GENUL EPIC

Genul epic – definiție

Opera epică este opera literară în care autorul își exprimă
sentimentele, gândurile și ideile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și
al personajelor. Caracteristicile operelor epice
Autorul își exprimă indirect ideile și sentimentele prin intermediul
acțiunii și al personajelor. Are o acțiune ce poate fi prezentată pe momentele
subiectului literar și anume: expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant și deznodământul. Are personaje care săvârșesc acțiunea.
Personajele sunt fictive, însă pot părea de multe ori reale și sunt rodul
imaginației autorului. Este prezent autorul. Se poate observa prezența
naratorului prin folosirea verbelor la persoana a III-a (narator obiectiv) și
persoana I (narator subiectiv).
Modul de expunere specific genului epic este narațiunea, folosită în
relatarea faptelor ori evenimentelor în ordine cronologică. Narațiunea este
completată și de descriere și dialog, iar uneori și de monologul interior,
atunci când sunt povestiri de tip jurnal la persoana I.
Ce rol au modurile de expunere într-un text epic
*Narațiunea are rolul de a dezvolta firul epic, mai exact de a relata ori
prezenta întâmplările.
*Descrierea este folosită în expoziție în prezentarea cadrului și
descrierea atmosferei, locul și timpul acțiunii.
*Dialogul are rolul de a caracteriza indirect, cu ajutorul limbajului,
personajele. Dialogul asigură un dinamism aparte povestirii, prin schimbul de
replici dintre personaje.
*Monologul interior este o modalitate specifică prozei, atunci când un
personaj analizează propriile stări sufletești. Vorbirea personajului cu sine
însuși.