Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un neoplasm este un tip de creștere anormală și excesivă, numită neoplazie, a unui țesut. Creșterea unui
neoplasm este necoordonată cu cea a țesutului normal înconjurător și persistă să crească anormal, chiar
dacă declanșatorul inițial este îndepărtat.[1][2][3] De obicei, această creștere anormală (dar nu întotdeauna)
formează o masă. [4] Când formează o masă, poate fi numită tumoră.
Cuprins
Tipuri
Clonalitatea
Neoplazie vs. tumoră
Cauze
Neoplasme maligne
Deteriorări ale ADN-ului
Defecte de câmp
Instabilitatea genomului
Etimologie
Referințe
Tipuri
Un neoplasm poate fi benign, potențial malign sau malign (cancer).[7]
Clonalitatea
Tumorile neoplazice sunt adesea eterogene și conțin mai multe tipuri de celule, dar inițierea și creșterea
continuă depind de obicei de o singură populație de celule neoplastice. Se presupune că aceste celule sunt
clonale - adică provin din aceeași celulă[8] și toate poartă aceeași anomalie genetică sau epigenetică -
evidentă - a clonalității. Pentru neoplasmele limfoide, de exemplu limfomul și leucemia, clonalitatea este
dovedită prin amplificarea unei singure rearanjări a genei imunoglobulinei lor (pentru leziunile celulelor B)
sau a genei receptorului celulelor T (pentru leziunile celulelor T). Demonstrarea clonalității este considerată
a fi necesară pentru a identifica o proliferare a celulelor limfoide ca neoplazică.[9]
Este tentant să definim neoplasmele ca proliferări celulare clonale, dar demonstrarea clonalității nu este
întotdeauna posibilă. Prin urmare, nu se poate include clonalitatea în definirea neoplaziei.
Tumora sau tumoarea (în vorbirea curentă), însemnând în latină umflătură, unul dintre semnele cardinale
ale inflamației, a însemnat inițial orice formă de umflătură (tumefacție), neoplazică sau nu. Cu toate acestea,
terminologia actuală, atât medicală cât și non-medicală, folosește trmenul de tumoră ca sinonim pentru un
neoplasm (o leziune chistică solidă sau plină de fluide, care poate fi sau nu formată printr-o creștere
anormală a celulelor neoplazice), care apare cu o anumită mărime.
Unele neoplasme nu formează o tumoare, de exemplu leucemia și cele mai multe forme de carcinom in situ.
Tumora nu este, de asemenea, sinonimă cu cancerul . În timp ce cancerul este, prin definiție, malign, o
tumoră poate fi benignă, precanceroasă sau malignă.
Termenii de masă și nodul sunt adesea folosiți în mod sinonim cu tumora. În general, însă, termenul de
tumoră este utilizat în mod generic, fără referire la dimensiunea fizică a leziunii.[1] Mai exact, termenul de
masă este adesea utilizat atunci când leziunea are un diametru maxim de cel puțin 20 de milimetri (mm) în
cea mai mare direcție, în timp ce termenul nodul este de obicei utilizat atunci când dimensiunea leziunii este
mai mică de 20 de mm, în cea mai mare dimensiune.
Cauze
Un neoplasm poate fi cauzat de o proliferare anormală a țesuturilor, care poate fi cauzată de mutații
genetice. Nu toate tipurile de neoplasme determină o supraaglomerare tumorală a țesutului (vezi leucemia
sau carcinomul in situ) scoțându-se în evidență asemănări între creșterile neoplazice și procesele
regenerative, de exemplu, dediferențierea și proliferarea rapidă a celulelor.[10]
Recent, creșterea tumorii a fost studiată folosind matematica și
mecanica mediilor continue. Tumorile vasculare (formate din vase
de sânge) sunt astfel privite ca fiind amalgame ale unui schelet solid
format din celule lipicioase și un lichid organic care umple spațiile
în care celulele pot crește.[11] În cadrul acestui tip de model, pot fi
tratate eforturi mecanice și tulpini, iar influența lor asupra creșterii
tumorii, a țesutului înconjurător și a vascularizării este elucidată.
Descoperirile recente din experimentele care folosesc acest model
arată că creșterea activă a tumorii este limitată la marginile
exterioare ale tumorii și că rigidizarea țesutului normal de bază Tumora neoplazică a pielii obrazului,
inhibă și creșterea tumorii.[12] aici un neoplasm benign a glandelor
sudoripare numit hidradenom, care
Condiții benigne care nu sunt asociate cu o proliferare anormală a nu este solid, dar este plin de lichid
țesutului (cum ar fi chisturile sebacee sau ateroamele) pot fi, de
asemenea, prezente ca tumori, dar nu au potențial malign. Chisturile
mamare (care apar frecvent în timpul sarcinii și în alte momente)
sunt un alt exemplu, la fel ca și alte umflături glandulare încapsulate
(tiroidă, glanda suprarenală, pancreas).
