Apartenenţa operei literare ,,Enigma Otiliei’’ de George Călinescu

la tipologia realist-balzaciană

George Călinescu a fost un critic ,prozator,poet şi istoric literar,fiind o personalitate foarte

importantă a literaturii române,făcând parte din Academia Română.
În calitate de critic literar a debutat cu operele:,,Viaţa lui Mihai Eminescu’’, ,,Opera lui Mihai
Eminescu’’ , ,,Istoria limbii române de la origini până în prezent’’,iar în calitate de romancier a publicat
romanele: ,,Cartea nunţii’’ ,Enigma Otiliei’’ , ,,Bietul Ioanide’’ şi ,,Scrinul negru’’ .
Romanul ,,Enigma Otiliei’’ a fost publicat în anul 1938 şi a fost alcătuit după modelul
balzacian,reprezentând o frescă socială a micii burghezii bucureştene ,supusă degradării morale ,de la
începutul secolului XX . Romanul este de asemenea şi unul de dragoste.
Se încadrează în tipologii diverse, având în vedere caracterul său complex.
Este un roman obiectiv-doric, având în vedere că întâmplările sunt relaltate la persoana a III-a,din
perspectiva unui narrator omniscient şi omniprezent, neimplicat,iar uneori viziunea sa devine implicată, iar
vocea sa se identifică cu vocea altor personaje,precum Felix Sima, prin intermediul căruia ne sunt prezentate
alte personaje. ,,Comentariul critic trece înaintea vieţii’’ (Nicolae Manolescu-Arca lui Noe-volumul I).
De asemenea,se încadrează in tipologia prozei realiste-balzaciene. Astfel realismul se evidenţiază
prin: tema specific balzaciană şi cel două motive principale:paternitatea şi moştenirea, specificul secvenţelor
narative, fixarea exacta a coordonatelor spaţio-temporale:,,Într-o seară,de la începutul lui iulie 1909,cu
puțin înainte de orele zece […]intra pe strada Antim’’, structura închisă, de asemenea,simetria incipit final
şi portretizarea personajelor prin tehnica detaliului semnificativ, utilizată şi în prezentarea elementelor de
decor şi în ilustrarea unor fapte de viață. Descrierile sunt realizate întotdeanuna din exterior spre interior, iar
în ceea ce priveşte tehnica portretului, informațiile referitoare la portretul fizic fac trimitere spre unele
aspecte ale portretului moral.
Personajele se încadrează în tipologii bine ancorate în mediul social,fiind reprezentate prin trăsături
morale definitorii: Costache Giurgiuveanu-tipul avarului, Stănică Rațiu-tipul parvenitului, Aglae-,,baba
absolută,fără cusur în rău’’ ,Titi Tulea-tipul arieratului,Simion Tulea-tipul senilului etc.
Este un roman citadin, deoarece acțiunea se desfăşoară,în cea mai mare parte în Bucureşti,iar
scriitorul surprinde mica burghezie supusă degradării morale.
Romanul are şi elemente romantice, precum descrierea idilică a Câmpiei Bărăganului, motivul
orfanilor şi construcția în antiteză a unor personaje,de exemplu: Felix ,construit în antiteză cu Titi ,sau
Pascalopol, în antiteză cu Costache etc.
Romanul cuprinde şi elemente moderne, cum ar fi analiza psihologică,tehnica ,,oglinzilor paralele”
în prezentarea anumitor personaje şi a unor fapte de viață.
Tema romanului ,,Enigma Otiliei” este reprezentată de ilustrarea critică a unor aspecte ale societății
româneşti de la începutul secolului XX, pe fundalul căreia se oglindesc două motive principale: paternitatea
şi moşteirea.
O secvență semnificativă pentru tema romanului este aceea în care Felix soseşte in casa unchiului,
Costache Giurgiuveanu. Ajuns în casă, Felix este prezent la seara de jocuri a familiei;
Aglae,sora lui Costache, face o remarcă ,potrivit căreia bătrânul face ,,azil de orfani" etichetându-i in mod
indirect pe Otilia pe Felix, aceasta percepându-i pe tineri ca pe nişte rivali în obținerea moştenirii fratelui
său.
O altă secvență semnificativă care reprezintă motivul moşteniri este cea în care Costache
Giurgiuveanu face un atac de apoplexie ,iar familia Tulea îi ocupă casa,aşteptând cu nerăbdare moartea
bătrănului,pentru a obține întreaga avere şi pentru a-i înlătura pe Otilia şi Felix, care erau considerați un
obstacol.
Romanul "Enigma Otiliei" este alcătuit din 20 de capitole, având două planuri narative principale și o
multitudine de planuri narative secundare.
 Un plan narativ principal urmăreşte lupta continuă a "clanului" Tulea de a obţine întreaga moştenire
a bătrânului avar Costache Giurgiuveanu şi de a o înlătura pe presupusa moştenitoare, Otilia Mărculescu.
Celǎlat plan narativ principal, pune în evidenţă destinul tânărului Felix Sima, orfan, venit de la laşi la
Bucureşti pentru a studia medicina. El trăieşte primii fiori ai iubirii alături de Otilia. Autorul acordă atenție
planurilor narative secundare: planul lui Stănică Rațiu, al lui Pascalopol, al prietenului lui Felix, Weismann,
al Auricăi, al lui Titi, al lui Simion, al Georgetei etc. Ele oferă o imagine amplă şi complexă a societăţii
bucureştene la inceputul secolului XX.
Planurile narative ale romanului sunt prezente în alternanță, iar secvențele epice (episoadele) se înlănțuie.
Modul principal de expunere este narațiunea. Unele secvențe narative din roman, sunt construite scenic.
Episodul jocului de table din capitolul I, sau scena privegherii lui moş Costache,în capitolul XVIII.
Dialogurile concentrează şi dinamizează acțiunea, reprezentând totodată, mijloacele de caracterizare
indirectă a personajelor.
Descrierile de tip tablou: prezentarea străzii Antim, a arhitecturii caselor, a interioarelor, dau senzația de
autenticitate. Portretele personajelor: fizionomie, vestimentaţie etc , fac trimitere spre trăsături morale ale
acestora.
Titlul initial "Părinții Otiliei" reprezenta ideea balzaciană a paternității, întrucât majoritatea personajelor
masculine din roman determină într-un fel soarta orfanei Otilia.
Titlul actual "Enigma Otiliei" evidențiază structura dilematică a feminităţii, natura contradictorie a sufletului
protagonistei Otilia.
Aşadar, având în vedere argumentele aduse, referitoare la tema romanului, care oglindeşte imaginea
degradată a burgheziei bucureştene de la începutul secolului XX, la motivele centrale: paternitatea şi
moştenirea, precum şi la încadrarea personajelor în tipologii, bine ancorate în mediul social, susțin ideea
apartenenţei operei literare "Enigma Otiliei" de George Călinescu la estetica prozei realist-balzaciene.