Scrierea cuneiforma a fost inventata de catre sumerieni, stabiliti in Babilon, incepand cu sec. al IV-lea, i.Hr.

fiind un tip de scris, in acelasi timp, idiografic si fonetic. Scrierea cuneiform a luat natere n Mesopotamia, teritoriu locuit de sumerieni i apoi de babilonieni. Termenul cuneiform provine din cuvntul latin care nseamn cuii descrie forma triunghiular a semnelor imprimate pe o tbli de argil umed, cu un instrument numit stil. Materialul principal i original pentru scris texte cuneiforme era o tbli de lut umed, n care un scrib desena semne sau litere cu ajutorul unui condei n form de pan, cu vrful confecionat din trestie. Semnele proto-cuneiforme, datnd din anii 3200-3000 .Hr., erau mai degrab desenate dect imprimate i erau, n mare msur, pictografice; aceste trsturi s-au pierdut pe msur ce scrierea a avansat. Un singur semn cuneiform putea fi o logogram (o reprezentare arbitrar a unui cuvnt) sau o silabogram (o reprezentare a sunetului sau a unei silabe). Prima limb notat n scriere cuneiform a fost sumerian. Akkadiana a nceput s fie scris n cuneiform n jurul anului 2350 .Hr. Mai trziu, scrierea a fost adaptat i la alte limbi sudasiatice. Scrierea cuneiform a fost ncet-ncet nlocuit, n mileniul I .Hr., de limba aramaic, reprezentat ntr-o scriere alfabetic de origine fenician. Semnificaia cuneiformelor a rmas necunoscut pn la mijlocul secolului XIX, cnd savanii europeni au descifrat scrierea.