Note Curs AnalizaII

NOTE DE CURS
PRIMITIVE
1. Primitive
Definitie 1.1. Fie f ∶ I ⊂ R → R, I interval. Spunem că F ∶ I → R
este o primitivă a lui f dacă F ′ (x) = f (x), pentru orice x ∈ I.
Dacă F, G sunt primitive pentru f atunci există C ∈ R astfel ı̂ncât
F (x) = G(x) + C, pentru orice x ∈ I.
Definitie 1.2. Fie f ∶ I ⊂ R → R si F ∶ I → R o primitivă a sa.
Mulţimea tuturor primitivelor funcţiei f pe I se notează cu ∫ f dx sau
∫ f (x)dx şi se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f .
Astfel
∫ f (x)dx = F (x) + C,
pentru orice x ∈ I, unde cu C am notat mulţimea tuturor funcţiilor
constante pe I.
Reamintim ı̂n continuare primitivele funcţiilor elementare uzuale.
(1) ∫ 1dx = x + C,
x2
(2) ∫ xdx = 2 + C,
3
(3) ∫ x2 dx = x3 + C,
√ 3/2
(4) ∫ xdx = x3/2 + C,
(5) ∫ 1
x2 dx = − x1 + C, x≠0
√
(6) ∫ √1 dx
x
= 2 x + C, x>0
xα+1
(7) ∫ xα dx = α+1 + C, α ≠ −1
(8) ∫ dx
x = ln ∣x∣ + C, x≠0
ax
(9) ∫ ax dx = ln a + C, a ≠ 1, a>0
1
2 PRIMITIVE
(10) ∫ ex dx = ex + C
aαx
(11) ∫ aαx dx = α ln a + C, a ≠ 1, a>0
eαx
(12) ∫ eαx dx = α +C
Funcţii trigonometrice
(13) ∫ sin xdx = − cos x + C
(14) ∫ cos xdx = sin x + C
(15) ∫ sin αxdx = − cosααx + C, α≠0
(16) ∫ cos αxdx = sin αx

α + C, α≠0
(17) ∫ tgxdx = − ln ∣ cos x∣ + C, x ∈ R − {(2k + 1) π2 , k ∈ Z}
(18) ∫ ctgxdx = ln ∣ sin x∣ + C, x ∈ R − {kπ, k ∈ Z}
(19) ∫ dx
cos2 x = tgx + C, x ∈ R − {(2k + 1) π2 , k ∈ Z}
(20) ∫ dx
sin2 x
= −ctgx + C, x ∈ R − {kπ, k ∈ Z}
(21) ∫ dx
x2 +1 = arctgx + C
(22) ∫ dx
x2 +a2 = a1 arctg xa + C
(23) ∫ dx
x2 −a2 = 1
2a ln ∣ x+a
x−a
∣+C
(24) ∫ √ dx
1−x2
= arcsin x + C, x ∈ (−1, 1)
(25) ∫ √ dx
a2 −x2
= arcsin xa + C, x ∈ (−a, a)
√
(26) ∫ √ dx
x2 +a2
= ln(x + x2 + a2 ) + C,
√
(27) ∫ √xdx2 −a2
= ln ∣x + x2 − a2 ∣ + C.
Operaţii Fie f , g ∶ I → R şi a, b ∈ R. Dacă f şi g au primitive pe I
atunci şi af + bg are primitivă şi
∫ (af (x) + bg(x))dx = a ∫ f (x)dx + b ∫ g(x)dx

pentru orice a, b ∈ R.
NOTE DE CURS 3
2. Metode de calcul
1. Integrarea prin parţi
Dacă f, g sunt de clasă C 1 (I) atunci
∫ f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − ∫ f (x)g(x)dx.

′ ′
2. Schimbarea de variabilă Dacă F ∶ J → R este o primitivă a

funcţiei f ∶ J → R şi dacă φ ∶ I → J este o funcţie derivabilă pe I.
Atunci
∫ f (φ(x))φ (x)dx = F (φ(x)) + C, pentru orice x ∈ I.
′
P (x)
3. Primitivele funcţiilor raţionale ∫ Q(x) dx, P , Q polinoame şi
Q(x) ≠ 0, pentru orice x ∈ I.
Cazul I Dacă gr(P ) ≥ gr(Q) efectuăm ı̂mpărţirea şi obţinem astfel
P (x) P1 (x)
= C(x) + ,
Q(x) Q(x)
unde C este polinom şi gr(P1 ) < gr(Q). Folosim ı̂n continuare descom-
punerea ı̂n factori ireductibili a polinomului Q,
Q(x) = (x − a1 )k1 . . . (x − al )kl (x2 + b1 x + c1 )m1 . . . (x2 + bn x + cn )mn ,
b2j − 4cj < 0, j = 1, n şi obţinem descompunerea ı̂n fracţii simple
P1 (x) l
Aj1 Aj2 Ajkj
= ∑( + + ... )+
Q(x) j=1 x − aj (x − aj ) 2 (x − aj )kj
n
Bj1 x + Cj1 Bj2 x + Cj2 Bjmj x + Cjmj
+ ∑( + 2 + ... 2 ),
j=1 x + bj x + cj (x + bj x + cj )
2 2 (x + bj x + cj )mj
unde Aji , aj , Bji , Cji , bj si cj sunt numere reale.
Cazul II Dacă gr(P ) < gr(Q) procedăm ca mai ı̂nainte folosind
descompunerea ı̂n fracţii simple.
3. Probleme propuse
1. Determinaţi
(1) ∫ cos x
sin x dx;
(2) ∫ (x3 − 6x)dx;
(3) ∫ √ x dx;
x2 +1
√
1+ x+x
(4) ∫ x dx;
4 PRIMITIVE
(5) ∫ (x2 + 1 + x21+1 )dx;

√
(6) ∫ t(t2 + 3t + 2)dt;
(7) ∫ (ex − 2x2 )dx;
(8) ∫ (cos x + x2 )dx.

2. Calculaţi
(1) ∫ sin x
(1−cos x)3 dx, x ∈ (0, π2 ];
cos3 x
(2) ∫ sin x dx, x ∈ (0, π2 ];
(3) ∫ dx
3 sin2 x−8 sin x cos x+5 cos2 x
, x ∈ (0, π2 );
(4) ∫ 2tgx+3
sin2 x+2 cos2 x
dx, x ∈ (0, π2 );
dx
(5) ∫ sin x+2 cos x+3 ;
dx
(6) ∫ 5−cos x.
3. Folosind integrarea prin părţi calculaţi:
(1) ∫ x sin xdx;
(2) ∫ ln xdx;
(3) ∫ t2 et dt;
(4) ∫ ex sin xdx;
(5) ∫ ex cos xdx;
(6) ∫ xe2x dx;
(7) ∫ x cos(5x)dx;
(8) ∫ (x2 + 2x) cos xdx;
(9) ∫ s2s ds;

√
(10) ∫ ln 3 xdx.
4. Folosind integrarea prin părţi demonstraţi formulele de recurenţă:
NOTE DE CURS 5
(1) ∫ sinn xdx = − n1 cos x sinn−1 x + n−1

n ∫ sin
n−2
xdx, pentru orice n ≥
2;
(2) ∫ (ln x)n dx = x(ln x)n − n ∫ lnn−1 xdx;
(3) ∫ xn ex dx = xn ex − n ∫ xn−1 ex dx;
(4) (1 − 2n) ∫ 1
(x2 +a2 )n dx = x
(x2 +a2 )n − a2 ∫ 1
(x2 +a2 )n+1 dx.
5. Folosind formula de schimbare de variabilă, determinaţi:

√
(1) ∫ 2x 1 + x2 dx;
(2) ∫ x3 cos(x4 + 2)dx;

√
(3) ∫ 2x + 1dx;
(4) ∫ √ x dx;
1−4x2
√
(5) ∫ x5 1 + x2 dx.
6. Calculaţi:
2
(1) ∫ xe−x dx;
√
(2) ∫ x2 x3 + 1dx;
(3) ∫ sin2 θ cos θdθ;

x3
(4) ∫ x4 −5 dx;
√
(5) ∫ ex 1 + ex dx;
√
sin x
(6) ∫ √ dx;
x
x
(7) ∫ x4 +1 dx;
(8) ∫ cos3 θ sin θdθ;

x
(9) ∫ x2 +4 dx;
sin 2x
(10) ∫ 1+cos2 x dx.
7. Aflaţi primitivele funcţiilor raţionale:

6 PRIMITIVE
x3 +x
(1) ∫ x−1 dx;
x+2
(2) ∫ (x+1)(x−2) dx;
2x+1
(3) ∫ 3x+5 dx;
4x2 −3x+2
(4) ∫ 4x2 −4x+3 dx;
x2 +2x−1
(5) ∫ 2x3 +3x2 −2x dx;
x4 −2x2 +4x+1
(6) ∫ x3 −x2 −x+1 dx;
2x2 −x+4
(7) ∫ x3 +4x dx.
4. Integrala definită
Definitie 4.1. Fie I = [a, b] un interval. Se numeşte diviziune a in-
tervalului I orice submulţime ∆ = {x0 , x1 , . . . , xn } ⊂ [a, b] astfel ı̂ncât
a = x0 < x1 < ⋅ ⋅ ⋅ < xn = b, iar numărul ∥∆∥ = max(xi − xi−1 ) se numeşte
1≤i≤n
norma diviziunii ∆.
5. Sume Riemann. Criteriul de integrabilitate Riemann

Fie f ∶ [a, b] → R, ∆ ∶ a = x0 < x1 < ⋅ ⋅ ⋅ < xi−1 < xi < ⋅ ⋅ ⋅ < xn = b o
diviziune a intervalului [a, b] şi x∗i ∈ [xi−1 , xi ] un punct oarecare. Dacă
notăm cu ξ = (x∗1 , x∗2 , . . . , x∗n ), atunci suma Riemann 1 asociată funcţiei
f , diviziunii ∆ şi punctelor intermediare x∗i se notează cu σ∆ (f ; ξ) şi
este prin definiţie
n
σ∆ (f ; ξ) = ∑ f (x∗i )(xi − xi−1 ).
i=1
1Bernhard Riemann (1826-1866) şi-a făcut doctoratul sub conducerea legendaru-

lui Gauss la Universitatea Götingen. Riemann are contribuţii majore ı̂n teoria
funcţiilor de o variabilă complexă, ı̂n fizică matematică, teoria numerelor şi funda-
mentele geometriei. Conceptul larg al lui Riemann legat de spaţiu şi de geometrie
s-a dovedit a fi potrivit 50 de ani mai târziu pentru teoria generală a relativităţii a
lui Einstein.
NOTE DE CURS 7
Definitie 5.1. f ∶ [a, b] → R este integrabilă (integrabilă ı̂n sensul

lui Riemann)pe [a, b] dacă există un număr real finit I cu proprietatea:
∀ > 0, ∃δ astfel ı̂ncât ∀∆ cu ∥∆∥ < δ şi ∀ξ = (x∗1 , . . . , x∗n ) ⇒ ∣σ∆ (f, ξ)−
I∣ < .
Observaţii 5.2. ● Definiţia ne spune că integrala definită a unei

funcţii integrabile poate fi aproximată cu orice grad de exacti-
tate de o sumă Riemann.
● Dacă f este pozitivă atunci suma Riemann poate fi interpretată

ca suma ariilor dreptunghiurilor de aproximare aşa cum se ob-
servă din figura de mai sus.
b
● Comparând observăm că integrala definită ∫a f (x)dx poate fi
interpretată ca fiind aria de sub curba y = f (x) de la a la b.
● Dacă f ia şi valori pozitive şi negative ca ı̂n figura următoare,

atunci suma Riemann este suma ariilor dreptunghiurilor care
rămân deasupra axei ox− cele de sub axa ox şi astfel când trecem
la limită obţinem
b
∫a f (x)dx = A1 − A2
8 PRIMITIVE
unde A1 este aria regiunii de deasupra axei ox iar A2 este aria

regiunii de sub axa ox.
Teorema 5.3. Dacă f este integrabilă pe [a, b] atunci f este marginită

pe [a, b].
Teorema 5.4 (Criteriul de integrabilitate al lui Riemann). Condiţia
necesară şi suficientă ca f ∶ [a, b] → R să fie integrabilă pe [a, b] este să
existe I ∈ R(finit) cu proprietatea:
∀{∆n } diviziuni ale intervalului [a, b] cu ∥∆n ∥ → 0 şi
ξ (n) orice punct intermediar pentru ∆n să avem lim σ∆n (f, ξ (n) ) = I
n→∞
6. Clase de funcţii integrabile

(1) Dacă f ∶ [a, b] → R este continuă atunci f este integrabilă pe
[a, b].
(2) Dacă f ∶ [a, b] → R este monotonă atunci f este integrabilă pe

[a, b].
(3) Orice funcţie continuă pe porţiuni este integrabilă.

