Pendulul lui Foucault

Pendulul lui Foucault a constituit un experiment celebru pus în practică de către Jean Bernard Léon
Foucault. Experimentul a confirmat rotaţia Pământului în jurul axei sale. A fost realizat pentru prima dată
în faţa publicului în 1851, sub cupola Panteonului din Paris.

Jean Bernard Léon Foucault (1819 -1868) a fost un fizician francez cunoscut pentru acest montaj
experimental care este amplasat şi astăzi în diverse locuri. De asemene, Foucault s-a preocupat şi de
calculul vitezei luminii, iar pe Lună există un crater care îi poartă numele.

Pentru realizarea experimentului a fost folosit un corp cu masa de 28 de kilograme, suspendat de un fir
inextensibil de lungime egală cu 70 metri. Perioada de rotaţie a acestui pendul a fost de 17 secunde. La
nivelul solului, direct sub punctul de suspensie, s-a aşezat un disc având raza de 3 metri în care s-a pus
nisip. Un vârf metalic al corpului zgâria nisipul la fiecare oscilaţie. Pentru oscilaţii mici mişcarea corpului
se făcea practic în planul orizontal al locului. S-a constatat că într-o oră planul de oscilaţie s-a modificat
cu un unghi de 11 grade. O rotaţie completă a planului de oscilaţie a avut loc în 32 ore.

Cauza principală a fenomenului Foucault este acţiunea forţei Coriolis. For ța Coriolis este o forţă de
inerţie care se manifestă în cazul mişcării relative într-un sistem rotitor de coordonate. Un caz particular
al acestei forţe apare în cazul rotaţiei Pământului, care se deplasează în jurul propriei axe cu o viteză de
rotaţie mai mare la Ecuator decât la poli. For ța Coriolis este slabă la Ecuator şi creşte spre
poli.Consecinţele existenţei acestei forţe se referă la faptul că obiectele aflate în mişcare, curenţii
atmosferici (alizeele) şi curenţii marini din emisfera nordică sunt deviaţi spre dreapta, iar în emisfera
sudică spre stânga. Fenomenul poartă numele de efectul Coriolis şi este denumit după descoperitorul
său, Gaspard de Coriolis (1792-1843).Revenind la experimentul nostru şi admiţând că mişcarea
pendulului este declanşată în emisfera nordică, pe meridian spre nord, atunci forţa Coriolis deplasează
corpul spre est. La întoarcere forţa deplasează corpul spre vest, adică tot spre dreapta unui observator
legat solidar de corp.Distingem două situaţii. Dacă mişcarea este declanşată fără viteză iniţială, din
poziţia extremă, în planul orizontal local, corpul nu se va mişca pe diametrul cercului, ci va descrie o
formă complexă de roză, prin deviere permanentă spre dreapta, fără să treacă prin centrul cercului.

"Întregul Univers se află în marea sală a Panteonului din Paris. El dirijează pendulul fixat de cupolă",
afirma fizicianul german Mach.

Aşadar, aparent putem vorbi de o rotaţie a planului de oscilaţie al pendulului, însă în realitate cel care
se roteşte este chiar Pământul, planul de oscilaţie rămânând fix. Dar problema nu se rezolvă definitiv
astfel, pentru că nu există mişcare absolută. Rotaţia Pământului trebuie să fie raportată la un corp care
nu se mişcă.ă însă pendulul porneşte cu viteză iniţială din centrul cercului orizontal el va trece mereu
prin centru.