CIOCOII VECHI ȘI NOI,

de NICOLAE FILIMON

Analiză literară

Prof. Achim Manuela

Date despre autor
A

O
→ Nicolae Filimon s-a născut în București, în familie de preot,
în anul 1819 – a fost la rândul său epitrop al bisericii la care R
tatăl său a fost paroh;
→ a fost corist în trupa Hanrietei Karl și flautist la teatrul lui U
Papanicola - și-a desăvârșit astfel cunoștințele în domeniul L
teatrului și al muzicii – a fost unul dintre primii noștri cronicari
muzicali și teatrali;
→ în martie 1865 a murit de tuberculoză în București - fiind
înmormântat la cimitirul Bellu.
 Opera
autorului

→debutul l-a făcut în publicistică, la ,,Naționalul”, începând din

1857, unde a scris cronici muzicale și teatrale: primul său articol a
fost Teatrul italian. Paralelism între fosta direcțiune și cele de
astăzi;

→ debutul literar se petrece în 1858 cu memorii (Escursiuni în

Germania Meridională. Memorii artistice, istorice, critice); urmează
în 1861 nuvele (Mateo Cipriani, Bergam și Slujnicarii) și
romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici
mănâncă (publicat în foileton în „Revista română” a lui A.I.
Odobescu în 1862-1863);

→ inspirat de literatura populară, a publicat în ,,Țăranul român”

basmele Roman Năzdrăvan, Omul de piatră și Omul de flori cu
barba de mătase; 
 Ciocoii vechi și noi sau ce naște din pisică, șoareci mănâncă
- Romanul a fost publicat pentru prima dată în anul 1862 în foileton,
în ,,Revista Română” a lui Alexandru Odobescu, apoi în anul 1863 a apărut
ca volum.
- Acțiunea romanului se petrece între anii 1814-1825 în București în timpul
domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea și prezintă toate tarele acelor
vremi, într-o viziune moralizatoare în spirit realist și romantic depotrivă.
- Pentru a fi și mai convingător, în paginile cărții sale autorul combină
realitatea (Scene de viață socială) cu ficțiunea (Dinu Pătruică), capitolele fiind
amestecate în mod voit.
Importanța romanului
Romanul Ciocoii vechi şi noi (1863)este primul roman important al literaturii
române (avem două fire epice). Acesta îmbină tehnica realistă cu elemente
romantice, oferind un mic roman stendhalian (în maniera lui Stendhal, autorul
romanului Roșu și negru, unde apare modelul parvenitului ca personaj literar, în
prezența lui Julien Sorel).
Dinu Păturică este un fel de Julien Sorel, o slugă hotărâtă să parvină cu
orice preţ. Însuşi autorul îl numeşte „romanţ original”, fiind primul roman
important din literatura română.
 apartenența la specie
Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, este subintitulat de autor „romanţ original”, autorul indicând astfel
specia pentru care a optat.
Textul aparține speciei roman prin:

→ structură narativă amplă

→ acțiune complexă desfășurată pe două planuri narative antitetice: pe de o parte avem planul
personajelor lipsite de etică, pe de altă parte avem un plan care se concentrează în jurul personajelor oneste

→ avem și două fire epice care se intersectează prin personajul Dinu Păturică: firul epic principal
urmărește ascensiunea și căderea ciocoilor vechi (reprezentați de Andronache Tuzluc) și noi
(reprezentați de Dinu Păturică), pe de altă parte avem un fir epic secundar care îl are în centru pe
domnul Tudor și a sa revoluție (intervenția trădătoare a lui Dinu Păturică fiind explicația autorului pentru
înfrângerea revoluției lui Vladimirescu)

→ pe parcursul textului se întâlnesc numeroase personaje, prezentându-se destinul unor personalități

foarte bine individualizate.
Apartenența la specie
 Ca orice roman, Ciocoii vechi şi noi este un text epic în proză, cu
acţiune complexă, cu puternice conflicte şi o complicată intrigă, la care
participă numeroase personaje bine individualizate şi construite
convingător (aici în antiteză).
 Principalul mod de expunere este naraţiunea, iar personajele se
conturează direct prin descriere şi indirect, din propriile fapte, gânduri
şi vorbe, prin dialog, monolog interior şi introspecţie auctorială.
 Descrierea susține narațiunea, având rolul de a situa personajele în
spațiu și de a prezenta fidel atmosfera, prin aceasta întărind caracterul
realist al operei
 roman tradițional
Romanul este printre primele ale literaturii române, alături de Manoil al lui Dimitrie
Bolintineanu (1855) și de Misterele din București al lui I. M. Bujoreanu (1862), toate aceste
începuturi având caracteristici ale speciei, dar și limitări, minusuri care duc aceste texte în
categoria romanului clasic/tradițional, nu în categoria romanelor moderne.
Dintre limitările romanului Ciocoii vechi și noi menționăm intervențiile documentare din
notele de subsol, cât și capitolele special destinate muzicii, teatrului sau vieții sociale, pagini
în care talentul publicistic al criticului Filimon este evidențiat. Și notele de subsol și
capitolele sunt mai degrabă pagini nonliterare (atât prin stil, cât și prin absențșa totală a
ficțiunii), acest amestec de stiluri, această intervenție a nonliteratului în roman sunt
elemente definitorii ale romanului românesc tradițional (care încă nu s-a difinitivat deplin
ca operă strict literară).
Roman tradițional
- prin construcția rationalistă, deductivă și previzibilă a
subiectului, ce mizează pe obiectivitate.
- prin omnisciența naratorului, unicitatea perspectivei narative,
scriitura la persoana a lll-a sau preferința pentru tipuri și caractere
- prin faptul că autorul este mereu prezent în text, confundându-și
vocea cu cea a naratorului.
clasa a IX-a, Unitatea de învățare: scene din viața de ieri și de azi
cap. xv: scene din viața socială (pagini document – text nonliterar)

 Autorul prezintă la început clasa de mijloc și modul acestora de a-și petrece timpul liber prin grădinile
de vară Breslea, Barbălată, Cișmigiu și Giafer. Acolo, fiecare isnaf sau cap de familie își întindea
masa și, împreună cu casnicii și amicii, beau și mâncau“… când erau zilele cele mai frumoase uitând
de griji și de probleme… întinzând o horă mare în care dansau de la cei mici până la cei mai mari…”
 Boierii și oamenii cei mai bogați se plimbau în calești, Podul Mogoșoaiei și al Târgului de Afară erau

locurile de “căpetenie preîmblării “ boierilor. Gradina lui Scufa, via Brâncoveanului din Dealul Spirii și
grădina lui Belu de la Văcărești erau locurile în care serveau masa doar boierii.
 Vocea auctorială face o radiografie detaliată a societăţii mondene bucureştene din toamna anului

1817, care împrumutase stilul oriental „de lene şi poezie”, de depravare şi vicii, dintre care cel mai
demoralizator era jocul de cărți.
 Omniscient, naratorul afirmă că Andronache Tuzluc este unul dintre cei mai desfrânaţi şi risipitori

fanarioţi, „el fura ca un tâlhar de codru şi cheltuia ca un nebun”. De ziua Sfântului Andrei, pe 30
noiembrie 1817, Tuzluc organizează un ospăţ fastuos, la care sunt invitaţi toţi oamenii importanţi ai
vremii, în frunte cu beizadea Costache şi la care s-au servit „bucatele cele delicate” şi s-a băut „din
vinurile cele mai alese ale ţării”.
încadrarea în epocă
 Romanul a apărut între epoci (dacă ne limităm la o periodizare
strictă), dar prin caracteristicile estetice (eclectismul –
amestecul de curente literare – aici romantism și realism) și prin
convingerile autorului (inspirația din folclor și istorie, munca de
pionierat), romanul aparține epocii pașoptiste.
 Aici se combină memorialistul paşoptist (epocă, locuri, obiceiuri,

