2

Exprimarea opiniei despre semnificaţiile / mesajul unui text liric

INTRODUCERE – precizarea temei textului liric ( ideea )
CUPRINS – să identifici ipostaza eului liric şi modul de expunere ;
- să-ţi formulezi clar opinia , prin raportare la ideile poetice ;
ÎNCHEIERE - formularea unei concluzii.

I – Opera literară ….. este un text liric în care registrul imagistic concentrează sugestii
Cu o bogată încărcătură afectivă , exprimând poetic ideea………………………
Tema este…………………………………………………………
Sentimentele sunt exprimate direct , iar confesiunea aparţine eului liric , acest plăsmuitor al
universului interior .
C – Poezia debutează cu….
Vocea lirică îşi face prezenţa în ….. Pronumele…. ……..şi verbele…………indică
prezenţa ………..Confesiunea lirică are ca obiect sentimentul / sentimentele de…………
COMPOZIŢIONAL , se disting cîteva motive literare / textul e structurat pe cuvinte
cheie ca : ………………………………………………………………………………….
Mesajul poetic transpare în viziunea originală şi expresivă în care este zugrăvit peisajul-
…………………………………………………………………..
Personificarea / comparaţia / epitetul ………sugerează / amplifică nota de lirism prin…..
…………………………………………………..
Accentul cade pe imagini adresate vizualului / auditivului / olfactivului…….
care dau contur unui peisaj……………………….
Alte figuri de stil , precum………. potenţează atmosfera / accentuează tensiunea
lirică : ………………………………………………………………..
Registrul imagistic concentrează sugestii cu o bogată încărcătură afectivă ,
exprimînd poetic ( printr-un limbaj figurat ) ideea ……….
Ideea …… este concretizată prin epitetul / metafora / comparaţia / repetiţia …………
……………………………
Imaginea …..sugerează / trimite spre interiorităţi profunde / potenţează atmosfera /
dezvăluie intensitatea sentimentului / transfigurează realitatea în sensul… / accentuează
tensiunea lirică
Atitudinea eului liric semnifică …………………………
ÎNCHEIERE – În concluzie, liricitatea textului se susţine prin…….
GENUL LIRIC – ARGUMENTARE - DESCIFRARE – INTERPRETARE – COMENTARE
Opera ….de…aparţine /se încadrează la genul liric deoarece………….
Privire generală
Ideea Registrul imagistic concentrează sugestii cu o bogată încărcătură afectivă, exprimînd
generală poetic ideea ……….
COMPOZI- care exprimă ideea susţinută prin- sugerează / trimite Sentimentul do-
ŢIONAL poetic, unui tr-un limbaj spre interiorităţi minant /copleşi-
se disting câ- profunde / potenţează
teva motive
prin imagini tablou figurat, în ca- atmosfera / dezvăluie
tor e acela de… /
literare / tex- artistice / re epitetul / intensitatea sentimen- Starea de spirit
tul e structu- receptate cadru comparaţia / tului / transfigurează oscilează între…/
rat pe anu- viz./aud./ etc. metafora /etc. realitatea în sensul… / fiind marcată.../
mite cuvinte ...dau contur accentuează tensiunea Atitudinea eului
cheie ca: lirică
liric semnifică …
3
 4
LITERATURA POPULARĂ – GENUL LIRIC : DOINA
„Măi bădiţă , floare dulce ”
Măi bădiță, floare dulce, Și te-aș face stog în prag, Și te-aș cerne
Unde te-aș găsi te-aș smulge Și te-aș îmblăti cu drag; Prin sprâncene,
Și-acasă la noi te-aș duce, Și te-aș măcina mărunt Și te-aș frământa-n inele
Și te-aș răsădi-n grădină, La morișca de argint Și te-aș da inimii mele
Și te-aș secera cu milă; Să se stâmpere de jele..

