Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Transporturi

Referat Metode Numerice

Formula de cuadratură Gauss
 Metoda cuadraturii lui Gauss determină punctele de divizare ale intervalului de
integrare, astfel ca eroarea de calcul a integralei să fie minimă.
Cuadratura Gauss-Legendre este o metodă de integrare numerică care utilizează
puncte Legendre(rădăcinile polinoamelor Legendre). Regulile de cuadratură Gauss nu pot fi
aplicate pentru integrarea funcțiilor date tabelar în puncte egal depărtate deoarece punctele
Legendre nu sunt egal depărtate. Sunt indicate în special pentru integrarea funcțiilor analitice.
Avantajul regulilor de cuadratură Gauss constă în precizia semnificativ mai mare față de
formele Newton-Cotes.
Polinoamele Legendre sunt de forma:
P₀(x)=1; P₁(x)=x; P₂(x)=(3 x 2−1 ¿/2; P₃(x)=(5 x 3−3 x ¿ /2;
Orice polinom Legendre de ordin mai mare sau egal cu 2 poate fi dedus cu ajutorul
formulei recursive:
n Pn ( x ) −( 2 n−1 ) x Pn−1 ( x ) + ( n−1 ) Pn −2 ( x )=0
Un polinom Legendre de ordin n poate fi exprimat și de relația:
n 2 n
1 d (x −1)
Pn ( x ) =
2n n ! dx n
Proprietăți:

 Orice polinom de grad n-1 sau mai mic este ortogonal cu polinomul Legendre de
ordin n, aceasta deoarece orice polinom de grad n-1 sau mai mic poate fi exprimat sub
forma unei combinații liniare de polinoame Legendre de ordin cel mult n-1.
 Orice polinom Legendre admite n rădăcini, toate situate în intervalul (-1,1).

Formula de calcul a integralei prin cuadratura Gauss-Legendre este:

b n

∫ f ( x ) dx= b−a
2
∑ Aₖf (x k )+ɛ (*)
a k=1

a+b b−a
unde: x k = + z
2 2 k
z k -punctele de bază ale cuadraturii Gauss-Legendre.
1

Aₖ=∫ Lₖ ( z ) dz ponderile cuadraturii Gauss-Legendre.

−1

ɛ-eroarea.
 Demonstrație
b

Pentru calculul integralei definite ∫ f ( x ) dx prin cuadratura Gauss-Legendre se face

a
schimbare de variabilă:
a+b b−a b−a
x= 2 + 2 z ; dx= 2 dz .

x=a=>z=-1; x=b=>z=1.
Integrala devine:
b 1

∫ f ( x ) dx= b−a ∫ g ( z ) dz
2 −1
(1)
a

Integrala ∫ g ( z ) dz se calculează aproximând funcția g(z) cu ajutorul polinoamelor de

−1
interpolare Lagrange L(z) având ca puncte de interpolare rădăcinile zᵢ ale polinoamelor
Legendre:
n n n
z −zi
g(z)=∑ g ( z k ) Lk ( z ) =∑ ∏ g( z k ) (2)
k =1 k=1 i=1 ,i ≠k z k −z i

Ținând cont de relațiile (1) și (2) se obține formula de calcul a integralei prin
cuadratura Gauss-Legendre.
Ponderile cuadraturii Aₖ se calculează conform relației (*) folosind polinoame de
interpolare Lagrange având ca puncte de interpolare punctele de bază zᵢ.
Pentru determinarea polinoamelor Legendre se aproximează funcția de interpolare
Lagrange g(z) cu polinomul de gradul 2n-1 de forma:

g(z)= Pn ( z ) Q ( z ) + R( z) (3)
Pₙ(z) este polinomul Legendre de gradul n.
Q(z) este un polinom oarecare având gradul maxim n-1.
R(z) este un polinom de gradul 2n-1 având proprietatea R( z k ¿=g(z k ).
Integrând pe intervalul [-1,1] relația (3), se obține:
1 1 1

∫ g ( z ) dz=∫ Pn ( z ) Q ( z ) dz +∫ R ( z ) dz (4)
−1 −1 −1

Dacă în relația (4) se pune condiția ca prima integrală să fie egală cu ultima:
 1 1

∫ g ( z ) dz=∫ R ( z ) dz (5)
−1 −1

1 n 1 n
unde: ∫ g ( z ) dz=∑ g ( z k ) ; ∫ R ( z ) dz=∑ R(z k) Ak (6)
−1 k=1 −1 k=1

rezultă că Pₙ(z) și Q(z) sunt ortogonale:

1

∫ Pn ( z ) Q ( z ) dz=0 (7)
−1

Luând pentru Q(z) cele mai simple polinoame de forma Q(z)= z k , k≤n-1 și înlocuind în
1
k
relația (7), se obține: ∫ Pn ( z ) z dx=0 , k=0,1, … , n−1 . (8)
−1

Relația (8) permite determinarea polinoamelor Legendre care conform proprietății

1

∫ Pn ( z ) Qk ( z ) dz=0 , k <n sunt ortogonale cu orice polinom Q(z).

