Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
empatizăm, uneori ne identificăm, alături de care luptăm, suferim, învingem sau suntem
învinși. Termenul de personaj provine din franțuzescul „personnage”, care, la rândul său, își
are sorgintea în latinescul „persona”, cu sensul de mască de teatru, rol, actor.
Personajul literar reprezintă o instanță narativă prin intermediul căreia scriitorul își exprimă
în mod indirect ideile, concepțiile în opera literară (epică sau dramatică).
În clasicism, personajul se confundă cu caracterul, fiind construit în jurul unei singure calități
sau idei, dar fără a fi posedat doar de această calitate sau idee. În clasicism întâlnim omul
normal, social și echilibrat. Idealul uman al clasicismului implică tendința spre echilibrul
interior, spre acceptarea unei condiții date, împăcarea cu societatea și cu lucrurile.
Promotorii noului roman au teoretizat, după Marcel Proust, Kafka, James Joyce, pulverizarea
personajului în stări de conștiință , manifestări de comportament, jocul aparență- esență,
ambiguitatea faptelor si caracterelor.
Astfel, pe parcursul evoluției romanului, personajele literare au evoluat trecând de la
simplu la complex, punându-se accent nu pe intrigă și acțiune , ci pe personaj, spre agentul
care declanșează evenimentele, de la aglomerarea de întâmplări externe, spre romanul
vieții interioare. Valoarea unui roman nu poate fi definită fără a vorbi de personajele sale,
deoarece ele reprezintă unele dintre elementele fundamentale ale operei literare.
Clasificarea personajelor literare în orice operă literară se face după diverse criterii :
Tipologia personajelor: