Universitatea,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Matematică

Integrale eliptice
Lucrare de licenţă

Coordonator ştiinţific: Student:

Lect. Univ. Dr. Durea Marius Ana-Maria-Beatrice STAN

Iulie, 2022
Iaşi
Cuprins

1 Preliminarii 2

2 Unele tipuri de integrale eliptice 3

2.1 Definirea integralelor eliptice şi proprietăţi ale lor . . . . . . . 3

3 Aplicaţii 14
3.1 Algoritmul mediei aritmetico-geometrice . . . . . . . . . . . . 14
3.2 Aproximări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

1
Capitolul 1

Preliminarii

2
Capitolul 2

Unele tipuri de integrale

eliptice

2.1 Definirea integralelor eliptice şi proprietăţi ale

lor
Să examinăm o integrală de forma:
R
R(x, y)dx,
ı̂n care y este o funcţie algebrică de x, adică satisface ecuaţia algebrică:

P (x, y) = 0

unde P este un polinom ı̂ntreg in raport cu x şi y. Integralele de acest gen

au căpătat denumirea de integrale abeliene. R
Vom studia cele mai simple dintre integralele R(x, y)dx, la care s-ar
putea reduce toate integralele de această formă şi, prin urmare, ı̂n ultimă
analiză, şi toate integralele eliptice ı̂n genere.
Vom scoate ı̂n evidenţă din funcţia raţională R(x), care figurează ı̂n
expresia de sub integrală, partea ı̂ntreagă P(x), iar partea sa fracţionară
regulată o vom descompune ı̂n fracţii simple.
Dacă nu grupăm rădăcinile complexe conjugate ale numitorului, ci le consi-
derăm separat, asemenea rădăcinilor reale, R(x) se va prezenta sub formă de
1
sumă de puteri xn (n = 0, 1, 2, ..) şi de fracţii de forma (x−a) m (m = 1, 2, 3...),
ı̂n care a poate fi şi un număr imaginar,
R ı̂nmulţite cu coeficienţi numerici.
Reiese clar de aici, că integrala R(x, y)dx, ı̂n cazul general, este dată de
următoarele integrale:

z 2n dz
Z
In = p
(1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
n=(0,1,2...)

3
 Z
dz
şi Hm = p
(z 2 − a)m (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
(m=1,2,...)

Ne vom ocupa de integralele In . Dacă se derivează identitatea:

[z 2n−3 (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )]′ = (2n − 3)z 2n−4 (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )+

p p

2k 2 z 2 − (k 2 + 1)z
+z 2n−3 · p
(1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
(2n − 1)k 2 z 2n − (2n − 2)(k 2 + 1)z 2n−2 + (2n − 3)z 2n−4
= p
(1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )

se obţine relaţia de recurenţă:

p
(2n−1)k 2 In −(2n−2)(k 2 +1)In−1 +(2n−3)In−2 = z 2n−3 (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 ),

care leagă integrale I succesive. Punând aici n=2, vom exprima pe I2 prin
I0 şi I1 ; dacă se ia n=3 şi dacă ı̂n loc de I2 se ı̂nlocuieşte expresia sa ı̂n I0 şi
I1 ; atunci şi I3 se va exprima prin aceste integrale.
Continuând aşa mai departe, ne vom convinge cu uşurinţă că fiecare dintre
integralele In (n ≥ 2) se exprimă prin I0 şi I1 şi chiar, ţinând seamă de
formula de recurenţă, se poate stabili şi relaţia care conţine aceste integrale:
p
In = αn I0 + βn I1 + q2n−3 (z) (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 ),

ı̂n care αn şi βn sunt constante, iar q2n−3 (z) este un polinom impar de gradul
2n-3. De aici reiese clar că dacă Pn (x) este un polinom de gradul n ı̂n x,
atunci:
Pn (z 2 )dz
Z p
p = αI0 + βI1 + zQn−2 (z 2 ) (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 ),
(1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )

ı̂n care α şi β sunt constante, iar Qn−2 (x) este un polinom oarecare de gradul
(n-2) ı̂n x. Determinarea acestor constante şi coeficienţi ai polinomului Q
poate fi efectuată, daca polinomul P este dat in mod corect, prin metoda
coeficienţilor nedeterminaţi.
Relevăm că integralele In s-ar putea exprima prin I0 şi I1 şi ı̂n cazul valorilor
negative n = −1, −2, ..., aşa că este suficient să ne limităm la cazul a ̸= 0 ı̂n
integralele Hm .
Trecând la integralele Hm şi presupunem că suntem ı̂n cazul ı̂n care valorile
lui a sunt reale, vom stabili ı̂n mod asemănător relaţia de recurenţă a lor:

(2m − 2)[−a + (k 2 + 1)a2 − k 2 a3 ]Hm − (2m − 3)[1 − 2a(k 2 + 1) + 3k 2 a2 ]Hm−1 +

+(2m − 4)[(k 2 + 1) − 3k 2 a]Hm−2 − (2m − 5)k 3 Hm−3 =

4
 z p
= · (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
(z 2 − a)m−1

valabilă şi ı̂n cazul valorilor negative şi nule ale lui m. Deci, toate integralele
Hm se vor exprima prin trei dintre ele:
Z
dz
H1 = p ,
(z 2 − a) (1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
Z
dz
H0 = p = I0 ,
(1 − z )(1 − k 2 z 2 )
2

(z 2 − a)dz
Z
H−1 = p = I1 − aI0 .
(1 − z 2 )(1 − k 2 z 2 )
adică, ı̂n definitiv, prin I0 , I1 şi H1 .
Subliniem că tot ce s-a arătat până aici rămâne ı̂n vigoare şi ı̂n cazul valorilor
imaginare ale parametrului a.
Aşadar, ı̂n urma tuturor raţionamentelor noastre, ajungem la următoarea
concluzie generală: toate integralele eliptice se reduc cu ajutorul unor substituţii
elementare şi cu precizie până la termenii care se exprimă sub forma finită
la urmatoarele integrale tip:

√ dz
 R



 (1−z 2 )(1−k 2 z 2 )



 R z 2 dz
√

 (1−z 2 )(1−k 2 z 2 )

√ dz

 R


(1+hz 2 ) (1−z 2 )(1−k 2 z 2 )


Ultima integrală se obţine din H1 , prin introducerea, ı̂n locul lui a ̸= 0, a

unui nou parametru h = − a1 .
Legendre le-a numit Integrale Eliptice, respectiv de genul ı̂ntâi, al doi-
lea şi al treilea. Acesta a introdus ı̂n aceste integrale şi alte simplificări,
efectuănd substituţia z = sin t, iar t variaza de la 0 la π2 .

În acest caz, se numeşte integrală eliptică completă de specia ı̂ntâi integrala:
π
Z2
1
K(x) = p dt, unde x ∈ (−1, 1).
1 − x2 sin2 t
0

Se numeşte integrală eliptică completă de specia a doua integrala:

π π π
Z2 2 Z2 Z2 p
sin t 1 1 1
E(x) = p dt = 2 p dt− 2 1 − x2 sin2 tdt
2 2
1 − x sin t x 1 − x2 sin2 t x
0 0 0

5
 π
Z2 p
E(x) = 1 − x2 sin2 tdt, unde x ∈ (−1, 1).
0
Dacă se ţine seamă că pentru t = 0, aceste integrale devin egale cu 0, iar
astfel se stabilesc constantele arbitrare pe care le conţin, se obţin două funcţii
perfect determinate de t, pe care Legendre le-a notat cu F (x) şi E(x). Aici
ı̂n afară de variabila independentă t, figureaza şi parametrul x, numit modul
care intră ı̂n expresia acestor funcţii.
Atât Legendre cât şi alţi savanţi au studiat proprietăţile cele mai pro-
funde ale acestor funcţii şi au stabilit o serie de formule referitoare la ele. De
aceea, funţiile F şi E au intrat pe picior de egalitate cu funcţiile elementare
ı̂n familia funcţiilor care se ı̂ntâlnesc ı̂n analiză şi ı̂n aplicaţiile ei.
Aceste două integrale nu pot fi calculate, ci doar aproximate, dar, ı̂n
acelaşi timp au o deosebită importanţă şi utilizări frecvente pentru că apar
ı̂n calculul perimetrului unor curbe remarcabile, cum ar fi lemniscata şi
elipsa.
Să justificăm ultima afirmaţie.
Fie a ≥ b > 0 şi elipsa de ecuaţie implicită
x2 y 2
+ 2 =1
a2 b
x2 y 2
+ 2 −1=0
a2 b
Ecuaţiile parametrice sunt:
(
x = a cos t
, t ∈ [0, 2π].
y = b sin t
Perimetrul elipsei este dat de
Z2π p Z2π p
L = L(a, b) = x′ (t)2 + y ′ (t)2 dt = (−a sin t)2 + (b cos t)2 dt
0 0
π
Z2π p Z2 p
2
= 2 2 2
a sin t + b cos tdt = 4 a2 cos2 t + b2 sin2 tdt
0 0
π π
Z r 2 Z2 r
a2 cos2 t + b2 sin2 t a2 (1 − sin2 t) + b2 sin2 t
= 4a dt = 4a dt
a2 a2
0 0
π π
Z r 2 Z2 r
2
a2 − sin t(a2 − b2 ) a2 − b2
= 4a dt = 4a 1− sin2 tdt
a2 a2
0 0