Când se întâlnesc astfel de tipuri de tumori, modalitățile de diagnostic, cum ar fi ecografia, tomografiile,
RMN-ul, angiogramele și scanările de medicină nucleară sunt folosite înainte (sau în timpul) biopsiei sau
explorării/excizării chirurgicale, în încercarea de a evita astfel de complicații severe.
Natura unei tumori este determinată de imagistică, de explorare chirurgicală sau de un patolog după
examinarea țesutului dintr-o biopsie sau un specimen chirurgical.
Neoplasme maligne
Deteriorarea ADN-ului este considerată principala cauză a apariției neoplasmelor maligne cunoscute sub
numele de cancer.[13][14] Rolul său central în progresia spre cancer este ilustrat în figura din această
secțiune, în caseta din apropierea vârfului. (Caracteristicile centrale ale afectării ADN-ului, modificările
epigenetice și reparația deficitară a ADN-ului în progresia
cancerului sunt arătate în roșu.)
Persoanele cu o mutație a liniei germinale care provoacă o deficiență în oricare din cele 34 de gene de
reparare a ADN-ului (a se vedea articolul tulburări de deficiență de reparare a ADN-ului ) prezintă un risc
crescut de cancer. Unele mutații ale liniei germinale din genele de reparare a ADN-ului provoacă până la
100% șanse de cancer în orice moment al vieții (de exemplu, mutațiile p53).[20] Aceste mutații ale liniei
germinale sunt indicate într-o casetă din stânga figurii cu o săgeată care indică contribuția lor la deficiența
de reparare a ADN-ului.
Aproximativ 70% dintre neoplasmele maligne nu au nici o componentă ereditară și sunt numite cancere
sporadice.[21] Doar o minoritate de tipuri de cancer sporadice prezintă o deficiență în repararea ADN-ului
din cauza mutației într-o genă de reparare a ADN-ului.
Cu toate acestea, majoritatea cancerelor sporadice au deficiență în repararea ADN-ului din cauza
modificărilor epigenetice care reduc sau reduc la tăcere expresiile genelor de reparare a ADN-ului. De
exemplu, din 113 cancere colorectale secvențiale, doar patru au avut o missense mutation (eroare de
"traducere") în gena de reparație MGMT a ADN-ului, în timp ce majoritatea au redus expresia genei
MGMT datorită metilării regiunii promotoare a genei MGMT (o modificare epigenetică). [22] Cinci
rapoarte prezintă dovezi că între 40% și 90% dintre cancerele colorectale au redus expresia MGMT grație
metilării regiunii promotoare a genei MGMT.[23][24][25][26][27]
În mod similar, din cele 119 cazuri de cancere colorectale deficitare de reparație care nu aveau expresia
genei de reparare PMS2 a ADN-ului, gena PMS2 era deficitară în 6 cazuri din cauza mutațiilor din gena
PMS2, în timp ce în 103 cazuri expresia PMS2 era deficitară, deoarece partenera sa de împerechere MLH1
a fost reprimată ddatorită metilării promotorului (proteina PMS2 este instabilă în absența MLH1).[28] În
celelalte 10 cazuri, pierderea expresiei PMS2 s-a datorat probabil supraexpresiei epigenetice a microRNA,
miR-155, care reglementează în jos MLH1.[29]
În alte exemple, au fost găsite defecte epigenetice la frecvențe cuprinse între 13% -100% pentru genele de
reparație BRCA1, WRN, FANCB, FANCF, MGMT, MLH1, MSH2, MSH4, ERCC1, XPF, NEIL1 și
ATM ale ADN-ului. Aceste defecte epigenetice au apărut în diferite tipuri de cancer (de exemplu, sân, ovar,
colorectal, cap și gât). Două sau trei deficiențe de exprimare a ERCC1, XPF sau PMS2 apar simultan în
majoritatea celor 49 de cancere de colon evaluate de Facista și colab.[30] Modificările epigenetice care
determină expresia redusă a genelor de reparație a ADN-ului sunt prezentate într-o casetă centrală la nivelul
al treilea din partea superioară a figurii din această secțiune, iar deficiența consecutivă de reparare a ADN-
ului este prezentată la nivelul patru.