îmbrăcăminte) cu scriitorul realist- clasic adept al romanului

balzacian şi popular (fizionomie, senzaţional, teză etc.)
Încadrarea romanului în curentul literar
romanul este realist, de factură romantică, deoarece
realizează o monografie a Țării Româneşti din prima
jumătate a secolului al XIX-lea (1814-1830), iar maniera
artistică de conturare a personajelor este antiteza,
acestea fiind construite în alb şi negru (pozitiv/negativ),
 dar identificăm și aspecte estetice ce țin de realism,

deoarece observăm tipicizarea personajelor și culoarea

locală.
romantismul
Romantismul este un curent literar apărut în secolul XVIII în Anglia şi Germania
şi în secolul XIX în Franţa, Italia, Spania şi România. Se caracterizează prin:
- victoria sentimentelor asupra raţiunii - mijloacele prin care se realizează
aceasta sunt: evadarea în vis, exotism, trecut, exaltarea misterului şi a
fantasticului, etc.;
- promovareaă cultului eu-lui, care este exacerbat, opus idealului clasic, de
altruism, responsabilitate, jertfă în numele onoarei – de unde reies și
modalitățile romantice de construcție a personajelor, care sunt excepționale
puse în situații execpționale și sunt personaje construite în antiteză;
- dintre temele preferate enumerăm iubirea, istoria, natura, călătoria, fantasticul,
geniul;
Realismul
Realismul este un curent literar născut ca reacţie la romantism, care impune ca principiu
de creație faptul că realitatea trebuie prezentată aşa cum este, fără a se încerca
exagerarea ei (nici în bine, nici în rău). Scrierile realiste se caracterizează prin:
- obiectivitate, cu un cronotop bine precizat, creând o iluzie a realității (care poate fi
realizată și prin sursele de inspirație autentice - - viața autorului);
- omul este observat în mediul său natural, social şi istoric, portretul şi descrierea se
realizează prin reflecţie morală şi analiză psihologică – de unde reiese ca modalitate
specifică de construcție realizarea unor personaje tipice (tipicitatea personajelor) -
dominate de o trăsătură de caracter adaptate la un anumit timp și spațiu (de exemplu
parvenitul din Bucureștii secolului XVII);
- interes pentru detaliu (care servește și la caracterizarea personajelor) și culoare locală
(limbă, spațiu, vestimentație).
 Elemente realiste și romantice în roman
Realiste: Romantice:
1. Tema: socială - parvenirea
2. Naratorul obiectiv (impersonal, omniscient și omniprezent) 1. Folosirea antitezei în realizarea
3. Focalizare 0 (viziune dindărăt)
4. Tehnica detaliului semnificativ personajelor (demonice și
5. Surprinderea personajelor în legătură cu mediul lor de viață
(determinismul)
angelice)
6.Personaje tipice surprinse în împrejurări tipice 2. Legătura dintre aspectul fizic și
7.Absența idealizării
8.Veridicitatea întâmplarilor și personajelor și apel la moral
evenimente/persoane atestate istoric
9. Stilul sobru 3. Final apoteotic în care binele
10. Atitudinea critică față de unele aspecte ale societății învinge răul
(încadrarea în epoca marilor clasici)
11. Repere spațio-temporale precise
12. Interesul pentru analize psihologice
Încadrarea romanului într-o orientare tematică
 Tema romanului reliefează o frescă socială de la începutul secolului al XIX-lea şi atenţionarea
alarmistă asupra pericolului pe care îl constituie apariţia unei noi pături sociale, reprezentate
de ciocoii autohtoni

 Motive literare: îngerul, diavolul, pedeapsa, răsplata, boierul, sluga, hoția, trădarea,

 Ideea este că o societate construita pe abuz, corupție, lipsa principiilor morale este sortită
pieirii.

