Coeficientul de reflexie şi adaptarea

Considerăm o linie de transmisie, de impedanţă caracteristică Zc şi lungime L, care

conectează un generator la o sarcină, fig. 1.

I1 1 i(x,t);i(z,t) 2 I2
+ + +
Zg
U1 u(x,t);u(z,t) U2 ZL
+
eg(t)
_ _ _ _

1’ i(x,t);i(z,t) 2’

x=0 x=L x

z z=L z=0

Fig. 1. Linie de transmisie

Soluţiile ecuaţiilor undelor sunt, până la constantele complexe arbitrare A şi B:

u ( x ) = Ae − x + Be x
Ae − x Be x
i ( x) = − , 0 x L
Zc Zc
unde  este constanta de propagare, Zc este impedanţa caracteristică, iar L este lungimea liniei.
Deoarece x reprezintă distanţa de la o secţiune a liniei până la generator, iar z este distanţa
până la sarcină, avem x + z = L . Facem substituţia x = L − z şi notăm u ( L − z ) simplu cu

u ( z ) . Noile constante complexe devin Ae− L şi Be L şi le notăm cu A' şi respectiv B', fiind tot
constante arbitrare. Soluţiile ecuaţiilor liniilor în raport cu noile coordonate sunt:

u ( z ) = A ' e z + B ' e −  z
A ' e z B ' e −  z
i (z) = − , 0 z L
Zc Zc
Se observă schimbările de semn care apar în exponenţiale, deoarece acum unda directă se
propagă în sens contrar axei z, în timp ce unda inversă se propagă în sensul axei z.

1
 Amplitudinea complexă a undei directe de curent se obţine împărţind amplitudinea
complexă a undei de tensiune cu Zc, în timp ce, pentru undele inverse, împărţirea se face cu -Zc.
Considerăm tensiunea din secţiunea sarcinii (2-2'), U 2 = u ( 0 ) = I 2 Z L = i ( 0 ) Z L (am aplicat

legea lui Ohm deoarece dimensiunile sarcinii şi distanţa dintre conductoarele liniei sunt mult mai
mici decât lungimea de undă, prin ipoteză). Soluţiile ecuaţiilor în această secţiune sunt

 U + Zc I2
u ( 0 ) = A '+ B ' U 2 = A '+ B '  A' = 2
   2 U2
 A ' B ' , astfel că  A' B '   , = ZL .
i ( 0 ) = Z − Z I =
 2 Z Z − B ' = U 2 − Zc I2 I2
 c c  c c
 2
Înlocuind constantele arbitrare astfel calculate obţinem soluţiile sub forma


u ( z ) = ud ( z ) + ur ( z ) = ( ( Z L + Z c ) e + ( Z L − Z c ) e )
I2 z − z

 2
 , 0 zL
i ( z ) = i ( z ) + i ( z ) =
 d r
I 2

2Z c
(( Z L + Zc ) e − ( Z L − Zc ) e )
 z −  z

Se observă că numărul constantelor arbitrare s-a redus la unu. Această constantă va fi

determinată ulterior impunând o condiţie similară în secţiunea generatorului.
Considerăm acum raportul dintre amplitudinea complexă a undei inverse de tensiune şi
amplitudinea complexă a undei directe de tensiune în secţiunea sarcinii, pe care îl notăm cu :

I2
ur ( 0 ) ( Z L − Z c ) e z Z − Z
 = = 2 = L c
.
ud ( 0 ) I 2 Z L + Zc
( L c)
Z + Z e z
2
Această mărime este foarte des folosită şi se numeşte coeficient de reflexie. Modulul său
reprezintă raportul dintre amplitudinea undei inverse şi cea a undei directe, în timp de
argumentul său este egal cu defazajul dintre cele două unde, la nivelul sarcinii. (Dacă

ud ( 0, t ) = U cos ( t +  ) , atunci ur ( 0, t ) =|  | U cos ( t +  + arg   ) ).

În mod similar, se poate introduce un coeficient de reflexie în curent:

ir ( 0 ) Z L − Zc
I = =− = − .
id ( 0 ) Z L + Zc

• Soluţiile ecuaţiilor liniilor pot acum fi scrise sub forma:

2
  I2 ( Z L + Zc )  z
u ( z ) = ud ( z ) + ur ( z ) =
 2
( e +  e − z )
 , 0 zL
i ( z ) = i ( z ) + i ( z ) = I 2 ( Z L + Z c ) ( e z −  e − z )
 d r
2Z c
După cum am arătat mai sus, în aceste soluţii apare o singură constantă nedeterminată şi
anume I 2 . Vechile constante A' şi B' se exprimă în funcţie de noua constantă prin

I2 ( Z L + Zc )
A' = , B ' =  A' .
2
Cazuri particulare
1. Este foarte important cazul particular Z L = Z c , care implică  = 0 , când nu există unde

reflectate pe linie: ur ( z ) = 0, ir ( z ) = 0 . Se spune că sarcina este adaptată la linie şi că absoarbe

în totalitate undele incidente. Importanţa noţiunii de adaptare va deveni clară pe parcurs.

2. Pentru o linie în scurtcircuit, Z L = 0 , coeficientul de reflexie este  = −1 ; la capătul liniei
tensiunea este nulă, adică unda directă şi cea inversă au amplitudini egale şi sunt în antifază.
Avem  I = 1 , deci undele directă şi inversă de curent au amplitudini egale şi sunt în fază.

Z L − Zc
3. Pentru o linie în gol, Z L →  , coeficientul de reflexie este  = lim = 1 ; la capătul
Z L → Z + Z
L c

liniei, curentul este nul şi  I = −1 .

4. În cazul sarcinilor reactive şi a liniilor cu pierderi mici (Zc – reală) modulul coeficientului de
jX L − Z c
reflexie este unitar. Într-adevăr, dacă Z L = jX , atunci  = ,  =1.
jX L + Z c
Se spune că sarcinile în scurtcircuit, gol şi reactive reflectă în totalitate undele incidente.
5. În cazul sarcinilor pasive Z L = R + jX , R  0 ale liniilor cu pierderi mici, modulul

corficientului de reflexie este subunitar:   1 .

( R − Zc ) + X 2
2
R + jX − Z c
Într-adevăr,  = =  1 (evident).
R + jX + Z c ( R + Zc ) + X 2
2

Se spune că sarcinile pasive, care nu sunt pur reactive, parţial reflectă şi parţial absorb undele
incidente. Elementul responsabil pentru absorbţie este partea rezistivă a impedanţei de sarcină.

3
 Aplicaţie (facultativ)
1. O linie de transmisie are Zc=50 Ω, iar sarcina este ZL=120-j30 Ω. În secţiunea sarcinii,

 
expresia în timp a undei directe de tensiune este ud ( t ) = 7 cos   t +   V  , f = 1 GHz .
 9
Să se scrie expresia undei reflectate de tensiune în secţiunea sarcinii.
R
 3  30  
Z − Z c 70 − j 30 702 + 302 j  − arctan  7 + arctan  170  
 = L = = e =
Z L + Z c 170 − j 30 1702 + 302
= 0, 44e − j 22,19 = 0, 44e − j 0,387 rad
o

  
ur ( t ) = 7  0, 44 cos   t + − 0,387  = 3, 08cos ( t − 0, 038 rad )  V .
 9 