5/18/23, 10:12 PM Bac Romană

Enigma Otiliei
George Călinescu
~ 1938 ~

      Citat: ,, …un roman de critic, în care realismul, balzacianismul și obiectivitatea au

devenit program estetic” (Nicolae Manolescu)

      În studiul ,,Arca lui Noe”, Nicolae Manolescu afirmă despre romanul doric, cel traditional,
obiectiv, că este ,,romanul din secolul XIX, care la noi își atinge apogeul abia în deceniul al
treilea al secolului XX.”

      Ca teoretician al romanului românesc, G. Călinescu respinge proustianismul si pledează

pentru realismul classic (romanul obiectiv de tip balzacian).

      Al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu ( Cartea nunții, 1933,
Enigma Otiliei, 1938, Bietul Ioanide, 1953, Scrinul negru, 1960) este ,, …un roman de critic, în
care realismul, balzacianismul și obiectivitatea au devenit program estetic” (Nicolae
Manolescu).

      Specia literară: Având ca trăsături amploarea acțiunii, desfășurarea pe mai multe
planuri, conflictul complex, prezența unor personaje numeroase si realizarea unei imagini
ample asupra vieții, opera literară ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu aparține speciei
literare roman.

      Opera literară ,,Enigma Otiliei” de George Căliescu a apărut în anul 1938 și este
considerat un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, aparținând prozei
interbelice. De asemenea, poate fi considerat un roman social și citadin.

      ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman realist prin temă, structura
închisă, specificul secvențelor descriptive, realizarea personajelor, dar depășește
modelul realismului clasic, balzacian, prin spiritul critic și polemic și prin elemente ale
modernității (este inspirat din viața citadină, prezența tipului intelectualului ca personaj).

      Titlul inițial al romanului ,,Părinții Otiliei”, reflecta ideea balzaciană a paternității, pentru
că fiecare personaj determină într-un fel soarta orfanei Otilia, ca niste ,,părinti”. Autorul
schimbă titlul din motive editoriale, acesta devenind ,,Enigma Otiliei” și deplasează
https://www.bacromana.ro/enigma_otiliei 1/4
5/18/23, 10:12 PM Bac Romană

accentul de la un aspect realist la tehnica modernă a reflectării poliedrice, prin care este
realizat personajul, un personaj de o feminitate enigmatică, ce rămâne surprinzător prin
amestecul de un farmec juvenil cu o profundă maturitate.

      Această ,,enigmă” se naște mai ales în mintea lui Felix, care nu-și poate explica felul de
a se comporta al fetei, iar Pascalopol o admiră, o înțelege , dar nici el nu o poate descifra în
întregime, spunându-i lui Felix în finalul romanului : ,,A fost o fată delicioasă, dar ciudată.
Pentru mine e o enigmă.”

      Tema romanului este ilustrarea vieții burgheziei bucurestene de la începutul secolului al
XX-lea, societate degradată de puterea banului, întreaga acțiune a romanului construindu-
se în jurul averii lui Costache Giurgiuveanu. De asemenea, ,,Enigma Otiliei” este un roman de
inițiere, prezentând formarea unui tânăr care, înainte de a ¬a avea o carieră, trăiește
experiența unei iubiri si a relațiilor de familie.

      O secvență semnificativă pentru tema operei, este replica lui Stănică Rațiu, care
ilustrează mentalitatea epocii în ceea ce privește moștenirea: ,,dacă familia mea nu s-ar fi
prăsit atâta, vă spun pe onoarea mea, azi aș fi milionar[…] Am unchi și mătuși foarte bogate
[…]. Însă toți au copii si nepoți, încât până să-mi vină rândul, mai bine mă lipsesc.”

      O altă secvență semnificativă pentru operă este cea din incipitul romanului, când Felix
ajunge in București, pe strada Antim, iar când bate la ușa casei lui moș Costache, acesta, un
bătrânel ,,subțire și puțin înconvoiat”, îi spune tânărului: ,,Nu-nu-nu știu…nu stă nimeni aici,
nu cunosc…”

      Ca structură, romanul este alcătuit din douăzeci de capitole și contruit pe mai multe
planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul
Otiliei, al lui Felix, al membrilor familiei Tulea, al lui Stănică.

      Există două planuri narative principale: un plan ce urmăreste lupta clanului Tulea de a
pune mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu; un alt plan prezintă destinul lui Felix Sima
care, rămas orfan, vine la București pentru a studia medicina, Costache Giurgiuveanu
fiindu-i tutore. Celelalte planuri, secundare, susțin imaginea amplă a societății citadine a
vremii.

      Perspectiva narativă este una obiectivă, realizată prin narațiunea la persoana a III-a, un
narator obiectiv, detașat. Naratorul omniscient știe mai multe decât personajele sale și,
fiind omniprezent, le controlează ca un regizor.

