Enigma Otiliei

George Călinescu
Cine este George Călinescu?
 George Călinescu
 La 19 iunie 1899 la București, s-a născut un fiu al
Mariei Vișan, George, pe care mai târziu, cînd acesta
împlinea 8 ani, l-a înfiat Constantin Călinescu la Iași.
 G. Călinescu s-a mutat la București în 1908, an în care
s-a înscris și la gimnaziul „Gheorghe Șincai.” A urmat
Facultatea de Litere și Filozofie din București și și-a
luat licența în litere în 1923 cu teza de licență
“Umanismul lui Carducci”.
 A devenit profesor de limba latină la mai multe licee
bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma
pentru o perioadă de doi ani cu o bursă pentru “Școala
română din Roma”, instituție de propagandă culturală
românească.
 În 1926, George Călinescu citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu
“Sburătorul” și începând cu anul 1931 devine cronicar la revista “Viața Românească”.
Tot în această perioadă se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari
bucureșteni, iar întreg episodul primei întâlniri este descris cu lux de amănunte în
romanul “Cartea nunții”.
 A realizat studii fundamentale despre mari scriitori români precum Ion Creangă sau
Mihai Eminescu, iar după anul 1945, Călinescu publică studii și eseuri privind
literatura universală. Editează revistele “Sinteza” în 1927, în colaborare cu alți
scriitori, și alte două numere din revista sa personală “Capricorn” în 1930.
 În 1936 George Călinescu devine doctor în litere la Universitatea din Iași cu o teză
despre “Avatarii faraonului Tla”, o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită
și pusă în valoare pentru prima dată de el.
A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion
Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu în perioada 1932-1962, dar și
numeroase alte studii, eseuri, biografii romanțate și mii de cronici literare în zeci de
reviste din perioada antebelică și interbelic și după aceea, până în anul morții, în 1965.
 În 1932 Geoge Călinescu susținea necesitatea apariției - în literatura română - a unui
roman de atmosferă modernă, deși respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii
cu filozofia și psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să fie în legătură
directă cu sufletul uman. Prin romanele lui ,Călinesu depășește realismul clasic, creează
caractere dominante de o trăsătură definitorie, realizând tipologii-avarul, arivistul, tipul
feminității, modernizează tehnica narativă, folosește detaliul în descrieri arhitecturale
și în analiza personajelor, înscriindu-se altfel în realismul secolului al XX-lea, cu
trimitere certă către creația lui Balzac prin istoria unei moșteniri, în jurul căreia
romancierul construieste imaginea societății burgeheze din București.
 Romanul balzacian

 A spune despre un roman că este balzacian înseamnă că acel roman exemplifică

tehnicile narative pe care scriitorul francez Honoré de Balzac le-a folosit in opera
sa. (,,Comedia umana”)
 Romanul de tip balzacian apare în perioada realismului ( în jurul anului 1830 în
Franța ), dar e cultivat și mai târziu ( ,,Enigma Otiliei’’ în 1938 )
 În literatura română, Balzac a avut doi mari admiratori, G. Călinescu și Mircea
Eliade.
 Trăsăturile romanului balzacian
 Se inspiră din societatea contemporană(acțiunea romanului Enigma Otilei își are incipitul în 1909)
 Naratorul este obiectiv
 Abordeaza aspecte ale societății ca teme centrale: avariție (zgârcenie) , carierism (urmărește numai
satisfacerea nevoilor personale)
 Reconstituirea epocii se realizează prin descrieri minuțioase ale arhitecturii, ale detaliilor
vestimentare( exact ca o poză )
 Personajele pot fi grupate ușor în tipologii
 Acțiunile sunt verosimile (care au o aparență de adevăr)
 Cultivă gradația dinspre exterior spre interior (tehnica focalizării)
 Imaginați-vă că aveți o imagine de o calitate ridicată a unui oraș: mai intâi vedeți întreg orașul, apoi
un cartier anume, apoi o stradă, apoi un bloc, apoi un etaj, o fereastră, o persoană înauntru, apoi
pătrunde-ți în interiorul personajului. Se realizează în pasi succesivi, iar trecerile nu sunt bruște ( de la
cartier direct în gândurile personajului)
 – preferința pentru personajele vicioase ( Stănică, Georgeta )
Cărei specii aparține lucrarea
,,Enigma Otiliei’’?
 Încadrare romanului