 Viziunea asupra lumii este una providenţialistă (ilustrată de „roata norocului“ sau de motivul
antic al fortunei labilis) şi aparține unei teze de morală creştină („După faptă, şi răsplată”/,,ochi
pentru ochi și dinte pentru dinte”) – autorul asumându-și rolul unui moralist (și
documentarist/istoric deopotrivă).
Orientarea tematică a romanului Ciocoii vechi și noi

 este un roman tipologic, prin faptul că își propune

construirea anumitor categorii de personaje:
 tipul arivistului - Dinu Paturică (primul în literatura română, urmat de Lică
Trubadurul sau de Stănică Rațiu),
 tipul onestului sau cinstitului (vătaful Gheorghe),
 tipul patriotului (banul C.),
 tipul fecioarei angelice (Maria) etc;
Orientarea tematică a romanului Ciocoii vechi și noi

 un roman social-istoric de factură realistă, pentru că înfățișează

societatea românească de la începutul secolului al XlX-lea, între
anii 1814-1830, respectiv, în ultima perioada a epocii fanariote

 un roman monografic de tip frescă, întrucât scriitorul încearcă

să realizeze un studiu aproape științific al epocii prezentate,
surprinzând aspecte din mai multe domenii ale activității
umane
 STRUCTURA FORMALĂ A ROMANULUI – ELEMENTE DE PARATEXT

Romanul în discuție are un paratext foarte important, alcătuit din dedicație, prolog, apoi
titlul mare al romanului, subtitlul si titlurile capitolelor, elemente care explicitează sensul
general al macrotextului.
Romanul este alcătuit dintr-o Dedicaţie, un Prolog, subiectul structurat în 32 de capitole cu titluri
semnificative pentru conţinutul lor şi un Epilog.
Cele 32 de capitole au titluri semnificative pentru caracterizarea personajului (,,Dinu
Păturică”, ,,Andronache Tuzluc”), la care se adaugă titluri paremiologice, care trimit către o normă
etică (,,Fă-te om de lume nouă să furi cloşca dupe ouă”, ,,Până nu faci foc fum nu iese”, ,,Adevărul e
proastă marfă”), sau titluri ce ilustrează aspecte sociale sau culturale (,,Scene de viaţă
socială”, ,,Muzica şi coregrafia în timpul lui Caragea”, ,,Teatrul în Ţara Românească”, ,,Cu rogojina
aprinsă-n cap şi cu jalba-n proţap”).
titlul
 este alcătuit din două segmente:
 prima parte („Ciocoii vechi si noi“) numește cele două ipostaze ale
ciocoiului, pe care scriitorul intenționasă le prezinte: „de la ciocoiul
cu anteriu și călămări la brâu al timpilor fanarioți, până la ciocoiul
cu frac și manusi albe din zilele noastre“
 în roman apare numai prima categorie (ciocoii vechi), a doua urmând să
fie prezentată într-o a doua parte a romanului (care nu a mai apărut – avem deci
de a face cu un roman neterminat).
 a doua parte cuprinde un proverb popular („… Ce naște din pisică
șoarici mănâncă"), ilustrând ideea că pătura ciocoilor „naște” mereu
alte exemplare care îi perpetuează însușirile.
Dedicația
 deși s-ar putea afirma că cel ce relatează în acest fragment
este însuși autorul, existența unor idei împărtășite atât de
autorul concret, cât și de cel abstract trimite la ideea de
confuzie (tehnică specifică realismului pentru că întărește
astfel veridicitatea)
 autorul se adresează în mod direct boierilor, apelând la

ideea de oralitate de tip fictiv, utilizarea acestor elemente

de tip oratoric având drept scop convingerea receptorilor;
ele sporesc totodată originalitatea operei
Dedicația
 observăm aici și tehnica anticipației (mise en abîme – cititorului i se
sugerează elemente viitoare) și a mimesisului (elemente din
realitate sunt integrate în operă)
 utilizând descrieri cuprinzătoare și pline de subînțeles ale unor

diverși reprezentanți ai categoriilor sociale specifice acelei

perioade, autorul aduce în prim plan tipul personajului principal
(ciocoiul), atrăgând, încă de la început, atenția că interesul este
asupra tipului uman criticat, și nu asupra întâmplărilor relatate
 autorul clarifică prin dedicație faptul că romanul  este unul de

