7.

PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

- Conceptul de proiectare didactică; funcţiile proiectării didactice; etapele proiectării
didactice.
- Produsele curriculare fundamentale: plan de învă țământ, programă școlară, planificare
anuală, planificare tematică.
Definire:

 După L. Vlăsceanu (1984), "proiectarea pedagogică rezidă într-un ansamblu coordonat de operaţii de
anticipare a desfăşurării procesului instructiv educativ ce se finalizează în programe diferenţiate de instruire.

 M. lonescu (2000), defineşte proiectarea activităţii instructiv educative drept "un ansamblu de procese şi
operaţii deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea
instrucţiei şi educaţiei, la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de învăţământ) şi micro (la
nivelul specific/ intermediar al capitolelor/ temelor şi operaţional al activităţilor didactice concrete)".

Niveluri de proiectare:

 Proiectarea globală (LA NIVEL MACROEDUCAŢIONAL) se realizează pentru o perioadă mare de instruire,
ciclu de învăţământ sau an de studiu. Acest tip de proiectare se concretizează prin dimensionarea planurilor
de învăţământ şi a programelor şcolare.

 Proiectarea eşalonată (LA NIVEL MICROEDUCAŢIONAL) se realizează pe perioade mai mici de timp, de la
anul şcolar până la timpul alocat unei activităţi didactice şi se concretizează în proiectarea activităţii didactice
anuale, semestriale şi proiectarea unei lecţii.

Funcţiile proiectării:

Funcţia de orientare Fiind o activitate, complexă, sistematică, activitatea instructiv-educativă este orientată spre
realizarea unor obiective cu grade diferite de generalitate. Astfel această activitate este organizată, planificată, nu se
realizează la întâmplare. Orice activitate de proiectare debutează cu stabilirea obiectivelor, astfel încât toate celelalte
componente conţinuturile, strategiile didactice şi modalităţile de evaluare sunt stabilite în funcţie de finalităţile urmărite.

Funcţia de organizare
Activitatea de proiectare pedagogică presupune anumite operaţii, etape, care ghidează activitatea didactică.
Putem vorbi de o logică a proiectării didactice, de o structură raţională şi coerentă ce permite cadrului didactic să
organizeze şi să aplice cele proiectate.

Din perspectivă psihologică, proiectarea programelor de instruire se bazează pe analiza învăţării şi pe definirea
evenimentelor instructive care asigură dirijarea învăţării. Proiectarea pedagogică prefigurează elementele unui program
de instruire (obiective, conţinuturi, strategii de dirijare a învăţării) astfel încât să se realizeze schimbările dorite.

Funcţia de evaluare
O etapă importantă a proiectării pedagogice este stabilirea instrumentelor şi modalităţilor de evaluare. Prin
raportarea rezultatelor obţinute la cele anticipate prin obiective măsurăm şi apreciem gradele de realizare, eficienţa sau
ineficienta activităţilor respective, obţinând informaţii pentru o nouă activitate de proiectare sau de corectare a programelor
de instruire.

1
 Funcţia de autoreglare
Cadrul didactic este adeseori pus în situaţia de a lua decizii, de a alege cele mai bune variante de acţiune din
mai multe posibile. Proiectarea pedagogică este astfel privită ca activitate de formulare şi luare a deciziilor în vederea
definirii şi aplicării flexibile, creatoare a programelor de instruire. Deciziile trebuie formulate în diferite etape ale proiectării
didactice:

• în elaborarea programelor de instruire;

• în cursul desfăşurării instruirii;
• în evaluarea rezultatelor şcolare (Vlăsceanu, 1984).

• Funcţia de inovare
Proiectarea pedagogică este o activitate ce se creează şi se recreează în permanenţă, contribuind la
optimizarea procesului didactic şi la introducerea inovaţiei în activitatea cadrului didactic. Inovaţia înseamnă selecţie,
organizare şi utilizare creatoare a resurselor umane şi materiale ce permite atingerea unui nivel mai ridicat în realizarea
obiectivelor propuse.

