Proza obiectivă, realistă

Sinteză

1. Gândire/simțire – senzație/intuiție ; gândire/senzație textul epic: simțire/intuiție textul liric.

Creatorul textului liric personal și impersonal se referă la om – concret: simțire (liric)/
senzație (epic). Creatorul textului epic personal și impersonal – senzație/gândire. Eul liric
personal, naratorul personal, la instanțe ale comunicării, lirice, respectiv epice – abstract:
simțire/ (epic)/intuiție (liric), respectiv eul liric impersonal, naratorul impersonal
gândire/intuiție.
2. Creatorul textului liric personal – primează simțire/senzație. Eul liric personal – primează
simțire/intuiție. Creatorul textului epic personal – primează senzație/gândire. Naratorul
personal – primează simțire/intuiție. Creatorul textului liric impersonal – simțire/senzație.
Eul liric impersonal – primează gândire/intuiție. Creatorul textului epic impersonal –
primează senzație/gândire. Naratorul impersonal – primează gândire/intuiție.

 1. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului -
senzație, intuiție, gândire, simțire. Toate funcțiile sunt conștiente, dar încă
nediferențiate corespunzător. ( 4/0)
 2. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică personală
din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din punctul de
vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al autorului, al
creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului – simțire, intuiție,
senzație, gândire. Toate funcțiile sunt conștiente, dar încă nediferențiate
corespunzător. (4/0)
 3. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, senzație, gândire. Senzația e funcția cea mai diferențiată, urmată
de intuiție și gândire. Simțirea e o funcție nediferențiată. (4/1)
 4. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică personală
din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din punctul de
vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al autorului, al
creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului – simțire, intuiție,
gândire, simțire. Simțirea e funcția cea mai diferențiată, urmată de intuiția și
gândire. Senzația e funcția nediferențiată. (4/1)
 5. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
personală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
simțire, intuiție, senzație, gândire. Toate funcțiile sunt aduse în conștiință. (4/0)
 6. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
personală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului – simțire,
intuiție, gândire, simțire. Simțirea e funcția cea mai diferențiată. Urmează intuiția
și gândirea. Senzația e funcția nediferențiată. (4/1)
 7. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
personală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului – simțire,
intuiție, senzație, simțire. Simțirea e funcția cea mai diferențiată. Urmează intuiția
și senzația. Gândirea e funcția nediferențiată. (4/1)
 8. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, senzație, simțire. Senzația e funcția cea mai diferențiată. Urmează
intuiția și simțirea. Gândirea e funcția nediferențiată. (4/1
 9. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, gândire, simțire. Toate funcțiile sunt aduse în conștiință (4/0)
 10. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, senzație, gândire. Senzația e funcția cea mai diferențiată.
Urmează intuiția și gândirea. Sentimentul este funcția psihică nediferențiată. (4/1)
 11. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
impersonală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală, din
 punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, gândire, gândire. Gândirea e funcția cea mai diferențiată, urmată
de senzație și intuiție. Simțirea e funcția nediferențiată. (4/1)
 12. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică
personală, din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală, din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului
(creatorului), este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
simțire, intuiție, senzație, gândire. Toate funcțiile sunt armonios diferențiate. (4/0)
 13. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din punctul
de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al autorului, al
creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului – simțire, intuiție,
senzație, simțire. Simțirea e funcția cea mai diferențiată, urmată de intuiție și
senzație. Gândirea e funcția nediferențiată. (4/1)
 14. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, gândire, gândire. Gândirea e funcția cea mai diferențiată.