moravuri, adresat boierilor corupți

prologul
 prologul are rol de incipit și este susținut de un narator semiobiectiv
 naratorul realizează aici un portret moral al ciocoiului ,,de pretutindeni”,
bazat pe utilizarea subiectivității (care reiese din calificativele folosite în
descriere): ,,Ciocoiul este totdeauna și în orice țara un om venal, ipocrit, laș,
orgolios, lacom, brutal până la barbarie și dotat cu o ambițiune nemarginită,
care eclată ca o bombă, pe dată ce și-a ajuns ținta aspirațiunilor sale.” 
 se folosesc pe alocuri și elemente de tip mimetic (din textele filosofice
antice de exemplu), care atestă existența ideii de obiectivitate: ,,Platon a
zis, ..., că un om, ca să poată deveni cetățean onest, mai întâi de toate cată
să fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu și din copilărie până la
maturitate să trăiască înconjurat de oameni virtuoși și drepți.”
prologul
 naratorul stabilește aici conflictul (de factură realistă), ce marchează acțiunea
romanului, bazat fiind pe raportul dintre individ și societate

 apelând la exemple verosimile (preluate din realitate și transpuse în operă),

naratorul oferă o imagine de ansamblu a societății, evidențiind procesul de formare
și evoluție prin care trebuie să treacă un om simplu pentru a face avere, aliniindu-
se astfel societății corupte

 prin evidențierea conflictului de natură socială și punerea acestuia în

corespondență cu situații reale, comentate și surprinse de către el în calitate
de ,,personaj reflector”, se înfățișează tipologia personajului întruchipat de Dinu
Paturică, care se integrează perfect în tipul ciocoiului
 prologul
 apelând la tehnica descrierii în detaliu, naratorul insistă asupra
climatului social prin care trece orice ciocoi, aducând în prim plan
lait-motivul operei, și anume zicala ,,Scopul scuză mijloacele!”.