Etapele proiectării pedagogice

2. /. Definirea obiectivelor şi a sistemului de referinţă spaţio-temporal

Prima etapă presupune elaborarea/ selectarea obiectivelor. Aceste obiective ghidează întregul proces educativ
desfăşurat în subsistemul educaţional dat, deci dau fiecărui profesor în parte "direcţia de mers"; îl orientează într-o
perspectivă mai apropiată.

Proiectarea curriculară operează cu preponderenţă cu trei categorii de obiective: obiective cadru, obiective
de referinţă şi obiective concrete. Obiectivele cadru şi de referinţă sunt stipulate în programele şcolare pentru fiecare
disciplină de învăţământ şi sunt stabilite la nivel macroeducaţional, iar celelalte trebuie elaborate de fiecare cadru didactic în
parte (vezi capitolul Obiective educaţionale).

Cu ajutorul obiectivelor, cadrul didactic compară ce-şi propune să realizeze cu cerinţele programei şcolare,
stabilind nivelul minimal de reuşită şi apreciază gradul de realizare al obiectivelor în timpul disponibil.

În funcţie de obiectivele fixate, cadrul didactic va trebui să stabilească locul de desfăşurare al activităţilor şi
timpul necesar acestor activităţi.

Exemplu: obiective stabilite în programa şcolară/ nivel macroeducaţional

Obiective cadru- DLC

 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor

structurilor verbale orale;

 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;

 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;

 Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul

scris.
Obiective de referinţă:
2
- Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi în calitate de
auditor.
- Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea.
- Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles.
- Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.
- Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi
şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
- Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi
estetice ale acestuia.
- Să fie capabil să creeze el însuşi (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând
intuitiv elementele expresive
- Să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte.
- Să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie).
- Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.
- Să manifeste interes pentru citit.
- Să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiare.
- Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris
- Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.
- Să perceapă şi să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini, forme geometrice, tipuri de
contururi etc.
- Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora
- Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificaţie
- Să descopere că scrierea îndeplineşte anumite scopuri, cerinţe sociale şi să se folosească de această descoperire
(ex.: recunoaşte şi respectă simboluri care avertizează asupra prezenţei/existenţei unui pericol sau care arată
direcţia, destinaţia unei clădiri/unui loc etc.)
- Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze.

Exemple de comportamente:

- ia parte la discuţii în mici grupuri informale;

- ia parte la activităţile de joc, de învăţare în grup, sugerează ce este de făcut mai departe într-un joc, o activitate,
continuând secvenţe de acţiuni;
- discută cu colegii şi cu profesorul despre subiecte cunoscute, povesteşte întâmplări din viaţa personală
(persoana proprie, familie, prieteni etc.);
- întreabă şi răspunde la întrebări;
- ştie să se prezinte;
- învaţă cuvinte noi şi le utilizează în cadrul jocurilor sau activităţilor de învăţare.
- transmite un mesaj simplu în cadrul jocului sau activităţilor de învăţare (ex.: prin telefon de jucărie sau real);
- primeşte mesaje, îndeplineşte instrucţiuni simple;