Urmează senzația și intuiția. Sentimentul e funcția nediferențiată. (4/1)
 15. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, senzație, intuiție, senzație, simțire. Primează ca funcții diferențiate
simțirea și senzația, urmează intuiția, gândirea e o funcție nediferențiată. (5/1)
 16. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, intuiție, intuiție, senzație, simțire. Primează ca funcții diferențiate
simțirea și intuiția, urmează senzația. Gândirea e o funcție nediferențiată. (5/1)
 17. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din punctul
de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
 universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului –
simțire, intuiție, senzație, gândire, simțire. Primează ca funcție diferențiată
simțirea, urmează senzația, intuiția și gândirea. Toate funcțiile sunt aduse în
psihicul conștient. (5/0)
 18. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din punctul
de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al autorului, al
creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al
naratorului – simțire, intuiție, senzație, simțire, gândire. Primează ca funcție
diferențiată simțirea, urmată de intuiție, senzație și gândire. Toate funcțiile sunt
aduse în psihicul conștient. (5/0)
 19. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului –
senzație, intuiție, senzație, simțire. Senzația e funcția cea mai diferențiată. Urmează
intuiția și simțirea. Gândirea e funcția nediferențiată. (4/1)
 20. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din punctul
de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al autorului, al
creatorului și impersonală din punctul de vedere al naratorului – simțire, intuiție,
gândire, gândire. Gândirea e funcția cea mai diferențiată. Urmează simțirea și
intuiția. Senzația e funcția nediferențiată.(4/1)
 21. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al
naratorului – simțire, senzație, intuiție, gândire, gândire. Primează ca funcție
diferențiată gândirea, urmată de simțire, senzație și intuiție. Toate funcțiile psihice
sunt aduse în psihicul conștient. (5/0)
 22. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât
și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al
naratorului – senzație, intuiție, intuiție, gândire, gândire. Primează ca funcții
diferențiate gîndirea și intuiția, urmează senzația. Simțirea e o funcție
nediferențiată. (5/1)
 23. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, gândire. Primează ca funcții
diferențiate gândirea și senzația, urmate de intuiție. Simțirea e o funcție
nediferențiată. (5/1)
 24. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, gândire, simțire, gândire. Primează ca funcție
diferențiată gândirea, urmată de senzație, intuiție și simțire. (5/0)
 25. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, senzație, intuiție, senzație, simțire. Primează ca funcții diferențiate
simțirea și senzația, urmate de intuiție. Gândirea e funcția nediferențiată. (5/1)
 26. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, senzație, intuiție, gândire, simțire. Primează ca funcție dferențiată
simțirea, urmată de senzație, intuiție și gândire. (5/0)
 27. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, senzație, intuiție, gândire, simțire. Primează ca funcție diferențiată
simțirea, urmată de senzație, intuiție și gândire.(5/0)
 28. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al
 naratorului – simțire, senzație, intuiție, gândire, gândire. Primează ca funcție
diferențiată gândirea, urmată de simțire, senzație și intuiție. (5/0)
 29. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al
naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, gândire. Primează ca funcție
diferențiată senzația, urmată de simțire, intuiție și gândire. (5/0)
 30. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, senzație, intuiție, gândire, simțire. Primează ca funcție diferențiată
simțirea, urmată de senzație, intuiție și gândire. (5/0)
 31. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât
și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– senzație, intuiție, intuiție, senzație, simțire. Primează ca funcții diferențiate
senzația și intuiția, urmate de simțire. Gândirea e o funcție nediferențiată.(5/1) –
Vasile Voiculescu
 32. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât
și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– senzație, intuiție, intuiție, gândire, simțire. Primează ca funcție diferențiată
intuiția, urmată de senzație, gândire și simțire. (5/0)
 33. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al naratorului
– simțire, intuiție, intuiție, gândire, simțire. Primează ca funcții diferențiate intuiția
și simțirea, urmate de gândire. Senzația e o funcție nediferențiată. (5/1)
 34. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și atât personală cât și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
 vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere al
naratorului – simțire, intuiție, intuiție, senzație, gândire. Primează ca funcție
diferențiată intuiția, urmată de simțire, senzație și gândire. (5/0)
 35. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al
naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, simțire. Primează ca funcție
diferențiată senzația, urmată de intuiție, gândire și simțire. (5/0)
 36. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al
naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, simțire. Primează ca funcție
diferențiată senzația, urmată de intuiție, gândire și simțire. (5/0)
 37. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, gândire. Primează ca funcții
diferențiate gândirea și senzația, urmate de intuiție. Sentimentul e o funcție
nediferențiată. (5/1) – George Coșbuc
 38. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din punctul de vedere al
naratorului – simțire, intuiție, senzație, gândire, simțire. Primează ca funcție
diferențiată gândirea, urmată de simțire, intuiție și senzație. (5/0)
 39. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, senzație, simțire, gândire. Senzația e funcția cea
mai diferențiată, urmată de intuiție, simțire și gândire. (5/0)
 40. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
 creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, senzație, simțire, gândire. Senzația e funcția cea
mai diferențiată, urmată de intuiție, simțire și gândire. (5/0)
 41. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – simțire, intuiție, senzație, simțire, gândire. Simțirea e funcția cea
mai diferențiată, urmată de intuiție, senzație și gândire. (5/0)
 42. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de vedere al
autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al naratorului – senzație, intuiție, gândire, simțire, gândire. Gândirea e funcția cea
mai diferențiată, urmată de senzație, intuiție și simțire. (5/0)
 43. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi
trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică)
personală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, intuiție, senzație,
simțire. Funcțiile cele mai diferențiate sunt simțirea, senzația și intuiția. Gândirea e
o funcție nediferențiată. (6/1)
 44. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi
trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică)
impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, intuiție, gândire,
gândire. Gândirea și intuiția sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de simțire
și senzație. (6/0)
 45. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi
trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică)
personală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, intuiție, senzație,
gândire. Senzația și intuiția sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de simțire și
gândire. (6/0)
 46. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
 atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi
trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică)
impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, intuiție, gândire,
simțire. Simțirea și intuiția sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de senzație și
gândire. (6/0)
 47. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală
din punctul de vedere al naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, simțire,
gândire. Gândirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție
și simțire.(6/0)
 48. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din punctul
de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei literare,
universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare. În
analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a creatorului, este o
instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere
al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul de
vedere al naratorului – simțire, intuiție, senzație, gândire, simțire, gândire.
Simțirea și gândirea sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție și
senzație. Predomină funcțiile raționale. (6/0)
 49. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și personală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală
din punctul de vedere al naratorului – senzație, intuiție, senzație, gândire, simțire,
gândire. Senzația și gândirea sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție
și simțire.(6/0)
 50. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică
personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și impersonală din
punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei
literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a autorului, a
creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală
din punctul de vedere al naratorului – simțire, intuiție, senzație, gândire, simțire,
gândire. Gândirea și simțirea sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție
și senzație. Predomină funcțiile raționale. (6/0)
 51. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și
impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din
 punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, gândire,
simțire. Simțirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție și
gândire. (6/0)
 52. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și
impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, gândire,
gândire. Gândirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de simțire
și intuiție. (6/0)
 53. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și
impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și impersonală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, gândire,
gândire. Gândirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de simțire
și intuiție.(6/0)
 54. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât personală, cât și
personală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și personală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, gândire,
simțire. Simțirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție și
gândire. (6/0)
 55. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul
de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, simțire, gândire.
Simțirea și senzația sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de intuiție și
gândire. (6/0)
 56. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul
de vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din
punctul de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, gândire, simțire,
gândire. Simțirea și gândirea sunt funcțiile cele mai diferențiate, urmate de senzație
și intuiție. Predomină funcțiile raționale. (6/0)
 57. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
personală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) impersonală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul
de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, gândire, simțire, gândire.
Gândirea și simțirea sunt funcțiile psihice care predomină, urmate de senzație și
intuiție. Predomină funcțiile raționale. (6/0)
 58. Eul liric este vocea abstractă, din text a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului
mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti,
semnificaţia operei literare. În analogie, naratorul este vocea abstractă din text a
autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) personală din punctul de
vedere al autorului, al creatorului și atât personală, cât și impersonală din punctul
de vedere al naratorului – simțire, senzație, intuiție, senzație, simțire, gândire.
Simțirea și senzația sunt funcțiile care predomină, urmate de intuiție și gândire.
(6/0)
 59. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanță lirică atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
atât personală cât și impersonală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoții și
trăiri sufletești, semnificația operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât
personală, cât și impersonală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și
atât personală, cât și impersonală din punctul de vedere al naratorului (la mijloc) –
simțire, senzație, intuiție, intuiție, senzație, gândire, simțire, gândire. Toate funcțiile
psihice sunt reprezentate în mod egal de două ori: simțirea, senzația, intuiția și
gândirea. Predomină atât funcțiile raționale, cât și iraționale. (8/0).