 utilizarea proverbelor populare, care sporesc oralitatea și

originalitatea operei, au rol anticipativ, cititorul fiind pregătit în
vederea înțelegerii unei situații concrete de înșelăciune și
furtișag: ,,cum să poată scoate lapte și piatră cu orice
preț!”, ,,Cum se fură cloșca după ouă fără să cârâie.”.
prologul
 prologul acționează ca o introducere în arta ,,ciocoismului”, ce
urmează a fi dezvoltată pe parcursul scrierii
 prin intermediul exemplelor verosimile prezentate, naratorul
oferă indicii asupra evoluției relației dintre Dinu Paturică și
Andronache Tuzluc, aceste două personaje fiind practic
încadrate într-un tipar al societății corupte, aflate în perioada
trecerii de la domniile fanariote la cele pământene
Titlurile capitolelor
 cele 32 de capitole au titluri semnificative:
 unele aduc în scenă personajele principale și poartă numele acestora (Dinu
Paturică, Postelnicul Andronache Tuzluc, Românul și fanariotul, Chera Duduca).
 altele numesc treptele ascensiunii (Educația ciocoiului, Ce dai să te fac ispravnic?)
sau decăderii ciocoiului (O scenă dramatică, Cu rogojina aprinsă-n cap și cu jalba-
n proțap).
 altele trimit la aspecte culturale din viața țării (Muzica și coregrafia în timpul lui
Caragea, Teatrul în Țara Românească, Italiana în Algir) sau la realități sociale
(Scene de viață socială),
 Avem și titluri paremiologice/ nuclee de înțelepciune populară (Până nu faci foc nu
iese fum, Ce n-aduce anul, aduce ceasul, Adevărul e proastă marfă, Fă-te om de
lume nouă să furi cloșca dupe ouă)
subiectul
 acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, care se intersectează și se
determină reciproc, unul al personajelor negative, altul al personajelor pozitive,
împărțind lumea romanului în buni și răi:
 în primul plan, principal, ni se înfățișează ascensiunea și decăderea protagonistului, Dinu
Paturică, dar și povestea celorlalte personaje negative.
 destinele acestora sunt urmărite până la sfârșitul vieții lor, tocmai pentru a ilustra ideea că în viață
răul se plătește.
 planul secundar, al personajelor pozitive, cuprinde și el mai multe ramificații al căror
punct de întâlnire este în finalul romanului, în scena nunții.
 personajul central al acestui plan este corespondentul protagonistului, cu care se află în antiteză
(antagonistul). Gheorghe este tipul omului onest și incoruptibil. Alungat din casa lui Andronache
Tuziuc, unde îndeplinea funcția de vătaf, prin ticluirile lui Dinu Paturică, tânărul este apreciat și
sprijinit de banul C.. Înduioșat de soarta fostului stăpân, nu ezită să-l ajute în suferința sa și se va
ocupa de funeralii.
subiectul
 acțiunile personajului principal, Dinu Păturică, sunt urmărite în
două fire narative:
 unul central, care arată relațiile dintre ciocoi și boieri (intervenind
aici cele două planuri menționate anterior)
 al doilea, secundar, care arată intervenția lui Păturică în revoluția
lui Tudor Vladimirescu, pe care de asemenea îl trădează (fiind
evidențiat încă o dată caracterul venal al personajului central)
 la care se adaugă, în afara epicului, dar întărind povestea prin
atmosfera arătată, paginile documentare
 subiectul
 în final, rămân în scenă numai personajele pozitive, semn al rearmonizării lumii
 actiunea romanului se desfășoară cronologic, conform relației cauza-efect și se
respectă ordinea clasică a momentelor subiectului
 punctul culminant al romanului nu este atât deconspirarea ticăloșiilor lui Dinu
Paturică și decăderea lui previzibilă (ocna), cât momentul anunțării acesteia
prin blestemul părintesc: ,,Dumnezeu, care cunoaște și vede toate, să nu-ți
ajute, fiu blestemat ce ești! El, care te-a înălțat atât de mult, te va pogorî mai
jos decât unde te afli."
 deznodământul acesta este simetric incipitului, unde tot cu un blestem îl
legase și Andronache Tuzluc atunci când îl primise în casa lui: ,,Cum îngrijești
tu de averea mea, așa să îngrijeascî Dumnezeu de tine!".
Repere spațiale și temporale
 spațiul – Bucureștiul (curtea domnească, casa lui Andronache
Tuzluc, a Duducăi, a banului C., prăvălia lui Chir Costea
Chiorul), și împrejurimile Bucureștiului (drumul spre Cotroceni,
moșiile postelnicului, ocnele de la Telega)
 timpul – acțiunea romanului începe într-o dimineață din luna lui
octombrie, anul 1814 și se desfășoară pe o perioadă de mai
bine de un sfert de secol, până în 1830 (sfârșitul epocii
fanariote în Țara Românească)
epilogul
 în Epilog, cu subtitlul ,,Din opincar, mare spătar”, cei cinstiți sunt răsplătiți:
fostul vătaf, Gheorghe, ajuns spătar datorită corectitudinii sale, se
căsătorește cu Maria, fiica banului C, iar domnitorul Grigore Ghica îl
numește caimacam al Craiovei.