3
- compune, treptat, propoziţii din două, trei sau mai multe cuvinte;
- răspunde adecvat (verbal sau comportamental) la ceea ce i se spune;
- solicită ajutorul adultului atunci când nu înţelege un mesaj.
- urmăreşte linia unei poveşti, concomitent cu imaginile din carte, ori ascultând povestea spusă de profesor;
- răspunde la întrebări privind conţinutul unui text, a unei povestiri scurte.
- reţine expresii ritmate şi rimate; recită poezii cu respectarea intonaţiei, ritmului, pauzei, în concordanţă cu
mesajul transmis;
- utilizează calităţile expresive ale limbajului oral şi ale celui corporal în transmiterea unor idei şi sentimente;
- realizează mini-dramatizări sau jocuri de rol pornind de la textul unei povestiri sau poezii, utilizând vorbirea
dialogată, nuanţarera vocii, intonaţia, cu sprijinul educatoarei şi folosind indicaţiile sugerate de text.
- îşi recunoaşte numele propriu oriunde îl întâlneşte şi, eventual, îl scrie cu majuscule;
- ,,citeşte” succesiuni de imagini alcătuind o naraţiune pe baza lor;
- învaţă să „citească” imaginile dintr-o pagină de la stânga la dreapta şi de sus în jos.
- discută despre cărţi (poveşti, poezii) care i s-au citit ori la ale căror ilustraţii au privit;
- discută despre personaje din poveşti;
- povesteşte ceea ce a ,,citit”.
- recunoaşte (,,citeşte”) în viaţa zilnică şi în cadrul jocurilor de rol - indicatoarele pentru ,,staţie de metrou”, ,,staţie
de autobuz”, ,,ieşire”, ,,intrare”, numele diferitelor instituţii: grădiniţă, spital, şcoală etc;
- recunoaşte global şi contextual (ajutându-se de imagini) cuvinte sau simboluri din calendarul naturii, din catalog
(prezent – P, absent – A), din lista cu sarcini a copilului de serviciu etc.
- caută în dicţionare, cărţi, reviste pentru copii informaţii despre tema dată (ex.: imagini şi eventuale cuvinte sau
texte pe care adultul i le citeşte; copilul va hotărî dacă se potrivesc cu sarcina primită);
- pune la un loc informaţia necesară (ex.: alcătuirea unui album despre familie sau despre el).
- cunoaşte modul corect de utilizare a hârtiei, creionului, creioanelor colorate, creioanelor cu mină ceramica,
cretei etc.
- execută elemente grafice elementare (trasare liberă, colorare);
- urmăreşte perceptiv şi motric anumite trasee (ex.: labirintul);
- completează desene simple, începute, cu părţile care lipsesc;
- respectă reguli/ condiţii minime ale actului scrierii: poziţia corectă a corpului, a mâinii şi a instrumentului de scris
în mână.
- utilizează propriul nume pentru a personaliza lucrurile care-i aparţin, creaţiile proprii (ex.: copilul va fi încurajat
să scrie fie o literă, fie întreg numele pe diferite desene, lucrări, scrisori etc.);
- contribuie la scrieri colective (dicţionare, jurnale, albume) folosindu-se de decupaje, de scrierea personală şi de orice
altă modalitate.

Obiective operaţionale- obiective stabilite la nivel microeducaţional/ obiectivele lecţiei

Să scrie cel puţin 3-4 rânduri, în 5-10 minute, pe bază de model/ trasaj dat, cu elementul grafic învăţat -
bastonaşul cu întorsătura în partea de jos („Mânerul umbreluţei”)

2. 2. Determinarea conţinuturilor
Conţinuturile reprezintă principalul mijloc de realizare a obiectivelor educaţionale, alături de strategiile didactice şi
modalităţile de evaluare, ele regăsindu-se în programa şcolară şi în manualele alternative.

4
 În cadrul proiectării didactice, cadrul didactic operează cu conţinuturile în vederea realizării planificării
calendaristice, a proiectului unităţii de învăţare şi în elaborarea proiectului de lecţie.

Prima etapă este elaborarea planificării calendaristice, adică anticiparea unităţilor tematice, succesiunea lor pe
parcursul unui an şcolar şi repartizarea timpului necesar pentru fiecare unitate de învăţare.

Stabilirea temelor de către cadrul didactic se face prin consultarea programei, a altor surse şi pe baza propriei
experienţe.

Temele sunt enunţuri complexe legate de analiza scopurilor învăţării, formulări fie originale, fie preluate din lista de
conţinuturi a programei, formulări ce reflectă o înţelegere profundă a scopurilor activităţii, talent pedagogic, inspiraţie,
creativitate.

