Apartenența operei literare “Enigma Otiliei” de George Călinescu
la tipologia romanului realist-balzacian
George Călinescu . Notă biografică . Activitatea literară :
- s-a născut la 19 iunie 1899 , la Bucureşti ; - a fost poet , critic şi istoric literar , romancier , eseist , dramaturg ; - a debutat ca poet în revista “Universul literar” , însă creațiile lui nu au fost apreciate ; - a absolvit cursurile facultății de Filologie din București , specializarea Filologie modernă şi filosofie ; - a devenit o personalitate in domeniul criticii literare : “Viața lui M. Eminescu” ; “Opera lui M. Eminescu” , “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”(1941) ; - monografii ale unor scriitori : “Vasile Alecsandri” ; “Grigore Alexandrescu” ; “Ion Creangă” ; “Nicolae Filimon” ; - activitatea de romancier este evidențiată prin următoarele romane : “Scrinul negru” “Enigma Otiliei”-1938 “ Cartea nunții” “ Bietul Ioanide” - În anul 1949 a devenit membru al Academiei Române ; - reprezintă un scriitor şi un critic literar valoros al literaturii române ; - s-a stins din viață la 12 martie 1965 , la Bucureşti .
Informații privind publicarea romanului “Enigma Otiliei” :
Romanul “Enigma Otiliei” a fost publicat în perioada interbelică a literaturii române , în anul 1938 , fiind atât un roman de dragoste , cât şi o amplă frescă socială , ilustrând burghezia bucureşteană de la începutul secolului al XX-lea .
Tipologia romanului “Enigma Otiliei” :
Datorită complexității sale , romanul “Enigma Otiliei” se încadrează în mai multe tipologii : ★ roman obiectiv , întrucât naratorul este , în general , neutru , impersonal , relatează evenimentele la persoana a III-a , creează acțiunea şi dă viață personajelor . Cu toate acestea , uneori perspectiva narativă devine internă , vocea naratorului identificându-se cu vocea altor personaje : “Comentariul critic trece înaintea vieții”. ( Nicolae Manolescu-”Arca lui Noe” , vol I ) ; ★ roman citadin , acțiunea se desfășoară în cea mai mare parte în Bucureşti , naratorul punând accent pe burghezia aflată în proces de degradare morală ; ★ elemente romantice :- descrierea idilică a Câmpiei Bărăganului ; - motivul orfanilor : Felix şi Otilia ; - prezentarea în antiteză a unor personaje , precum Felix ≠ Titi , Otillia ≠ Aurica , Pascalopol ≠ Costache Giurgiuveanu ; ★ roman realist , prin fixarea exactă a coordonatelor spațio-temporale : “Într-o seară de la începutul lui iulie 1909 , cu puțin înainte de orele zece , un tânăr de vreo 18 ani , îmbrăcat în uniformă de licean , intra în strada Antim…”. De asemenea , apare simetria incipit-final . Finalul se realizează prin memorie afectivă , iar Felix îşi aminteşte modul ostil în care a fost întâmpinat de Moş Costache la sosirea lui în Bucureşti , în urmă cu 10 ani . Finalul romanului este închis , fiind realizat prin rezolvarea conflictelor . - se foloseşte tehnica detaliului semnificativ , preluată de la “părintele” realismului în literatura universală , scriitorul francez Honoré de Balzac . În romanul “Enigma Otiliei” , fiecare amănunt este pus sub lupă şi analizat . La Călinescu la fel ca şi Balzac , este valabil proverbul : “Spune-mi unde locuieşti , ca să-ți spun cine eşti “ . Detaliile referitoare la cadrul în care se desfăşoară acțiunea sau la portretele personajelor pornesc întotdeauna din exterior , trăsăturile fizice evidențând portretul moral . - scriitorul prezintă personajele sub forma unor tipologii , având o trăsătură dominantă de caracter : Costache Giurgiuveanu - tipul avarului/zgârcitului Stănică Rațiu - tipul parvenitului social Aglae Tulea - “baba absolută , fără cusur în rău” Aurica Tulea - fata bătrână Otilia , Felix - tipologia orfanilor , care au nevoie de afecțiune , protecție Titi Tulea - tipul retardatului/al arieratului Simion Tulea - tipul seninului Pascalopol - tipul moşierului rafinat - tema , care reflectă degradarea morală a burgheziei bucureştene la începutul sec. XX , precum şi cele două motive centrale : paternitatea şi moştenirea . ★ roman modern , deoarece scriitorul analizează psihologic personajele principale : Felix şi Otilia şi foloseşte tehnica “oglinzilor paralele”/pluriperspectivismului .