Definitie 6.1. f ∶ [a, b] → R este continuă pe porţiuni dacă
există a = x0 < x1 < ⋅ ⋅ ⋅ < xi−1 < xi < ⋅ ⋅ ⋅ < xn = b, astfel ı̂ncât
f este continuă pe (xi−1 , xi ) pentru orice i = 1, n, f (xi − 0) şi
f (xi + 0) sunt finite.
(4) Fie f ∶ [a, b] → R integrabilă. Dacă g ∶ [a, b] → R este o funcţie
astfel ı̂ncât există A ⊂ [a, b] finită astfel ı̂ncât g(x) = f (x),
∀x ∈ [a, b] − A atunci g este integrabilă şi
b b
∫a g(x)dx = ∫a f (x)dx.
Cu alte cuvinte valoarea unei integrale definite nu se schimbă
dacă modificăm funcţia de sub integrală ı̂ntr-un număr finit de
puncte.
Simbolul ”∫ ” a fost introdus de Leibniz şi se numeşte semnul integral.
Acest”S” alungit a fost ales deoarece o integrală este o limită de sume.
NOTE DE CURS 9
Exemplul 6.2. Arătaţi că f (0) = 0 şi f (x) = 1/x, x ∈ (0, 1] nu este
integrabilă pe [0, 1].
Primul termen ı̂n suma Riemann poate fi oricât de mare.
7. Proprietăţi ale integralei definite

a
(1) ∫a f (x)dx = 0
a b
(2) ∫b f (x)dx = − ∫a f (x)dx
b
(3) ∫a cdx = c(b − a)
(4) Dacă f, g ∶ [a, b] → R sunt integrabile, atunci αf + βg este inte-

grabilă pe [a, b] şi
b b b
∫a [αf (x) + βg(x)]dx = α ∫a f (x)dx + β ∫a g(x)dx,
pentru orice α, β ∈ R.
c b b
(5) ∫a f (x)dx + ∫c f (x)dx = ∫a f (x)dx.
(6) Dacă f şi g sunt integrabile atunci f g este integrabilă.
(7) Dacă f, g ∶ [a, b] → R sunt integrabile şi f ≤ g pe [a, b] atunci

b b
∫a f (x)dx ≤ ∫a g(x)dx.
(8) Dacă m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b] atunci

b
m(b − a) ≤ ∫ f (x)dx ≤ M (b − a).
a
(9) Dacă f este integrabilă atunci ∣f ∣ este integrabilă şi

b b
∣∫ f (x)dx∣ ≤ ∫ ∣f (x)∣dx.
a a
10 PRIMITIVE
(10) Dacă f este continuă pe [−a, a] atunci

a a
(a) dacă f este pară atunci ∫−a f (x)dx = 2 ∫0 f (x)dx.
a
(b) dacă f este impară atunci ∫−a f (x)dx = 0.
8. Valoarea medie a unei funcţii

Este uşor să determinăm valoarea medie pentru un număr finit de
numere y1 , y2 , . . . , yn ca fiind
y1 + y2 + ⋅ ⋅ ⋅ + yn
ym = .
n
Dar ne punem ı̂ntrebarea cum calculăm media temperaturii ı̂n timpul
zilei dacă avem o infinitate de date legate de temperatură?
Figura de mai sus ne arată graficul funcţiei temperatură T (t) unde t

este măsurat ı̂n ore şi T ı̂n grade Celsius şi o presupunere a valorii
medii a temperaturii.
În general, să ı̂ncercăm să calculăm valoarea medie a unei funcţii
y = f (x), a ≤ x ≤ b. Se divizează intervalul [a, b] ı̂n n subintervale
egale fiecare având lungimea de ∆x = (b − a)/n. Apoi alegem punctele
intermediare x∗1 , x∗2 , . . . , x∗n din intervalele mai mici din diviziune şi
calculăm media numerelor f (x∗1 ), f (x∗2 ), . . . , f (x∗n ):
f (x∗1 ) + f (x∗2 ) + ⋅ ⋅ ⋅ + f (x∗n )
.
n
NOTE DE CURS 11
(De exemplu, dacă n = 24 şi f reprezintă funcţia temperatură aceasta

ı̂nseamnă că luăm citirea temperaturii la fiecare oră şi apoi facem media
lor.) Putem scrie n = (b − a)/∆x şi valoarea medie devine
f (x∗1 ) + f (x∗2 ) + ⋅ ⋅ ⋅ + f (x∗n ) 1 n
= ∑ f (x∗i )∆x.
(b − a)/∆x b − a i=1
Când n creşte
1 n 1 b
∑ f (x∗i )∆x = f (x)dx.
b − a ∫a
lim
n→∞ b − a
i=1
Exemplul 8.1. Determinaţi valoarea medie a funcţiei f (x) = 1 + x2 pe

intervalul [−1, 2].
2
Soluţie fmedie = 2−(−1)
1
∫−1 f (x)dx = 2.
Dacă T (t) este temperatura ca funcţie de timpul t, ne putem ı̂ntreba
dacă există un moment de timp specific când temperatura este egală cu
media temperaturii. De exemplu, funcţia din figura anterioară vedem
că sunt două astfel de momente de timp: chiar ı̂nainte de prânz şi chiar
ı̂nainte de miezul nopţii. În general, există un număr c ı̂n care valoarea
funcţiei este exact valoarea mediei? Adică f (c) = fmedie ? Următorul
rezultat ne răspunde la această ı̂ntrebare dar este adevărat doar pentru
funcţi continue.
Teorema 8.2 (Teorema de medie). Dacă f este continuă pe [a, b]
atunci există un număr c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
1 b
f (c) = fmedie = ∫ f (x)dx
b−a a
sau
b
∫a f (x)dx = f (c)(b − a).
Exemplul 8.3. Cum f (x) = 1 + x2 este continuă pe intervalul [−1, 2]

există c ∈ [−1, 2] astfel ı̂ncât
2
∫−1 (1 + x )dx = f (c)(2 − (−1)).
2
12 PRIMITIVE
În particular putem să-l determinăm pe c deoarece fm = 2 şi astfel

f (c) = fm = 2 de unde c2 + 1 = 2 adică c = ±1.
Mai general avem următorul rezultat:

Teorema 8.4. Dacă f ∶ [a, b] → R este continuă şi g ∶ [a, b] → R este
integrabilă cu g ≥ 0 sau g ≤ 0 pe [a, b] atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
b b
∫a f (x)g(x)dx = f (c) ∫ g(x)dx.
a
9. Formula Leibniz-Newton
x
Teorema 9.1. Fie f ∶ [a, b] → R continuă şi fie F (x) = ∫a f (t)dt,
pentru orice x ∈ [a, b]. Atunci F este derivabilă cu F ′ (x) = f (x),
pentru orice x ∈ (a, b).
Orice functie continuă admite primitive.
Demonstraţie.
x x+h x
F (x + h) − F (x) ∫ f (t)dt + ∫x f (t)dt − ∫a f (t)dt
lim = lim a
h→0 h h→0 h
x+h
∫ f (t)dt t.medie f (ξ)h
= lim x = lim = f (x),
h→0 h h→0 h
deoarece f este continua si ξ este intre x si x + h.
x
√
Exemplul 9.2. Găsiţi g ′ (x) dacă g(x) = ∫0 1 + t2 dt.
Teorema 9.3. (Formula Leibniz-Newton) Fie F ∶ [a, b] → R de clasa
C 1 . Atunci
b
F (b) − F (a) = ∫ F ′ (x)dx.
a
NOTE DE CURS 13
x
Demonstraţie. Fie g(x) = ∫a F ′ (t)dt. Ştim că g ′ (x) = F ′ (x) x ∈ (a, b).
Dacă F este o primitivă a lui F ′ ştim că orice două primitive diferă
printr-o constantă
F (x) = g(x) + C, x ∈ (a, b).
Cum F , g sunt continue pe [a, b] trecem la limită x → a şi x → b pentru
a obţine
F (x) = g(x) + C, x ∈ [a, b].
Atunci
F (b) − F (a) = g(b) + C − g(a) − C = g(b).

Teorema poate fi interpretată ı̂n termeni fizici.
Exemplul 9.4. Ce este greşit ı̂n calculele următoare?
3 1 13
∫−1 x2 dx = − x ∣−1 = −4/3.
Formula de mai sus poate fi aplicată la tot felul de schimbări de rate
ı̂n ştiinţele naturale. Iată câteva exemple:
(1) Dacă v(t) este volumul de apă dintr-un rezervor la momentul t
atunci derivata sa v ′ (t) este rata cu care apa curge din rezervor
ı̂n raport cu t. Astfel,
t2
∫t v ′ (t)dt = v(t2 ) − v(t1 )
1
reprezintă schimbarea cantităţii de apă ı̂n rezervor intre timpul

t1 şi timpul t2 .
(2) Dacă masa unei tije măsurată de la capătul stâng la un punct

x este m(x) atunci densitatea liniară este ρ(x) = m′ (x) şi astfel
b
∫a ρ(x)dx = m(b) − m(a)
este masa segmentului de tijă care rămâne ı̂ntre x = a şi x = b.
Exemplul 9.5. O particulă se mişcă de-a lungul unei drepte astfel
viteza sa ca funcţie de timpul t este v(t) = t2 − t − 6 (măsurată ı̂n metri
pe secundă).
(1) Găsiţi deplasarea particulei ı̂n perioada de timp cuprinsă ı̂ntre
1 ≤ t ≤ 4;
(2) Determinaţi distanţa parcursă ı̂n această perioadă de timp.

Soluţie
14 PRIMITIVE
(1) Deplasarea este

s(4) − s(1) = −9/2.
Aceasta ı̂nseamnă că particula s-a mişcat 4.5m spre stânga.
(2) Să observăm că v(t) = (t − 3)(t + 2) ≤ 0 pe intervalul [1, 3] şi

este pozitivă pe [3, 4]. Astfel, distanţa parcursă este
4 3 4
∫1 ∣v(t)∣dt = ∫1 (−v(t))dt + ∫3 v(t)dt = 61/6 ≈ 10.17m.
10. Probleme propuse

3
1. Evaluaţi ∫1 ex dx.
2. Determinaţi aria de sub parabola y = x2 de la 0 la 1.
3. Determinaţi aria de sub curba y = cos x când x ∈ [0, b], unde
0 ≤ b ≤ π/2.
4. Folosiţi teorema fundamentală a calculului integral pentru a de-
termina derivatele funcţiilor:
x
√
(1) g(x) = ∫0 t + t3 dt;
x
(2) g(x) = ∫1 ln(1 + t2 )dt;
x
(3) g(x) = ∫1 1
t3 +1 dt;
2
(4) R(y) = ∫y t3 sin tdt;
3x 2
(5) g(x) = ∫2x uu2 −1
+1 du.
3x 0 3x
(Indicaţie: ∫2x = ∫2x + ∫0 ).
5. Evaluaţi integralele
3
(1) ∫1 (x2 + 2x − 4)dx;
1
(2) ∫0 x4/5 dx;
2
(3) ∫0 x(2 + x5 )dx;
1
(4) ∫0 (xe + ex )dx;
π sin x dacă 0 ≤ x < π/2

(5) ∫0 f (x)dx, unde f (x) = {
cos x dacă π/2 ≤ x ≤ π.
π 2 dacă − 2 ≤ x ≤ 0
(6) ∫0 f (x)dx, unde f (x) = { .
4 − x2 dacă 0 < x ≤ 2.
NOTE DE CURS 15
6. Evaluaţi
x4
(1) ∫ x−1 dx;
3t−2
(2) ∫ t+1 dt;
5x+1
(3) ∫ (2x+1)(x−1) dx;
y
(4) ∫ (y+4)(2y−1) dy;
2
(5) ∫ 2x2 +3x+1 dx;
1 x−4
(6) ∫0 x2 −5x+6 dx;
0 3
(7) ∫−1 xx2 −3x+2
−4x+1
dx;
2 x3 +4x2 +x−1
(8) ∫1 x3 +x2 dx;
2 4y 2 −7y−12
(9) ∫1 y(y+2)(y−3) dy;
3 x(3−5x)
(10) ∫2 (3x−1)(x−1)2 dx;
x4 +9x2 +x+2
(11) ∫ x2 +9 dx;
10
(12) ∫ (x−1)(x2 +9) dx;
x2 −x+6
(13) ∫ x3 +3x dx;
x+4
(14) ∫ x2 +2x+5 dx.
16 PRIMITIVE
11. Integrale improprii