Atunci când expresia genelor de reparare a ADN-ului este redusă, deteriorările ADN-ului se acumulează în
celule la un nivel mai mare decât normal, iar aceste deteriorări în exces provoacă frecvențe crescute de
mutație sau epimutație. Ratele de mutație cresc puternic în celulele defecte în reparația nepotrivită a ADN-
ului[31][32] sau în reparația omologă recombinațională (HRR). [33]
În timpul reparației pauzelor cu ADN dublu, sau repararea altor deteriorări ale ADN-ului, locurile de
reparație incomplete pot provoca o amortizare a genelor epigenetice.[34][35] Deficiențele de reparare a
ADN-ului (nivelul 4 din figură) determină creșterea deteriorărilor ADN-ului (nivelul 5 din figură) ceea ce
duce la creșterea mutațiilor somatice și modificări epigenetice (nivelul 6 din figură).
Defectele de câmp, țesutul normal care apare cu alterații multiple (și discutate în secțiunea de mai jos), sunt
precursori obișnuiți ai dezvoltării unei clone de țesut dezordonate și care proliferează necorespunzător într-
un neoplasm malign. Astfel de defecte de câmp (al doilea nivel din partea de jos a figurii) pot avea mutații
multiple și modificări epigenetice.
Odată format un cancer, de obicei există o instabilitate a genomului. Această instabilitate este probabil
cauzată de o reparare redusă a ADN-ului sau de o deteriorare excesivă a ADN-ului. Din cauza unei astfel
de instabilități, cancerul continuă să evolueze și să producă sub-clone. De exemplu, un cancer renal,
eșantionat în 9 zone, a avut 40 de mutații omniprezente, care demonstrează eterogenitatea tumorii (adică
prezent în toate zonele cancerului), 59 de mutații împărtășite de unele (dar nu de toate) zone și doar 29 de
mutații „private” prezente într-una din zonele cancerului. [36]
Defecte de câmp
Pentru a descrie acest fenomen au fost folosiți mulți alți termeni, inclusiv „efectul de câmp”, „cancerizarea
câmpului” sau „ carcinogeneza câmpului”. Termenul d „cancerizarea câmpului” a fost folosit pentru prima
dată în 1953, pentru a descrie o zonă sau un „câmp” al epiteliului care a fost precondiționat prin (la acea
vreme) procese în mare parte necunoscute, astfel încât să-l predispună spre dezvoltarea cancerului. [37] De
atunci, termenii de „cancer de câmp” și „defect de câmp” au fost folosiți pentru a descrie țesutul pre-malign
în care sunt posibile să apară noi cancere.
Defectele de câmp sunt importante în progresia cancerului.[38][39] Cu toate acestea, "majoritatea cercetărilor
în domeniul cancerului, sublinia Rubin[40] au fost făcute pe tumori bine definite in vivo sau pe focare
neoplazice discrete in vitro. Cu toate acestea, există dovezi că mai mult de 80% din mutațiile somatice găsite
în fenotipul mutator al tumorilor colorectale umane apar înainte de debutul expansiunii clonale
terminale.[41] În mod similar, Vogelstein și colab.[42] subliniază că mai mult de jumătate din mutațiile
somatice identificate în tumori au avut loc într-o fază pre-neoplazică (într-un defect de câmp), în timpul
creșterii celulelor aparent normale. De asemenea, modificări epigenetice prezente în tumori pot să fi apărut
în defecte de câmp pre-neoplazice.
O viziune extinsă asupra efectului de câmp a fost denumită „efect etiologic de câmp”, care cuprinde nu
numai modificări moleculare și patologice ale celulelor pre-neoplazice, dar și influențe ale factorilor de
mediu exogeni și modificări moleculare în microambientul local asupra evoluției neoplazice de la inițierea
tumorii până la moartea pacientului. [43]
Dacă procesul general prin care apar cancerele de colon sporadice este formarea unei clone pre-neoplazice
care se răspândește prin selecție naturală, urmată de formarea subclonelor interne în cadrul clonei inițiale și
sub-sub-clone în interiorul acestora, atunci cancerele de colon în general, ar trebui să fie asociate și să fie
precedate de câmpurile de anomalii în creștere care reflectă succesiunea evenimentelor premaligne. Cea mai
extinsă regiune de anormalitate (zona neregulată galbenă cea mai exterioară din diagramă) ar reflecta cel
mai devreme eveniment în formarea unui neoplasm malign.