      Ca moduri de expunere se observă folosirea predominantă a narațiunii, succesiunea

https://www.bacromana.ro/enigma_otiliei 2/4
5/18/23, 10:12 PM Bac Romană

secvențelor narative fiind redată prin înlănțuire. Dialogul conferă veridicitate și concentrare
epică, iar descrierea spațiilor și a vestimentației susține impresia de univers autentic
(mimesis), prin observatie și notarea detaliului semnificativ, descrierea devine mijloc de
caracterizare indirectă/ de conturare a caracterelor.

      Incipitul romanului realist fixează veridic cadrul temporal , ,,într-o seară de la începutul
lui ulie 1909”, și spațial (descrierea străzii Antim, a arhitecturii casei lui moș Costache, a
interioarelor), prezintă personajele principale și sugerează conflictul.

      Finalul este unul închis, prin rezolvarea conflictului (Olimpia este părăsită de Stănică,
Aurica nu-și poate face o situație, Felix o pierde pe Otilia) și este urmat de un epilog .
Simetria incipit – final se realizează prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache, din
perspectiva lui Felix, care este un intrus în familie, în momente diferite ale existenței sale: în
adolescență și aproximativ zece ani mai târziu, ,,după război”.

      Ca mijloace/ procedee de caracterizare se remarcă, în manieră realist-balzaciană,

tehnica focalizării, caracterul personajelor dezvăluindu-se progresiv, pornind de la datele
exterioare ale existentei lor: prezentarea mediului de viață, descrierea locuinței, a camerei, a
fizionomiei, a gesturilor si a obișnuințelor. În mod direct, naratorul dă lămuriri despre
gradele de rudenie, starea civilă, biografia personajelor reunite la începutul romanului, la
jocul de table. Descrierea indirectă îngroasă trăsăturile prin fapte, gesturi, replici,
vestimentație, relații între personaje.
      Exceptie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici modern: comportamentism și
reflectare poliedrică. Până în capitolul al XVI-ea, Otilia este prezentată exclusiv prin
comportament (fapte, vorbe, gesturi). Această tehnică este dublată de reflectarea
poliedrică a personalitătii Otiliei în conștiința celorlalte personaje, ceea ce conferă
ambiguitate personajului ( element modern), iar în plan simbolic sugerează enigma,
misterul feminității. Este alcătuit un portret complex și contradictoriu al Otiliei, ,,fe-fetița”
cuminte și iubitoare din perspectiva lui moș Costache, fata exuberantă, ,,admirabilă,
superioară” din perspectiva lui Felix, femeia capricioasă ,,cu un temperament de artistă”
pentru Pascalopol, ,, o dezmățată, o stricată,” din perspectiva Aglaei, ,,o fată deșteaptă”, cu
spirit practic, așa cum o vede Stănică.

      Pornind de la ideea ,,obiectul romanului este omul ca ființă morală”, Călinescu distinge
două feluri de indivizi, în funcție de capacitatea de a se adapta: cei care se adaptează din
punct de vedere moral, putând să-si motiveze acțiunile, si cei care se adptează instinctual,
ce ilustrează tipuri umane: cocheta, fata bătrână, avarul, parvenitul, retardatul.

      Conflictul romanului se bazează pe relațiile dintre două familii înrudite. Familia lui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, si Otilia Mărculescu , fiica celei de-a doua sotii,

https://www.bacromana.ro/enigma_otiliei 3/4
5/18/23, 10:12 PM Bac Romană

decedate. Există doi intruși, Felix Sima, orfan, al cărui tutore este Costache Giurgiuveanu si
Leonida Pascalopol, prieten al bătrânului. A doua familie este cea a surorii lui Costache
Giurgiuveanu, Aglae Tulea, alcătuit din sotul Simion Tulea și cei trei copii: Olipia, Aurica, Titi.
Conflictul principal are în centru averea lui moș Costache. Conflictul erotic, secundar,
privește rivalitatea dintre adolescentul Felix și maturul Pascalopol pentru mâna Otiliei.

      Limbajul personajelor este unul uniformizat, indiferent de situația socială sau de
cultural lor. Amestecul de stiluri (juridic si colocvial) folosit de Stănică are un efect comic.
Se utilizează fraza amplă, este preferat epitetul neologic, ,,fața juvenilă”, ,,aspect bizar”.

      ,,Enigma Otiliei” este un roman realist, balzacian prin prezentarea critică a unor aspect
ale societății bucureștene de la începutul secolului XX, motivul paternității și al moștenirii,
specificul secvențelor descriptive, realizarea unor tipologii, veridicitate, utilizarea narațiunii la
persoana a III-a. Modelul realist este însă depășit prin spiritul critic si polemic, prin
elemenete ale modernității (ambiguitatea personajelor, interesul pentru procese psihice
deviante, tehnici moderne de caracterizare).

https://www.bacromana.ro/enigma_otiliei 4/4