6
 a2 − b2
= 4a · E(x), unde x2 =
a2

Un alt exemplu celebru este cel al lemniscatei. Lemniscata este definită

ca locul geometric al punctelor din plan pentru care produsul distanţelor
la două puncte fixe esteconstant. Bernoulli
 consideră lemniscata pentru
care punctele fixe sunt − √1 , 0 şi √1 , 0 , iar constanta produs este
2 2
1
2.Atunci, ecuaţia pe care trebuie să o satisfacă coordonatele (x,y) ale unui
punct generic de pe lemniscată este:

1 2 2
 
2 2 2
(x + y ) = 2 √ (x − y 2 )
2
(x2 + y 2 )2 = (x2 − y 2 )
În coordonate polare r > 0, t ∈ [0, 2π] obţinem ecuaţia:

1 2
 
2
r =2 √ cos 2t
2
r2 = cos 2t
Este clar că această curbă este simetrică fată de ambele axe, deci e suficient
să o studiem doar ı̂n primul cadran, adică pentru t ∈ [0, π2 ]. Din ecuaţia ı̂n
coordonate polare, obţinem:
r
2 2 2 2 1 + r2 1 + r2
r = cos 2t ⇒ r = 2 cos t−1 ⇒ cos t = ⇒ cos t = , r ∈ [0, 1];
2 2
r
2 2 2 2 1 − r2 1 − r2
r = cos 2t ⇒ r = 1−2 sin t ⇒ sin t = ⇒ sin t = , r ∈ [0, 1].
2 2
 q
2
 cos t = 1+r

2
q , r ∈ [0, 1].
 sin t = 1−r2

2

Revenim la ecuaţiile parametrice şi avem:

r p
1 + r2 r2 (1 + r2 ) 1 p 2
x=r ⇒x= √ ⇒x= √ r + r4 , r ∈ [0, 1]
2 2 2
r p
1 − r2 r2 (1 − r2 ) 1 p 2
y=r ⇒y= √ ⇒y= √ r − r4 , r ∈ [0, 1]
2 2 2
 √
 x = √1 r2 + r4
2
√ , r ∈ [0, 1].
1
 y = √ r2 − r4
2

7
Evident, x şi y sunt funcţii derivabile ı̂n raport cu r şi:
1 2r + 4r3 1 2r(1 + 2r2 ) 1 + 2r2
x′r = √ · √ =√ · √ =√ √ , r ∈ [0, 1]
2 2 r2 + r4 2 2r 1 + r2 2 1 + r2
1 2r − 4r3 1 2r(1 − 2r2 ) 1 − 2r2
yr′ = √ · √ =√ · √ =√ √ , r ∈ [0, 1]
2 2 r2 − r4 2 2r 1 − r2 2 1 − r2
2

 x′r = √1+2r
√
2 1+r2
2
, r ∈ [0, 1].
 y ′ = √1−2r
√
r 2 1−r2
Atunci,
√ √ √
y′ 1 − 2r2 2 1 + r2 (1 − 2r2 ) 1 + r2
yx′ = r′ = √ √ · = √ , r ∈ [0, 1)
xr 2 1 − r2 1 + 2r2 (1 + 2r2 ) 1 − r2
 √ 
Observăm că y (ca funcţie de x) este crescătoare pe 0, 2√32 şi descrescătoare
 √  √
3
pe 2√2,1 şi admite un punct de maxim pentru x = 2√32 (cu valoarea ma-
1
ximă 2√ 2
). Reprezentarea grafică a lemniscatei (lui Bernoulli) are forma
simbolului ∞ cu centru ı̂n origine. Lungimea acestei curbe este:
Z1 p Z1 
s 2  2
′2 ′2
1 + 2r2 1 − 2r2
L=4· xr + yr dr = 4 · √ √ + √ √ dr
2 1 + r2 2 1 − r2
0 0