În cazul unor cancere, în evaluarea experimentală a deficiențelor specifice în repararea ADN-ului, multe
deficiențe specifice de reparare a ADN-ului au fost, de asemenea, arătate ca aparând în defectele de câmp
din jurul acestor tipuri de cancer. Tabelul de mai jos oferă exemple pentru care deficiența de reparare a
ADN-ului la un cancer s-a dovedit a fi cauzată de o modificare epigenetică și de frecvențele oarecum mai
scăzute cu care aceeași deficiență de reparare a ADN-ului cauzat epigenetic a fost găsită în defectul
câmpului înconjurător.
Frecvența modificărilor epigenetice ale genelor de reparare a ADN-ului în
cancerele sporadice și în defectele de câmp adiacente
Cancer genă Frecvența în cancer Frecvența în defecte de câmp Ref.
colorectal MGMT 46% 34% [23]
Unii dintre micii polipi din defectul de câmp prezentat în fotografia segmentului de colon deschis pot fi
neoplasme relativ benigne. Dintre polipii cu dimensiunea mai mică de 10 mm, găsiți în timpul
colonoscopiei și urmați de colonoscopii repetate timp de 3 ani, 25% au fost neschimbați ca mărime, 35% au
regresat sau și-au redus dimensiunile, în timp ce 40% au crescut în dimensiuni.[51]
Instabilitatea genomului
Se știe că toate cancerele prezintă o instabilitate a genomului sau un fenotip mutator.[52] ADN-ul care
codifică proteinele din nucleu este aproximativ 1,5% din ADN-ul genomic total.[53] În cadrul acestui ADN
care codifică proteine (numit <i>exome</i>), un cancer mediu al sânului sau al colonului poate avea
aproximativ 60 până la 70 de mutații care modifică proteine, dintre care aproximativ 3 sau 4 pot fi mutații
„conducătoare”, iar cele rămase pot fi mutații "pasagere".[42] Cu toate acestea, numărul mediu de mutații
ale secvenței de ADN în întregul genom (inclusiv în regiunile care nu codifică proteine) în cadrul unui
eșantion de țesut de cancer de sân este de aproximativ 20.000.[54] Într-un eșantion mediu de țesut de
melanom (unde melanomele au o frecvență mai mare de mutație a exomeului[42]), numărul total de mutații
ale secvenței de ADN este de aproximativ 80.000.[55] A se compara cu frecvența de mutație foarte scăzută,
de aproximativ 70 de mutații noi, în întregul genom, între generații (de la părinte la copil) la oameni. [56]
[57]
Frecvențele mari ale mutațiilor în secvențele totale de nucleotide din cadrul cancerelor sugerează că, de
multe ori, o modificare timpurie a defectelor de câmp care generează un cancer (de exemplu, zona galbenă
din diagrama din această secțiune) este o deficiență în repararea ADN-ului.
Defectele mari de câmp care înconjoară cancerele de colon (se extind până la aproximativ 10 cm de
fiecare parte a unui cancer) au fost arătate de Facista și colab.[30] ca având frecvent defecte epigenetice în 2
sau 3 proteine de reparare a ADN-ului (ERCC1, XPF sau PMS2) în întreaga zonă a defectului de câmp.
Etimologie
Termenul „neoplasm” este sinonim cu „tumoarea”. „Neoplazia” denumește procesul de formare a
neoplasmelor / tumorilor, procesul este denumit un proces „neoplazic”. Însuși cuvântul „neoplastic” provine
din grecescul neo („nou”) și plastic („format, modelat”).
Termenul „tumoare” derivă din substantivul latin tumor, „umflătură” - derivat al verbului tumēre „a se
umfla”.
Referințe
1. ^ a b c „Type-2 pericytes participate in normal and tumoral angiogenesis” (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pmc/articles/PMC4080181). Am. J. Physiol., Cell Physiol. 307 (1): C25–38. iulie
2014. doi:10.1152/ajpcell.00084.2014 (https://doi.org/10.1152%2Fajpcell.00084.2014).
PMC 4080181 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4080181) . PMID 24788248
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24788248).
2. ^ Cooper GM (1992). Elements of human cancer (https://books.google.com/books?id=M_k-N
bntrEgC&pg=PA16). Boston: Jones and Bartlett Publishers. p. 16. ISBN 978-0-86720-191-8.
3. ^ Taylor, Elizabeth J. (2000). Dorland's Illustrated medical dictionary (ed. 29th). Philadelphia:
Saunders. p. 1184. ISBN 978-0721662541.
4. ^ Stedman's medical dictionary (ed. 28th). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. 2006.
p. Neoplasm. ISBN 978-0781733908.
5. ^ „II Neoplasms” (https://icd.who.int/browse10/2010/en#/II). International Statistical
Classification of Diseases and Related Health Problems 10th Revision (ICD-10) Version for
2010. World Health Organization. Accesat în 19 iunie 2014.
6. ^ a b Abrams, Gerald. „Neoplasia I” (http://open.umich.edu/education/med/m1/patientspop-ge
netics/fall2008/materials). Accesat în 23 ianuarie 2012.