 60. Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanță lirică atât
impersonală, cât și personală din punctul de vedere al creatorului, al poetului, și
atât impersonală cât și personală din punctul de vedere al eului liric, menită să
transmită cititorului mesajul operei literare, universul său de gânduri, emoții și
trăiri sufletești, semnificația operei literare. În analogie, naratorul este vocea
abstractă din text a autorului, a creatorului, este o instanță narativă (epică) atât
impersonală, cât și personală din punctul de vedere al autorului, al creatorului și
atât impersonală, cât și personală din punctul de vedere al naratorului (la mijloc) –
senzație, simțire, intuiție, intuiție, gândire, senzație, gândire, simțire. Toate funcțiile
psihice sunt reprezentate în mod egal de două ori: senzația, simțirea, intuiția și
gândirea. Predomină atât funcțiile raționale, cât și iraționale. (8/0).

 În ultimele două situații prezentate accentul cade pe gândire, respectiv pe simțire.

Aceasta corespunde celor două mari religii pe care le-a dat omenirea, budismul,
respectiv creștinismul. E lesne de observat că budismul pune accent pe gândire, în
vreme ce creștinismul pune accent pe funcția complementară, pe simțire. De aceea
budiștii sunt sensibili la creștinism și creștinii sunt sensibili la budism.
Contraponderea inconștientă a fiecărei religii în parte e cealaltă; creștinismul a
budismului, respectiv budismul a creștinismului. Ca să dau aici două exemple
concludente e parcursul intelectual și spiritual a două mari personalități: Mircea
Eliade, respectiv Carl Gustav Jung. Primul a avut o tinerețe aflată sub influența
gândirismului ortodox, a continuat prin a îmbrățișa religia orientală, mai precis
hinduismul, un stil de viață oriental, o filosofie de viață - și anume yoga, coborînd
pînă la rădăcinile ei, până la izvoare, la textele sacre sanscrite, precum
 Upanișadele, Vedele, Mahabharata, Yoga lui Patanjali, urmând ca mai târziu să
revină la ceea ce atât de profund l-a marcat în vremea tinereții sale, după cum o
dovedesc scrierile sale din acea vreme, la creștinism, la ortodoxie. Celălalt a fost
profund influențat de creștinism, a cărui dramă metapersonală a adus-o în propria
sa viață, a trăit-o pentru a o înțelege mai bine și pentru a parcurge drumul spre
însănătoșirea deplină, a evocat-o într-un mod atât de expresiv, de uman în
emoționanta sa carte ”Psihologia religiei vestice și estice”, o carte care ne face
accesibil misterul divinității, semnificația psihologică a ritualului creștin, mai cu
seamă, dar și filosofia orientală, în ”Cartea Roșie” și în autobiografia sa. Carl
Gustav Jung a avut de timpuriu viziuni mistice, experiențe numinoase, de trăire
directă, nemediată de doctrină sau de biserică, a unei relații cu Dumnezeu, sau
experiențe de dincolo de moarte de factură budistă, orientală, de care amintește în
autobiografía sa, consemnată de Aniela Jaffe, ”Amintiri, vise, reflecții”.
 Fiecare religie în parte nu are decât de câștigat dacă aduce în doctrina sa
spirituală o viziune mai amplă asupra vieții, a individului, o explicație a misterelor
uneia prin misterele celeilalte, și atunci ceea ce este arhetip al umbrei poate deveni
arhetip al totalității și viceversa, de înțeles și aprofundat mituri, concepte, idei, o
filosofie a religiei care să întrunească condiții mai profunde de satisfacere a vieții
sufletești și spirituale a individului, și acest lucru se traduce în limbaj psihologic
prin contraponderea eficientă a funcțiilor psihologice din conștient cu cele aflate în
inconștientul individului. Acest lucru e necesar pentru o viață sănătoasă,
echilibrată, în care inconștientul își aduce partea sa de contribuție la desăvârșirea
vieții sufletești și spirituale a individului.
 Totuși, ceea ce am prezentat mai sus este o reducere la absurd, reductio ad
absurdum, și acest lucru nu se poate face în condiții firești de viață sufletească,
religioasă a individului. În final suntem ceea ce suntem, creștini, sau budiști, sau
hinduși, ori musulmani, oameni complecși, deschiși unor trăiri religioase, sufletești,
spirituale complexe. Fără îndoială, nu putem fi și proști, și deștepți în același timp,
dacă e să privim viața noastră conștientă, aflată în lumina conștiinței. Suntem ori
una, ori alta; lucrurile încep să se confunde, să-și piardă granița firească, să
devină obscure atunci când în viața conștientă a individului își face loc
inconștientul mai mult decât ar trebui, când suntem, într-un cuvânt, supuși unor
tulburări de ordin psihic, când se constelează anumite conținuturi inconștiente,
când se produc clivaje în urma unei acțiuni compensatorii a inconștientului, atunci
când anumite tendințe conștiente devin disproporționate, neechilibrate. Astfel, acea
coincidență a contrariilor rămâne un concept specific funcției transcendente, adică
unirii conștientului cu inconștientul, un proces dureros, dar care poate duce la o
reevaluare a vieții sufletești, la o ajustare a ierarhiei de valori și a atitudinii în fața
vieții, la o ieșire din situația problematică și la găsirea unei noi căi de adaptare a
individului în fața provocărilor vieții.