Z1 s
1 + 4r2 + 4r4 1 − 4r2 + 4r4
=4· + dr
2(1 + r2 ) 2(1 − r2 )
0
Z1 s
(1 − r2 )(1 + 4r2 + 4r4 ) + (1 + r2 )(1 − 4r2 + 4r4 )
=4· dr
2(1 + r2 )(1 − r2 )
0
Z1
1
=4· √ dr.
1 − r4
0
Dar,
Z1  
1 1 1
√ dr = √ K √ .
1 − r4 2 2
0

Într-adevăr,
π π π
  Z2 Z2 √ Z
2
1 1 1 1
K √ = q dt = q = 2 p dt
2 1 − 12 sin2 t 2−sin2 t
dt 2 − sin2 t
0 0 2 0

8
Dar,
π π
2 2
√ Z 1 √ Z 1
2 p dt = 2 p dt
2 − sin2 t 2 cos2 t + 2 sin2 t − sin2 t
0 0

π
2
√ Z 1
= 2 p dt
cos2 t + cos2 t + sin2 t
0
π
2
√ Z 1
= 2 √ dt
cos2 t +1
0

iar prin schimbarea de variabilă:

−1
cos t = x ⇒ t = arccos x ⇒ dt = √ dx
1 − x2
t=0⇒x=1
t = π2 ⇒ x = 0

Obţinem:
0 1
√ Z √ Z
 
1 1 −1 −1
K √ = 2 √ ·√ dx = 2 p dx
2 2
x +1 1−x 2 (1 − x2 )(1 + x2 )
1 0

1
√ Z 1
= 2 √ dx.
1 − x4
0

Aşadar, prin schimbarea de variabilă x = r:

√
 
1
L = 2 2K √ .
2

Cum spuneam, calcului direct al integralelor eliptice, deci şi al mărimilor

care depind de acestea, nu este posibil. De aceea, aproximarea acestor valori
este importantă. Mai ı̂ntâi să prezentăm o relaţie ce leagă aceste integrale.
√
Teorema 2.1. (formula lui Legendre) Fie x ∈ (0, 1) şi x′ = 1 − x2 .
Atunci:
π
K(x)E(x′ ) + K(x′ )E(x) = K(x)K(x′ ) + .
2

9
Demonstraţie. Fie c = x2 şi c′ = 1 − c. Notăm
π
Z2
1
k(c) = p dt,
1 − c sin2 t
0

π
Z2 p
e(c) = 1 − c sin2 tdt.
0
şi relaţia de arătat devine:
π
k(c)e(1 − c) + k(1 − c)e(c) = k(c)k(1 − c) + , 0 < c < 1.
2
Fie ℓ : (0,1) → R dată prin:

ℓ(c) = k(c)e(1 − c) + k(1 − c)e(c) − k(c)k(1 − c).

Cum ℓ este derivabilă pe (0,1), vom calcula derivata sa. Mai ı̂ntâi, observăm
că π π
Z2 2 Z2
− sin t 1 1 − c sin2 t − 1
e′ (c) = p dt = p dt
2 1 − c sin2 t 2c 1 − c sin2 t
0 0
π π
2 Z2
Z 2 
1 1 − c sin t 1
= p dt − p dt
2c 1 − c sin2 t 1 − c sin2 t
0 0
π π
Z p 2 Z2 
1 2 1
= 1 − c sin tdt − p dt
2c 1 − c sin2 t
0 0
deci
1
e′ (c) = [e(c) − k(c)].
2c
Similar,
π
Z2
sin2 t
k ′ (c) = p dt
2 1 − c sin2 t(1 − c sin2 t)
0
π π
Z2 2 Z2
sin t 1 −1 + c sin2 t + 1
= 3 dt = 3 dt
2(1 − c sin2 t) 2 2c (1 − c sin2 t) 2
0 0
π π
2 Z2
2
1 − c sin t
Z
1 1 1
=− 3 dt + 3 dt
2c (1 − c sin t) 2 2 2c (1 − c sin2 t) 2
0 0