Teoria integralei definite s-a făcut până acum pentru funcţii mărginite
definite pe un interval compact. În continuare extindem această teorie
pentru funcţii care nu mai sunt mărginite sau care nu mai au intervalul
b
de definiţie mărginit: ∫a f (x)dx sau ∫a f (x)dx cu f nemărginită pe
∞
[a, b]. Unele dintre cele mai importante aplicaţii ale integralelor im-
proprii sunt distribuţiile de probabilitate ce vor fi studiate la cursul de
ecuaţii diferenţiale.
t 1
Exemplul 11.1. Fie ∫1 x2 dx = 1 − 1/t, pentru orice t ≥ 1.
Observăm că aria de sub graficul funcţiei y = f (x) este A(t) = 1−1/t < 1
pentru orice t ≥ 1. Trecând la limită
lim A(t) = 1
t→∞
şi astfel
aria din desenul de mai sus este 1.

t
Exemplul 11.2. Fie ∫1 x1 dx = ln t = A(t) atunci trecând la limită
obţinem că
lim A(t) = ∞.
t→∞
NOTE DE CURS 17
Definitie 11.3. Fie f ∶ [a, b) → R, b finit sau nu (f ∶ (a, b] → R, a

finit sau nu). Presupunem că f este integrabilă pe intervalul compact
[a, u], pentru orice a < u < b(respectiv f integrabilă pe [u, b], pentru
b
orice a < u < b). Spunem că ∫a f (x)dx este convergentă dacă există şi
u b
este finită lim ∫ f (x)dx(respectiv lim ∫ f (x)dx) şi notăm
u↗b a u↘a u
b u
(v) ∫ f (x)dx = lim ∫ f (x)dx,
a u↗b a
respectiv
b b
(v) ∫ f (x)dx = lim ∫ f (x)dx.
a u↘a u
Dacă limita fie nu există fie este infinită spunem că integrala este di-
vergentă.
18 PRIMITIVE
Observaţia 11.4. Astfel ∫1 x12 dx este convergentă şi valoarea ei este

∞
1, iar ∫1 x1 dx este divergentă.

∞
convergentă dacă α > 1

={
∞ dx
Exemplul 11.5. ∫1 xα
divergentă dacă α ≤ 1.
∞ dx
este convergentă, iar ∫1 √dxx dx este divergentă.
∞
∫1 x2
b
Exemplul 11.6. ∫a dx
(b−x)α , unde b este finit este convergentă dacă α < 1
şi
b dx (b − a)1−α
(v) ∫ =
a (b − x)α 1−α
şi este divergentă dacă α ≥ 1.

2 2 dx
În particular, ∫1 √dx
2−x
este convergentă, iar ∫1 2−x este divergentă.
dx b
Exemplul 11.7. Analog ∫a (x−a) α , unde a este finit este convergentă
1
pentru α < 1 şi divergentă pentru α ≥ 1. În particular, ∫0 √dxx este
1 dx
convergentă, iar ∫0 x este divergentă.
Dacă avem un punct c ı̂n care funcţia este nemărginită şi vrem
b c
∫a f (x)dx cu c ∈ (a, b) atunci studiem natura integralelor I1 = ∫a f (x)dx
b
şi I2 = ∫c f (x)dx. Dacă ambele sunt convergente atunci şi integrala
dată este convergentă şi valoarea ei este suma valorilor integralelor I1
şi I2 iar dacă una dintre ele este divergentă atunci şi integrala dată este
NOTE DE CURS 19
tot divergentă.
Nu ı̂ntodeauna putem calcula integralele pentru a stabili dacă acestea

sunt convergente sau nu şi totuşi avem nevoie să stabilim natura.
Teorema 11.8. (Criteriul de comparaţie) Fie f , g ∶ [a, b) → R+ in-

tegrabile pe [a, u] pentru orice a < u < b şi f (x) ≥ g(x), pentru orice
x ∈ [a, b). Atunci
b b
1) Dacă ∫a f (x)dx este convergentă atunci şi ∫a g(x)dx este conver-
gentă;
b b
2) Dacă ∫a g(x)dx este divergentă atunci şi ∫a f (x)dx este diver-
gentă.
∞ cos2 x
Exemplul 11.9. ∫1 √ dx
x x
Teorema 11.10. Fie f ∶ [a, ∞) → R+ integrabilă pe [a, u], oricare ar

fi a < u.
1. Dacă ∃α > 1 astfel ı̂ncât lim xα f (x) = ` (există şi este finită)
x→∞
atunci ∫a f (x)dx este convergentă.
∞
2. Dacă ∃α ≤ 1 astfel ı̂ncât lim xα f (x) > 0 atunci ∫a f (x)dx este

∞
x→∞
divergentă.
20 PRIMITIVE
Teorema 11.11. Fie f ∶ [a, b) → R+ , b finit cu f integrabilă pe [a, u],

pentru orice a < u < b (respectiv f ∶ (a, b] → R+ , a finit şi f integrabilă
pe [u, b],pentru orice a < u < b.)
1. Dacă ∃α < 1 astfel ı̂ncât lim(b − x)α f (x) = ` (respectiv lim(x −
x↗b x↘a
a)α f (x) = `)(există şi este finită) atunci
b
∫a f (x)dx este convergentă.
2. Dacă ∃α ≥ 1 astfel ı̂ncât lim(b − x)α f (x) > 0 (respectiv lim(x −
x↗b x↘a
a)α f (x) > 0) rezultă că
b
∫a f (x)dx este divergentă.

1. Explicaţi de ce următoarele integrale sunt improprii:
2 x
(1) ∫1 x−1 dx;
∞ 1
(2) ∫0 1+x2 dx;
∞ 2
(3) ∫−∞ x2 e−x dx.
2. Determinaţi aria de sub curba y = 1/x3 de la x = 1 la x = t şi apoi
evaluaţi-o pentru t = 10, 100, 1000. Apoi determinaţi aria totală de sub
curbă pentru x ≥ 1.
3. Stabiliţi natura următoarelor integrale şi calculaţi-le pe cele con-
vergente
∞ 1
(1) ∫3 (x−2) 3/2 ;
0 1
(2) ∫−∞ 3−4x dx;
∞ 1
(3) ∫0 √
4
1+x
dx;
∞ 1
(4) ∫1 (2x+1)3 dx;
∞
(5) ∫2 e−5t dt;
1 3
(6) ∫0 x5 dx;
∞ 2
(7) ∫−∞ xe−x dx;
5 1
(8) ∫0 √
3
5−x
dx.
NOTE DE CURS 21
4.
∞
(1) Arătaţi că ∫−∞ xdx este diveregentă.
(2) Arătaţi că

t
lim ∫ xdx = 0.
t→∞ −t
Aceasta ne arată că nu putem defini
∞ t
∫−∞ f (x)dx = lim ∫ f (x)dx.
t→∞ −t
5. Să se stabilească natura următoarelor integrale şi să se calculeze:

(1) ∫0 e−ax cos bxdx, a, b > 0;
∞
(2) ∫0 e−ax sin bxdx, a, b > 0.

∞
Soluţie. (1) Notăm cu

u
L = lim ∫ e−ax cos bxdx
u→∞ 0
şi integrând de două ori prin părţi, obţinem:

u
u
−ax sin bx sin bx
L = lim (e ∣ −∫ (−a)e−ax dx)
u→∞ b 0
0 b
a u
=
b u→∞ ∫0
lim e−ax sin bxdx
u
a u
−ax cos bx cos bx
= lim (−e ∣ + ∫ (−a)e−ax dx)
b u→∞ b 0 0 b
a a2
= 2 − 2 L.
b b
Rezultă că L = a ∞
şi integrala ∫0 e−ax cos bxdx este convergentă şi
a2 +b2
∞ a
∫0 e cos bxdx = a2 + b2 .
−ax
(ii) Analog obţinem

∞ b
∫0 e−ax sin bxdx =.
+ b2 a2
6. Arătaţi că următoarea integrală este divergentă
2 dx
∫1 ln x .
Soluţie. Deoarece
ln x = ln(1 + (x − 1)) ≤ x − 1,
22 PRIMITIVE
pentru orice x ≥ 1 rezultă că

1 1
≥ , x > 1.
ln x x − 1
2 dx 2
Cum ∫1 x−1 este divergentă deducem că ∫1 dxx
ln x este divergentă.
7. Studiaţi natura următoarelor integrale:
2 dx
(1) ∫1 √(x+1)(2−x) 3
;
2 dx
(2) ∫1 √
(x+1)(2−x)
;
6 x2 +2
(3) ∫3 √5
(x−3)2 (6−x)3
dx;
9 xdx
(4) ∫2 √3
(x−2)5 (x−9)2
.
3 √
=
(2−x) 2
Soluţie. (1) Deoarece lim √(x+1)(2−x) 3
3 este finită rezultă că
x↗2
2 dx
∫1 √
(x + 1)(2 − x)3
este convergentă. √
2−x
(2) Cum lim √(x+1)(2−x) = 3 > 0 obţinem că integrala
x↗2
2 dx
∫1 √
(x + 1)(2 − x)
este divergentă.
(3) Funcţia de sub integrală este nemărginită ı̂n x = 3 şi x = 6. Vom
scrie
6 x2 + 2 4 x2 + 2
∫3 √ dx = ∫ √ dx
5
(x − 3)2 (6 − x)3 3 5
(x − 3)2 (6 − x)3
6 x2 + 2
+∫ √ dx = I1 + I2 .
4 5
(x − 3)2 (6 − x)3
I1 are funcţia de sub integrală nemărginită ı̂n x = 3, iar I2 ı̂n x = 6.
Cum
x2 + 2 2 x2 + 2 11
lim √ ⋅ (x − 3) 5 = lim √ = √
(x − 3)2 (6 − x)3 (6 − x)3
x↘3 x↘3 5
5 5
27
rezultă că I1 este convergentă. Deoarece
x2 + 2 3 x2 + 2 38
lim √ ⋅ (6 − x) 5 = lim √ = √
x↗6 5 (x − 3)2 (6 − x)3 x↗6 5 (x − 3)2 5
27
rezultă că şi I2 este convergentă. Conchidem astfel că I este conver-
gentă. (4) Funcţia este nemărginită ı̂n x = 2 şi x = 9. Considerăm ca
5 9
şi la integrala anterioară, I1 = ∫2 √3
xdx
(x−2)5 (x−9)2
şi I2 = ∫5 √3
xdx
(x−2)5 (x−9)2
,
NOTE DE CURS 23
unde I1 are funcţia nemărginită ı̂n x = 2 şi I2 ı̂n x = 9. Pentru a

determina natura integralei I1 calculăm
x 5 x 2
lim √ ⋅ (x − 2) 3 = lim √ = √
x↘2 3 (x − 2)5 (x − 9)2 x↘2 3 (x − 9)2 3
49
rezultă că I1 este divergentă. Prin urmare şi I este divergentă.
8. Se numeşte funcţia beta sau integrala lui Euler de prima
speţă urmatoarea integrală generalizată cu parametri
1
B(a, b) = ∫ xa−1 (1 − x)b−1 dx, a, b > 0.
0
1
1
Pentru a studia convergenţa studiem ∫02 xa−1 (1 − x)b−1 dx şi ∫ 1 xa−1 (1 −
2
x)b−1 dx.
Convergenţa pe (0, 12 ]: dacă a ≥ 1 nu se pune problema convergenţei
deoarece funcţia de sub integrală este continuă pe [0, 21 ]. Dacă 0 < a < 1
1
atunci lim x1−a xa−1 (1 − x)b−1 = 1, α = 1 − a < 1 deci ∫02 xa−1 (1 − x)b−1 dx
x→0
este convergentă.
Convergenţa pe [ 21 , 1): Dacă b ≥ 1 atunci nu se pune problema
convergenţei, iar dacă 0 < b < 1 atunci lim(1 − x)1−b xa−1 (1 − x)b−1 = 1
x↗1
finită cu α = 1 − b < 1 şi astfel integrala este convergentă.
B(1, 1) = 1 şi B(a, b) este convergentă pentru orice a, b > 0.
Dacă a > 1 atunci arătaţi că
a−1
B(a, b) = B(a − 1, b).
a+b−1
În particular pentru m, n ∈ N∗ , m ≥ 2 avem
(m − 1)!(n − 1)!
B(m, n) = .
(m + n − 1)!
9.
Se numeşte funcţia gama sau funcţia lui Euler de speţa a II-a
urmatoarea integrală generalizată cu parametru
∞
Γ(a) = ∫ e−x xa−1 dx, a > 0.
0
Sudiaţi convergenţa integralei.
Dacă a ≥ 1 atunci nu se pune problema convergenţei pe [0, 1] deoarece
func tia de sub integrală este continuă. Dacă 0 < a < 1 atunci lim x1−a e−x xa−1 =
x↘0
1
∫0
1 finită şi astfel este convergentă deoarece α = 1 − a < 1.
a+1
Pentru ∫1 : Deoarece lim x2 e−x xa−1 = lim xex = 0, α = 2 > 1 rezultă
∞
x→∞ x→∞
∞
că ∫1 este convergentă. În concluzie Γ(a) este convergentă pentru
24 PRIMITIVE
orice a > 0. În plus, Γ(1) = 1 si Γ(a + 1) = ∫0 e−x xa dx = −xa e−x ∣∞

