Câinele şi căţelul

de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

”Grigore Alexandrescu rămâne, pentru literatura noastră, fabulistul ei clasic. (...)

Și cu toate că a abordat și alte specii, fabula este cea mai adevată structurii sale
artistice. De altfel este și domeniul în care s-a realizat cel mai deplin.” (Pompiliu
Marcea)
Scrieri reprezentative: ”Poezii” (1832), ”Meditații, elegii, epistole, satire și
fabule” (1863), ”Memorial de călătorie” (1852), traduceri.
Personajele acestei opere literare sunt Samson, ”dulău de curte”, cățelul
Samurache și ”un bou oarecare”. Autorul le-a ales din lumea animalelor pentru a-și
ilustra propriile concepții despre viață și despre însușirile omenești, pe care le critică în
cadrul acestei fabule cu scopul de-a le îndrepta. Astfel, Samson reprezintă omul ”cu
greutate”, important, cu putere de decizie, din lumea umană. Boul reprezintă individul
oarecare, obișnuit, de rând, iar cățelul Samurache reprezintă individul fără putere în
societate, aflat în poziție de inferioritate, dar dornic să-și depășească condiția. Toate trei
personajele sunt tipice pentru o categorie umană și socio-economică pe care o reprezintă
și se fac ecoul atât al trăsăturilor pozitive, cât și al celor negative ale acestor categorii.
Fără îndoială, scriitorul le-a ales din lumea animlelor pentru că astfel putea da glas
celor mai intime, mai personale concepții ale sale cu privire la categoriile socio-umane
reprezentate, și de a face astfel o satiră la adresa viciilor și defectelor societății
contemporane lui.
Când discută cu boul, câinele Samson dă dovadă de opinii echilibrate cu privire
la rolul individului în societate și se face ecoul unei judecăți egalitariste, nepărtinitoare
și democratice. El observă că ”Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate / Este
egalitate. / Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte, / Numai pe noi mândria nu ne
mai părăseşte. / Cât pentru mine unul, fieştecine ştie / C-o am de bucurie / Când toată
lighioana, măcar şi cea mai proastă, / Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Astfel, Samson observă mersul lucrurilor în țările civilizate, unde domnește egalitatea
și democrația, schimbarea spre bine a societății umane în ansamblul ei, și rămânerea
în urmă a societății românești în această privință. Cât despre sine, el se face adeptul
schimbărilor petrecute în lume și nu-și dorește titluri de glorie, nici diferențieri față
de alte categorii socio-pofesionale, ci deplină egalitate cu toți membrii societății.
În mod cu totul brusc și ilar, întregul său discurs anterior se dovedește
demagogic și nesincer când vorbește cu cățelul Samurache: - "Noi, fraţii tăi?
răspunse Samson plin de mânie, / Noi, fraţii tăi, potaie! / O să-ţi dăm o bătaie / Care
s-o pomeneşti. / Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie, / Lichea neruşinată, astfel să
ne vorbeşti?" / - "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam? / Adevărat
vorbeam, / Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru
căţei." Totul este bine, adevărat și just, până vine vorba de căței, pentru care
dreptate, egalitate, fraternitate nu se mai găsește și care ar face bine să-și vadă
”lungul nasului”.
Samson condamnă mentalitatea învechită, lipsa de dreptate, de echitate
socială, moravurile proaste, lipsa de demnitate personală, dar aceasta este doar o
aparență pe care o afișează pentru a se arăta în pas cu vremurile. În realitate el este
retrograd, îngust și limitat și nu vrea să renunțe la superioritatea față de indivizii
inferiori lui în societate.
Pe de altă parte, Samurache dă dovadă de naivitate când își imaginează că
discursul lui Samson ar putea fi adevărat și că el poate fi considerat egal cu acesta.
Pentru el întorsătura lucrurilor poate reprezenta o lecție de viață care să-i fie utilă
pentru viitor.
Morala fabulei este concentrată în ultimele două versuri: ”Aceasta între noi
adesea o vedem, / Şi numai cu cei mari egalitate vrem” prin care autorul exprimă un
adevăr general valabil, cu intenții moralizatoare. Deseori în societate vedem că se
aplică aceste legi morale, cei mari și importanți caută tovărășia și prietenia celor
asemenea lor și cei mici și inferiori se văd dați la o parte. Prin aceste cuvinte, autorul
condamnă defectele societății contemporane lui și dintotdeauna, cu scopul de a-i face
sensibili pe contemporani și de a îndrepta această stare de lucruri.
Astfel, fabula, cu tot aspectul ei naiv și nevinovat se face purtătoarea unui mesaj
adânc uman și a unor adevăruri general valabile care o fac ca specie literară una demnă
de atenția și aprecierea noastră, precum și de spiritul nostru critic.
 Modurile de expunere utilizate de autor sunt narațiunea și dialogul. Fabula este o
operă dialogată, prin care se exprimă opiniile fiecărui participant la discuție și categorie
socială satirizată. Este o operă epică în versuri, datorită faptului că concepțiile, părerile,
atitudinea, sentimentele scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul acțiunii și
al personajelor.
Obs. Fabula este o operă epică în versuri sau în proză, având ca personaje
animale, plante, lucruri, prin care se satirizează, în scop moralizator, deprinderi,
atitudini, defecte omenești.
În structura unei fabule se disting:
- Povestirea propriu-zisă;
- Morala (învățătura) care exprimă pe scurt atitudinea autorului față de aspectele
prezentate.
- Fabula conține un număr mic de personaje, alese din lumea animalelor, care, prin
intermediul personificării folosite de poet, vorbesc gândesc și se comportă ca
oamenii.
- Samson reprezintă un om care dovedește o falsă modestie, preocupat să critice
mândria celor care se laudă cu originea lor nobilă. El devine violent și vorbește
pe un ton disprețuitor cu Samurache, un personaj naiv, care se încrede ușor în
cuvinte neprobate prin fapte. Dezvăluindu-și adevăratul caracter, Samson este
tipul ipocritului (fățarnicului), vorbele sale nu corespund faptelor.
- Opera se prezintă sub forma unei mici scenete, unde evoluează câteva personaje,
în care modul de expunere dominant este dialogul, care se împletește cu
narațiunea.
- Autorul critică defecte omenești, fapte și atitudini (minciună, ipocrizie, naivitate,
mândrie). Această operă are un caracter educativ, moralizator, cultivând respectul
pentru modestie, cinste, dreptate.
- În concluzie, opera literară care întrunește trăsăturile enumerate mai sus este o
fabulă.

Bibliografie: manualul de Limba și literatura română, clasa a VI-a, Editura

Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2012 (Manual destinat claselor cu predare în
limba maghiară).