10
 π π
Z2 Z2
1 1 1 1
=− p dt + 3 dt
2c 2
1 − c sin t 2c (1 − c sin2 t) 2
0 0

deci,
π
Z2
1 1 1
k ′ (c) = − k(c) + 3 dt.
2c 2c (1 − c sin2 t) 2
0

Pentru evaluarea ultimei integrale, avem:

 ′
sin t cos t c−1 1 1p
√ = + 1 − c sin2 t,
1 − csin2 t t c (1 − c sin2 t) 23 c

ceea ce prin integrare ı̂n raport cu t pe [0, π2 ] ne dă

π
Z2
c−1 1 1
0= · + e(c).
3
c (1 − c sin t) c
2 2
0

Aşadar,
1
k ′ (c) = [e(c) − c′ k(c)].
2cc′
Astfel, pentru orice c ∈ (0, 1), avem [e(1 − c)]′ = −e′ (1 + c) şi
[k(1 − c)′ ] = −k ′ (1 − c), obţinem:
1 1 1
ℓ′ (c) = e(c)k(1 − c) − k(c)k(1 − c) − e(c)e(1 − c)
2c 2c 2cc′
1 1 1
+ e(c)k(1 − c) − ′ e(1 − c)k(c) + ′ k(c)k(1 − c)
2c′ 2c 2c
1 1 1
+ ′ e(c)e(1 − c) − k(c)e(1 − c) − e(c)k(1 − c)
2cc 2c 2cc′
1 1 1
+ k(c)k(1 − c) + ′
e(1 − c)k(c) − ′ k(c)k(1 − c)
2c 2cc 2c
   
′ 1 1 1 1 1 1
ℓ (c) = + − e(c)k(1 − c) + − − + e(1 − c)k(c)
2c 2c′ 2cc′ 2c 2c′ 2cc′
c + c′ − 1
= (e(c)k(1 − c) − e(1 − c)k(c)) = 0.
2cc′
Prin urmare, ℓ este constantă pe (0,1). Pentru a determina valoarea acestei
constante, vom calculca limita lui ℓ ı̂n 0 (la dreapta).
Avem:
ℓ(c) = (e(c) − k(c))k(1 − c) + e(1 − c)k(c).

11
Dar,
π π
Z2 2 Z2
sin t 1
(e(c) − k(c))k(1 − c) = c · p dt · p dt
1 − c sin2 t cos2 t + c sin2 t
0 0

π π
Z2 2 Z2
sin t 1
≤c· p dt · p dt
1 − c sin2 t c cos2 t + c sin2 t
0 0
π
Z 2
1
≤ p dt
c cos t + c sin2 t
2
0
π
Z2
√ π sin2 t c→0
= c· · p dt −−→ 0.
2 2
1 − c sin t
0

În plus,
π
Z2 √
π π
lim e(1 − c)k(c) = cos2 tdt · = ,
c→0 2 2
0

pentru că putem trece la limită sub semnul integralei.

Deci valoarea lui ℓ este π2 şi relaţia este demonstrată.

Observaţia 2.2. Pentru x = √1 ,atunci

2
x = x′ , iar ı̂n relaţia lui Legendre
obţinem forma redusă:
π
K(x)E(x′ ) + K(x′ )E(x) − K(x)K(x′ ) =
2
           
