Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LT Dante Alighieri
GENUL LIRIC
GENUL LIRIC-cuprinde acele opere literare în care autorul prezintă realitatea aşa cum o
vede şi o simte el, prezentând peisaje, fenomene,tablouri, etc., prin prisma propriei sensibilităţi .
Opera lirică este lucrarea literară în care scriitorul îşi exprimă DIRECT gândurile şi
sentimentele.
• Poezia emoţionează prin ineditul elementelor descrise, prin universul original conturat.
• Opera lirică sintetizează un univers liric aparte în care elementele reale sunt filtrate prin
puterea creatoare a autorului, prin forţa creatoare a limbajului, care reuşeşte să facă
sentimentele să fie trăite direct. Cititorul participă afectiv la spectacolul sentimentelor
determinate de diversitatea sentimentelor. Realitatea este filtrată prin imaginaţia
creatorului.
TEXTUL LIRIC, Opera lirică
CONŢINUT EXPRESIE
Creează un univers poetic,o lume Limbaj poetic care nu explică, ci
posibilă ,cu o deosebită forţă de sugerează/transfigurează/
sugestie denotă/evocă/desemnează
Transmite în mod direct Figuri de stil
idei,gânduri, sentimente, Imagini (vizuale,auditive,olfactive...)
atitudini menite să creeze o Forma muzicală
atmosferă, o stare de spirit (măsură,ritmul,rima)
EUL LIRIC reprezintă vocea care ,în poezia lirică, ne comunică sentimentele, gândurile,
emoţiile, ideile poetului, într-un limbaj direct, ce se adresează sensibilităţii cititorului prin
intermediul procedeelor artistice.
EUL LIRIC se manifestă sub forma pronumelor şi adjectivelor pronominale de persoana I-a
sing.(mă, mei). Pers. a II-a singular (tu,îţi.ti-), pers. I-a plural (noi,nostru) exprimă contopirea
eului liric cu altă identitate lirică ( ţară, popor, cititor, natură).
În opera lirică nu apare personajul ca purtător de cuvânt al autorului, ci numai
personajul simbol.
În opera lirică domină cuvintele cu sens figurat (unele au încărcătură simbolică şi
acceptă mai multe interpretări ).
Conceptul de eu liric va fi raportat la stări, emoţii, ipostaze.
E necesar ca elevul să definească emoţia dominantă a poeziei (regret, nostalgie, tristeţe, bucurie etc.), să
determine ipostazele / înfăţişările eului liric / (eu individual, eu colectiv, eu general etc.), trăsăturile lui
definitorii, relaţiile care se stabilesc între el şi lume / iubită / natură etc.