Echipamente de radio comunicatii

Istoria undelor.Cum s-
a dezvlotat cel mai
popular mijloc de
comunicare.

1
 Primul post comercial de radio a început să emită în 1920. În zilele
noastre, peste 4 miliarde de oameni au acces la un post de radio. Ziua
Mondială a Radioului este sărbătorită pe 13 februarie, începând de
anul trecut.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut nevoie de mijloace

pentru a transmite mesaje la distanţe mari. Au început cu unele
rudimentare, de exemplu semnalele cu ajutorul focului, apoi au
inventat mesajele scrise. Adevărata revoluţie, însă, a avut loc atunci
când au inventat radioul.

Istoria radioului
Nikola Tesla s-a nascut in 1856 din parinti sarbi. Dupa colegiu si un loc de
munca in Paris, Tesla sa mutat in SUA pentru a lucra pentru Thomas Edison,
care va deveni rivalul sau profesional. Printre numeroasele sale contributii
stintifice, a inventat bobina Tesla, un dispozitiv care ar putea trimite si primi
unde radio. El a militat pentru dezvoltarea de curent alternativ de alimentare
(AC) , care este inca folosit pentru a lumina retelele electrice de azi.

In anul 1873 James Clerk Maxwell a demonstrat matematic faptul ca undele

electromagnetice se pot propaga prin spatiu. Cel mai probabil, prima transmisie
intentionata a unui semnal de unde radio a fost experimentul realizat de David
Edward Hughes in jurul anului 1880, dar la acea vreme era considerata inductie
si nu propagare radio. In 1888 Heinrich Rudolf Hertz a reusit sa demonstreze
existenta undelor electromagnetice in aer intr-un experiment ce a confirmat
teoria electromagnetismului data de Maxwell. Descoperirea acestor “unde
Hertziene” a determinat realizarea mai multor experimente cu transmisia
wireless.

Guglielmo Marconi a fost fiul unui proprietar de pamanturi italian Giuseppe

Marconi si al Anniei Jameson, o irlandeza din inalta societate. El a construit un
laborator pe o proprietate a tatalui sau in 1895 si a reusit sa trimita un semnal
wireless (fara fir) pe o distanta de cativa kilometri. Marconi a primit primul
brevet pentru “telegrafie fara fir” in 1896 si a fondat cu succes compania
“Wireless Telegraph & Semnal” (mai tarziu redenumita “Wireless Telegraph
Company Marconi”). In 1901, el a transmis primul telegraf trans-atlantic. In
acelasi timp a primit sprijin financiar de la Thomas Edison si Andrew Carnegie.

2
 La inceputul secolului XX sistemele radio transmiteau mesaje doar in Codul
Morse. Primele incercari in dezvoltarea unui sistem de modulatie a amplitudinii
pentru voce si muzica au fost demonstrate in 1900 si in 1906, dar nu au avut un
succes prea mare. Primul Razboi Mondial a accelerat dezvoltarrea radioului
pentru scopuri militare, iar in aceasta era au fost instalate primele tuburi vidate
in transmitatoare si receptoare radio. Amplificarea electronica a fost o
imbunatatire cruciala in trecerea de la o practica experimentala a expertilor la un
aparat pentru acasa. Dupa razboi, in anii 1920, a inceput emiterea radio
comerciala si a devenit un mediu al maselor pentru informatii (stiri) si
divertisment.

Primul radio, primele emisiuni

În 1920 a început să funcţioneze primul post comercial de radio licenţiat, în
Pittsburgh, SUA, după ce fuseseră deschise câteva staţii experimentale, pe care
astăzi le-am numi posturi „pirat“.

Primul realizator radio poate fi considerat Frank Conrad, care a început să facă
transmisiuni radio cu o frecvenţă regulată chiar din garajul său, în 1916. Angajat
la o companie care producea echipamente electronice, Conrad a fost desemnat
de şeful lui să pună bazele primului post de radio privat din lume. Acesta intuise
deja şi potenţialul reclamelor, ca sursă de venit.

În prima emisie oficială, au fost anunţate rezultatelor alegerilor pentru cel de-al
29-lea presedinte al Statelor Unite. Victoria lui Warren Gamaliel Harding a fost
anunţată pe 2 noiembrie 1920, dintr-un studio improvizat pe acoperişul clădirii
în care funcţiona firma la care era angajat Conrad. Leo Rosenburg a fost cel care
a rostit primele cuvinte la radio KDKA: „Aici radio KDKA, din estul
Pittsburgh-ului, Pennsylvania. Vom transmite acum rezultatul alegerilor”.

După un an, staţia de radio a mai stabilit o premieră, transmiţând primele

meciuri din liga profesionistă de baseball şi primele meciuri de fotbal între
echipele facultăţilor americane. KDKA a introdus şi muzica în program, iniţial
în format live. La început, realizatorii transmiteau jazz, apoi s-au orientat spre
rock and roll din anii ’60. Radio KDKA poate fi ascultat şi astăzi, când face
parte din reţeaua de posturi CBS.

Explozie de posturi în America

După alte surse, primul post de radio comercial din lume ar fi fost PCGG, care
a început să emită de la Haga, pe 6 noiembrie 1919. Un radio din Montreal
(CFCF) a început să emită pe 20 mai 1920, iar unul din Detroit (WWJ), pe 20
august, acelaşi an. Niciunul dintre acestea nu avea, totuşi, o licenţă, astfel că

3
„primul” recunoscut rămâne tot postul din Pittsburgh. În America, după apariţia
KDKA, a avut loc un adevărat boom: până în 1923, existau deja circa 550 de
staţii de radio, iar în 1930, americanii aveau peste 10 milioane de aparate de
recepţie.