0 +
∞
a ∫0 e x dx = aΓ(a).(Funcţia Γ generalizează factorialul)

∞ −x a−1
√
Exemplul 12.1. (Integrala Poisson) ∫0 e−x dx = 2π . Atunci Γ( 12 ) =
∞ 2
√
∞ e−t2
∫0 √x dx = ∫0 t 2tdt = 2 ∫0 e dt = 2 2 = π. În continuare, Γ( 2 ) =
∞ e−x ∞ −t2 π 3
√ √
Γ( 12 + 1) = 21 Γ( 12 ) = π
2 , Γ( 52 ) = 23 Γ( 32 ) = 3 π
4 .
Teorema 12.2 (Cauchy). Fie f ∶ [a, b) → R, b finit sau infinit şi

f integrabilă pe [a, u], pentru orice a < u < b. Condiţia necesară şi
b
suficientă că ∫a f (x)dx să fie convergentă este
u′′
∀ > 0, ∃a < δ < b astfel ı̂ncât ∣∫ f (x)dx∣ < ∀u′ , u′′ ∈ (δ , b).
u′
b b
Definitie 12.3. ∫a f (x)dx se numeşte absolut convergentă dacă ∫a ∣f (x)∣dx
este convergentă.
b b
Teorema 12.4. Dacă ∫a f (x)dx este absolut convergentă atunci ∫a f (x)dx
este convergentă.
Teorema 12.5. (Criteriul lui Dirichlet) Fie f, g ∶ [a, b) → R, integra-
bile pe [a, u], ∀ a < u < b, b finit sau infinit.
Presupunem că f este continuă şi ∃ M > 0 astfel ı̂ncât ∣F (u)∣ < M ,
∀ a < u < b unde u
F (u) = ∫ f (x)dx
a
şi g ∈ C 1 , descrescătoare, pozitivă şi lim g(x) = 0.
x↗b
b
Atunci ∫a f (x)g(x)dx este convergentă.
13. Probleme rezolvate
1. Arătaţi că următoarele integrale sunt convergente şi să se cal-
culeze:
(1) ∫0 x(xdx
∞
2 +1) ;
∞ dx√
(2) ∫1 (1+x) x ;
∞ xdx
(3) ∫1 (1+x 2 )2 ;
2
(4) ∫0 (x2 +ax2 )(x 2 +b2 ) , cu b ≠ a;
∞ dx
(5) ∫0 (x+a)(x2 +b2 ) , a, b > 0;

xdx
∞
π
(6) ∫0 3+2dxcos x .
Soluţie. (a) Descompunem ı̂n fracţii simple
1 A Bx + C
= + 2 .
x(x + 1) x
2 x +1
NOTE DE CURS 25
Aducând la acelaşi numitor şi identificând numărătorii, obţinem
1 = (A + B)x2 + Cx + A
de unde rezultă că

⎧
⎪ A+B =0
⎪
⎪
⎪
⎨C = 0
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩A = 1.
Prin urmare, B = −1. Astfel
t dx t dx 1 t 2xdx
lim ∫ = ( − )
x(x2 + 1) t→∞ 1 x 2 ∫1 x2 + 1
∫
lim
t→∞ 1
t
1
= lim (ln x − ln(x2 + 1)) ∣
t→∞ 2 1
t
x
= lim (ln √ )∣
t→∞ x2 + 1 1
t 1
= lim (ln √ − ln √ )
t→∞ t2 + 1 2
1 √
= ln 1 − ln √ = 0 + ln 2
2
1
= ln 2.
2
√
(b) Facem schimbarea de variabilă x = u, adică x = u2 . Prin diferen-
√
ţiere obţinem dx = 2tdt, iar când x = 1, u = 1 şi când x = t, u = t.
Astfel obţinem
√
√ √ t
t dx t2udu du t
∫1 √ =∫ = 2∫ = 2arctgu∣
(1 + x) x 1 (1 + u )u
2 1 u +1
2
1
√ √ π
= 2(arctg t − arctg1) = 2(arctg t − )
4
√ π
= 2arctg t − .
2
Trecând la limită avem

√ π π π π
lim 2arctg t − = 2 ⋅ − = .
t→∞ 2 2 2 2
26 PRIMITIVE
π
Aşadar integrala dată este convergentă, şi are valoarea 2. (c) Facem
schimbarea de variabilă x2 = u şi obţinem
2 u2
t xdx 1 t du 1 1
∫1 (1 + x2 )2 2 ∫1 (1 + u)2 = − 2 ⋅ (1 + u) ∣
=
1
1 1 1 1 1
=− ( − )= −
2 1 + u2 2 4 2(1 + u2 )
şi trecând la limită
1 1 1 1
lim ( − )= −0= .
t→∞ 4 2(1 + u )
2 4 4
Aşadar, integrala dată este convergentă şi are valoarea 41 . (d) Mai ı̂ntâi
descompunem ı̂n fracţii simple
x2 Ax + B Cx + D
= 2 + 2 2.
(x + a )(x + b ) x + a2
2 2 2 2 x +b
Aducând la acelaşi numitor şi identificând numărătorii obţinem
x2 = x3 (A + C) + x2 (B + D) + x(Ab2 + Ca2 ) + Bb2 + Da2
de unde rezultă sistemul
⎧
⎪ A+C =0
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪B + D = 1
⎨ 2
⎪
⎪
⎪ Ab + Ca2 = 0
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩Bb + Da = 0.
2 2
2 2
Rezolvând sistemul găsim A = C = 0, B = − b2a−a2 şi D = b2b−a2 . Integrând
avem
t x2 a2 t dx b2 t dx
∫0 (x2 + a2 )(x2 + b2 ) dx = − ∫ + ∫
b 2 − a2 0 x 2 + a2 b 2 − a2 0 x 2 + b 2
t t
a2 1 x b2 1 x
=− 2 ⋅ arctg ∣ + 2 ⋅ arctg ∣
b − a2 a a 0 b − a2 b b 0
a2 t b2 t
=− 2 ⋅ arctg + 2 ⋅ arctg .
b − a2 a b −a 2 b
Trecând la limită avem
∞ x2 dx a2 t b2 t
= (−
∫0 (x2 + a2 )(x2 + b2 ) t→∞ b2 − a2
lim ⋅ arctg + ⋅ arctg )
a b −a 2 2 b
a π b π
=− 2 ⋅ + 2 ⋅
b −a 2 b −a 2
2 2
π 1 π
= ⋅ 2 ⋅ (b − a) = .
2 b −a 2 2(b + a)
NOTE DE CURS 27
(e) Procedând ca la integrala anterioară, avem

x A Bx + C
= + 2 2
(x + a)(x + b ) x + a x + b
2 2
de unde găsim A = a2 +b2 ,

−a
B= a
a2 +b2 şi C = b
a2 +b2 şi integrând,
t
t x a a t 2xdx
∫0 dx = − ln ∣x + a∣∣ + ∫
(x + a)(x2 + b2 ) a2 + b 2 0
2(a2 + b2 ) 0 x2 + b2
t
b2 t dx a
+ 2 2∫ = − 2 2 ln ∣x + a∣∣
a +b 0 x +b
2 2 a +b 0
t t
a b2 1 x
+ ln(x 2
+ b 2
)∣ + ⋅ ⋅ arctg ∣
2(a + b )
2 2 a +b b
2 2 b 0
√ 0
a t2 + b2 b
= 2 2 (ln − ln )
a +b ∣t + a∣ a
b t
+ 2 2 ⋅ arctg .
a +b b
Prin urmare
√
∞ xdx a t2 + b2 b
∫0 = lim (ln − ln )
(x + a)(x2 + b2 ) t→∞ a2 + b2 ∣t + a∣ a
b t
+ lim ( 2 2 ⋅ arctg )
t→∞ a + b b
a b b π
= 2 2 (ln 1 − ln ) + 2 2 ⋅
a +b a a +b 2
1 bπ b
= 2 2 ( − a ln ) .
a +b 2 a
(f) Facem schimbarea de variabilă
x
tg = u, adică x = 2arctgu.
2
Rezultă că
2du
dx = .
1 + u2
Ţinând seama de formula
1 − u2
cos x =
1 + u2
28 PRIMITIVE
şi de faptul că x = 0 implică u = 0, iar x = π implică u → ∞ rezultă că

π dx ∞ 1 2du
∫0 3 + 2 cos x ∫0= ⋅
1−u2 1 + u2
3 + 2 1+u2
∞ du
= 2∫
0 3 + 3u2 + 2 − 2u2
du
∞
= 2∫
0 +5 u2
t
1 u
= 2 lim ( √ arctg √ ) ∣
t→∞ 5 5 0
2 π π
=√ ⋅ =√ .
5 2 5
14. Integrale cu parametru
Definitie 14.1. Fie f ∶ [a, b] × [c, d] → R şi fie α, β ∶ [c, d] → [a, b].
Dacă pentru orice t ∈ [c, d] funcţia x → f (x, t) ∶ [a, b] → R este integra-
bilă atunci F ∶ [c, d] → R cu
β(t)
F (t) = ∫ f (x, t)dx,
α(t)
pentru orice t ∈ [c, d] se numeşte integrala cu parametru.

(1) Proprietatea de continuitate
Dacă f ∶ [a, b] × [c, d] → R este continuă şi α, β ∶ [c, d] → [a, b]
β(t)
sunt continue atunci F ∶ [c, d] → R, F (t) = ∫α(t) f (x, t)dx este
continuă pentru orice t ∈ [c, d].
(2) Formula lui Leibniz de derivare a integralei cu parametru

Fie f ∶ [a, b]×[c, d] → R continuă şi presupunem că există ∂f
∂t şi
este continuă pe [a, b]×[c, d], iar α, β ∶ [c, d] → [a, b] sunt deriv-
β(t)
abile pe [c, d]. Atunci F ∶ [c, d] → R, F (t) = ∫α(t) f (x, t)dx,
t ∈ [c, d] este derivabilă pe [c, d] şi
β(t)
∂f
F ′ (t) = ∫ (x, t)dx + β ′ (t)f [β(t), t] − α′ (t)f [α(t), t].
α(t) ∂t
(3) Proprietatea de integrabilitate

Dacă f ∶ [a, b] × [c, d] → R este continuă atunci F ∶ [c, d] → R,
b d
F (t) = ∫a f (x, t)dx, t ∈ [c, d] este continuă pe [c, d] şi ∫c F (t)dt =
b d
∫a (∫c f (x, t)dt) dx, echivalent cu
d b b d
∫c (∫a f (x, t)dx) dt = ∫a (∫c f (x, t)dt) dx.
NOTE DE CURS 29
15. Integrale improprii cu parametru

Definitie 15.1. Fie f ∶ D = [a, b)×[c, d] → R, b finit sau nu. Dacă pen-
b b
tru orice t ∈ [c, d], ∫a f (x, t)dx este convergentă spunem că ∫a f (x, t)dx
este punctual (simplu) convergentă pe [c, d]. Echivalent
u′′
∀ t ∈ [c, d], ∀ > 0, ∃ a < δ,t < b astfel ı̂ncât ∣∫ f (x, t)dx∣ < ,
u′
∀ u′ , u′′ ∈ (δ,t , b).