Ce înţelegeţi prin literatură? 2. Care sunt cele două ramuri în care se împarte literatura?
3. Care e principala deosebire dintre cel două literaturi?
4. Sub ce formă se prezintă o operă literară? 5. Care e materialul de bază al literaturii ?
6. Care sunt genurile literare? 7. Cum sunt exprimate sentimentele în fiecare gen literar?
8. A cui voce se face auzită în opera lirică? 9. În ce ipostază apare eul liric în opera „Măi bădiţă ,
floare dulce”? 10. Ce sentimente sunt exprimate în această poezie ?
11. La ce mod sunt verbele – ce semnificaţie are folosirea acestui mod ?
12. În ce plantă îl „transformă” fata pe ursitul ei? 13. Ce semnifică această plantă ? De ce fata a ales
tocmai această plantă ?
14. Ce figură de stil predomină în text? 15. Ce sugerează această figură de stil ?
16. Cum interpretaţi expresia „morişca de argint”? 17. Ce rol are expresia „şi te-aş cerne prin
sprincene ”? 18. Dar expresia „şi te-aş frămînta-n inele / şi te-aş da inimii mele” ?
19. De ce poezia aceasta aparţine literaturii populare şi de ce este o doină ? 20. Care e sentimentul
dominant ? 21. Prin ce anume se obţine nota profundă de lirism ?
22. De câte feluri sunt doinele populare?

LIMBA NOASTRĂ de Alexe Mateevici

1 Textul este a. literar b. nonliterar Argumentați
2 Cărui gen literar aparține această operă literară? Argumentați
3 Ce semnifică primele 2 versuri din strofa I? Dar ultimele două?
4 La ce neam face referire eul liric? Ce figură de stil conține versul ”Ca viteazul...”?
5 Ce sugerează primele 2 versuri din str. III? Dar expresia ”nouri negri, zări albastrea”?
6 Cu ce anume consideră eul liric că se sfințește o țară?
7 Ce sugerează versurile ”care o plâng și care o cântă...”?
8 Ce conțin strofele antepenultima și penultima?
9 Comentați ultima strofă.
 1
GENUL LITERAR LIRIC – autorul – anonim sau cult – îşi transmite sentimentele
în mod direct , confesându-se . Vocea care se face auzită în poezia lirică aparţine eului liric .
Sentimentele sunt făcute vizibile prin imaginile poetice create cu ajutorul figurilor de stil .
Arta este formă de cunoaştere specific umană, care satisface nevoia de frumos a
omului
Surse de lirism – expresia unor sentimente profunde comunicate de vocea eului liric .
Eul liric / eul poetic – instanţa care comunică – prin textul poetic – idei , gânduri ,
sentimente – un alt chip , o voce a poetului. Reprezintă o anumită ipostază:
contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul, îndrăgostitul etc.
Eul liric – o „voce” imaginară interioară care, în poezie, comunică sentimente, stări, emoţii,
impresii, trăiri profunde .
- eul liric – „stratul cel mai adânc al fiinţei umane , strat puţin accesibil şi enigmatic.”
Orice poezie lirică include elemente de banal, învestit pe nesimţite cu atributele unicului,
originalului .
Banalul e transportat brusc în altă lume, o lume ireală şi ideală.
Elementul de banal, de realitate cotidiană, familiară tuturor, sunt transpuse într-o lume
imaginară, a adevărurilor fundamentale .
Cuvintele nu mai au rolul lor obişnuit de a comunica noţiuni, ci de a sugera .
Cuvintele poetice – sugerează o realitate nouă, neobişnuită , dau despre lume o cu totul altă
imagine decât cea cunoscută.
Poetul ne iniţiază în ordinea ascunsă a lumii . Tensiunea poetică – dată de
cuvinte-cheie .
Conţinutul poeziei lirice este subiectivitatea ( lumea lăuntrică, interioară , constituţia sufle-
tească, sensibilă , contemplativă).
Poezia comunică întotdeauna o experienţă nouă sau un nou fel de a înţelege experienţa cu-
rentă, ori dă expresie unei trăiri a noastre care altfel ar rămâne mută, lărgindu-ne astfel
conştiinţa şi rafinându-ne sensibilitatea.
Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric
1. Verbe , pronume , adjective pronominale de pers. I sg. ( dominante ) –
confesiune lirică / elem. de conf. lirică = un astfel de test e marcat obligatoriu

de perspectivă subiectivă.