1 1 1 1 1 1 π
K √ E √ +K √ E √ −K √ K √ =
2 2 2 2 2 2 2
     
1 1 1 π
2K √ ·E √ − K2 √ = . (2.1)
2 2 2 2
Observaţia 2.3. Fie
1
√ Z
 
1 1
K √ = 2 √ dx
2 1 − x4
0

şi
Z1
1 + x2
 
1 1
E √ =√ √ dx,
2 2 1 − x4
0

12
ambele deducăndu-se din definiţiile integralelor eliptice prin schimbarea de
variabilă cost=x (pentru prima integrală, s-a făcut deja mai sus această
observaţie). Pentru cea de a doua integrală considerăm:
π π
  Z2 r Z2 p
1 1 1
E √ = 1 − sin2 tdt = √ 2 − sin2 tdt
2 2 2
0 0
π π
Z2 p Z2 p
1 2 2 1
= √ 2
2 cos t + 2 sin t − sin tdt = √ 2 cos2 t + sin2 tdt
2 2
0 0
π π
Z p 2 Z p 2
1 2 2 1
=√ 2 cos t + sin tdt = √ cos2 t + 1dt
2 2
0 0
−1
cos t = x ⇒ t = arccos x ⇒ dt = √ dx
1 − x2
t=0⇒x=1
t = π2 ⇒ x = 0
Astfel, obţinem:
Z0 p Z1
1 + x2
 
1 1 −1 1
E √ =√ x2 +1· √ dx = √ p dx
2 2 1−x2 2 (1 − x2 )(1 + x2 )
1 0

Z1
1 1 + x2
=√ √ dx
2 1 − x4
0

Înlocuind ı̂n relaţia de la observaţia precedentă, deducem:

Z1 Z1  Z1 2
1 1 + x2 1 π
2 √ dx · √ dx − 2 √ dx =
1 − x4 1−x 4 1−x 4 2
0 0 0

Z1  Z1 Z1   Z1 2
1 x2 1 1 π
2 √ dx· √ dx+ √ dx −2 √ dx =
1 − x4 1 − x4 1 − x4 1 − x4 2
0 0 0 0
Z1 Z1
1 x2 π
√ dx · √ dx = .
1 − x4 1−x 4 4
0 0

Observaţia 2.4. Să mai remarcăm că expresiile de sub integralele eliptice
sunt suficient de netede astfel ı̂ncât să putem face operaţii cum ar fi derivarea
sub semnul integralei, comutarea limitei cu integrala etc.

13
Capitolul 3

Aplicaţii

3.1 Algoritmul mediei aritmetico-geometrice

Vom defini acum un algoritm care va conduce la aproximarea integralelor
eliptice (şi pe baza relaţiei (2.1) la aproximarea π). Algoritmul se pare că a
fost prima dată descoperit de Lagrange, dar studiul limitei sale i se datorează
lui Gauss.
Fie a > b > 0. Generăm două şiruri (an ) şi (bn ) pe baza următoarelor
formule de recurenţă:

an := an−1 +b
( n−1
2
p , n ≥ 1, a0 = a, b0 = b.
bn := an−1 bn−1

Pe baza inegalităţii mediilor, avem că:

0 < b = b0 ≤ b1 ≤ · · · ≤ bn ≤ an ≤ · · · ≤ a1 ≤ a0 = a, ∀n ∈ N.

Prin urmare, cele două şiruri sunt convergente şi au aceeasi limită. Valoa-
rea comună a limitei se notează cu M(a,b) şi se numeşte media aritmetico-
geometrică a numerelor a şi b. Cele două şiruri au o viteză de convergenţă
foarte mare către M(a,b) (pătratică), aşa cum se poate vedea din rezultatul
următor şi demonstraţia sa.

Propoziţia 3.1. Fie şirurile mai sus definite. Atunci:

n
a−b 2

an − bn ≤ 8b , ∀n ∈ N.
8b

Demonstraţie. Avem
 2
√ p
an−1 − bn−1
an−1 + bn − 1 p
an − bn = − an−1 bn−1 =
2 2

14
 (an−1 − bn−1 )2 (an−1 − bn−1 )2
=  2 ≤
√ p 2 · 22 · b
2 an−1 + bn−1

Deci,
(an−1 − bn−1 )2
an − bn ≤ , ∀n ∈ N \{0}.
8b
Aplicănd repetat această inegalitate,
2 n n
(an−2 − bn−2 )2 (a − b)2 a−b 2

an − bn ≤ ≤ ··· ≤ = 8b .
8b · (8b)2 (8b)1+22 +23 +···+2n−1 8b

Obţinem concluzia.