7. ^ „Cancer - Activity 1 - Glossary, page 4 of 5” (https://web.archive.org/web/20080509064024/
http://science.education.nih.gov/supplements/nih1/cancer/other/glossary/act1-gloss4.htm).
Arhivat din original (http://science.education.nih.gov/supplements/nih1/cancer/other/glossar
y/act1-gloss4.htm) la 9 mai 2008. Accesat în 8 ianuarie 2008.
8. ^ Clone definition - Medical Dictionary definitions of popular medical terms easily defined on
MedTerms (http://www.medterms.com/script/main/art.asp?articlekey=2754)
9. ^ „The association of Epstein-Barr virus with smooth-muscle tumors occurring after organ
transplantation”. N. Engl. J. Med. 332 (1): 19–25. ianuarie 1995.
doi:10.1056/NEJM199501053320104
(https://doi.org/10.1056%2FNEJM199501053320104). PMID 7990861 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pubmed/7990861).
10. ^ „Tumors in amphibia”. Zoological Science. 4: 411–425. 1987.
11. ^ „On the mechanics of a growing tumor”. International Journal of Engineering Science. 40
(12): 1297–316. 2002. doi:10.1016/S0020-7225(02)00014-9 (https://doi.org/10.1016%2FS00
20-7225%2802%2900014-9).
12. ^ Volokh KY (septembrie 2006). „Stresses in growing soft tissues”. Acta Biomater. 2 (5):
493–504. doi:10.1016/j.actbio.2006.04.002
(https://doi.org/10.1016%2Fj.actbio.2006.04.002). PMID 16793355 (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/16793355).
13. ^ a b „DNA Damage, DNA Repair and Cancer”. New Research Directions in DNA Repair.
2013. pp. 413–65. doi:10.5772/53919 (https://doi.org/10.5772%2F53919). ISBN 978-953-51-
1114-6.
14. ^ „DNA damage responses: mechanisms and roles in human disease: 2007 G.H.A. Clowes
Memorial Award Lecture”. Mol. Cancer Res. 6 (4): 517–24. 2008. doi:10.1158/1541-
7786.MCR-08-0020 (https://doi.org/10.1158%2F1541-7786.MCR-08-0020). PMID 18403632
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18403632).
15. ^ „A novel application of the Margin of Exposure approach: segregation of tobacco smoke
toxicants”. Food Chem. Toxicol. 49 (11): 2921–33. noiembrie 2011.
doi:10.1016/j.fct.2011.07.019 (https://doi.org/10.1016%2Fj.fct.2011.07.019). PMID 21802474
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21802474).
16. ^ „Ultraviolet radiation and melanoma”. Semin Cutan Med Surg. 30 (4): 222–8. decembrie
2011. doi:10.1016/j.sder.2011.08.003 (https://doi.org/10.1016%2Fj.sder.2011.08.003).
PMID 22123420 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22123420).
17. ^ „Redox biology and gastric carcinogenesis: the role of Helicobacter pylori”. Redox Rep. 16
(1): 1–7. 2011. doi:10.1179/174329211X12968219310756 (https://doi.org/10.1179%2F1743
29211X12968219310756). PMID 21605492 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2160549
2).
18. ^ „Carcinogenicity of deoxycholate, a secondary bile acid” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC3149672). Arch. Toxicol. 85 (8): 863–71. august 2011. doi:10.1007/s00204-
011-0648-7 (https://doi.org/10.1007%2Fs00204-011-0648-7). PMC 3149672 (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3149672) . PMID 21267546 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pubmed/21267546).
19. ^ „Early-stage formation of an epigenetic field defect in a mouse colitis model, and non-
essential roles of T- and B-cells in DNA methylation induction”. Oncogene. 31 (3): 342–51.
ianuarie 2012. doi:10.1038/onc.2011.241 (https://doi.org/10.1038%2Fonc.2011.241).
PMID 21685942 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21685942).
20. ^ Malkin D (aprilie 2011). „Li-fraumeni syndrome” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC3135649). Genes Cancer. 2 (4): 475–84. doi:10.1177/1947601911413466 (https://doi.or
g/10.1177%2F1947601911413466). PMC 3135649 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articl
es/PMC3135649) . PMID 21779515 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21779515).
