Romanul realist Balzacian : Enigma Otiliei

De George Calinescu

I-Profilul spiritual al autorului

A fost un scriitor interbelic, personalitate enciclopedica, de o inegalabila ardere

intelectuala. Calinescu este considerat cel mai mare critic literar roman.

Ia avut drept modele spirituale pe Titu Maiorescu si Ramiro Ortiz.

Este considerat tipul de scriitor total: pentru ca a fost publicist, romancier, dramaturg,
critic, nuvelist, estetician si eseist.

A scris extraordinar de mult:

 Poezii: Lauda lucrurilor

 Teatru: Sun sau Calea Netulburata (aceasi piesa)
 Romane: Cartea nuntii, Enigma Otiliei
 Critica si istorie literara: Viata si opera lui Mihai Eminescu, Istoria literaturii
romane de la origini pana in prezent
 Estitica si literatura universala: Estitica, Impresii literaturii spaniole
 Publicistica: Cronicile optimistului, Cronica Mizantropului

Calinescu este adeptul al formulei clasice a romanului, deschis in acelasi timp catre
romantism, realism si modernism. Intrun stidiu estetic, Calinescu arata ca intre
realitate nu exista „un fenomen artistic pur, clasic ori romantic”. El le considera e
acestea utopici, si isi exprima preferinta pentru clasicism. In cea ce priveste raportul
scriitor-viata, Calinescu afirma ca literatura trebuie sa exprime „adevaruri universale”,
prozatorul retinand intodeana tipicul specific romanului. Romancierul subliniază
superioritatea prozei realist-obiective, declarându-se împotriva romanului de analiză
psihologică (atât de la modă în epoca sa), arătând că acesta mimează autenticitatea.
În privinţa personajelor, scriitorul le încadrează într-o tipologie după modelul realist
balzacian. Romanele sale oferă adevărate dosare de existenţe. Despre Enigma Otiliei
Mircea Cărtărescu vorbeşte ca despre un "meta-roman" (= roman despre roman)
deoarece el topeşte în ţesătura sa narativă atât elemente clasice, romantice, cât şi
elemente realiste şi moderne, prefigurând astfel postmodernismul anilor 80.

II-Geneza romanului

 Geneza operei ilustreaza relatia dintre biografie si creatie

 Romanul pare a fie „cronica familiei Capitanescu” in mijlocul careia a trait
adolescentul George Calinescu
  In jurnalul sau, tanarul nota cum la moartea unei matusi, un frate al ei a
invadat casa cu numerosi sai copii, au dibuit banii si au luat la cont din ei astfel
sa prefigurat idea romanului
 Otilia reprezinta expresia transfigurată a unei amintiri din copilarie: o fata care
ii imprumutase o carte de lectura in limba germana cu ilustratii : „Noua Otilie,
construita din aspiratii vii de aceasta data, mi-a aratat ca in multitudinea
imaginilor suave ale femeii, una imprecisa domina: fata cu parul ca un fum,
exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, furtunoasa, meditativa. Ori
de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina in ea era un ? de
opinie”.

III/ Formula balzaciana a operei

 Opera reprezintă o fresca sociala deoarece înfățișează societatea de la

începutul secolului al XX-lea
 Balzac afirma „banul este zeul la care se închina toți muritorii”
 Societatea este degradata de către puterea banului
 Motivul moștenirii si motivul paternității
 Tipologia personajelor: avarul, arivistul, alienatul, fata bătrâna
 Vestimentația si fizionomia sunt expresii ale felului de a fi ale personajului
 Familiziarea cu mediul se face prin restrângerea treptata cadrului
 Construcția simetrica a operei

Este un roman de tip Balzacian deoarece este realist, obiectiv, scris in proza, analizeza
personajele care sunt dezvoltate, narator omniscient, observa socialul.

Un alt element Balzacian este prezentat de tipologia personajelor: (avarul, arivistul,

batrunul). Aspectul casei dezvaluie caracterul proprietarului. Vestimentatia, fizionomia
sunt expresii ale felului de a fi ale personajului. Familiarizarea cu mediul se face prin
restrangerea treptata a cadrului (tehnica palniei), lucrurile sunt prezentate din general
la particular, de la ansamblu la detaliu.

IV / Perspectiva narativa

Narațiune la pers. a III-a in mod obiectiv de către un narator omniscient, perspectiva

variază intre par-derriere si en dehors (Felix este martor si personaj, cititorul este
familiarizat cu ce se întâmpla in roman din perspectiva lui Felix) iar focalizarea este
interna (80%) si 0 (20%)

V / Semnificația titlului si Tema

 Inițial numit „Părinții Otiliei” pentru a transfigura motivul paternității

 Titlul accentuează comportamentul misterios al Otiliei

  Deși toți doresc sa o stăpâneasca, nimeni nu reușește sa o cunoască cu
adevărat, personajul e un amestec bizar de mai multe stări contradictorii,
când superficiala când extrem de profunda, când exuberanta/plina de viată
când meditativa/reflexiva/retrasa, ea reprezintă in același timp un amestec de
naivitate si cochetărie feminin

Tema este societatea bucuresteana in secolul al XX-lea.