b
Definitie 15.2. ∫a f (x, t)dx este uniform convergentă pe [c, d] dacă
u′′
∀ > 0, ∃ a < δ < b astfel ı̂ncât ∣∫u′ f (x, t)dx < ∣, ∀, u′ , u′′ ∈ (δ , b) şi
∀t ∈ [c, d].
Criteriu de convergenţă uniformă Dacă ∣f (x, t)∣ < ϕ(x), ∀(x, t) ∈
b b
D şi ∫a ϕ(x)dx este convergentă, atunci ∫a f (x, t)dx este uniform con-
vergentă pe [c, d].
Proprietatea de continuitate
b
Dacă f este continuă pe D şi ∫a f (x, t)dx este uniform convergentă
pe [c, d]. Atunci F este continuă pe [c, d] unde
b
F (t) = ∫ f (x, t)dx.
a
Proprietatea de derivabilitate
b ∂f
∂t sunt continue pe D, ∫a ∂t (x, t)dx este uniform conver-
Dacă f şi ∂f
b
gentă pe [c, d] şi ∫a f (x, t)dx este punctual convergentă pe [c, d] atunci
F este derivabilă şi
b ∂f
F ′ (t) = ∫ (x, t)dx,
a ∂t
b
unde F (t) = ∫a f (x, t)dx.
Proprietatea de integrabilitate
b
Dacă f este continuă pe D şi ∫a f (x, t)dx este uniform convergentă
atunci
b d d b
∫a (∫c f (x, t)dt) dx = ∫c (∫a f (x, t)dx) dt.

by
1. Fie f ∈ C 1 (R2 ) şi F (y) = ∫ay f (x + y, x − y)dx, y ∈ R cu a, b ∈ R,
a ≠ b. Să se calculeze F ′ (y).
30 PRIMITIVE
Soluţie. Din teorema de derivare a lui Leibniz rezultă:

by ∂f ∂f
F ′ (y) = ∫ [ (x + y, x − y) − (x + y, x − y)] dx+
ay ∂x ∂y
+ b ⋅ f (by + y, by − y) − a ⋅ f (ay + y, ay − y), y ∈ R.
2. Să se calculeze:
π ln(1 + y cos x)
F (y) = ∫ dx, unde ∣y∣ < 1.
0 cos x
Soluţie. Notăm cu f (x, y) = ln(1+y cos x)
cos x , ∣y∣ < 1. Observăm că inte-
π ∂f π
grala ∫0 ∂y (x, y)dx = ∫0 1+y cos x dx este uniform convergentă pe orice
1
interval (a, b) ⊂ (−1, 1), deci şi pe (−1, 1).

Într-adevăr, dacă x ∈ [0, π2 ], atunci cos x ≥ 0 şi
1 1
0< ≤ ,
1 + y cos x 1 + a cos x
π
pentru −1 < a < y < b < 1. Cum ∫0 2 1+adxcos x este o integrală proprie,
π
rezultă că ∫0 2 1+ydxcos x este uniform convergentă pe (a, b). În mod analog
avem:
1 1
0< < ,
1 + y cos x 1 + b cos x
π
pentru x ∈ [ π2 , π], y ∈ (a, b). Rezultă că ∫0 1+ydxcos x este uniform conver-
gentă pe (a, b). Din teorema de derivare rezultă că
π dx
F ′ (y) = ∫ , y ∈ (−1, 1).
0 1 + y cos x
Dacă facem schimbarea de variabilă tg x2 = t, obţinem

∞ 1 2 ∞ dt
F ′ (y) = ∫ ⋅ dt = 2 ∫
0 1 + y ⋅ 1+t
1−t2
2
1 + t2 0 (1 − y)t2 + 1 + y
√
1−y
∞
2 ∞ dt 2 t
= = ⋅ ⋅ arctg √ ∣
1 − y ∫0 t2 + 1+y 1−y
1−y 1+y 1+y
0
1−y
π
=√ .
1 − y2
În continuare avem
F (y) = π arcsin y + C.
Cum F (0) = 0 deducem că C = 0 şi deci F (y) = π arcsin y, y ∈ (−1, 1).
3. Să se calculeze:
π
2
F (y) = ∫ ln(y 2 − sin2 x)dx, unde y ∈ (1, ∞).
0
NOTE DE CURS 31
Soluţie. Dacă notăm cu f (x, y) = ln(y 2 − sin2 x), y > 1 atunci

π π
2 ∂f 2 2y
∫0 (x, y)dx = ∫ dx.
∂y 0 y2 − sin2 x
π
dx
Observăm că ∫0 2 y2 −sin 2
x
este uniform convergentă pe intervalul (a, ∞)
dacă a > 1.
1
Într-adevăr, y2 −sin 2
x
< a2 −sin
1
2 , pentru orice 1 < a < y şi
x
π
2 dx
∫0
a2 − sin2 x
este integrală proprie.
Din teorema de derivare rezultă:
π
dx 2
F (y) = 2y ⋅ ∫
′
.
0 − sin2 x y2
Dacă facem schimbarea de variabilă tgx = t, obţinem:
∞ 1 dt ∞ dt
F ′ (y) = 2y ⋅ ∫ ⋅ = 2y ⋅ ∫
0 y 2 − 1+t
t2
2
1 + t2 0 (y 2 − 1)t2 + y 2
√
y2 − 1
∞
2y ∞ dt 2y t
= 2 = 2 ⋅ arctg y ∣
y − 1 ∫0 t2 + 2y2 y −1 y √
y 2 −1 0
y −1
π
=√ .
y2 − 1
Mai departe avem:
√
F (y) = π ln(y + y 2 − 1) + C.
Pentru a determina constanta C, scriem funcţia F sub forma echiva-
lentă:
π
2 sin2 x
F (y) = ∫ ln y (1 −
2
) dx
0 y2
π π
2 2 sin2 x
=∫ ln y 2 dx + ∫ ln (1 − ) dx
0 0 y2
π
2 sin2 x
= π ln y + ∫ ln (1 − ) dx.
0 y2
În continuare avem:
√
C = F (y) − π ln(y + y 2 − 1)
π
y 2 sin2 x
= π ln √ + ∫ ln (1 − ) dx.
y + y2 − 1 0 y2
32 PRIMITIVE
π
2sin2 x
Cum lim ∫ ln (1 − ) dx = 0 deducem că
y→∞ 0 y2
y 1
C = π lim ln √ = π ln = −π ln 2.
y→∞
y2 − 1 2
√
y+ y 2 −1
Aşadar, F (y) = π ln 2 , y ∈ (1, ∞).
1 arctgx
4. Să se arate că ∫0 x√1−x2 dx este convergentă şi să se calculeze.
Soluţie.
1
1 arctgx 2 arctgx 1 arctgx
∫0 √ dx = ∫ √ dx + ∫ 1 √ dx.
x 1 − x2 0 x 1 − x2 2 x 1 − x2
arctgx 1
Deoarece lim √ = 1, integrala ∫02 xarctgx
√ dx este convergentă.
x↘0 x 1 − x2 1−x2
arctgx
√
x 1−x2 π 1
Pe de altă parte, lim 1 = √ . Cum ∫ 1 √dx 1−x
este convergentă,
x↗1 √ 4 2 2
1−x
1 1
rezultă că ∫ 1 xarctgx
√
1−x2
dx este convergentă. Aşadar ∫0 xarctgx
√
1−x2
dx este con-
2
vergentă.
Pentru a o calcula considerăm următoarea funcţie:
1 arctg(yx)
F (y) = ∫ √ dx, y ∈ R.
0 x 1 − x2
Dacă notăm cu f (x, y) = arctg(yx)

√
x 1−x2
, atunci
1 ∂f 1 dx
∫0 (x, y)dx = ∫ √ , y ∈ R.
∂y 0 (1 + y 2 x2 ) 1 − x2
1
Cum 1√
(1+y 2 x2 ) 1−x2
≤ √ 1 , x ∈ [0, 1], y ∈ R şi
1−x2 ∫0 √1−x2 = 2 este
dx π
1
coonvergentă, rezultă ∂y (x, y)dx este uniform
că ∫0 ∂f convergentă pe R,
deci se poate aplica teorema de derivare. Rezultă că:
1 dx
F ′ (y) = ∫ √ , y ∈ R.
0 (1 + y 2 x2 ) 1 − x2
Dacă facem schimbarea de variabilă x = sin t, obţinem

π π
2 cos t 2 dt
F (y) = ∫
′
dt = ∫ .
0 (1 + y sin2 t) ⋅ cos t
2 0 1 + y 2 sin2 t
NOTE DE CURS 33
Făcând schimbarea de variabilă tgt = u obţinem:

∞ 1 du
F ′ (y) = ∫ ⋅
0 1 + y 2 ⋅ 1+u
u 2
2
1 + u2
∞ du 1 ∞ du
=∫ = ⋅ ∫
0 1 + (1 + y )u2 2 1+y 2 0 u + 1+y
2 1
2
1 √ √ ∞
= ⋅ 1 + y 2 arctg(u 1 + y 2 )∣
1 + y2 0
π
= √ .
2 1 + y2
În continuare avem
π √
F (y) = ln(y + 1 + y 2 ) + C.
2
√
Cum F (0) = 0, deducem că C = 0. Aşadar F (y) = ln(y + π
2 1 + y 2 ) şi
1 arctgx π √
∫0 √ dx = lim F (y) = ln(1 + 2).
x 1 − x2 y→1 2
5. Utilizând derivarea ı̂n raport cu parametrul, calculaţi
∞ e−ax − e−bx
I(a, b) = ∫ dx,
0 x
a > 0, b > 0.
Soluţie. Metoda I Deoarece
∞ e−ax (−x)
∞
∂I(a, b) ∞ 1
=∫ dx = − ∫ e−ax dx = e−ax ∣
∂a 0 x 0 a 0
1 1
= (0 − 1) = − .
a a
Analog obţinem
∂I(a, b) 1
= .
∂b b
De aceea
∂I(a, b) ∂I(a, b) 1 1
dI(a, b) = da + db = − da + db.
∂a ∂b a b
Integrând avem
b
I(a, b) = ∫ dI(a, b) = − ln a + ln b + C = ln + C
a
şi astfel
∞ e−ax − e−bx b
∫0 dx = ln + C, pentru orice a, b > 0.
x a
34 PRIMITIVE
Pentru a = b = 1 obţinem
∞
∫0 0dx = ln 1 + C
ceea ce implică C = 0. Aşadar,

∞ e−ax − e−bx b
∫0 dx = ln .
x a
Metoda II
Deoarece
∂I(a, b) 1
=−
∂a a
prin integrare obţinem
∂I(a, b)
I(a, b) = ∫ da = − ln a + C(b), pentru orice a, b > 0.
∂a
Luând a = b găsim
∞
∫0 0dx = − ln a + C(a)
adică
0 = − ln a + C(a)
şi astfel C(a) = ln a, pentru orice a > 0. Prin urmare
b
I(a, b) = − ln a + ln b = ln .
a
Metoda III
Deoarece
e−ax − e−bx
∞ ∞ b
∫0 dx = ∫0 ∫a e dtdx,
−tx
x
folosind posibilitatea permutării integralelor depinzând de un parame-
tru obţinem
∞
b ∞ b e−tx
I(a, b) = ∫ ∫0 e−tx dxdt = ∫ ∣ dt
a a −t 0
b
b 1 b 1 b
=∫ − (0 − 1)dt = ∫ dt = ln t∣ = ln .
a t a t
a
a
6. Calculaţi
1 x β − xα
I(α, β) = ∫ dx, α > 0, β > 0.
0 ln x
NOTE DE CURS 35
Soluţie. Derivând parţial ı̂n raport cu α obţinem

∂I(α, β) 1 −xα ln x 1
=∫ dx = − ∫ xα dx
∂α 0 ln x 0
1
−x α+1 1
= ∣ =− .
α+1 0 α+1
Analog
∂I(α, β) 1
(1) = ,
∂β β+1
iar prin integrare avem
∂I(α, β) 1
I(α, β) = ∫ dα = − ∫ dα
∂α α+1
= − ln ∣α + 1∣ + C(β)
şi derivând această relaţie ı̂n raport cu β găsim
∂I(α, β)
= 0 + C ′ (β).
∂β
Din (1) avem
1
C ′ (β) =
β+1
şi astfel
C(β) = ln ∣β + 1∣ + C
adică
β+1
I(α, β) = ln + C.
α+1
Pentru α = β obţinem
1
I(α, α) = ∫ 0dx = C
0
de unde rezultă că C = 0. Prin urmare
β+1
I(α, β) = ln .
α+1
7. Folosind posibilitatea permutării integralelor depinzând de un
parametru, să se calculeze
1 xb − xa
∫0 sin(ln x) dx, a, b > 0.
ln x
Soluţie. În x = 0 şi x = 1 funcţia de sub integrală este continuă dacă
o vom defini ı̂n aceste puncte prin valoarea 0. Observăm că
xb − xa b
sin(ln x) = ∫ sin(ln x)xu du.
ln x a
36 PRIMITIVE
Deoarece
lim sin(ln x)xu = 0
x→0
rezultă că funcţia
sin(ln x)xu , x≠0
f (x, u) = {
0, x = 0
este continuă pe [0, 1] × [a, b]. Aplicând proprietatea de permutare a
integralei cu parametru avem
1 b b 1
∫0 (∫ sin(ln x)xu du) dx = ∫ (∫ sin(ln x)xu dx) du.
a a 0
Făcând schimbarea de variabilă ln x = y obţinem

b 1 b 0
∫a (∫0 sin(ln x)x dx) du = ∫a (∫−∞ (sin y)e
u (1+u)y
dy) du.
Dar integrând de două ori prin părţi avem