21. ^ „Environmental and heritable factors in the causation of cancer--analyses of cohorts of
twins from Sweden, Denmark, and Finland”. N. Engl. J. Med. 343 (2): 78–85. iulie 2000.
doi:10.1056/NEJM200007133430201
(https://doi.org/10.1056%2FNEJM200007133430201). PMID 10891514 (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/10891514).
22. ^ „O(6)-methylguanine methyltransferase in colorectal cancers: detection of mutations, loss
of expression, and weak association with G:C>A:T transitions” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pmc/articles/PMC1774551). Gut. 54 (6): 797–802. iunie 2005. doi:10.1136/gut.2004.059535
(https://doi.org/10.1136%2Fgut.2004.059535). PMC 1774551 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
pmc/articles/PMC1774551) . PMID 15888787 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15888
787).
23. ^ a b „MGMT promoter methylation and field defect in sporadic colorectal cancer”. J. Natl.
Cancer Inst. 97 (18): 1330–8. septembrie 2005. doi:10.1093/jnci/dji275 (https://doi.org/10.10
93%2Fjnci%2Fdji275). PMID 16174854 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16174854).
24. ^ „Promoter methylation status of hMLH1, MGMT, and CDKN2A/p16 in colorectal adenomas”
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2909555). World J. Gastroenterol. 16 (28):
3553–60. iulie 2010. doi:10.3748/wjg.v16.i28.3553 (https://doi.org/10.3748%2Fwjg.v16.i28.3
553). PMC 2909555 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2909555) .
PMID 20653064 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20653064).
25. ^ a b c „Promoter methylation status of hMLH1, hMSH2, and MGMT genes in colorectal
cancer associated with adenoma-carcinoma sequence”. Langenbecks Arch Surg. 396 (7):
1017–26. octombrie 2011. doi:10.1007/s00423-011-0812-9 (https://doi.org/10.1007%2Fs004
23-011-0812-9). PMID 21706233 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21706233).
26. ^ „Promoter CpG island hypermethylation of the DNA repair enzyme MGMT predicts clinical
response to dacarbazine in a phase II study for metastatic colorectal cancer”. Clin. Cancer
Res. 19 (8): 2265–72. aprilie 2013. doi:10.1158/1078-0432.CCR-12-3518 (https://doi.org/10.
1158%2F1078-0432.CCR-12-3518). PMID 23422094 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/23422094).
27. ^ „Different patterns of DNA methylation of the two distinct O6-methylguanine-DNA
methyltransferase (O6-MGMT) promoter regions in colorectal cancer”. Mol. Biol. Rep. 40 (5):
3851–7. mai 2013. doi:10.1007/s11033-012-2465-3 (https://doi.org/10.1007%2Fs11033-012-
2465-3). PMID 23271133 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23271133).
28. ^ „Immunohistochemical analysis reveals high frequency of PMS2 defects in colorectal
cancer”. Gastroenterology. 128 (5): 1160–71. mai 2005. doi:10.1053/j.gastro.2005.01.056 (htt
ps://doi.org/10.1053%2Fj.gastro.2005.01.056). PMID 15887099 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pubmed/15887099).
29. ^ „Modulation of mismatch repair and genomic stability by miR-155” (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pmc/articles/PMC2872463). Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 107 (15): 6982–7. aprilie
2010. doi:10.1073/pnas.1002472107 (https://doi.org/10.1073%2Fpnas.1002472107).
PMC 2872463 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2872463) . PMID 20351277
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20351277).
30. ^ a b c d e „Deficient expression of DNA repair enzymes in early progression to sporadic
colon cancer” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3351028). Genome Integr. 3
(1): 3. 2012. doi:10.1186/2041-9414-3-3 (https://doi.org/10.1186%2F2041-9414-3-3).
PMC 3351028 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3351028) . PMID 22494821
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22494821).
31. ^ a b „Elevated levels of mutation in multiple tissues of mice deficient in the DNA mismatch
repair gene Pms2” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC20332). Proc. Natl. Acad.
Sci. U.S.A. 94 (7): 3122–7. aprilie 1997. doi:10.1073/pnas.94.7.3122 (https://doi.org/10.107
3%2Fpnas.94.7.3122). PMC 20332 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC20332)
. PMID 9096356 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9096356).
32. ^ a b „Differing patterns of genetic instability in mice deficient in the mismatch repair genes
Pms2, Mlh1, Msh2, Msh3 and Msh6” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC261293
6). Carcinogenesis. 27 (12): 2402–8. decembrie 2006. doi:10.1093/carcin/bgl079 (https://doi.
org/10.1093%2Fcarcin%2Fbgl079). PMC 2612936 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/article
s/PMC2612936) . PMID 16728433 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16728433).