VI/Tehnici narative:

 Detaliu semnificativ
 Descrierea in palnie
 Epistolara
 Flashback
 Secvente cinematografice

VII / Rezumat subiect

Romanul se deschide balzacian cu descinderea in timp si un spațiu. Este realizata o

descriere minuțioasa a străzii si a caselor prin intermediul viziunii in forma de pâlnie.
Descrierea străzii valorifica tehnica detaliului semnificativ « nicio casa nu era prea
înalta si apropare niciuna nu avea cat superior » sugerează apartenenta locatarilor
fără aspirații prea înalte, caracterizați de mediocritate si platitudine. Un alt amănunt
surprinde „varietatea cea mai neprevăzuta a arhitecturii” este vorba despre un
amestec de stiluri arhitectorice care sugerează kitsch (imitare ieftina), dezvăluie si
lipsa de bun gust a locatarilor. In finalul citatului se zice ca toate aceste elemente
făceau o caricatura in molos a unei străzi italice. Se sugerează superficialitatea,
dorința de a părea altceva decât sunt, cu alte cuvinte este evidențiata discrepanta
dintre aparenta si esența, si dorința de parvenire.

Casa lui Moș Costache : si aceasta casa avea doar un singur etaj, așezat pe un parter
soclu. Se sugerează din nou mediocritatea si lipsa aspirațiilor înalte. Geamurile pătrate
erau acoperite cu hârtie translucida, imitând un vitraliu de catedrala. „Zidăria era
scapătă in multe locuri si intre fata casei si trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile.” Se
sugerează decăderea morala si neglijența, iar la nivel simbolic, buruienile anticipează
existenta unor personaje oportuniste care se insinuează in casa lui Costache. Casa lui
Moș Costache constituie nucleul cronotopului. La fel ca si la Balzac, personajele sunt
prezentate încă din prima secvență. De fapt naratorul prezinta toate amănuntele prin
ochii personajului principal.

Desfășurarea epica este lenta si se disting într-adevăr doua planuri narative: un plan
narativ înfățișează destinul tânărului Felix in timp ce celălalt fir narativ dezvăluie
istoria unei moșteniri. Conflictul operei este determinat de încercările clanului Tulea
de a pune mana pe averea lui Costache. Averea este suprapersonajul romanului
deoarece declanșează acțiunea si destinul personajelor.

Ea spune „n-am știut, faci azil de orfani”, îl întâmpina cu Ostilitate deoarece vede un
alt moștenitor. Nimeni nu se preocupa de Felix, cu excepția Otiliei.

Axul principal al Romanului este reprezentat de lupta pentru moștenirea averii. Moș
Costache si-a însușit zestrea mamei Otiliei. El pe de o partea administrează averea
care iar fi devenit Otiliei si pe de alta parte administrează averea lui Felix, lăsata
moștenire de către tatăl sau.

Dragostea pentru Otilia incepe sa se contureze si in curand Felix constientizeaza

foarte bine acest sentiment. La randul ei, papa il iubeste pe felix. Deznodamantul nu
este acel asteptat, Otilia se casatoreste cu Pascalopol abandonandu-l pe Felix.

Chiar in seara in care Felix descinde in casa unchiului sau este întâmpinat de fata cu
cap prelung pentru care simte o calda simpatie. In curând Felix conștientizează foarte
bine acest sentiment. La rândul ei fata îl iubește pe Felix si îl înconjoară cu o grija
materna. Deznodământul acestei iubiri nu este cel așteptat, Otilia in părăsește pe Felix
si se căsătorește cu Pascalopol. Cuplul adamic se demitizează in societatea in care
interesul material primează, dragostea încetând sa mai fie netulburata.

Caracterizarea Otiliei

https://deacoffee.com/caracterizare-otilia-marculescu/

Otilia reprezinta alter egoul feminin al autorului

Caracterizarea directa facuta de narator arata varsta de 18 ani, tanara, fiica celei de-a
doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, el crescand-o ca pe fiica lui. Ea se diferentiaza
de celelalte personaje prin aflarea in mod permanent intr-un proces dinamic, in
continua devenire.

Otilia se autocaracterizeza ca fiind copilaroasa si matura prin citatul “Eu am un

temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”

Otilia este modernna, este o diva : fumeaza e cocheta…

Inca din incipit ii este descris portretul fizic iar detalile fizionomice dezvaluie trasaturi
morale. Felix o caracterizeaza direct: “un cap prelung si tanar de fata, incarcat de
bucle, cazand pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe
poale, dar stransa tare la mijloc.” Pascalopol vede in Otilia o “mare strensarita”, “un
temperament de artista, femeie in devenire”. Ochi albastri refleta caracterul ei
copilaros. Gulerul reliefeaza cochetarie.
Caracterizarea indirecta: dezordinea din camera dezvaluie exuberanta juvenila,
motivul oglinzilor mobile dezvaluie firea schimbatoare a Otiliei, vulnerabilitatea,
imprevisibilitatea, mirosul patrunzator de pudra si parfum sublineaza cochetaria
feminina si caracterul misterios al Otiliei. Este o fire enigmatica si nebunatica

Curente literare

 Romantism: personaj complet si complex

 Social realist de tip balzacian (prelungire a clasicismului): dezbate viata citadina

a une comunitati (freasca sociala sec. XX), intriga complexa cu actiune de tot
felul, tipuri umane diferite (avarul, orfana, tanarul neintegrat, tatal suferind,
invidiosul, bogatul), descriere exteriora si interiora a personajelor, descriere
ampla care fixeaza spatiul si timpul incipitului, tema mostenirii, sursa de
inspiratie reala, tehnica detaliului semnificativ (strazi, camera, haine), tema
paternitatii

 Clasicism: tipologia personajelor, naratorul omniscient, obiectiv, dialogul,

constructie echilibrata si simetrica