Ciclostomi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ciclostomii (Cyclostomi) sau ciclostomatele (Cyclostomata) Ciclostomi

este o supraclasă (după unii autori clasă sau subclasă) de Fosilă: 419.2–0 mln. ani în urmă
vertebrate agnate acvatice, marine sau de apă dulce, PreЄ Є O S D C P T J K PgN
asemănătoare peștilor, dar lipsite de fălci. Ciclostomii actuali
Devonian - Holocen
sunt reprezentați prin petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei
formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale.
Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele
ciclostomilor se datoreaza gurii lor rotunde (din greaca kyklos
= cerc + stoma = gură)

Ciclostomii sunt agnatostomi (agnate) cu corp cilindric

alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele
perechi. Pielea este goală, fără solzi dermici și cu numeroase
celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Chișcar (Eudontomyzon danfordi)
Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este Clasificare științifică
cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală Regn: Animalia
(notocordul) persistentă (se păstrează în tot timpul vieții) se Încrengătură: Chordata
prezintă ca un cordon întreg. În teaca scheletogenă a coardei Subîncrengătură: Vertebrata
dorsale se formează noduli cartilaginoși, care corespund Supraclasă: Cyclostomata
arcurilor neurale și arcurilor hemale. Acești noduli rămân Duméril, 1806
însă independenți și nu formează vertebre.Coastele și Clase
centurile lipsesc. Craniul lipsit de regiune occipitală nu este
separat de coloana vertebrală și are aspectul unei cutii Myxini
cartilaginoase, în parte membranoasă, alcătuită atât de ciudat, Hyperoartia (Petromyzones)
încât nici nu putem omologa diversele lui părți cu acelea de la
craniul peștilor superiori. Craniul neural (neurocraniul) este Modifică
text (https://ro.wikipedia.org/w/index.p
hp?title=Ciclostomi&action=edit&section=0)
primitiv și se compune din elemente cartilaginoase legate
între ele prin ligamente conjunctive. Craniul visceral este
bine dezvoltat, mai ales în regiunea lui branhială. Maxilele (fălcile) lipsesc, gura fiind susținută de un
cartilaj inelar.

Branhiile, ale căror foițe sunt de origine endodermică, se prezintă sub formă de saci sau pungi, numiți
marsipobranhii (din greaca marsipos = punguliță + și latina branchia = branchie), dispuși câte 6—14 de
fiecare latură a capului, fără a prezenta arcuri branhiale. Deschiderile branhiale în formă de marsipobranhii
sunt neacoperite de un aparat opercular. De la prezența marsipobranhiilor se trage și numele de
marsipobranhiate (Marsipobranchiata), dat ciclostomilor.

La ciclostomi cavitățile nazale (sacii nazali) sunt contopite într-o singură nară sau fosă nazală (monorinie,
din care cauză au fost numiți și monorinieni), ce se deschide în afară pe fața dorsală și mediană a capului.
Această nară este inervată însă de o pereche de nervi. Organul olfactiv, nepereche, e în legătură cu
excrescența pituitară ce străbate peretele craniului.
Aparatul bucal este adaptat pentru supt. În stare adultă au gură rotundă ce nu se poate închide, ea având
forma unei deschideri circulare, ca o ventuză, înconjurată de buze moi. Cu ajutorul gurii se pot fixa, prin
sugere, pe diferite obiecte și mai ales pe pești cărora le perforează peretele corpului, sugându-le sângele și
carnea, pe care trăiesc ca paraziți. Cavitatea bucală este în formă de pâlnie, mai îngustă spre esofag; pereții
acestei pâlnii sunt presărați cu dinți cornoși, așezați pe lame (plăci) cartilaginoase, denumite respectiv placa
supraorală sau maxilară și suborală sau mandibulară; mai găsim numeroși alți dinți, de asemenea cornoși, în
spațiul denumit disc oral și situat între orificiul gurii și plăcile pomenite mai sus. Limba este, de asemenea,
înarmată cu dinți cornoși și are rolul unui piston. Nu au dinți adevărați (dinți placoizi). Tubul digestiv este
rectiliniu, fără curburi; stomacul este reprezentat printr-o dilatare abia perceptibilă, valvula spirală de
asemenea extrem de redusă; glandele digestive (ficatul și pancreasul) sunt reprezentate slab sau lipsesc.

La ciclostomii adulți, organul excretor (rinichiul) este mezonefrosul sau rareori pronefrosul. Din partea
posterioară a lor pleacă două uretere, care unindu-se cu conductele peritoneale formează un sinus urogenital.
Canalul urogenital se deschide prin orificiul urogenital, așezat pe o papilă urogenitală îndărătul anusului.
Ureterul primar servește numai la eliminarea produselor de excreție.

Glandele genitale sunt nepereche și nu au canale de evacuare, produsele genitale fiind aruncate în cavitatea
generală a corpului, iar de aici, eliminate prin porul genital în sinusul urogenital. Sexele, la petromizoni sunt
separate, iar mixinele în tinerețe sunt hermafrodite. Masculii nu posedă organe copulatoare. Fecundația este
externă și se petrece în apă. Dezvoltarea poate fi prin metamorfoză sau directă.

Creierul e primitiv. Encefalul este slab dezvoltat și are o structură simplă. Chiasma optică lipsește. În
urechea internă nu există decât două canale semicirculare, cel orizontal lipsind.

Această supraclasă reprezentata azi printr-un număr de aproximativ 50 de specii, dulcicole sau marine,
cuprinde două clase, cărora unii autori le dau rangul de subclase, ordine sau de subordine : petromizoni
(Petromyzones sau Hyperoartia) și mixine (Myxini), dintre aceștia, în apele României se găsesc
reprezentanți numai ai primului ordin, grupați într-o singură familie, Petromyzontidae.

Specii din România

În România există 4 specii de ciclostomi: [1]

Eudontomyzon danfordi (Regan, 1911) = Chișcar, Chișcarul carpatic

Eudontomyzon vladykovi Oliva et Zanandrea, 1959 = Chișcarul lui Vladykov
Eudontomyzon mariae (Berg, 1931) = Chișcarul ucrainean, Chișcarul de râu
Lampetra planeri (Bloch, 1784) = Hadina de râu

Note
1. ^ Dumitru Murariu. Systematic List of the Romanian Vertebrate Fauna. Travaux du Muséum
National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa". Volume 53, Issue 1, Pages 377–411, Décembre
2010 (http://www.degruyter.com/dg/viewarticle.fullcontentlink:pdfeventlink/$002fj$002ftravmu.2
010.53.issue--1$002fv10191-010-0028-1$002fv10191-010-0028-1.pdf?t:ac=j$002ftravmu.201
0.53.issue--1$002fv10191-010-0028-1$002fv10191-010-0028-1.xml)

Bibliografie
Petru Bănărescu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XII : Fascicula 1: Cyclostomata și
Chondrichthyes (Cyclostomi și selacieni). București : Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1969, 102 p.
 Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române,
Bucuresti 1952, 804 p.
Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul I. Procordatele, caracterele generale ale
vertebratelor, peștii și amfibienii. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Facultatea de științe
naturale și geografie. Litografia Învățămîntului Cluj 1957
Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof.
Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
P. Bănărescu. Cyclostomata and chrondrichthyes (Cyclostomi and selachii). Ottawa, Ontario
1980 (http://www.dfo-mpo.gc.ca/Library/111001.pdf)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ciclostomi&oldid=12049063

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 10 martie 2018, ora 03:07.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.