33. ^ a b „Disruption of Brca2 increases the spontaneous mutation rate in vivo: synergism with
ionizing radiation” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1084010). EMBO Rep. 3
(3): 255–60. martie 2002. doi:10.1093/embo-reports/kvf037 (https://doi.org/10.1093%2Fembo
-reports%2Fkvf037). PMC 1084010 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC108401
0) . PMID 11850397 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11850397).
34. ^ Lee, Jeannie T, ed. (2008). „Double strand breaks can initiate gene silencing and SIRT1-
dependent onset of DNA methylation in an exogenous promoter CpG island” (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2491723). PLoS Genet. 4 (8): e1000155.
doi:10.1371/journal.pgen.1000155 (https://doi.org/10.1371%2Fjournal.pgen.1000155).
PMC 2491723 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2491723) . PMID 18704159
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18704159).
35. ^ „DNA damage, homology-directed repair, and DNA methylation” (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pmc/articles/PMC1913100). PLoS Genet. 3 (7): e110. iulie 2007.
doi:10.1371/journal.pgen.0030110 (https://doi.org/10.1371%2Fjournal.pgen.0030110).
PMC 1913100 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1913100) . PMID 17616978
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17616978).
36. ^ „Intratumor heterogeneity and branched evolution revealed by multiregion sequencing” (htt
ps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4878653). N. Engl. J. Med. 366 (10): 883–92.
martie 2012. doi:10.1056/NEJMoa1113205 (https://doi.org/10.1056%2FNEJMoa1113205).
PMC 4878653 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4878653) . PMID 22397650
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22397650).
37. ^ „Field cancerization in oral stratified squamous epithelium; clinical implications of
multicentric origin”. Cancer. 6 (5): 963–8. septembrie 1953. doi:10.1002/1097-
0142(195309)6:5<963::AID-CNCR2820060515>3.0.CO;2-Q (https://doi.org/10.1002%2F109
7-0142%28195309%296%3A5%3C963%3A%3AAID-CNCR2820060515%3E3.0.CO%3B2-
Q). PMID 13094644 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/13094644).
38. ^ „Field defects in progression to gastrointestinal tract cancers” (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pmc/articles/PMC2744582). Cancer Lett. 260 (1–2): 1–10. februarie 2008.
doi:10.1016/j.canlet.2007.11.027 (https://doi.org/10.1016%2Fj.canlet.2007.11.027).
PMC 2744582 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2744582) . PMID 18164807
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18164807).
39. ^ „Deficient Pms2, ERCC1, Ku86, CcOI in field defects during progression to colon cancer”
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3149991). J Vis Exp (41): 1931. 2010.
doi:10.3791/1931 (https://doi.org/10.3791%2F1931). PMC 3149991 (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pmc/articles/PMC3149991) . PMID 20689513 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
20689513).
40. ^ Rubin H (martie 2011). „Fields and field cancerization: the preneoplastic origins of cancer:
asymptomatic hyperplastic fields are precursors of neoplasia, and their progression to
tumors can be tracked by saturation density in culture”. BioEssays. 33 (3): 224–31.
doi:10.1002/bies.201000067 (https://doi.org/10.1002%2Fbies.201000067). PMID 21254148
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21254148).
41. ^ „Genetic reconstruction of individual colorectal tumor histories” (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pmc/articles/PMC15581). Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 97 (3): 1236–41. februarie 2000.
doi:10.1073/pnas.97.3.1236 (https://doi.org/10.1073%2Fpnas.97.3.1236). PMC 15581 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC15581) . PMID 10655514 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pubmed/10655514).
42. ^ a b c „Cancer genome landscapes” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC374988
0). Science. 339 (6127): 1546–58. martie 2013. doi:10.1126/science.1235122 (https://doi.or
g/10.1126%2Fscience.1235122). PMC 3749880 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC3749880) . PMID 23539594 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23539594).
43. ^ „Etiologic field effect: reappraisal of the field effect concept in cancer predisposition and
progression” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4265316). Mod Pathol. 28 (1):
14–29. 2014. doi:10.1038/modpathol.2014.81 (https://doi.org/10.1038%2Fmodpathol.2014.8
1). PMC 4265316 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4265316) .
PMID 24925058 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24925058).
44. ^ „Methylation tolerance due to an O6-methylguanine DNA methyltransferase (MGMT) field
defect in the colonic mucosa: an initiating step in the development of mismatch repair-
deficient colorectal cancers”. Gut. 59 (11): 1516–26. noiembrie 2010.
doi:10.1136/gut.2009.194787 (https://doi.org/10.1136%2Fgut.2009.194787).
PMID 20947886 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20947886).