Planul concret în care cadrul didactic va opera şi reelabora în permanenţă conţinuturile, este cel al lecţiei,
respectiv al proiectării acesteia (proiectarea imediată) . Conţinuturile existente în programa şcolară sau în alte surse trebuie
să ajungă la elev într-o formă prelucrată, inteligibilă, structurată, în funcţie de obiectivele urmărite, de nivelul clasei şi de
priceperea cadrului didactic.

Intervenţia activă, creatoare a profesorului în determinarea conţinutului concret al lecţiei este o chestiune complexă,
de analiză şi optimizare, concentrată pe trei direcţii principale, ce se întrepătrund strâns între ele: selectarea,
organizarea şi prelucrarea informaţiei (Cerghit, 1983).

Selecţia informaţiei se va realiza şi sub aspect cantitativ şi calitativ, în ceea ce priveşte aspectul cantitativ, cadrul
didactic poate adăuga sau poate restrânge volumul de informaţional în funcţie de nivelul grupei, astfel încât să obţină un
optim cantitativ accesibil elevilor. Această selecţie se va face ţinând cont şi de factorul timp, astfel încât să se obţină un
raport optim între volumul de capacităţi, priceperi, deprinderi, atitudini, informaţii ce se doresc a se forma, dobândi şi
timpul avut la dispoziţie, dat prin planul de învăţământ şi stabilit pentru fiecare unitate de învăţare şi lecţie.

Pentru a realiza practic obiectivele propuse este necesară o organizare optimă a conţinutului, în viziunea lui I.
Cerghit, (1983), organizarea optimă presupune concentrarea asupra esenţialului în vederea sporirii calităţii şi eficienţei
lecţiei şi pe organizarea conţinutului în viziune interdisciplinară. În cadrul oricărui conţinut putem face o ierarhizare a
noţiunilor, conceptelor, ideilor sau acţiunilor în funcţie de importanţa lor.

În prelucrarea conţinuturilor, cadrul didactic va trebui să ţină seama de o serie de cerinţe metodice ce vizează
transpunerea în diverse forme de prezentare sau de expunere didactică în funcţie de: obiectivele urmărite, specificul
conţinuturilor şi de particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor cu care lucrează. Cunoştinţele pot fi prelucrate cu
ajutorul imaginilor, desenelor, schiţelor, schemelor, planurilor, diagramelor, tabelelor sau diferitelor simboluri. Astfel
informaţiile sunt esenţializate, sistematizate şi mai uşor de receptat de către elevi.

Exemplu:

Proiectarea la nivel macroeducaţional- programa şcolară:

Programa la grădiniţă impune 6 teme mari:

Cine sunt/ suntem?

Când, cum şi de ce se întâmplă?
Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?
Cum planificăm/ organizăm o activitate?
5
 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?
Ce şi cum vreau să fiu?

Pornind de la aceste teme, anual, pe grupe de vârstă, se stabilesc proiectele care urmează a se derula cu copiii 1. Intr-
un an şcolar, se pot derula maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni/proiect sau un număr mai mare
de proiecte de mai mică amploare, variind între 1-3 săptămâni, în funcţie de complexitatea temei abordate şi de
interesul copiilor pentru tema respectivă. De asemenea, pot exista şi săptămâni în care copiii nu sunt implicaţi în nici
un proiect, dar în care sunt stabilite teme săptămânale de interes pentru copii. Totodată, pot exista şi proiecte de o zi
şi/sau proiecte transsemestriale.
La fiecare temă, programa oferă o listă de conţinuturi pentru fiecare domeniu experenţial:

