Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. „Întreg Egiptul este împărţit în mai multe regiuni care se numesc în limba elenilor
„nomoi”, fiecare ţinut fiind cârmuit de un nomarh, însărcinat să se îngrijească de tot ce
interesează administrarea ţinutului său. În afară de aceasta, tot pământul Egiptului e împărţit
în trei părţi. Cea dintâi şi cea mai întinsă este a clasei preoţilor, cărora băştinaşii îi dau cea
mai mare cinstire. Cea de a doua parte a pământului egiptean este aceea a regilor, care scot
de aici venituri... cea din urmă parte a pământului egiptean este stăpânită de aşa – numiţii
războinici şi de toţi aceia care trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle ostăşeşti... mai sunt în
Egipt încă încă trei clase de cetăţeni liberi: păstorii, agricultorii şi meşteşugarii...”
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică)
B. „În anul al 23-lea al domniei, faraonul Tutmes al III-lea apăru în oraşul zis „Posesiunea
suveranului”, pe numele său sirian, Gadiat. A ridicat tabăra din acest loc, pornind în triumf
cu mare putere (...) pentru a lărgi hotarele Egiptului aşa cum a poruncit tatăl său Amon-Ra
şi a ajuns la sud de Megiddo (...) Aflându-se în fruntea armatei, Măria Sa a obţinut
superioritatea iar duşmanii, când au văzut aceasta, au început să fugă înfricoşaţi şi în
neorânduială. Şi dacă armata Măriei Sale n-ar fi fost cu gândul numai la prăzile pe care le
luau de la duşmani, fără îndoială că ar fi cucerit cetatea Megiddo (...) Duşmanilor li s-au
luat caii; carele lor de luptă din aur şi argint au devenit prada noastră, iar războinicii lor
zăceau ca peştii pe marginea unui lac, în timp ce armata Măriei Sale le număra bunurile. Şi
întreaga armată nu mai putea de bucurie şi lăuda pentru izbânda pe care i-a dăruise fiului
său în ziua aceea.” (Inscripţie în templul de la Karnak)
B. „Începutul domniei dinastiei a V-a (circa 2480 î.Hr.) coincide cu o modificare a religiei.
Clerul din Heliopolis triumfă, iar zeii […] sunt asimilaţi cu zeul Ra pentru a-şi menţine
supremaţia în nome. […] Activitatea economică crescută necesită un control mărit şi o
consolidare a administraţiei: Snefru creează postul de vizir […] şi măreşte puterile
nomarhilor. Rudele suveranului şi ofiţerii de rang înalt constituie începând cu dinastia a IV-
a o aristocraţie care obţine drepturi ereditare pentru posturile deţinute şi pentru pământurile
acordate de rege, al cărui domeniu se micşorează; dar mai ales prestigiul regal suferă pentru
că aceşti mari dregători se bucură după moarte de cultul destinat dobândirii nemuririi
divine, mult timp rezervată numai lui Horus. Dinastia a VI-a (circa 2325 î.Hr.-2185 î.Hr.)
cunoaşte o domnie importantă, cea a lui Pepi I (circa 2310-2260 î.Hr), care îşi trimite
armatele în Palestina şi în Nubia;.” (Larousse, Istorie universală)