Câinele și cățelul - Grigore Alexandrescu

Poezia Câinele și cățelul este o fabulă scrisă de Grigore Alexandrescu, în care se ironizează aspirația

celor ce vor să ajungă puternici prin metode greșite.
Fabula reprezintă o operă epică scrisă în versuri, în care scriitorul satirizează anumite obiceiuri cu
obiectivul de a le corecta, cu ajutorul unor obiecte personificate, animale sau plante.
Grigore Alexandrescu (1810-1885) – Fabulist al literaturii române. Este unul dintre reprezentanții de
seamă a liricii române din prima jumătate a secolului XIX-lea. Poet și fabulist important, Grigore Alexandrescu
i se acordă meritul pentru speciile literare ca: Meditația; Satira; Epistola.
Poetul a scris meditații cu influențe romantice, fiind inspirat de lucrările poetului francez Alphonse de
Lamartine. Cea mai de seamă creație a sa ce se încadrează ca meditație este „Umbra lui Mircea. La Cozia.”
Cele mai cunoscute opere ale sale, sunt fabulele, printre care: “Câinele și cățelul”;“Boul și vițelul”;
“Dreptatea leului”; ”Așteptarea”.
Printre cele mai importante volume, amintim: „Poezii” (1832); „Fabule” (1832); „Meditații” (1835); „Suvenire
și impresii, epistole și fabule” (1847).
În creația Câinele și cățelul, scriitorul pune în evidență cu ajutorul personajelor, principiul egalității.

Particularitățile fabulei Câinele și cățelul - anul apariției poeziei: 1842 in volumul intitulat “Poezii”
Tema poeziei: satirizarea dorinței de a ajunge puternic prin căi greșite.
Poezia Câinele și cățelul – Tema și Semnificația titlului
Opera evidențiază satirizarea aspirației de a parveni prin metode greșite și de a deveni puternici prin:
Superioritate; Ipocrizie; Amenințări.
Câinele reprezintă un simbol pentru ființa perfidă și prefăcută, al cărui scop este să reușească prin
falsitate, iar cățelul reprezintă ființa naivă ce se încrede ușor în vorbele celorlalți.
Structura compozițională a poeziei reprezintă dovada încadrării ca specie literară – la fabulă, deoarece aceasta
este construită în două părți: Povestea propriu-zisă; Morala sau învățătura.

Fabula are ca fundament dialogul, fiind o particularitate întâlnită la scenete. Personajele scenetei sunt:
Dulăul Samson; Cățelul Samurache; ”un bou oarecare”.

Poetul subliniază ideea de egalitate între semeni cu ajutorul personajelor sale – animalele

personificate.
În poezie este surprins contrastul între ce își doresc să pară unii oameni și ce reprezintă de fapt. Aceștia îi
desconsideră pe cei sinceri și naivi și îi folosesc cu scopul de a se ridica pe ei însăși.
Titlul sugerează conflictul ideilor dintre câine și cățel.
Personajele sunt în antiteză și induc ideea unor personalități umane pe care le regăsim și astăzi în societate.
Câinele este în ipostaza omului perfid, capabil de orice pentru a ajunge în rândul celor puternici și cățelul ce
este simbolul omului onest și cinstit ce dă crezare unor cuvinte false.
Poezia Câinele și cățelul – Rezumat literar
Acțiunea se petrece într-o “curte”, fiind un spațiu ce induce ideea unei societăți, iar timpul în care se
desfășoară întâmplarea este “deunăzi”, timp ce semnifică repetiția acestei acțiuni.
La nivel de compoziție, poezia este construită în două secvențe inegale: Sceneta dintre personaje; Morala
desprinsă în urma scenetei.
 Dialogul dintre Samson și Smarandache
Un câine cu numele Samson, intră în discuție cu “un bou oarecare”, prezentându-și părerea despre
egalitate. Samson își arată indignarea împotriva celor care adoptă o atitudine superioară datorită categoriei
nobile din care face parte. Această idee reiese din versurile “De se trag din neam mare,/Asta e o-ntâmplare:/Și
eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. Subliniind ideea că și el este de neam nobil, acesta afirmă că este
bucuros când “Când toată lighioana, măcar și cea mai proastă,/Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
În susținerea propriei opinii, Samson prezintă exemplul țărilor civilizate, în care principiul egalității este
respectat. De asemenea, oferă propriul exemplu pentru a întâri ideile sale.
În tot acest timp, cățelul Samurache este atent la cele spune de Samson și intervine în conversație
cu aprecieri la “minunata” concepție a lui Samson.
Intervenția lui Samurache a urmat în urma expunerii ideilor promițătoare ale lui Samson, fiind spuse
într-o manieră ce induce principiul fraternității “”Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,/Și simtimentul
vostru îl cinstesc, frații mei”.”Cele declarate de cățelul Samurache îi trezește revolta lui Samson, surprins de
îndrăzneala de a se considera frate cu el. Adoptând o atitudine superioară, îi vorbește cățelului, amenințându-l
“Noi, frații tăi, potaie!/O să-ți dam o bătaie/Care s-o pomenești./Cunoști tu cine suntem, și ti se cade
tie,/Lichea nerusinată, astfel să ne vorbești? „”.
Samson subliniază diferența de rang și nivelul de putere existent între el și cățel, oferindu-i numeroase
jigniri pentru lipsa de respect pe care Samurache i-o adresează.
În această scenă, se subliniază clar ipocizia și falsa modestie a lui Samson în fața naivului Smarandache.
Această idee este subliniată în versurile “Lichea nerusinată, astfel să ne vorbești? „/”Dar ziceați… „/”Și ce-ți
pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?/Adevărat vorbeam/Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,/Că voi egalitate, dar
nu pentru căței.””.
Morala desprinsă în poezie
Ultimele două versuri “Aceasta între noi adesea o vedem,/Și numai cu cei mari egalitate vrem”,
reprezintă morala fabulei, în care poetul Grigore Alexandrescu își prezintă atitudinea față de această lipsă de
modestie, pe care o întâlnim și astăzi. Morala este una importantă: Câinele Samson aspira la egalitate cu cei
mai puternici decât el, dar în fața celor mai slabi ca Smarandache voia să mențină un nivel de
superioritate datorită poziției sociale.
Limbajul artistic
Alegoria este cea care se remarcă în poezie prin diferențierea personajelor. În orice fabulă se
regăsesc personaje ce reprezintă tipare umane existente în societate. Dulăul Samson – simbolizează omul
perfid ce dorește ascensiune socială; Cățelul Samurache –  întruchipează omul onest, naiv, ce încrede în
oameni și în aparențe; “Boul oarecare” – subliniază indiferența și lipsa de părere a oamenilor.
Personajele operei sunt conturate în antiteză, rolul definitor reprezentând numele lor. Modul de expunere
preponderent în fabulă este dialogul. Acesta susține: calitățile morale ale personajelor; relația între cele două
părți dialogate.
Valoarea fabulei este subliniată: de limbajul simplu și natural potrivit statului pe care îl au personajele;
trăsăturile definitorii ale dialogului ce oferă oralitate modalității de exprimare.
Este surprinsă alternanța dintre registrele lexicale potrivite atât oamenilor de rând cât și a celor puternici, prin
utilizarea unor: expresii populare: “dobitoace”, “se cioplește”, “fiestecine”; cuvinte neologice: “civilizate”,
“nobil”, “egalitate”.
Limbajul artistic este susținut de figurile de stil, cea mai importantă fiind personificarea. Figurile de
stil ce se disting în poezie sunt: epitete stilistice: “capritii deșarte”, “lichea nerușinată”; repetiții: “Gândirea
voastră, zise, îmi pare minunată,/Și simtimentul vostru îl cinstesc”, “Noi, frații tăi”; comparația: “Cățelu
Samurache, ce ședea la o parte,/Ca simplu privitor”; enumerații: “Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,”.
 Figurile de stil folosite într-o manieră armonioasă susțin stilul natural al limbajului artistic.
Prozodia reprezintă în această poezie o metodă stilistică prin care se nuanțează dialogul, în crearea
unei libertăți de expresie. Din punct de vedere prozodic, poezia prezintă: măsurile versurilor sunt inegale;
rima este împerecheată; Ritmul versurilor este variat.
Concluzii
Poezia Câinele și cățelul este o fabulă ce se remarcă prin limbajul natural al graiului românesc și prin
morala finală ce include sensul întregii opere.
În opera Câinele și cățelul, poetul Grigore Alexandrescu pune în evidență cu ajutorul
personajelor, principiul egalității.
Câinele reprezintă un simbol pentru ființa prefăcută, al cărui scop este să reușească prin falsitate,
iar cățelul reprezintă ființa naivă ce se încrede ușor în vorbele celorlalți.
Titlul sugerează micul conflict al ideilor dintre câine și cățel. Personajele sunt în antiteză și induc ideea
unor personalități umane pe care le regăsim și în societatea de astăzi.
Morala este una importantă: Câinele Samson aspira la egalitate cu cei mai puternici decât el, dar în fața
celor mai slabi ca Smarandache voia să mențină un nivel de superioritate datorită poziției sociale.
Poetul subliniază ideea de egalitate între semeni cu ajutorul personajelor sale – animale personificate.
În poezia Câinele și cățelul, Grigore Alexandrescu ironizează pe acei oameni care susțin egalitatea între
semeni, dar nu o practică.
Câinele și cățelul - Grigore Alexandrescu

„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mândria nu ne mai părasește.
Cât pentru mine unul, fiestecine știe
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră. „
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte ce latră foarte tare.
Cățelu Samurache, ce ședea la o parte,
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și ca nu au mândrie, nici capritii deșarte,
S-apropie îndata
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei”.
„Noi, frații tăi, răspunse Samson plin de mânie,
Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dam o bătaie
Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine suntem, și ti se cade tie,
Lichea nerusinată, astfel să ne vorbești? „
„Dar ziceați… „
„Și ce-ți pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței. „
Aceasta între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari egalitate vrem.