Cine sunt/suntem?
DLC - numele şi prenumele
- membrii familiei
- comunitate (prieteni, vecini,colegi de grădiniţă, personalul grădiniţei)
- casa familiei, camera personală, grădiniţa, sală de clasă, alte spaţii familiare
- responsabilităţi proprii în familie/la grădiniţă
DS - diferenţieri ale obiectelor după formă, mărime (mare, mic, mijlociu), culoare (2-3 culori), lungime (lung,
scurt)
- apreciere globala a cantităţii si apreciere prin punere in perechi in limitele 1-5 (multe, puţine, mai mult
decât..., mai puţin decât..., tot atâtea)
- forme geometrice (cerc, pătrat, triunghi)
- poziţii spaţiale: sus, jos, deasupra etc.
- numărat in intervalul 1-5.
- corpul omenesc
- familia în diferite ipostaze (la masa, in parc, in excursie, in livada sau pe ogor etc.)
- diferenţe de gen, rasă, cultură, limbă
DOS - copilul în diferite ipostaze (la masa, la joaca, la plimbare, in vizita, in excursie etc.)
- domiciliul
- numele ţării de origine
- prieteni, vecini
- responsabilităţi proprii în familie/la grădiniţă
- norme de convieţuire socială (norme de conduita, norme de circulaţie, norme igienice etc.)
- diferenţe individuale / diferenţe determinate de etnie, mediu, religie etc.
- drepturile copilului
- valori individuale
- valori naţionale
- valori internaţionale
responsabilităţi proprii în familie/la grădiniţă
denumiri ale obiectelor specifice activităţilor practice şi practic-gospodăreşti: hârtie glasată, hârtie
creponată, lipici, sârmă, suitaş, ac, aţă, foarfece vesela, tacâmuri, şerveţel etc.
DEC -nu există recomandări
DPM - denumirea unor părţi ale corpului implicate în mişcare (braţe, picioare, spate, cap, gât, genunchi,
palme, coate etc.)
- deprinderi motrice de bază: mers, alergare, săritura
deprinderi utilitar - aplicative: târâre pe palme şi genunchi, mers în echilibru între două linii trasate pe sol
1

6
Sugestii de teme pentru proiecte sau teme care pot fi abordate în afara proiectelor: „Ştiu cine sunt?”, „Tu şi eu”, „Am
nevoie de o familie”, „Sănătoşi şi fericiţi”, „O minune de copil…”, „Eu pot, eu vreau, eu trebuie”, „Eu şi lumea mea”.
Proiectarea la nivel microeducaţional- Educatoarea alege temele, le eşalonează, le alocă timp, realizând
planificările. Pe parcursul anului, selectează, prelucrează conţinuturilor, în cadrul fiecărei activităţi.

2. 3. Stabilirea strategiei optime de acţiune-

Prin strategie de instruire se înţelege: "o ipoteză de lucru, o linie directoare de acţiune căreia i se asociază un
anumit mod global de organizare a învăţării şi a condiţiilor învăţării, de utilizare cu precădere a unor metode şi mijloace"
(Cerghit, 1988); "un ansamblu de acţiuni coordonate şi armonios integrate menite să dirijeze învăţarea în vederea
realizării obiectivelor preformulate" (Vlăsceanu, 1988).

Stabilirea strategiei optime de acţiune presupune:

• alegerea metodelor şi procedeelor didactice;

• selectare mijloacelor de învăţământ;
• stabilirea formelor de organizare: colectiv, pe grupe, individual;
• stabilirea tipurilor de învăţare;
• alegerea modalităţilor optime de combinare a acestora în vederea realizării obiectivelor
propuse.
Strategiile didactice sunt alese de cadrul didactic în funcţie de obiectivele urmărite, de natura şi specificul conţinutului ce
urmează a fi transmis şi asimilat şi în funcţie de experienţa cadrului didactic, ele interiorizându-se în timp ducând la
conturarea unui stil didactic propriu.

2.4. Stabilirea criteriilor şi a instrumentelor de evaluare

Cele mai utilizate tipuri de evaluare sunt: evaluarea formativă sau continuă şi evaluarea sumativă sau cumulativă.

