GENUL LIRIC

I.DEFINIȚIE:
= genul liric este, prin excelență purtătorul sentimentelor, al sensibilității, al subiectivității,
al exprimării directe a sinelui. Poetul/Scriitorul creează un univers interior, propriu, o
lume de nepătruns, transmițând cititorului un mesaj ce poate fi înțeles doar la o lectură
atentă.
= opera literară în care autorul își exprimă gândurile, ideile, sentimentele, trăirile în mod
direct prin intermediul eului liric si al mijloacelor artistice.
În comparație cu genul epic, liricul este marcat puternic de expresivitate, de un limbaj
sugestiv, de abundența simbolurilor, a îmbinărilor inedite de cuvinte, oferite cititorului
spre descifrarea mesajului textului.
II.TRĂSĂTURI:
1. exprimarea directă sentimentelor, ideilor, stărilor sufletești, prin intermediul eului
liric (apariția autorului în ipostaza de eu liric ) prin:
 mărci lexico-gramaticale specifice:
 eul liric subiectiv/lirism subiectiv - pronume, verbe la persoana I și a II-a,

adjective posesive la persoana I/ a II-a.

 eul liric obiectiv/lirism obiectiv - utilizarea persoanei a III-a, eul liric adoptând

masca unei voci impersonale, obiective.

 formule de adresare directă: verbe la imperativ, subsantiv in cazul VOCATIV,
interjecții, enunțuri exclamative – pun în lumină adresarea către o persoană
reală/imaginară, cititor etc.
1. expresivitatea deosebită – obținută printr-un limbaj artistic sugestiv, bogat în figuri
de stil (epitete, comparații, personificări, metafore, hiperbole, antiteză, enumerații,
repetiții etc.) și imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile, motrice).
2. moduri de expunere specifice – descrierea/monologul liric, monologul liric adresat,
monologul liric autoadresat confesiunea lirică,
dialogul imaginar cu cititorul/ o persoană reală sau
imaginară.
3. structurarea textului în versuri + elementele de prozodie/ versificație
 numărul și tipului de strofe
 măsura versurilor conferă armonire, muzicalitate și expresivitate
 rima versurilor deosebită textului/operei
 ritmul versurilor