0
0 e(1+u)y 1 0
∫−∞ (sin y)e dy = sin y∣ − ∫ (cos y)e(1+u)y dy
(1−u)y
1+u −∞
1 + u −∞
1 0
=− ∫ (cos y)e(1+u)y dy
1 + u −∞
0
1 ⎛ e(1+u)y 1
=− cos y∣ + ⋅
1+u⎝ 1+u −∞
1+u
0
∫−∞ (sin y)e dy)
(1+u)y
1 1 0
=− − ∫ e(1+u)y sin ydy.
(1 + u)2 1 + u −∞
Deci
0 1
∫−∞ e
(1+u)y
sin ydy = −
(1 + u)2 + 1
şi prin urmare integrala dată este egală cu
b
b 1 a−b
∫a − du = −arctg(1 + u)∣ = arctg .
(1 + u) + 1
2
a
1 + (a + 1)(b + 1)
8. Arătaţi că √
∞
−x2 π
∫0 e dx =
2
(integrala lui Poisson).
Soluţie Deoarece
2
lim x2 e−x = 0
x→∞
NOTE DE CURS 37
rezultă că integrala dată este convergentă. Notăm cu

∞ 2
I =∫ e−x dx
0
şi observăm că
u
u α
∞
−x2 x=αt 2 2 2 2
I = lim ∫ e dx = lim ∫ αe−α t dt = α ∫ e−α t dt.
u→∞ 0 u→∞ 0 0
Prin urmare din proprietatea de integrabilitate
∞ 2
∞ 2
∞ 2
∞ 2 2
I2 = ∫ e−α (∫ e−x dx) dα = ∫ e−α ⋅ (α ∫ e−α t dt) dα
0 0 0 0
∞
∞ ∞ 2 (1+t2 )
∞ 1 1 −α2 (1+t2 )
=∫ ∫0 αe−α dtdα = ∫ − ⋅ e ∣ dt
0 0 2 1 + t2 0
1 1 ∞ π
= ∫ dt = .
2 0 1+t 2 4
Astfel am obţinut √
∞
−x2 π
∫0 e dx = .
2
38 PRIMITIVE
17. Drumuri parametrizate

Până acum am descris curbe plane date de y ca funcţie de x, y = f (x)
sau x = g(y) sau ca o relaţie implicită f (x, y) = 0. În acest capitol vom
discuta două noi metode pentru descrierea curbelor.
18. Curbe definite de ecuaţii parametrice

Să ne imaginăm că o particulă se mişcă de-a lungul curbei C din
figura de mai jos.
Este imposibil să descriem C sub forma unei ecuaţii y = f (x) deoarece
există valori ale lui x pentru care găsim două valori ale lui y. Dar
coordonatele x şi y ale particulei sunt funcţii de timp t aşa că putem
scrie x = f (t), y = g(t). O astfel de pereche de ecuaţii este adesea
convenabilă pentru a descrie o curbă şi duce la următoarea definiţie.
Definitie 18.1. Presupunem că x şi y sunt două funcţii date de o a

treia variabilă t, numită parametru de ecuaţiile
x = f (t), y = g(t)
numite ecuaţii parametrice. Fiecare valoare a lui t determină un

punct (x, y) pe care-l putem desena ı̂n plan. Pe măsură ce t variază,
punctul (x, y) = (f (t), g(t)) variază şi trasează o curbă C pe care o
numim curbă parametrică.
În general, curba cu ecuaţiile parametrice
x = f (t),
{
y = g(t), t ∈ [a, b]
are punctul iniţial (f (a), g(a)) şi punctul final (f (b), g(b)).
NOTE DE CURS 39
Definitie 18.2. Se numeşte drum parametrizat orice funcţie vectorială

continuă r ∶ [a, b] → R3 , r(t) = (x(t), y(t), z(t)), t ∈ I = [a, b]. Ecuaţiile
⎧
⎪ x = x(t)
⎪
⎪
⎪
⎨y = y(t)
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = z(t),
t ∈ [a, b] se numesc ecuaţiile parametrice ale drumului.
Ð
→ Ð
→ Ð→ Ð
→
r (t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k , t ∈ I.
Definitie 18.3. Se numeşte suportul drumului r,
r(I) = {(x(t), y(t), z(t)) ∶ t ∈ I}.
Daca I este un interval compact [a, b] atunci suportul sau este o mul-
time compacta si conexa. Punctele r(a) si r(b) se numesc capetele
(extremitatile) drumului. Notam cu (I, r) un drum parametrizat.
Definitie 18.4. (I, r) se numeşte simplu dacă pentru orice t1 , t2 ∈ I,
t1 ≠ t2 avem r(t1 ) ≠ r(t2 ).
(I, r) se numeşte neted(regulat) dacă x, y, z ∈ C 1 şi
x′2 (t) + y ′2 (t) + z ′2 (t) > 0,
pentru orice t ∈ I.
(I, r) se numeşte ı̂nchis dacă r(a) = r(b).

1. Determinaţi ecuaţiile parametrice ale curbelor urmatoare şi precizaţi
dacă curbele sunt ı̂nchise şi netede, ı̂n fiecare caz ı̂n parte:
√
(1) r(t) = (2 cos t, 5t, 2 sin t), t ∈ [−2, 2]
(2) r(t) = (t3 , 6t, 3t2 ), t ∈ [0, 3]
(3) r(t) = 12ti + 8t3/2 j + 3t2 k, t ∈ [0, 1]
(4) r(t) = i + t2 j + t3 k, t ∈ [0, 1].
20. Lungimea unei curbe (Curbe rectificabile )

Presupunem că o curbă C este descrisă de ecuaţiile parametrice x =
f (t), y = g(t), t ∈ [a, b] simplă şi netedă.
Divizăm intervalul [a, b] ı̂n n subintervale iar dacă t1 , t2 , . . . , tn
sunt capetele acestor subintervale atunci xi = f (ti ) şi yi = g(ti ) sunt
coordonatele punctelor Pi (xi , yi ) sunt pe C iar poligonul cu vârfurile
40 PRIMITIVE
P0 , P1 , . . . , Pn aproximează pe C. Definim lungimea L a lui C ca fiind

limita lungimilor aceste poligoane de aproximare când n → ∞
n
L = lim ∑ ∥Pi−1 Pi ∥.
n→∞
i=1
Deoarece f ′ , g ′ sunt continue se poate arăta că limita de mai sus este
b√
L=∫ f ′ (t)2 + g ′ (t)2 dt.
a
Am obţinut
Teorema 20.1. Dacă C este o curbă netedă cu ecuaţiile parametrice

x = f (t), y = g(t), t ∈ [a, b] netedă (cu f ′ , g ′ continue pe [a, b] şi
f ′ (t)2 + g ′ (t)2 > 0) atunci
b√
L=∫ f ′ (t)2 + g ′ (t)2 dt.
a
Exemplul 20.2. Aflaţi lungimea cicloidei x = r(θ − sin θ), y = r(1 −

cos θ). Curba trasată de un punct P de pe circumferinţa cercului când
cercul se rostogoleşte de-a lungul unei drepte se numeşte cicloidă.
Dacă cercul are raza r şi se rostogoleşte de-a lungul axei ox ecuaţiile
parametrice sunt cele descrise mai sus cu P poziţia iniţială considerată
originea.
NOTE DE CURS 41
Lungimea unei curbe ı̂n spaţiu este definită asemănător. Presupunem

că o curbă are ecuaţia vectorială r(t) = (f (t), g(t), h(t)), t ∈ [a, b] sau
echivalent ecuaţiile parametrice x = f (t), y = g(t), z = h(t), unde
f ′ , g ′ , h′ sunt continue.
Dacă este traversată o dată, curba cu t ∈ [a, b] are lungimea

b√
L=∫ f ′ (t)2 + g ′ (t)2 + h′ (t)2 dt.
a
Să notăm că formula pentru lungimea arcului de curbă poate fi scrisă
ı̂ntr-o formă mai compactă
b
L=∫ ∥r′ (t)∥dt
a
deoarece pentru curbele plane avem r⃗(t) = f (t)⃗i + g(t)⃗j şi

√
∥r⃗′ (t)∥ = f ′ (t)2 + g ′ (t)2
şi pentru cele ı̂n spaţiu r⃗(t) = f (t)⃗i + g(t)⃗j + h(t)k⃗ şi
√
∥r′ (t)∥ = f ′ (t)2 + g ′ (t)2 + h′ (t)2 .

1. Determinaţi lungimea curbelor:
42 PRIMITIVE
√
(1) r⃗(t) = (2 cos t, 5t, 2 sin t), t ∈ [−2, 2]
(2) r⃗(t) = (t3 , 6t, 3t2 ), t ∈ [0, 3]
⃗ t ∈ [0, 1]
(3) r⃗(t) = 12t⃗i + 8t3/2⃗j + 3t2 k,
⃗ t ∈ [0, 1].
(4) r⃗(t) = ⃗i + t2⃗j + t3 k,
22. Reprezentarea parametrica normala a unei curbe

t
√
Notăm cu s(t) = ∫a x′ (u)2 + y ′ (u)2 + z ′ (u)2 du. Astfel s(t) este
lungimea porţiunii din curba C cuprinsă ı̂ntre r⃗(a) şi r⃗(t).
Dacă derivăm ambii membrii ai ecuaţiei de mai sus obţinem

ds
= ∥r⃗′ (t)∥.
dt
Adesea este folosită parametrizarea curbei ı̂n raport cu lungimea
arcului deoarece lungimea arcului apare natural din forma curbei şi nu
depinde de un sistem particular de coordonate. Dacă o curbă r(t) este
dată ı̂n termeni de parametrul t şi s(t) este lungimea arcului definit mai
sus atunci curba poate fi reparametrizată ı̂n termeni de s substituindu-l
pe t, r = r(t(s)).
23. Integrale curbilinii de prima speţă

Spre deosebire de integrala obişnuită acum ı̂n loc să integrăm pe
un interval integrăm pe o curbă C. Aceste tipuri de integrale au fost
inventate ı̂n secolul al XIX-lea pentru a rezolva probleme legate de
mecanica fluidelor, forţe, electricitate şi magnetism.
Începem cu o curbă plană C cu ecuaţiile parametrice
x = x(t) y = y(t), t ∈ [a, b]
NOTE DE CURS 43
sau echivalent ecuaţia vectorială r⃗(t) = x(t)⃗i+y(t)⃗j şi presupunem că C

este netedă. Dacă divizăm intervalul [a, b] ı̂n n subintervale [ti−1 , ti ] şi
luăm xi = x(ti ) şi yi = y(ti ) atunci punctele corespunzătoare Pi (xi , yi )
ı̂mpart C ı̂n n subarce de lungimi ∆s1 , ∆s2 , . . . , ∆sn .
Alegem un punct Pi∗ (x∗i , yi∗ ) oarecare din acel subarc, acesta core-
spunde valorii t∗i . Acum dacă f este o funcţie de două variabile al
cărei domeniu include curba C, evaluăm f (x∗i , yi∗ ), o multiplicăm cu
lungimea subarcului ∆si şi sumăm
n
∑ f (x∗i , yi∗ )∆si
i=1
care este asemănătoare cu suma Riemann. Apoi luăm limita şi avem
Definitie 23.1. Dacă f este definită pe o curbă netedă C atunci in-

tegrala curbilinie de prima speţă este
n
∫C f (x, y)ds = n→∞
lim ∑ f (x∗i , yi∗ )∆si
i=1
dacă această limită există.
Dacă f este continuă atunci limita de mai sus există ı̂ntotdeauna şi
are loc
b √
∫ f (x, y)ds = ∫ f (x(t), y(t)) x (t) + y (t) dt.
′ 2 ′ 2
C a
Valoarea integralei nu depinde de parametrizarea curbei.