Observaţia 3.2. (i) Este evident că dacă pornim algoritmul cu a1 şi b1 ı̂n
loc de a şi b, vom obţine aceeaşi limită. Deci

a+b √
 
M (a, b) = M , ab , ∀a > b > 0.
2

(ii) De asemenea, este clar din forma şirurilor că pentru orice c > 0 şi orice
a > b > 0,
M (ca, cb) = c · M (a, b).
√
2 2
Observaţia 3.3. Fie a > b > 0 şi x := a a−b ∈ (0, 1). Avem, pe baza
observaţiei precedente,
√ √
a2 − b2 a2 − b2
 
M (1 + x, 1 − x) = M 1 + ,1 −
a a
s √ √ !
a2 + b2 a2 − b2

= M 1, 1+ 1−
a a
r !  r 2
a2 − b2
 
b b
= M 1, 1 − = M 1, = M 1,
a2 a2 a
 
a b 1
=M , = M (a, b).
a a a
Teorema 3.4. (Gauss) Pentru orice x ∈ (0, 1),
π
M (1 + x, 1 − x) = .
s · K(x)

Demonstraţie.
√
Fie x ∈ (0, 1). Evident, există a, b > 0 cu a > b astfel ı̂ncât
a2 −b2
x= a .

15
Considerăm algoritmul algebrico-geometric generat de a şi b. Vom arăta
relaţia
a π
K(x) = · ,
M (a, b) 2
care pe baza Observaţiei (3.3), conduce la concluzie.
√ 2 2
an −bn
Fie, pentru orice n ≥ 0, xn := an . Evident, xn → 0. În plus, pentru
n≥0
s 2
an +bn
− an bn
q
a2n+1 − b2n+1 2
an − bn
xn+1 = = a +b
= .
an+1 n
2
n an + bn
√
a21 −b21 a−b
Reţinem că, ı̂n particular, x1 = a1 = a+b . În integrala eliptică K(x)
facem schimbarea de variabilă
sin 2t
tg s = .
x1 + cos 2t
Prin diferenţiere,
ds 2(1 + x1 cos 2t)
= dt.
cos2 s x1 + cos 2t
Dar,
ds cos2 s ds
q =q · 2s
1 − x21 sin2 s 1 − x21 sin2 s cos

şi prin urmare

ds 1 2(1 + x1 cos 2t)

= · dt
1 + tg 2 s · 1 + (1 − x21 )tg 2 s (x1 + cos 2t)2
p p p
1 − x21 sin2 s

1 2(1 + x1 cos 2t)

=q · dt
sin2 2t
· 1 + (1 − x1 )tg 2 s (x1 + cos 2t)
p
1+ 2
(x1 +cos 2t)2

2
=p dt
(x1 + 2) − 2x1 · 2 sin2 t
2

2
= q dt.
(x1 + 1) 1 − (x14x+1)
1 2
2 sin t

Dar,
4x1 4 a−b
a+b a2 − b2
= = = x2 ,
(x1 + 1)2 ( a−b
a+b + 1) 2 a2

16
deci
ds 2
q = p dt.
1 − x21 sin2 s (x1 + 1) 1 − x2 sin2 t

adică
dt x1 + 1 ds
p = ·q .
1 − x2 sin2 t 2 1 − x21 sin2 s
Cum t ∈ [0, π2 ], deci există un unic t0 ∈ [0, π2 ] astfel ı̂ncât cos 2t0 = −x1 .
Atunci
π π
Z2 Zt0 Z2
dt dt dt
K(x) = p = p + p .
1 − x2 sin2 t 1 − x2 sin t 2
1 − x2 sin2 t
0 0 t0

sin 2t
Pentru t ↗ t0 , cos 2t ↘ cos 2t0 = −x1 , deci tg s = x1 +cos 2t → +∞, deci
s → π2 . Similar, pentru t ↘ t0 , s → − π2 . Deci
π
Z2 Z0
x1 + 1 ds x1 + 1 ds
K(x) = ·q + ·q
2 1 − x21 sin2 s − π 2 1 − x21 sin2 s
0 2

π
Z2
x1 + 2 ds
= · q = (x1 + 1)K(x1 ).
2 1 − x21 sin2 s
− π2

Procedând acum iterativ,

K(x) = (x1 + 1)(x2 + 1) . . . (xn + 1)K(xn ).

