută de toţi oamenii încă din copilărie şi are o mare importanţă în
educarea copiilor şi învăţarea acestora că obiceiurile străvechi trebuie păstrate. Limbajul este
bogat în arhaisme şi regionalisme precum ,,de-a mijoarca”, ,,buchisa”, ,,benchi boghet”,
specifice zonei moldoveneşti unde opera a fost creată.

Volumul II din Amintiri din copilărie scoate în evidenţă o perioadă cu o

importanţă deosebită din copilăria autorului, care transmite prin mesajul ei o doză majoră de
amuzament şi nostalgie. Acest volum cuprinde trei dintre cele mai importante năzdrăvănii ale
copilului Creangă, şi anume: La cireşe, Pupăza din tei şi La scăldat.

Episodul ,,La cireşe” a fost pentru mine o readucere la viaţă a năzbâtiilor demult
uitate pe care le făceam în copilăria mea. Această întâmplare îl aduce în prim-plan pe Nică
care, după ce o păcăleşte pe mătuşa Mărioara, merge şi fură cireşe din gradina acesteia. Acest
lucru îmi stârneşte nostalgia şi melancolia faptelor pe care le făceam şi eu, fiind copil. În
aceea perioadă, principala metodă de pedeapsă era bătaia, pe care la rândul său, Nică, a
primit-o de la tatăl lui, metodă care în ziua de astăzi nu mai este folosită atât de mult.

Episodul ,,Pupăza din tei” prezintă furişarea lui Nică în teiul cel bătrân, unde
acesta fură ceasornicul satului, pupăza. Această întâmplare introduce în cuprinsul textului
comicul, stârnind amuzamentul cititorilor.

Episodul ,,La scăldat” prezintă fuga lui Nică la râu, ,,Ozana cea frumos
curgătoare”. Mama sa avea mare nevoie de acesta la treburile casei, dar el nu a putut rezista
tentaţiei de a pleca la joacă.
 În opinia mea, fiecare om ar trebui să citească această carte, trecând prin toate
volumele, din care vor învăţa şi îşi vor aminti cu drag de toate întâmplările petrecute în
copilăria aceea în care grijile şi problemele lipseau, iar principala activitate a copiilor era
joaca

BIBLIOGRAFIE:

1.Valeriu Cristea, Despre Creangă, Editura Litera, 1989

2. Ion Creangă – păreri critice