44 PRIMITIVE
24. integrale curbilinii de prima speţă ı̂n spaţiu

Dacă C este o curbă netedă ı̂n spaţiu cu ecuaţiile parametrice
x = x(t) y = y(t) z = z(t), t ∈ [a, b]

sau cu ecuaţia vectorială
r⃗(t) = x(t)⃗i + y(t)⃗j + z(t)k⃗
şi dacă f este o funcţie continuă pe o regiune care conţine curba C
atunci definim integrala curbilinie de prima speţă a lui f pe C ca
şi ı̂n cazul curbelor plane
n
∫C f (x, y, z)ds = n→∞
lim ∑ f (x∗i , yi∗ , zi∗ )∆si .
i=1
Dacă f este continuă avem formula de calcul

b √
∫ f (x, y, z)ds = ∫ f (x(t), y(t), z(t)) x (t) + y (t) + z (t) dt.
′ 2 ′ 2 ′ 2
C a
Observăm că putem scrie mai compactă formula folosind

b
∫a f (r(t))∥r⃗ (t)∥dt.
′
Dacă f (x, y, z) = 1 obţinem ∫C ds = L, unde L este lungimea curbei.

Ca şi ı̂n cazul integralelor obişnuite putem interpreta integrala cur-
bilinie a unei funcţii pozitive ca o arie. De fapt, dacă f (x, y) ≥ 0,
∫C f (x, y)ds reprezintă aria unei părţi a ”gardului” sau ”cortina” din
figura de mai jos
a cărei bază este C şi a cărei ı̂nălţime deasupra punctului (x, y) este
f (x, y).
NOTE DE CURS 45
Să presupunem acum că C este o curbă netedă pe porţiuni adică

C este o reuniune finită de curbe netede C1 , . . . , Cn ca ı̂n figura de mai
jos
unde punctul iniţial al lui Ci+1 coincide cu cel final al lui Ci . În acest
caz
∫ f (x, y)ds = ∫ f (x, y)ds + ⋅ ⋅ ⋅ + ∫ f (x, y)ds.
C C1 Cn
Interpretarea fizică Orice interpretare fizică a integralei curbilinii
∫C f (x, y)ds depinde de interpretarea fizică a funcţiei f . Presupunem
că ρ(x, y) reprezintă densitatea liniară ı̂ntr-un punct (x, y) a unui fir
subţire având forma lui C. Atunci ∫C ρ(x, y)ds reprezinta masa firului
de forma curbei C având densitatea ı̂n fiecare punct (x, y) dată de
ρ(x, y).
Centrul de greutate al firului cu densitatea ρ este localizat ı̂n
punctul (xG , yG ), unde
1 1
xG = ∫ xρ(x, y)ds yG = ∫ yρ(x, y)ds.
m C m C
1. Determinaţi lungimea arcului pentru curba măsurată de la punc-
tul P ı̂n direcţia creşterii parametrului t şi apoi reparametrizaţi curba
ı̂n raport cu lungimea arcului ı̂ncepând din P (reprezentarea parametri-
că normală), iar apoi determinaţi punctul 4 unităţi de-a lungul curbei
(ı̂n direcţia creşterii parametrului t) de la P pentru următoarele curbe:
⃗ P (4, 1, 3)
(1) r⃗(t) = (5 − t)⃗i + (4t − 3)⃗j + 3tk,
√ √
⃗ P (0, 1, 2).
(2) r⃗(t) = et sin t⃗i + et cos t⃗j + 2et k,
2. Evaluaţi integralele curbilinii de prima speţă
(1) ∫C yds, C ∶ x = t2 , y = 2t, t ∈ [0, 3];
(2) ∫C (x/y)ds, C ∶ x = t3 , y = t4 , t ∈ [1, 4];

46 PRIMITIVE
(3) ∫C xy 4 ds, C semicercul x2 + y 2 = 16, x ≥ 0;
(4) ∫C xey ds, C este segmentul de dreaptă determinat de (2, 0) şi

(5, 4);
(5) ∫C x2 yds, C ∶ x = cos t, y = sin t, z = t, t ∈ [0, π/2].

3. Un fir subţire este de forma unui semicerc x2 + y 2 = 4, x ≥ 0.
Dacă densitatea liniară este constantă k determinaţi masa şi centrul de
greutate al firului.
4. Un fir subţire de forma unui sfert de cerc din primul cadran cu
centrul ı̂n origine şi de rază a are densitatea ρ(x, y) = kxy. Determinaţi
masa şi centrul de greutatea al firului.
26. Integrala curbilinie de speţa a doua

Alte două integrale curbilinii apar când ı̂n loc de ∆si avem ∆xi =
xi − xi−1 sau ∆yi = yi − yi−1 ı̂n definiţia integralei curbilinii de prima
speţă
n
∫C f (x, y)dx = n→∞
lim ∑ f (x∗i , yi∗ )∆xi
i=1
şi
n
∫C f (x, y)dy = n→∞
lim ∑ f (x∗i , yi∗ )∆yi .
i=1
Următoarele formule ne dau formule de calcul dacă x şi y sunt exprimaţi

funcţie de t, x = x(t), y = y(t), dx = x′ (t)dt, dy = y ′ (t)dt.
b
∫C f (x, y)dx = ∫a f (x(t), y(t))x (t)dt
′
şi
b
∫C f (x, y)dy = ∫a f (x(t), y(t))y (t)dt.
′
Dacă apar amândouă atunci notăm
∫C P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ∫C P (x, y)dx + ∫C Q(x, y)dy.
Formula de calcul
b
∫C P (x, y)dx+Q(x, y)dy = ∫a [P (x(t), y(t))x (t)+Q(x(t), y(t))y (t)]dt.
′ ′
NOTE DE CURS 47
27. Parametrizări importante

● Parametrizarea cercului Pentru un cerc de ecuaţie x2 + y 2 =
R2 avem ecuaţiile parametrice
x = R cos t
{
y = R sin t, t ∈ [0, 2π]
unde t este unghiul pe care-l face cu axa ox segmentul obţinut

prin unirea unui punct oarecare de pe cerc cu originea. Mai
general, dacă (x − a)2 + (y − b)2 = R2 atunci
x = a + R cos t
{
y = b + R sin t, t ∈ [0, 2π].
● Parametrizarea unui segment de dreaptă Adesea avem

nevoie să parametrizăm un segment de dreaptă de aceea este
important să reamintim reprezentarea segmentului de dreaptă
ce pleacă din r0 şi ajunge ı̂n r1 dat de
r(t) = (1 − t)r0 + tr1
cu t ∈ [0, 1].
În general, valoarea unei integrale depinde nu numai de capetele

curbei dar şi de drumul parcurs. Vom vedea ceva mai târziu ı̂n ce
condiţii integrala curbilinie de speţa a doua este independentă de dru-
mul parcurs.
Să mai notăm că valorile integralelor curbilinii de speţa a doua de-
pind şi de direcţia şi de orientarea curbei.
În general, o parametrizare dată
x = x(t)
{
y = y(t), t ∈ [a, b]
48 PRIMITIVE
determină o orientare a curbei C, cu direcţia pozitivă corespunzătoare

creşterii valorilor parametrului t.
Dacă −C este notată curba contând ı̂n aceleaşi puncte ca şi curba C
dar cu orientarea opusă (de la B la A) atunci avem
∫−C P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − ∫C P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Să observăm că ı̂n cazul integralelor curbilinii de prima speţă val-
oarea nu depinde de orientarea curbei
∫C f (x, y)ds = ∫−C f (x, y)ds.
Aceasta se ı̂ntâmplă deoarece ∆si este ı̂ntotdeauna pozitivă ı̂n timp ce

∆xi şi ∆yi ı̂şi schimbă semnul când este schimbată orientarea.
În spaţiu integrala curbilinie de speţa a doua
b
∫C P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz = ∫a (P (x(t), y(t), z(t))x (t)
′
+ Q(x(t), y(t), z(t))y ′ (t) + R(x(t), y(t), z(t))z ′ (t))dt

se evaluează ca şi ı̂n plan.
Proprietăţi simple
Aceste proprietăţi rezultă direct din proprietăţile corespunzătoare
ale integralei definite:
● ∫ k F⃗ ⋅ d⃗
C r = k ∫ F⃗ ⋅ d⃗
C r
● ∫C k(F⃗ + G) r = ∫C F⃗ ⋅ d⃗
⃗ ⋅ d⃗ ⃗ ⋅ d⃗
r + ∫C G r.
NOTE DE CURS 49
28. Interpretarea fizică a integralei curbilinii de speţa a

doua
Presupunem acum că F⃗ = P ⃗i+Q⃗j+Rk⃗ este un câmp de forţă continuă
pe R3 şi dorim să calculăm lucrul mecanic efectuat de această forţă ı̂n
deplasarea unei particule de-a lungul curbei C.
Lucrul mecanic efectuat de forţa F⃗ pentru deplasarea particulei de-a
lungul curbei C
L = ∫ F⃗ (x, y, z) ⋅ T⃗(x, y, z)ds = ∫ F⃗ ⋅ T⃗ds.
C C
unde T⃗(x, y, z) este vectorul tangent unitate ı̂n punctul (x, y, z) pe C.

Dacă curba C este dată de ecuaţia vectorială
r⃗(t) = x(t)⃗i + y(t)⃗j + z(t)k⃗
atunci
r⃗′ (t)
T⃗(t) =
∥r⃗′ (t)∥
şi atunci
b
L=∫ F⃗ (⃗
r(t)) ⋅ r⃗′ (t)dt.
a
Această integrală se scrie
∫C F⃗ ⋅ d⃗
r.
Definitie 28.1. Fie F⃗ câmp vectorial continuu definit pe o curbă

netedă C dată de funcţia vectorială r⃗(t), t ∈ [a, b]. Atunci integrala
curbilinie de speţa a doua a lui F⃗ de-a lungul curbei C este
b
∫C F⃗ ⋅ d⃗
r = ∫ F⃗ (⃗
a
r(t)) ⋅ r⃗′ (t)dt = ∫ F⃗ ⋅ T⃗ds.
C
În final, dacă F⃗ = P ⃗i + Q⃗j + Rk⃗ atunci

b
∫C F⃗ ⋅ d⃗
r = ∫ F⃗ (⃗
a
r(t)) ⋅ r⃗′ (t)dt
b
=∫ (P (x(t), y(t), z(t))x′ (t) + Q(x(t), y(t), z(t))y ′ (t)
a
+R(x(t), y(t), z(t))z ′ (t)) dt
= ∫ P dx + Qdy + Rdz.
C
Observaţia 28.2. Chiar dacă integrala curbilinie de prima speţă nu

depinde de orientare
∫−C F ⋅ dr = − ∫C F ⋅ dr
50 PRIMITIVE
deoarece vectorul tangent unitate T este ı̂nlocuit de inversul său când

C este ı̂nlocuită cu −C.