 ,,lumea lui Filimon se află în paza divinității, care pedepsește și

răsplătește pe măsura faptele oamenilor: Păturică nu este un om cu frica
lui Dumnezeu și tocmai asta îl pierde.“
(N. Manolescu).
Limba și stilul:
 stilul romanului este greoi, încărcat cu arhaisme lexicale şi fonetice, cuvinte specifice acelei epoci,
care dau autenticitate şi realism subiectului. Limbajul devine, astfel adesea, obositor din cauza prea
multor elemente documentariste („iminei”, „anteriu”, „işlic”, pagini din condica de socoteli pe care o
ţine Dinu cu multele rubricile falsificate, funcţiile înalte de la curte: jălbar, sameş, medelnicer, serdar,
caimacam etc.).
 fraza are o structură orală, cursivă, iar dintre figurile de stil se remarcă epitetul hiperbolic („călimări
colosale”, „infernală tâlhărie”) şi comparaţia elegantă şi intelectualizată (despre fiul lui Caragea spune
că e „frumos ca Paris şi desfrânat ca Don Juan”, iar despre Ralu, fiica domnitorului fanariot Caragea,
afirmă că e „frumoasă ca Helena lui Menelau şi mai desfrânată decât Frine şi decât Cleopatra”).
 fixând topografia Bucureştiului, Filimon menţionează denumiri ale locurilor, străzilor şi mahalalelor,
trasează itinerarii, umple spaţiile cu aşezări, oameni, obiecte, tinzând să dea peisajului culoarea
istorică a vremii pentru a sugera astfel autenticitatea faptelor înfăţişate.
 formula este, adesea, balzaciană prin detaliile prezente în descrierea încăperilor, a caselor, a
portretelor fizice şi a îmbrăcămintei personajelor.
Tehnici narative:
 rapelul – o tehnică narativă concretizată prin apariția unor secvențe
care au scopul de a contura trecerea de la un cadru al povestirii la
altul: ,,ne amintim că...”, sau ,,credem inutil să amintim că...“
 oscilarea între povestire (folosirea persoanei a treia înseamnă
renunțarea la orice marcă autobiografică) și discurs (care
presupune un locutor și un auditor – vezi dedicația când autorul se
adresează direct unui locutor: ciocoiul) duce la o împărțire între
perspectiva naratorului omniscient și autonomia personajelor, la
care se adaugă un autor prezent în paginile nonliterare (dedicația,
prologul, notele de subsol, capitole)
Tehnici narative
 altă tehnică narativă realistă folosită în roman este tehnica
detaliului: autorul oferă informații detaliate despre viața la curțile
boierești și la curtea domnească, despre ierarhia servitorilor și
funcționarilor, despre viața culturală și muzicală a vremii, despre
arhitectura Bucureștilor și interioarele clădirilor din acea vreme
 această tehnică este de factură balzaciană și întărește
caracterul realist al romanului: sunt descrise în cele mai mici
amănunte trăsăturile fizice și morale ale personajelor,
îmbrăcămintea sau interioarele
Perspectiva narativă
 perspectiva narativă este neutră (cu focalizare zero, și viziune dindărăt, auctorială) și
omniscientă: naratorul știe tot despre personajele sale și, odată cu el, și cititorul.

 autorul este mereu prezent în text, confundându-și vocea cu cea a naratorului: omniprezent
și omniscient, naratorul își face loc în spatiul textului: comentează și ține discursuri (,,Ochiul
nostru este lacom, dorințele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femeie plăcută; dar
acest neastampar nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu"), emite judecăți asupra
personajelor (,,această Vineră orientală" - despre Chera Duduca), participa afectiv la
acțiune, ca orice narator de tip romantic, menținând astfel legătura cu cititorul

 de aceea, narațiunea nu se derulează numai la persoana a lll-a, ci și la persoana întâi plural

angrenand cititorul in procesul de comunicare (cele două persoane care alcătiesc pronumele
noi fiind autorul și cititorul)
TEMĂ PENTRU ACASĂ (pentru clasa a IX-a):

1. Realizați o paralelă între modul de petrecere a timpului liber descris în roman și

modul exisent în lumea de azi. (Diagrama Venn)

atunci Acum

2. Creați un poster/afiș în care să prezentați modalități de petrecere a timpului liber

pentru tinerii din societatea contemporană.
 TEMĂ PENTRU ACASĂ (pentru clasa a X-a):

1. Prezentați relația între personajele principale reprezentative pentru cele două

planuri, reliefând statutul lor social, moral și psihologic, precum și contribuția
lor la dezvoltarea temei

2. Alegeți unul dintre personajele romanului și prezentați modalitatea de

construcție, având în vedere și aspectele ce țin de caracterizarea personajului.