45. ^ „Frequent hypermethylation of DAPK, RARbeta, MGMT, RASSF1A and FHIT in laryngeal
squamous cell carcinomas and adjacent normal mucosa”. Oral Oncol. 47 (2): 104–7.
februarie 2011. doi:10.1016/j.oraloncology.2010.11.006 (https://doi.org/10.1016%2Fj.oralonc
ology.2010.11.006). PMID 21147548 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21147548).
46. ^ „Increased microsatellite instability and epigenetic inactivation of the hMLH1 gene in head
and neck squamous cell carcinoma”. Otolaryngol Head Neck Surg. 141 (4): 484–90.
octombrie 2009. doi:10.1016/j.otohns.2009.07.007 (https://doi.org/10.1016%2Fj.otohns.200
9.07.007). PMID 19786217 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19786217).
47. ^ „Head and neck squamous cell carcinoma: mismatch repair immunohistochemistry and
promoter hypermethylation of hMLH1 gene”. Am J Otolaryngol. 32 (6): 528–36. 2011.
doi:10.1016/j.amjoto.2010.11.005 (https://doi.org/10.1016%2Fj.amjoto.2010.11.005).
PMID 21353335 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21353335).
48. ^ „Promoter hypermethylation of multiple genes in early gastric adenocarcinoma and
precancerous lesions”. Hum. Pathol. 40 (11): 1534–42. noiembrie 2009.
doi:10.1016/j.humpath.2009.01.029 (https://doi.org/10.1016%2Fj.humpath.2009.01.029).
PMID 19695681 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19695681).
49. ^ „Promoter methylation status of DNA repair gene (hMLH1) in gastric carcinoma patients of
the Kashmir valley”. Asian Pac. J. Cancer Prev. 13 (8): 4177–81. 2012.
doi:10.7314/APJCP.2012.13.8.4177 (https://doi.org/10.7314%2FAPJCP.2012.13.8.4177).
PMID 23098428 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23098428).
50. ^ „Role of epigenetic alterations in the pathogenesis of Barrett's esophagus and esophageal
adenocarcinoma” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3396065). Int J Clin Exp
Pathol. 5 (5): 382–96. 2012. PMC 3396065 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3
396065) . PMID 22808291 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22808291).
51. ^ „Growth of colorectal polyps: redetection and evaluation of unresected polyps for a period
of three years” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1383355). Gut. 39 (3): 449–
56. septembrie 1996. doi:10.1136/gut.39.3.449 (https://doi.org/10.1136%2Fgut.39.3.449).
PMC 1383355 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1383355) . PMID 8949653
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8949653).
52. ^ „Implications of genetic heterogeneity in cancer” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/article
s/PMC3674777). Ann. N. Y. Acad. Sci. 1267: 110–6. septembrie 2012. doi:10.1111/j.1749-
6632.2012.06590.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1749-6632.2012.06590.x). PMC 3674777
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3674777) . PMID 22954224 (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pubmed/22954224).
53. ^ „Initial sequencing and analysis of the human genome”. Nature. 409 (6822): 860–921.
februarie 2001. doi:10.1038/35057062 (https://doi.org/10.1038%2F35057062).
PMID 11237011 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11237011).
54. ^ „Identification of high-confidence somatic mutations in whole genome sequence of
formalin-fixed breast cancer specimens” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC341
3110). Nucleic Acids Res. 40 (14): e107. august 2012. doi:10.1093/nar/gks299 (https://doi.or
g/10.1093%2Fnar%2Fgks299). PMC 3413110 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/P
MC3413110) . PMID 22492626 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22492626).
55. ^ „Melanoma genome sequencing reveals frequent PREX2 mutations” (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pmc/articles/PMC3367798). Nature. 485 (7399): 502–6. mai 2012.
doi:10.1038/nature11071 (https://doi.org/10.1038%2Fnature11071). PMC 3367798 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3367798) . PMID 22622578 (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pubmed/22622578).
56. ^ „Analysis of genetic inheritance in a family quartet by whole-genome sequencing” (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3037280). Science. 328 (5978): 636–9. aprilie 2010.
doi:10.1126/science.1186802 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1186802). PMC 3037280
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3037280) . PMID 20220176 (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pubmed/20220176).
57. ^ „Estimating the human mutation rate using autozygosity in a founder population” (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3483378). Nat. Genet. 44 (11): 1277–81. noiembrie
2012. doi:10.1038/ng.2418 (https://doi.org/10.1038%2Fng.2418). PMC 3483378 (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3483378) . PMID 23001126 (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/23001126).
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Neoplasm&oldid=13527752
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.