GRAHAM BELL

Alexander Graham Bell 

(n. 3 martie 1847,Edinburgh, 
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei –
d. 2 august 1922, Beinn Bhreagh, Nova Scotia, Canada) a
fost un om de știință, inventator și inginer american de
origine scoțiană, care în anul 1876 a brevetat pentru prima
dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să
recepționeze cuvintele rostite, telefonul. În transmițător
undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era
atașat un magnet permanent.
• Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un
sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe
tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru
tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la
"University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham
studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului
uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care
dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui
Graham mor de tuberculoză.
• Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după
introducerea în sistemul de comunicație internațional fiind la
început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un 
concern gigant de comunicație AT&T. În anul 1876 se
căsătorește cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard,
căsătorie din care va avea două fiice și doi fii care mor în
copilărie.
• În anul 1882 primește cetățenia americană și, până la moartea
sa, se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei 
Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară
a studiilor genetice la om.
• Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un "aparat de
vorbit la distanță" care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta
perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio Meucci
experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste
experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește
"fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și
"Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea
lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din
nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea
fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander
Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann
Philipp Reis. Reis a și denumit aparatul inventat "Telephon" și este inventatorul
inițial a aparatului de telefon construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell a
depus pe data de 14 februarie 1876 cererea de patent în America. După patentul
acordat greșit lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt care
a dus la mari controverse.
• Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are
loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray
a realizat perfecționarea aparatului construit de
profesorul de fizică Reis și a prezentat spre
deosebire de Bell un aparat în stare de
funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în
stare de funcționare mult mai târziu după
acordarea oficială a patentului, dar acest aparat
nu era construit după patentul acordat inițial lui
Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul
depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și
acordarea patentului și denumirea de inventator
al telefonului este greșită. După această
realizare (descoperire este un termen fals) Bell
ajunge împreună cu Thomas Sanders și
Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell
Telephone Company".