 Am încercat aici o sistematizare a tipurilor psihologice de bază, respectând regula
celor 8 tipuri psihologice identificate de Jung. Am extins acest studiu la toate cele
60 de tipuri psihologice sau ipostaze ale creatorului de artă pe care le-am putut
identifica. Această lucrare este o combinație între studiile prezentate până acum, o
situare la mijloc, imparțială, între aceste încercări de teoretizare. Este o viziune
care întrunește atât calitățile operei lirice, cât și ale celei epice, privite exclusiv din
punctul de vedere al calităților lor intriseci, specifice. Aici nu se ține seamă de
proza lirică, sau de opera epică versificată. De aceea acest studiu suferă oarecum
de o incompletitudine. El este aplicabil acelor scriitori care scriu exclusiv poem
liric și proză obiectivă, realistă. Pe de altă parte, s-ar putea să fie singura abordare
realistă, viabilă, a ipostazelor creatorului de artă. O abordare situată, de astă-
dată, în afara operei de artă și a creatorului ei, la o distanță care permite o privire
imparțială și detașată.
 Am notat între paranteze numărul de funcții psihice aduse în psihicul conștient, sau
diferențiate, cu raportare la funcțiile nediferențiate. Observăm că într-o singură
 situație apar 3 funcții diferențiate, mai precis simțirea, senzația și intuiția, funcția
gândirii fiind inconștientă, nediferențiată corespunzător (itemul 43). De asemenea,
nu apar, ca în studiile anterioare, două funcții conștiente, respectiv două
inconștiente, nediferențiate, nici 7 funcții psihice aduse în psihicul conștient (dintre
care unele, cum este de înțeles, sunt diferențiate, nefiind decât patru funcții
psihice).
 Observăm că toate funcțiile psihice sunt reprezentate în mod adecvat, totuși
gândirea, senzația și sentimentul predomină. Întâlnim și intuiția diferențiată în 12
dintre situații. De asemenea, în patru situații prezentate predomină funcțiile
raționale, gândirea și simțirea, iar în două situații predomină atât funcțiile
raționale (gândirea și simțirea), cât și funcțiile iraționale (senzația și intuiția)
(itemii 59 și 60), cu diferențele de rigoare între aceste tipuri, accentuând, pe de o
parte, asupra funcției raționale a gândirii, pe de altă parte, pe funcția rațională a
simțirii. De asemenea, sunt și situații în care una dintre funcțiile raționale este
nediferențiată. În lumina celor spuse, e de înțeles de ce oamenii de știință, savanții,
filosofii se încadrează în aceste tipuri, precum și scriitorii cu valențe multiple, care
scriu atât poezie lirică, cât și proză realistă sau obiectivă.
 Fără îndoială, mă gândesc acum, scriitori ca Duiliu Zamfirescu, Ioan Slavici, Ion
Luca Caragiale, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, George Călinescu, Hortensia
Papadat Bengescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Marin Preda,
Panait Istrati, Gustave Flaubert, Emile Zola, H. Balzac, Theodore Dreiser, F. Scott
Fitzgerald, Ernest Hemingway, I.A.Goncearov, I.S. Turgheniev, Nikos Kazantzakis,
Joseph Conrad, Henry Miller, F.M. Dostoievski, Lev Tolsoi, N. V. Gogol, A. Pușkin,
Umberto Eco, G.G. Marquez ș.a., Carl Gustav Jung însuși, au avut aceste trei
funcții psihice mai bine dezvoltate: gândirea, senzația și simțirea. Odată cu Cartea
Roșie și cu experiențele premergătoare conceperii acestei cărți, singulare în
psihologie și psihanaliză (psihologie analitică), marelui savant i s-a dezvoltat în
mod considerabil și intuiția. Aceasta e vizibil în marile sale intuiții din cărțile
științifice, care nu se datorează exclusiv studiului empiric, în visele sale
premonitorii, ”prospective”, de o deosebită acuratețe și clarviziune. În genere,
empiriștii au aceste trei funcții psihice mai bine dezvoltate: senzația, gândirea și
simțirea. Spre deosebire, gânditorii abstracți, preocupați de teoretizare, aparținând
diverselor ramuri ale filosofiei, au ca funcții psihice mai bine dezvoltate gândirea,
intuiția și simțirea. În această categorie intră existențialiști, fenomenologi,
hermeneuți, filosofi ai istoriei, metafizicieni, filosofi ai religiei, antropologi. Un
gânditor complet însă, un fenomenolog, un istoric al religiilor, de pildă, trebuie să
țină seama și de datele experienței, și de implicațiile lor teoretice vaste. El este în
același timp un empirist și un gânditor abstract. În această categorie intră, de
exemplu, Mircea Eliade.