 Opera literară „Enigma Otiliei” este un roman realist de tip balzacian,

cu elemente moderniste, aparținând prozei interbelice.
 Textul este roman prin amploarea acțiunii, desfășurată pe mai
multe planuri, cu un conflict complex la care participă numeroase
personaje.
 Este roman realist prin temă, structura închisă, specificul
secvențelor descriptive, realizarea personajelor, dar depășește
modelul realismului clasic balzacian prin spiritul critic și polemic și
prin elemente ale modernității.
Care este tema romanului?
 Temă și titlu

Tema romanului este una de natură balzaciană, și anume viața burgheziei

bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, înfățișată în aspectele ei tipice,
legate de relațiile de familie și dezumanizarea sub imperiul banului, în goana
după înavuțire, opera prezentând istoria unei moșteniri și motivul paternității.
Titlul inițial, „Părinții Otiliei”, reflectă ideea balzaciană a paternității, pentru că
fiecare dintre personaje determină soarta orfanei Otilia, ca niște părinți. Autorul
schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la un aspect realist,
tradițional, la tehnica modernă a reflectării poliedrice, prin care este realizat
personajul titular.
Ce titlul se potrivește mai
bine ,,Părinții Otiliei’’
sau ,,Enigma Otiliei’’?
Care sunt cele 2 planuri
narative ale romanului?
 Structură
 Romanul este alcătuit din 20 de capitole și este construit pe mai multe
planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, a lui Felix, al membrilor clanului Tulea etc.
 Un plan urmărește lupta dusă de clanul Tulea pentru obținerea moștenirii
lui Costache Giurgiuveanu și înlăturarea Otiliei Mărculescu.
 Al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care,rămas orfan, vine
la București pentru a studia medicina, locuiește la tutorele lui și trăiește
iubirea adolescentină pentru Otilia.
 Autorul acordă interes și planurilor secundare pentru susținerea imagini
ample a societății citadine. Succesiunea secvențe lor narative este redată
prin înlănțuire, completată prin inserția unor micronarațiuni în structura
romanului. Dialogul conferă veridicitate și concentrare epică, iar
descrierea spațiilor și a vestimentației susține impresia de univers autentic,
care prin observarea și notarea detaliului semnificativ devine mijloc de
caracterizare indirect.
 Caracterizarea personajelor
 În general caracterizarea personajelor se realizează ca în romanul
realist balzacian, prin tehnica focalizării, caracterul personajelor
dezvăluindu-se progresiv, pornind de la date exterioare ale existenței
lor, prezentarea mediului, descrierea locuinței, a camerei, a
fizionomiei, a gesturilor și la obișnuințe lor. În mod direct naratorul
dă lămuriri despre gradele de rudenie, starea civilă, biografia
personajelor reunite la începutul romanului, la jocul de table.(citim
scena) Caracterele dezvăluite inițial nu evoluează pe parcursul
romanului, dar trăsăturile se îngroașă prin acumularea detaliilor în
caracterizarea indirectă(fapte, gesturi, replici, vestimentație).
Excepție, de la această caracterizare, face portretul Otiliei care este
realizat prin tehnici moderne cum ar fi comportamentismul.
Care sunt conflictele în
roman?
 Conflicte
 Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre cele două familii înrudite, care
sugerează universul social prin tipurile umane realizate.
 Prima familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, în care o avem
pe Otilia Mărculescu, adolescenta orfană, fiica celei de-a doua soții decedate,
Felix Sima, fiul surorii bătrânului care vine la București pentru a studia medicina
și Leonida Pascalopol prieten al bătrânului, pe care îl aduce în această familie
afecțiunea pentru Otilia.
 Cea de-a doua familie, vecină și înrudită, care aspiră la moștenirea averii
bătrânului, este familia surori acestuia, Aglaé. Clanul Tulea este alcătuit din soțul
Simion Tulea, cei trei copii: Olimpia, Aurica și Titi, iar în această familie mai
pătrunde Stanica Rațiu pentru a obține zestrea, ca soț al Olimpiei. Istoria unei
moșteniri include două conflicte succesorale primul este iscat în jurul averii lui
Moș Costache iar al doilea destramă familia Tulea.
 Conflictul erotic privește rivalitatea adolescentului Felix și a maturului
Pascalopol pentru mâna Otiliei.
 Limbaj

 Deși adoptă un obiectiv, naratorul se ascunde în spatele măștilor

sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. În
limbajul personajelor, se utilizează aceleași mijloace lingvistice,
indiferent de situația socială sau de cultura lor: se utilizează fraza
amplă, se observă preferința în descriere pentru grupul nominal și
pentru epitetul neologic: fața juvenilă, tăietura elinică a nasului,
aspect bizar, câmpie plată și întinsă, pustietatea scitică. Descrierea
se realizează prin aglomerarea detaliilor sau prin hiperbolizare.