2. Verbe , pronume , adjective pronominale de pers. a II-a sg , verbe la imperativ ,

substantive în vocativ , interjecţii exclamative
: discurs liric - monolog adresat – adresare directă către un „personaj liric”- pot
apărea elemente de confesiune , evocare , descriere.

3. Verbe, pronume, adjective pronominale de pers. I

Ipostaza eului liric este de exponent . Aparent, un transmiţător, un interpret.
4. Verbe , pronume , adjective pronominale de pers. a III-a sg / pl. –
eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv – masca unei voci
impersonale , obiective – descrie un peisaj , cadru , o situaţie – lirism obiectiv.
Perspectiva subiectivă e ascunsă , disimulată

3
Texte poetice pentru analiză
Rondelul aripilor frînte Radu Gyr Mereu aripile se frâng
Mereu aripile se frâng mereu ţărâna asta speră.
mereu ţărâna asta speră. Aşa venim din eră-n eră ,
Mereu pe trista noastră sferă ba spânzuraţi de-un zbor nătâng,
obrajii râd şi ochii plâng. ba sfâşiaţi de vreo himeră…
Heruvi de-o zi, crescuţi în seră Mereu ţărâna asta speră,
ne prăbuşim în cîte-un crâng. mereu aripile se frâng .

E atâta ură 2. Sunt atâtea visuri, 3. Tu mai treci prin rouă,

Strânsă între noi , Care ne-au minţit
Sunt atâtea ziduri, Şi-o atât de rece
Sunt atâtea ploi . Lamă de cuţit .
4. Dar e-atâta ură, 5. Eu mai vin pe-acasă,
Dincolo de drum, Tu mai plângi un an
Cât să-ajungă toate Şi-s atâtea vorbe
Pulbere şi scrum. Aruncate-n van .
Septembrie cu struguri brumaţi în aşteptare
Septembrie de abur , septembrie de plumb ,
Septembrie cu stoluri topite-n depărtare
Când sună ca un clopot mătasea de porumb .
soarta m-a aşezat faţă-n faţă
cu tot felul de nenorociri
le-am somat
şi m-au somat
INSCRIPŢIE PE PIATRA DE HOTAR de Geo Dumitrescu
1. Slav aş fi fost , de nu eram latin ,
latin aş fi , de n-aş fi fost şi dac –
dar a ieşit aşa: să fiu român
şi eu cu soarta asta mă împac !
3.Dar am rămas aşa cum scrie-n carte –
priviţi-mă, şi-o să vedeţi uşor
că nu-s asemenea nimănui în parte
deşi-ntr-un fel, vă semăn tuturor .
5. Că slav eram , de n-aş fi fost latin
latin aş fi , de nu mi-ar zice dac –
dar a ieşit aşa : să fiu român –
şi vreau cu toată lumea să mă-mpac .
1. Să fie sara-n asfinţit
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceeaşi plopi .
6. Sunt atâtea lanţuri G. ŢĂRNEA
Sunt atâtea chei – Cântec de dragoste
Ce mai poţi să-ţi dărui,
Ce mai poţi să-mi iei?
Septembrie domestic, septembrie de ducă,
Septembrie cu lacrimi, septembrie cu nunţi
Când pâlpâie lumina în dulce miez de nucă
Şi se aşterne vălul tăcerii peste munţi .
G. ŢĂRNEA Pastel de septembrie
de la distanţa regulamentară
după care am tras
fiecare…
eu n-am nimerit niciodată .
LUCIAN AVRAMESCU Duel
2. Şi nu-i nimic străin – a’ mele’s toate
dator nu sunt: plătit-am cu prisos ! –
că tot plătind uitucilor la rate,
cuţitul mi-ajunsese pân’la os!
4. Întind spre toată zarea poduri bune:
primesc şi dau întregului pământ;
nu-i gând viclean în mine să răsune
dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt!
2. Şi să împrăştie scântei
 Şi noaptea să înceapă ; Cărărilor din crânguri ,
Răsaie luna liniştit În ploaia florilor de tei
Şi tremurând din apă ; Să stăm în umbră singuri .
3. Şi capul meu de grije Sub raza ochiului senin M. EMINESCU
De braţul tău să se culce Şi negrăit de dulce Să fie sara-n asfințit
Cenuşa visărilor noastre Se scutură vântul şi geme. TUDOR ARGHEZI
Se cerne grămezi peste noi, Pământul e una cu cerul, Cenușa visărilor
Precum coboară pe glastre, Oraşele-s bulgări şi gheme,
Atinse, petalele-albastre Ghitare adânci de blesteme,
De-o gâză căzută de sus printre foi. Şi aerul rece ca fierul.