Pentru a putea stabili nivelul de realizare a obiectivelor şi gradul de însuşire al conţinuturilor, cadrul didactic trebuie să
anticipeze şi instrumentele de evaluare. Acestea pot fi probe orale, probe scrise, probe practice, teste, portofolii, proiecte,
autoevaluare, observarea comportamentului de învăţare. Prin raportarea rezultatelor obţinute la obiectivele propuse
vom putea aprecia ce putem face mai departe în demersul nostru didactic.

Elaborarea instrumentelor de măsurare şi apreciere comportă o anumită metodologie ce ne obligă să

asigurăm câteva calităţi esenţiale oricăror probe ce vor fi aplicate.şi anume :

• să fie adecvate obiectivelor şi materiei de studiat, adică să solicite răspunsuri specifice, în deplină concordanţă
cu ceea ce se urmăreşte şi se predă în cadrul lecţiei şi cu vârsta elevilor şi strategiile didactice aplicate;
• să fie eficace, şi pentru aceasta să fie valide, adică să măsoare ceea ce au de măsurat, respectiv
cunoştinţele şi deprinderile ce constituie conţinutul lecţiei;
• să fie fidele, în sensul că vor trebui să reflecte în mod real gradul de stăpânire al cunoştinţelor şi
deprinderilor la care se referă.

7
 - Produsele curriculare fundamentale: plan de învă țământ, programă școlară, planificare anuală,
planificare tematică.

Produsele curriculare fundamentale: plan de învă țământ şi programă școlară sunt rezultante ale activităţii de
proiectare didactică la nivel macroeducaţional.

Produsele curriculare fundamentale: planificare anuală şi planificare tematică sunt rezultante ale activităţii de
proiectare didactică la nivel microeducaţional.

Planul de învăţământ –

Planul de învăţământ este un document oficial (aprobat prin OMEN) în care se structurează conţinutul
învăţământului pe niveluri şi profiluri de şcoli. În cadrul lui se stabileşte numărul de ore pe diferite discipline sau arii
curriculare. Planul de învăţământ are un caracter reglator-strategic şi reflectă filosofia şi politica educaţională a
sistemului naţional de învăţământ. El exprimă, într-o formă sintetică, concepţia pedagogică şi teoria
curriculară care fundamentează ştiinţific procesul instructiv-educativ la nivel naţional. Prin efectele sale pe linia
managementului sistemului de învăţământ, planul influenţează strategia de alocare a resurselor umane şi materiale
în domeniul învăţământului, sistemul de evaluare şi examinare, sistemul de formare iniţială şi continuă a
personalului didactic.

Noul plan de învăţământ are o structură pe două niveluri de vârstă şi, în contextul unei învăţări centrate pe
copil, încurajează eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). De
asemenea, acesta prezintă o construcţie diferită, în funcţie de tipul de program al grădiniţei (program normal şi
program prelungit sau săptămânal) şi o delimitare pe tipuri de activităţi de învăţare: Activităţi pe domenii experienţiale,
jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală. (vezi explicitările din Metodologia de aplicare a
planului de învăţământ).

Planul de învăţământ, ca şi domeniile experienţiale prezentate anterior, permite parcurgerea interdisciplinară,

integrată a conţinuturilor propuse şi asigură libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii.

8
 DESCRIEŢI PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN GRĂDINIŢĂ!

Intervalul de Categorii de activităţi de învăţare Nr.de Nr.ore/tură, din norma

vârstă activităţi/săptămână cadrului didactic, dedicate
categoriilor de activităţi din
planul de învăţământ
ON* OP/OS*

37 – 60 luni Activităţi pe domenii experienţiale 7 +7 2h x 5 zile = 10h

(3,1 - 5 ani)
Jocuri si activităţi didactice alese 10 +5 1,5h x 5 zile = 7,5h

Activităţi de dezvoltare personală 5 + 10 1,5h x 5 zile = 7,5h

TOTAL 22 + 22 25 h

61 – 84 luni Activităţi pe domenii experienţiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h

(5,1 - 7 ani)
Jocuri si activităţi didactice alese 10 +5 1h x 5 zile = 5h

Activităţi de dezvoltare personală 6 + 11 1h x 5 zile = 5h

TOTAL 26 + 26 25 h

Notă:

* Abrevieri pentru cele trei tipuri de program din grădiniţe: normal (ON), prelungit (OP) şi
săptămânal (OS).