−1

Ponderile cuadraturii Gauss-Legendre se determină conform relației (*) astfel:

1
Ak =∫ ¿ ¿
−1

Eroarea ɛ este dată de:

( b−a )2 n+1 ( n ! )4 f 2 n (ξ)
ɛ= 3 ξ∈(a , b)
[ ( 2n ! ) ] ( 2n+ 1)

Exemplu
0,35
6
Să se calculeze integrala I= ∫ 2
dx folosind formula de cuadratură
0 x −4
Gauss-Legendre pentru n=3.
0,35
6
I= ∫ 2
dx
0 x −4

1 d3 2 3 1 3
P3 ( z ) = 3 3
( z −1) = (5 z −3 z)
2 3! d x 2

P3 ( z ) =0❑ 5 z 3−3 z=0

⇒
 z ( 5 z 2−3 )=0

3 3
z 1=0 ; z 2=
√ 5 √
=0,7745967 ; z 3=− =−0,7745967
5
1 n
z−z i
Ak =∫ ∏ dz
−1 i=1 ,i ≠k z k −z i
1
( z−z 2)( z−z 3 )
A1=∫ dz
−1 ( z 1−z 2 ) ( z 1−z 3 )

1 1 1 1

A1=
1
∫
(Z 1−Z 2)( Z 1−Z 3 ) −1
[ z 2−z ( z 2+ z 3 ) + z 2 z 3 ] dz=
1
(Z 1−Z 2)( Z 1−Z 3 ) [∫
−1
2
z dz−( z 2 + z 3) ∫ z dz + z 2 z 3 ∫ dz =
−1 −1
] ( Z 1−
1
(z−z 1)( z− z3 )
A2=∫ dz
−1 ( z 2−z 1 ) ( z 2−z 3 )

1 1 1 1

A2=
1
∫
( Z 2−Z 1 ) ( Z 2−Z 3 ) −1
[ 2
z −z ( z 1 + z 3 ) + z 1 z 3 ] dz=
1
( Z 2−1 ) ( Z 2−Z3 ) [∫
−1
2
z dz−( z 1+ z3 ) ∫ z dz + z 1 z 3∫ dz =
−1 −1
] ( Z2 −Z
1
(z−z 1)( z−z 2)
A3 =∫ dz
−1 ( z3 −z1 ) ( z 3−z 2 )

A2= A 3=0,5555556

b−a b+a 0,35−0 0,35+0

Fac schimbare de variabilă: x= 2 z + 2 ❑⇒
x=
2
z+
2
0,35 0,35 0,35 0,35 0,35 0,35
x 1= z 1+ ; x2 = z 2+ ; x 3= z3 +
1 2 2 2 2 2
x 1=0,1750000 ; x 2=0,3105544 ; x 3=0,0394456.
b 3
b−a 0,35−0
I =∫ f ( x ) dx= ∑ A k f ( x k )= [ A1 f ( x 1 ) + A2 f ( x 2 ) + A3 f ( x 3 ) ]
a 2 i=1 2

6 6 6
f ( x1 )= 2
=−1,5115730 ; f ( x 2 ) = 2
=−1,5370601 ; f ( x 3 )= =−1,5005
(0,175) −4 ( 0,3105544 ) −4 ( 0,0394456 )2−4

0,35 0,35
I= [ 0,8888889 (−1,5115730 ) +0,5555556 (−1,5370601−1,5005837) ]= (−3,0312005 ) =−0,5304600
2 2

I=−0,5304600
 Calculând integrala prin metoda analitică se obține I=-0,5304599,
obținându-se eroare de 10−7 .

Bibliografie
1. Anton HADAR, Cristian PETRE, Cornel Marin, Adrian VOICU „METODE
NUMERICE IN INGINERIE”, Editura POLITEHNICA PRESS.
2. Richard L.Burden, J. Douglas Faires “Numerical Analysis”, Ninth Edition.