1. Iubirea noastră a murit aici . 3. A mai venit de-atunci să v-asculte ,

Tu frunză cazi , tu creangă te ridici . Voi plopi adânci , cu voci şi şoapte multe ?

2. Atât amar de ani e de atunci ! 4. Voi aţi rămas întorşi tot spre apus ,
Glicină tu , tu florile-ţi arunci . Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus .
5. N-o mai zăriţi , din vârfuri , nicăieri ? / Ştiţi voi ce vorbă este vorba „ieri”?
T. ARGHEZI – Oseminte pierdute
Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului albastră ,
Fluture , tu , pe unde prin perdea
Putuşi intra-n chilia mea ?
Ce ştiri mi-aduci din primăvară ,
Frumosule de catifea solară ?
Echer plăpând te-ai şi prins de părete ,
Uitându-te la cărţi şi la caiete
Cu ochii-aprinşi ca jarul de rubin .
Ai şi tu o chemare ? Ai şi tu un destin ?
1. Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă ;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă .
3. Să sărim în luntrea mică ,
Îngânaţi de glas de ape ,
Şi să scap din mână cârma ,
Şi lopeţile să-mi scape ;
5. Dar nu vine … Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund ,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund .
3. Pe genunchii mei şedea-vei ,
Vom fi singuri-singurei ,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei .
5. Vom visa un vis ferice ,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare ,
Blânda batere de vânt ;
INSCRIPŢIE PE PIATRA DE HOTAR
Slav aş fi fost , de nu eram latin ,
latin aş fi , de n-aş fi fost şi dac –
dar a ieşit aşa : să fiu român
şi eu cu soarta asta mă împac !
Din care , pe mii de fire ,
Curg luceferi-n neştire .
Deschide-ţi fereastra dintre ramuri
Să nu-şi lovească frăgezimea-n geamuri .
Puiul luminii caută-ntr-afară .
Lovit în frunte poate să şi moară ,
Aici , în foişorul nostru din cărare ,
Unde nici nimeni , nici nimic nu moare ,
Decât pe înserat vreo stea sau câte-o floare .
T. ARGHEZI - Fluture , tu
2. Şi eu trec de-a lung de maluri ,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept ;
4. Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească ,
Unduioasa apă sune !
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr .
MIHAI EMINESCU Lacul
2. Şi în braţele-mi întinse
Să alergi , pe piept să-mi cazi ,
Să-ţi desprind din creştet vălul ,
Să-l ridic pe obraz .
4. Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci ,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci …
6. Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri .
M. EMINESCU - Dorinţa
de Geo Dumitrescu
 Şi nu-i nimic străin – a’ mele’s toate
dator nu sunt : plătit-am cu prisos ! –
că tot plătind uitucilor la rate ,
cuţitul mi-ajunsese pân’la os !