La programul prelungit şi săptămânal numărul de activităţi menţionat reprezintă activităţile

care se adaugă în programul de după-amiază al copiilor (tura a II-a a educatoarei).

Programa şcolară este un document oficial, realizat şi aprobat de M.E.C.; pe baza acesteia sunt realizate
manualele şi materialele auxiliare. Ea exprimă mai concret politica educaţională în realizarea finalităţilor educaţionale,
îndeosebi, a obiectivelor educaţionale, a obiectivelor specifice obiectelor de învăţământ.

Ea este realizată pe baza planului de învăţământ. Programa corelează optim diferitele componente ale
procesului didactic: obiective, conţinuturi, elemente metodologice, criterii de evaluare.

Programa şcolară reprezintă documentul care evidenţiază conţinuturile învăţământului specifice fiecărui obiect
de învăţământ, grupate pe ani de studiu şi pe cicluri/niveluri de învăţământ. Conţinuturile îmbină, în mod echilibrat:
9
conţinuturi informative (noţiuni, concepte), conţinuturi formative (capacităţi, abilităţi, deprinderi, priceperi de analiză,
sinteză, argumentare, comparare etc.) La modul general, orice programă şcolară reuneşte următoarele elemente:
obiectivele, structura tematică a conţinutului, indicaţii metodice cu privire la realizarea predării, învăţării şi
evaluării.

Structura unei programe şcolare prezintă următoarele componente:

• Nota de prezentare, care descrie problematica obiectului de studiu la care se referă.

• Obiectivele cadru ale disciplinei, care au un grad ridicat de generalitate. Ele exprimă competenţele care
trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar sau primar.
• Obiectivele de referinţă, care specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la o disciplină pe durata unui an de
studiu.
• Exemple de activităţi de învăţare. Programa oferă cel puţin un exemplu de activitate pentru fiecare
obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de activităţi de învăţare trebuie să pornească de la experienţa
concretă a copilului/elevului şi să se integreze unor strategii didactice variate de învăţare.
• Conţinuturile, sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă propuse.
Unităţile de conţinut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu domeniile constitutive ale diverselor obiecte de
studiu.
• Standardele curriculare de performanţă- ele arată nivelul minimal de pregătire a elevului la sfârşitul unui
ciclu de învăţământ.
Programa pentru învăţământul preşcolar cuprinde toate activităţile existente în interiorul structurii organizaţionale a
grădiniţei şi care sunt destinate să stimuleze dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială şi fizică a copilului
preşcolar.
Conceperea şi organizarea activităţilor din grădiniţă sunt realizate din două perspective complementare:
a) perspectiva de socializare, preponderentă în cazul copiilor de 3 - 5 ani;
b) perspectiva pregătirii pentru şcoală, în cazul copiilor de 5 - 7 ani.
Programele pentru învăţământul preşcolar, după care se lucrează în gră diniţă, au următoarea structură: a)
obiective cadru ale tipului respectiv de activitate (pentru toate domeniile experenţiale); b) obiective de referinţă, care
derivă din obiectivul cadru şi îl explicitează; c) exemple de comportamente pentru fiecare obiectiv de referinţă, cu rol
de standarde curriculare de performanţă; d) cele 6 mari teme : Cine sunt/ suntem?, Când, cum şi de ce se
întâmplă?, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/ organizăm o activitate?, Cu
ce şi cum exprimăm ceea ce simţim? şi Ce şi cum vreau să fiu?.

ANALIZAŢI O PROGRAMĂ ŞCOLARĂ!

10