2an−1 an−1
Dar, pentru orice n, xn + 1 = an−1 +bn−1 = an şi atunci

a
K(x) = K(xn ).
an−1
a
Prin trecere la limită obţinem K(x) = M (a,b) · π2 ,

a π
K(x) = · ,
M (a, b) 2
adică concluzia, aşa cum am precizat.
√
a2 −b2
Observaţia 3.5. a > b > 0 şi x := 1 ∈ (0, 1). Atunci
π
Z2
1
K(x) = a p dt.
2
a sin t + b2 cos2 t
2
0

17
Într-adevăr dacă notăm
π π
Z2 Z2
1 1
I(a, b) = p dt = p dt,
2
a sin t + b2 cos2 t
2 a cos t + b2 sin2 t
2 2
0 0

observăm că
π π
Z2 Z2 s
1 1 a2
I(a, b) = dt = dt
a2 sin2 t + b2 sin2 t
p
a2 (1 − sin2 t) + b2 sin2 t a a2 −
0 0

π π
Z2 s Z2
1 1 1 1 1
= a2 −b2 2
dt = p dt = K(x),
a 1− sin t a 1 − x2 sin2 t a
0 a2 0

adică relaţia anunţată.

Observaţia 3.6. Pe baza observaţiei anterioare, pentru orice a > b > 0

avem
π
M (a, b) = .
2 · I(a, b)

3.2 Aproximări
Aşa cum am văzut, perimetrul lemniscatei este
√
 
1
L = 2 2K √ .
2
Din Teorema lui Gauss şi observaţiile anterioare, avem
 
1 π π π
K √ =  =  =√ √ ,
2 1 1 1 2 · M ( 2, 1)
2 · M 1 + √2 , 1 − √2 2 · M 1, √2

deci
2π
L= √ .
M ( 2, 1)
√
Astfel, folosind algoritmul algebrico-geometric cu a = 2 şi b = 1 avem
2π 2π
<L< , ∀ ≥ 1.
an bn
Observăm că
√ 2n
2π 2π 2π 2−1
L− < − < 2π(an − bn ) < 16π , ∀n ≥ 1.
an bn an 8

18
Astfel, prin calculul şirului (an ) putem aproxima cu rapiditate lungimea L
(se poate verifica pe calculator că, spre exemplu, după trei iteraţii obţinem
lungimea lemniscatei cu 9 zecimale exacte: L ≃ 5, 244115108).
Discutăm şi cazul elipsei. Am văzut că dacă a > b > 0 sunt semiaxele,
atunci
a2 − b2
L(a, b) = 4a · E(x), unde x2 = .
a2
√
Pentru un calcul instructiv, să presupunem că a = 2b. Atunci
 
1
L(a, b) = 4a · E √
2
iar din (2.1),  
1 πa
L(a, b) = 2a · K √ +  .
2 √1
K 2

Deoarece  
1 π
K √ =√ √ ,
2 2 · M ( 2, 1)
√ √
 
π
L = 2a · √ + M ( 2, 1) .
M ( 2, 1)
√
Spre exemplu, ı̂n cazul
√ particular a = 2 folosind iarăşi algoritmul algebrico-
geometric cu a = 2 şi b = 1 avem
   
π π
2 bn + < L < 2 an + , ∀n ≥ 1.
an bn

Astfel,
√ n
2−1 2
 
π
L − 2 bn + < 16(1 + π) , ∀n ≥ 1.
an 8
Pentru n = 3, determinăm perimetrul elipsei cu opt zecimale exacte:
L ≃ 7, 64039557.
Evident, ı̂n aproximările anterioare, pentru un calcul fidel ar trebui să
cunoaştem cu aproximaţie valoarea lui π. Este interesant de precizat că
folosind de asemenea (2.1), dar şi rezultate un pic mai dificil de demonstrat,
se arată că  
2 1
4M 1, √2
π= ∞
2n+1 c2n
P
1−
n=1
p
unde cn = a2n − b2n , n ∈ N, iar (an ) şi (bn ) sunt termenii algoritmului
algebrico-geometric generaţi cu a = 1 şi b = √12 . Bineı̂nteles, pentru a

19
 √
aproxima numărul 2 avem binecunoscutul şir
 
1 a
x0 = 1, xn+1 = xn + , n∈N
2 xn
√
care converge pătratic la 2. Astfel, se obţine o aproximare foarte rapidă
şi a numărului π.

20