ALEXANDER GRAHAM BELL

P R O I E C T R E A L I Z AT D E L U A N A N I C O R E S C U
Alexander Graham Bell (n. 3
martie 1847, Edinburgh,
Regatul Unit al Marii Britanii si
Irlandei – d. 2 august 1922,
Beinn Bhreagh, Canada) a
fost un om de stiinta,
inventator si ulterior,
indistrias american, care in
anul 1876 a brevat pentru
prima data in istorie un
dispozitiv capabil sa emita si
sa receptioneze cuvintele
rostite. In transmitator
undele sonore loveau o
diafragma flexibila de care
era atasat un magnet
permanent.
 BIOGRAFIE
Pe bunicul său îl preocupă tehnica
vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic
de scris universal. Urmează pe tatăl său care
este profesor și predă la "House Academy
pentru tehnica vorbirii și muzică“ din Elgin
Scoția, mai târziu predă la "University College
pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham
studiază până în anul 1870 anatomia și
fiziologia glasului uman. Părăsește
Anglia 1870 împreună cu tatăl său care
dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după
ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză.
Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de
scris universal (alfabetic fonetic). Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia
glasului uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care dorește clima mai
sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză.
Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de
comunicație internațional fiind la început firma "Bell Telephone Company", devenind
ulterior un concern gigant de comunicație AT&T. În anul 1876 se căsătorește cu fiica surdă
a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice și doi fii care mor
în copilărie. În anul 1882 primește cetățenia americană și, până la moartea sa, se ocupă
mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o
fază preliminară a studiilor genetice la om.
ALEXANDER GRAHAM BELL SI TELEFONUL

In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful

harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la
înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care
înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene
Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările
"telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă
întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din
nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul
pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un
aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat
cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis.
Reis a și denumit aparatul inventat "Telephon" și este
inventatorul inițial a aparatului de telefon construit în Germania
deja în octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 februarie
1876 cererea de patent în America. După patentul acordat greșit
lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt
care a dus la mari controverse.
 Acordarea falsă a
patentului lui Graham
Bell are loc cu câteva ore
înaintea lui Elisha Gray.
Gray a realizat
perfecționarea aparatului
construit de profesorul
de fizică Reis și a
prezentat spre deosebire
de Bell un aparat în stare
de funcționare.

Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai

târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era
construit după patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell
construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci
și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului
este greșită. După această realizare (descoperire este un termen
fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G.
Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".