Dar am rămas aşa cum scrie-n carte –

priviţi-mă , , şi-o să vedeţi uşor
că nu-s asemenea nimănui în parte
deşi-ntr-un fel , vă semăn tuturor .

Întind spre toată zarea poduri bune :

primesc şi dau întregului pământ ;
nu-i gând viclean în mine să răsune
dar nici stăpân nu caut : eu îmi sunt !

Că slav eram , de n-aş fi fost latin

latin aş fi , de nu mi-ar zice dac –
dar a ieşit aşa : să fiu român –
şi vreau cu toată lumea să mă-mpac .

CRĂIASA DIN POVEŞTI - de MIHAI EMINESCU

Neguri albe, strălucite
Naşte luna pe argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
4. Dându-şi trestia-ntr-o parte 5. Ca să vad-un chip, se uită
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste apa fermecată.
2. S-adun flori în şezătoare 3. Lângă lac, pe care norii
De painjen tort să rumpă, Au urzit o umbră fină ,
Şi anină-n haina nopţii Ruptă de mişcări de valuri
Boabe mari de piatră scumpă. Ca de bulgări de lumină,
6. Ca să iasă chipu-n faţă,
Cum aleargă apa-n cercuri, Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjit de mult e lacul Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Miercuri; De-un cuvânt al sfintei Vineri.
7. Ea se uită… Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.”
1. Textul aparţine genului……… deoarece…………………………
2. Este o descriere poetică : este descris ( CE ) ………………..
… realizându-se o întrepătrundere a planului ….. cu cel…………..( CUM ) se descrie ….
Eul liric trece toate aceste elem. prin filtrul sensibilităţii sale , oferindu-ne o viziune proprie ,
originală , asupra naturii , a lumii , în general .
Natura şi………….se împletesc într-un……………..de poveste .
Titlul reprezintă o deschidere spre lumea miraculoasă a…………………….
Primele 3 strofe – elemente de pastel – argumente ( paralelă cu Iarna lui V. Alecsandri )
Universul poetic se constituie din elem. ale planului……………:…………..
…………………….precum şi ale planului…………..:…………………………
În ce ipostază apare luna :…………. fig . de stil……imagine……………
Unirea cerului cu pămîntul se realizează ……………… Florile apar…………………
Versurile „De painjen tort să rumpă”sugerează……………………Ce fig. de stil întîlnim în
ultimele 2 versuri ale strofei a II-a : ……………………….
Odată cu strofa a III-a , locul lunii este luat de……, element al pl…………..
Norii , (fig. de stil)……, „Au urzit o umbră fină…” E…………”fină” ,
asociat cuvîntului „umbră” , subliniază caracterul……………al acestor elemente . Figura de stil
conţinută în expresia „ca de bulgări de lumină” conferă tabloului………….
Atmosfera , cadrul , sunt însufleţite , la propriu , de prezenţa……… , care săvârşeşte un…
………… , cunoscînd puterea……………a lacului .
Gesturile , obiectele şi însuşirile magice sunt scoase în evidenţă cu ajutorul…
Ce simbolizează trandafirii …..Epitetele……………au rolul de a sugera……………………
Puterile magice i-au fost date lacului de către…………………………………
Fata de lîngă lac devine un ………………………………………………………
De-aş fi, iubito, gingaşa floare De-aş fi, iubito, paserea mică
Ce creşte-n vale , lângă pârâu, Ce printre frunze saltă uşor,
Aş da şi roua şi mândrul soare Pe-a tale braţe stînd fără frică ,
Pe-o rază dulce din ochiul tău. N-aş vrea în lume ca să mai zbor .
ROMANŢĂ de V. Alecsandri