 Însuși Jung a fost un empirist și un gânditor abstract, capabil de teoretizare în cel
mai înalt grad. Sigur că această demarcație (între funcțiile psihice) își are rostul în
cazuri evidente, care nu pot fi contestate. Ideal însă este să combini datele
experienței cu capacitatea de abstractizare.
 Cititorului acestor rânduri îi rămâne sarcina dificilă de a supune aceste studii la un
efort hermeneutic și de a trage singur concluzia care se cuvine. E în fond ceea ce
încercăm cu toții, în căutarea adevărului, aceea de a trasa un drum nou, de a spune
lucruri care nu s-au spus. Fără acea instanță narativă care este cititorul, fie el
abstract, fie real... toată această muncă ar fi în zadar. Până unde pot merge limitele
interpretării?... În speranța că aceste rânduri au deșteptat interesul cititorului, nu-
mi rămâne decât să închei cu afirmația stoică: ”Errare humanum est!”....

 Notă: este de necontestat faptul că oamenii ”nu sunt egali cu ei înșiși” pe

parcursul întregii vieți. În sensul în care pot exista perioade în care sunt într-un
anumit fel sau altul, ciclice sau neciclice. Este indubitabil faptul că nu poate fi pus
semnul egalității între un om la vârsta de 20 de ani și unul de 30, 40 sau 80 de ani.
 Chiar și de la un an la altul pot exista schimbări semnificative, de neignorat, chiar
și de la o lună la alta, săptămână, zi, oră sau clipă. Suntem și victima umorilor
noastre psihice, a temperamentului înnăscut, care pot sau nu să influențeze
dispoziția noastră generală și mai cu seamă actul creației. Din acest motiv, autorii,
scriitorii, chiar pictorii, muzicienii, pot fi încadrați în mai multe categorii, din
perspectiva din care se face încadrarea lor în aceste tipuri și perioada la care se
raportează.
 Nu e mai puțin adevărat că oamenii sunt egali cu ei înșiși pe parcursul înregii vieți,
că există ceva imutabil, neschimbător în natura lor omenească și în felul tipic în
care se apleacă asupra actului creației. Abia atunci, în plenitudinea forțelor sale
creatoare, un individ, o persoană poate fi încadrată cu justețe într-una din aceste
categorii. Doar ceea ce este înnăscut în temperamentul și caracterul său, urmând
linia sinuoasă a vieții și a destinului său creator, poate da seamă cu adevărat de
natura felului său de a fi, a relației sale cu sine însuși și cu lumea. Și acest lucru se
realizează printr-o confruntare permanentă a eului creator cu sinele său, din
interacțiuni permanente între aceste două categorii psihice. Omul rămâne în final
ceea ce a făcut sinele său din el, o rezultantă a acțiunii sinelui asupra vieții
conștiente.
 E un paradox, și studiul meu se adresează acestui paradox, dar mai cu seamă
situației în care ”omul este ceea ce este”, nimic mai mult sau mai puțin decât atât,
nihil ultra quam ut, (dar omul este întotdeauna mai mult decât atât), și asta îl face
singular în rândul celorlalți creatori și în rândul lumii, în genere.
 Notă: În plan fizic, scriitorul, persoana fizică care scrie o carte, se adresează
cititorului real, iar naratorul cititorului abstract, creat de către opera literară. În
mod analog, poetul se adresează cititorului real, iar eul liric cititorului abstract.