Tot în 1920 au putut să asculte şi britanicii primele emisiuni, de la Marconi

Research Centre – cea mai populară fiind transmiterea unor arii celebre, cântate
de o soprană la fel de celebră, Nellie Melba, pe 15 iunie 1920. 2MT a fost prima
staţie de radio din Marea Britanie, care a început să difuzeze emisiuni de
divertisment, pe 14 februarie 1922.

Primul post de radio naţional a fost fondat în Marea Britanie, pe 18 octombrie

1922, sub numele BBC (British Broadcasting Corporation), de către British
General Post Office, împreună cu un grup de şase companii de telecomunicaţii.
BBC a emis pentru prima dată pe 14 noiembrie 1922, iar până în 1925, era deja
ascultat de circa 85% dintre britanici, având o reţea bine formată de staţii locale.

Monopolul BBC
Oficialităţile britanice au vrut să evite modelul american, hotărând să nu
permită o abundenţă de staţii de radio, şi de aceea au autorizat doar BBC-ul.
Presa scrisă a primit radioul cu ostilitate, iar acestuia i-a fost interzis să difuzeze
ştiri în anumite intervale orare, ca să nu le facă o concurenţă prea mare. De
asemenea, BBC nu avea voie să difuzeze publicitate. Mai mult, a trebuit să lupte
şi cu un comitet de apărare al administratorilor de teatru şi de concert, muzicieni
şi artişti, nemulţumiţi că postul difuza mici scenete şi muzică, care le deveniseră
oamenilor, prin intermediul radioului, mai uşor accesibile.

Autorităţile britanice au mers şi mai departe, în hotărârea de a controla radioul.

BBC a fost cumpărat de către stat, care a instituit şi un monopol pe piaţa radio,
care a durat circa 40 de ani. Acest lucru a dus la apariţia posturilor-pirat, care au
fost instalate pe vase în largul coastelor, în afara apelor teritoriale britanice. Între
acestea, cel mai faimos a fost Radio Caroline, care a schimbat pentru totdeauna
maniera de a difuza şi de a asculta muzica pop, pe care o transmiteau non-stop.

Răspândire în toată lumea

După 1921, în fiecare an au apărut staţii de radio, în mai toate ţările Europei şi
nu numai; în 1925 ele există în 19 ţări din Europa, ca şi în Argentina (din 1922,
deoarece societatea germană Telefunken avea aici o filială), în Australia (din
1923) şi în Japonia. În Germania, existau 100.000 de licenţe de receptoare în

4
iulie 1924; la sfârşitul anului 1925, existau deja 1 milion, şi peste 2 milioane în
1927.

În Franţa, staţia din turnul Eiffel a emis regulat începând din februarie 1922; în
Belgia, unde experienţe de radiodifuziune avuseseră loc încă din 1914, în 1923 a
fost creată Radio-Belgique, o societate autorizată.

În Rusia, guvernul sovietic relansase încă din 1918 experienţele de

radiotelefonie susţinute de către Lenin, care prevedea deja “ziarul fără hârtie şi
fără frontiere”. Radioul îşi dorea să depăşească problemele de distanţă şi a fost
conceput, din start, ca un mijloc de propagandă şi de „educare a maselor”.
Primele programe, care au început pe 17 septembrie 1922 la o staţie din
Moscova, erau organizate de către sindicate şi de comisariatul poporului cu
educaţia. Emisiunile de la Moscova au devenit regulate din 1924.

Instrument al educaţiei
După 1930, radioul s-a schimbat continuu, tehnica s-a perfecţionat, programele
s-au îmbunătăţit, iar realizatorii emisiunilor au devenit profesionişti. Pe undele
radio putea fi transmis orice, de la muzică la piese de teatru, de la poezie la
concerte, de la conferinţe la ştiri.

Radioul a supravieţuit războiului, fiind utilizat ca unealtă de propagandă şi de

manipulare. A supravieţuit şi apariţiei televiziunii, care a intrat în casele
oamenilor şi cu imagini, pe lângă sunet. În zilele noastre, radiourile nu mai au
nevoie nici de eter, căci pot fi ascultate pe internet, iar acesta a fost un pas uriaş
în istoria acestui canal de comunicare.

Din 2012, radioul are şi o zi a sa, sărbătorită la nivel mondial, pe 13 februarie –

data a fost aleasă pentru a marca prima emisie a postului de radio al Naţiunilor
Unite, în 1946.

Chiar şi în vremurile noastre moderne, cu toate noile tehnologii existente,

radioul a rămas cea mai accesibilă cale de comunicare, una puternică, ce poate
ajunge inclusiv în comunităţile izolate, cu preţuri relativ scăzute. Acolo unde
alte tehnologii sunt inaccesibile, radioul transportă muzică, informaţii, emisiuni,
experienţe şi viaţă, fiind un instrument al libertăţii, al educaţiei şi al culturii.

5
Aparitia in Romania
La 1 noiembrie 1928, în România avea să fie lansat oficial primul semnal în
eter de fizicianul Dragomir Hurmuzescu. Radiodifuziunea română avea să
transmită la 18 decembrie 1928 prima emisiune umoristică, iar un an mai târziu
a trimis în eter prima emisiune pentru cei mici ("Ora copiilor", la 12 ianuarie),
prima transmisiune de teatru cu poemul liric "O toamnă" de Alfred Moşoiu (la
23 ianuarie), prima transmisiune directă de la Opera Română cu "Aida" de
Giuseppe Verdi (la 14 aprilie), prima transmisiune directă de la Ateneul Român
(la 28 octombrie). În 1930 a debutat Universitatea Radio, conţinând conferinţe
ţinute de prestigioase personalităţi ale intelectualităţii româneşti din perioada
interbelică, precum şi emisiunile "Ora sătenilor" şi "Ora şcolarilor".