1. Evaluaţi
(1) ∫C ex dx, unde C este arcul de curbă x = y 3 de la (−1, −1) la
(1, 1);
(2) ∫C (x + 2y)dx + x2 dy, unde C constă ı̂n segmentele de dreaptă

de la (0, 0) la (2, 1) şi de la (2, 1) la (3, 0);
(3) ∫C xey dx, unde C este curba x = ey de la (1, 0) la (e, 1);
(4) ∫C zdx + xdy + ydz, unde C ∶ x = t2 , y = t3 , z = t2 , t ∈ [0, 1];
(5) ∫C z 2 dx + x2 dy + y 2 dz, unde C este segmentul de dreaptă de la

(1, 0, 0) la (4, 1, 2);
(6) ∫C (y + z)dx + (x + z)dy + (x + y)dz, unde C constă ı̂n segmentele

de dreaptă de la (0, 0, 0) la (1, 0, 1) şi (1, 0, 1) la (0, 1, 2).
2. Un fir subţire este de forma unui semicerc x2 + y 2 = 4, x ≥ 0.
Dacă densitatea liniară este constantă k determinaţi masa şi centrul de
greutate al firului.
3. Un fir subţire de forma unui sfert de cerc din primul cadran cu
centrul ı̂n origine şi de rază a are densitatea ρ(x, y) = kxy. Determinaţi
masa şi centrul de greutatea al firului.
4. Evaluaţi ∫C F ⋅ dr, unde C este dată de funcţia vectorială r(t)
(1) F (x, y) = xy 2 i − x2 j, r(t) = t3 i + t2 j, t ∈ [0, 1]
(2) F (x, y, z) = (x+y 2 )i+xzj +(y+z)k, r(t) = t2 i+t3 j −2tk, t ∈ [0, 2]
(3) F (x, y, z) = sin xi + cos yj + xzk, r(t) = t3 i − t2 j + tk, t ∈ [0, 1]
(4) F (x, y, z) = (x + y)i + (y − z)j + z 2 k, r(t) = t2 i + t3 j + t2 k, t ∈ [0, 1]
(5) F (x, y) = (x − y)i + xyj, unde C este arcul de cerc x2 + y 2 = 4

parcurs ı̂n sensul acelor de ceasornic de la (2, 0) la (0, −2);
(6) F (x, y) = √ x
x2 +y 2
i + √
y
x2 +y 2
j unde C este parabola y = 1 + x2 de
la (−1, 2) la (1, 2).
NOTE DE CURS 51
5. Determinaţi lucrul mecanic efectuat de un câmp de forţă F⃗ (x, y) =

x2⃗i+xy⃗j asupra unei particule ce se mişcă de-a lungul unui cerc x2 +y 2 =
4 orientat ı̂n sensul acelor de ceasornic.
6. Poziţia unui obiect cu masa m la momentul de timp t este r⃗(t) =
at ⃗i + bt3⃗j, t ∈ [0, 1].
2
(1) Care este forţa care acţionează asupra obiectului la momentul t?
(2) Care este lucrul mecanic efectuat de forţă ı̂n intervalul de timp
t ∈ [0, 1].
30. Independenta de drum a integralei curbilinii de speta

a doua
Ne punem problema când integrala curbilinie de speţa a doua de-
pinde numai de extremităţile curbei şi nu de curba ı̂nsăşi.
31. Independenţa de drum

Presupunem că avem două curbe netede pe porţiuni C1 şi C2 (numite
drumuri) care au acelaşi punct iniţial A şi acelaşi punct final B. Am
văzut ı̂n unul dintre exemplele anterioare că, ı̂n general,
∫C F⃗ ⋅ d⃗
r ≠ ∫ F⃗ ⋅ d⃗
C
r.
1 2
În general, dacă F⃗ este un câmp vectorial continuu cu domeniul D,

spunem că integrala curbilinie ∫C F⃗ ⋅ d⃗
r este independentă de drum
dacă
∫ F⃗ ⋅ d⃗
C1
r = ∫ F⃗ ⋅ d⃗
C2
r
pentru orice două drumuri C1 , C2 din D care au aceleaşi puncte iniţiale
şi finale.
(1) Cu această terminologie putem spune că integralele curbilinii
ale câmpurilor vectoriale conservative sunt indepen-
dente de drum.
Teorema 31.1. Fie C o curbă netedă dată de o funcţie vecto-
rială r⃗(t), t ∈ [a, b]. Fie f o funcţie diferenţiabilă de două sau
trei variabile al cărei vector gradient ∇f este continuu pe C.
Atunci
C
∫ ∇f ⋅ d⃗ r = f (r(b)) − f (r(a)).
Teorema de mai sus ne spune că putem evalua integrala cur-

bilinie a unui câmp vectorial conservativ (gradientul câmpului
vectorial al potenţialului funcţiei f ) simplu dacă ştim valorea
52 PRIMITIVE
lui f la capete curbei C. Dacă f este o funcţie de două vari-

abile şi C este o curbă plană cu punctul iniţial A(x1 , y1 ) şi cel
terminal B(x2 , y2 ) ca mai jos
atunci teorema devine
∫C ∇f ⋅ d⃗
r = f (x2 , y2 ) − f (x1 , y1 ).
Dacă f este o funcţie de trei variabile şi C este curbă ı̂n spaţiu
ce uneşte punctele A(x1 , y1 , z1 ) cu B(x1 , y1 , z1 ) ca mai jos
atunci
∫C ∇f ⋅ d⃗
r = f (x2 , y2 , z2 ) − f (x1 , y1 , z1 ).
Pe de altă parte, o implicaţie a teoremei de mai ı̂nainte ne

spune că
∫C ∇f ⋅ d⃗
r = ∫ ∇f ⋅ d⃗
C
r
1 2
dacă ∇f este continuă. Cu alte cuvinte, integrala curbilinie a

unui câmp vectorial conservativ depinde numai de punctul
iniţial şi de punctul final al curbei.
NOTE DE CURS 53
O curbă se numeşte ı̂nchisă dacă punctul său iniţial coincide

cu cel final, adică r(a) = r(b).
(2) ∫C F⃗ ⋅ d⃗
r este independentă de drum ı̂n D, care conţine curba
C, dacă şi numai dacă ∫C1 F⃗ ⋅ d⃗
r = 0 pentru orice C1 o curbă
oarecare ı̂nchisă din D.
Deoarece ştim că integrala curbilinie a oricărui câmp vectorial
conservativ F⃗ este independentă de drum rezultă că
∫C F⃗ ⋅ d⃗
r=0
1
pentru orice drum ı̂nchis C1 .

Interpretarea fizică este aceea că lucrul mecanic efectuat
de un câmp de forţă conservativ (precum cel gravitaţional sau
câmp electric) ı̂n deplasarea unui obiect ı̂n jurul unui drum
ı̂nchis este 0.
(3) Teorema următoare spune că singurele câmpuri vectoriale in-
dependente de drum sunt cele conservative.
Presupunem că D este deschis adică pentru orice punct
P ∈ D există un disc cu centrul ı̂n P inclus ı̂n D(astfel D nu
conţine niciun punct punct de-al său de pe frontieră). În plus,
presupunem că D este conex adică orice două puncte din D
pot fi unite de un drum ce rămâne ı̂n D.
Teorema 31.2. Presupunem că F⃗ este un câmp vectorial care

este continuu pe un domeniu D (deschis şi conex). Dacă ∫C F⃗ ⋅
r este independentă de drum ı̂n D atunci F⃗ este un câmp
d⃗
vectorial conservativ pe D; adică există o funcţie f astfel ı̂ncât
∇f = F⃗ .
Rămâne ı̂nsă ı̂ntrebarea cum este posibil să determinăm dacă

un câmp vectorial este sau nu conservativ?
Teorema 31.3. Dacă F⃗ = P ⃗i + Q⃗j este câmp vectorial conser-

vativ unde P , Q sunt continue cu derivatele parţiale de ordinul
54 PRIMITIVE
I continue pe domeniul D atunci pe D avem

∂P ∂Q
= .
∂y ∂x
Reciproca este adevărată pentru un tip special de regiune.
Reamintim că o curbă simplă este o curbă care nu se autoint-
ersectează.
simplă
nu este simplă
simplă, ı̂nchisă
nu este simplă, ı̂nchisă

În teorema de mai sus am avut nevoie de o regiune deschisă
şi conexă. Pentru următoarea teoremă avem nevoie de ceva mai
tare, regiune simplă conexă din plan care este o o regiune
conexă D astfel ı̂ncât orice curbă simplă ı̂nchisă din D include
puncte care sunt doar din D. Intuitiv, o regiune simplă conexă
nu conţine ”găuri” şi nu poate fi formată din două părţi sepa-
rate.
simplu conex
NOTE DE CURS 55
nu este simplu conex

În aceşti termeni putem scrie acum o reciprocă ateoremei de
mai sus care ne oferă o metodă convenabilă de a verifica dacă
un câmp vectorial din R2 este conservative.
Teorema 31.4. Fie F⃗ = P ⃗i+Q⃗j un câmp vectorial pe un dome-
niu simplu conex D şi presupunem că P , Q sunt continue cu
derivatele parţiale de ordinul I continue şi
∂P ∂Q
=
∂y ∂x
pe D. Atunci F⃗ este conservativ.
1. Determinaţi dacă F este câmp vectorial conservativ sau nu.
(1) F⃗ (x, y) = (xy + y 2 )⃗i + (x2 + 2xy)⃗j
(2) F⃗ (x, y) = (y 2 − 2x)⃗i + 2xy⃗j
(3) F⃗ (x, y) = y 2 exy⃗i + (1 + xy)exy ⃗j.

2.
(1) Determinaţi f astfel ı̂ncât F⃗ = ∇f
(2) Folosind (1) evaluaţi ∫C F⃗ ⋅ d⃗

r
⃗
(a) F (x, y) = (3 + 2xy )i + 2x2 y⃗j, C este arcul de hiperbolă
2 ⃗
y = 1/x de la (1, 1) la (4, 41 )
(b) F⃗ (x, y) = x2 y 3⃗i + x3 y 2⃗j, C este curba cu ecuaţia vectorială

r⃗(t) = (t3 − 2t)⃗i + (t3 + 2t)⃗j, t ∈ [0, 1]
3. Arătaţi că integrala curbilinie este independentă de drum ∫c (1 −
ye )dx + e−x dy,c este orice curbă de la (0, 1) la (1, 2).
−x
56 PRIMITIVE
33. Integrale duble pe dreptunghiuri

Vom considera o funcţie de două variabile definită pe un dreptunghi
ı̂nchis
R = [a, b] × [c, d] = {(x, y) ∈ R2 ∶ a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d}
şi vom presupune mai ı̂ntâi că f (x, y) ≥ 0. Graficul lui f este o
suprafaţă cu ecuaţia z = f (x, y). Fie S solidul cuprins ı̂ntre R şi graficul
lui f , adică
S = {(x, y, z) ∈ R3 ∶ 0 ≤ z ≤ f (x, y), (x, y) ∈ R}.
Scopul nostru este de a determina volumul lui S. Primul pas este

să descompunem dreptunghiul R ı̂n dreptunghiuri mai mici. Vom des-
compune intervalul [a, b] ı̂n m intervale [xi−1 , xi ] de lungime egală cu
∆xi = xi − xi−1 , iar pe [c, d] ı̂n n intervale [yj−1 , yj ] de lungime egală
cu ∆yj = yj − yj−1 . Ducând linii paralele cu axele de coordonate vom
descompune, ca ı̂n figura următoare, dreptunghiul R ı̂n dreptunghiuri
Rij = [xi−1 , xi ] × [yj−1 , yj ] = {(x, y) ∶ xi−1 ≤ x ≤ xi , yj−1 ≤ y ≤ yj },
fiecare având aria ∆Aij = ∆xi ∆yj .
Dacă alegem câte un punct intermediar (x∗ij , yij∗ ) ı̂n fiecare Rij , atunci
vom putea aproxima partea lui S care se află deasupra fiecărui Rij
printr-un paralelipiped dreptunghic cu baza Rij şi ı̂nălţimea f (x∗ij , yij∗ )
ca ı̂n figura următoare.
NOTE DE CURS 57
Volumul acestui paralelipiped dreptunghic este ı̂nălţimea ı̂nmulţită

cu aria dreptunghiului de la bază
f (x∗ij , yij∗ )∆Aij .
Urmând aceeaşi procedură pentru toate dreptunghiurile şi adunând
volumele corespunzătoare, vom obţine o aproximare pentru volumul lui
S
m n
V ≈ ∑ ∑ f (x∗ij , yij∗ )∆Aij .
i=1 j=1
Intuiţia ne spune că aproximarea de mai sus devine mai precisă

atunci când m şi n sunt mai mari şi ne aşteptăm ca
m n
(2) V = lim ∑ ∑ f (x∗ij , yij∗ )∆Aij .
m,n→∞
i=1 j=1
Vom folosi expresia din ecuaţia (2) pentru a defini volumul unui
solid S care este cuprins ı̂ntre graficul lui f şi dreptunghiul R.
Definitie 33.1. Integrala dublă a funcţiei f pe dreptunghiul R este
m n
∬R f (x, y)dA = ∬R f (x, y)dxdy = m,n→∞
lim ∑ ∑ f (x∗ij , yij∗ )∆Ai,j
i=1 j=1
Mai precis, prin limita din definiţia anterioară se ı̂nţelege că pentru
orice > 0 există un număr δ > 0, care depinde de astfel ı̂ncât pen-
tru orice partiţie P a lui R cu ∥P ∥ = max 1≤i≤m diam(Rij ) < δ , unde
1≤j≤n
58 PRIMITIVE
√
diam(Rij ) = ∆xi 2 + ∆yi 2 pentru orice alegere a punctelor (x∗ij , yij∗ ) ı̂n
Rij avem
m n
∣∬ f (x, y)dA − ∑ ∑ f (x∗ij , yij∗ )∆Aij ∣ < .
R i=1 j=1
O funcţie f se numeşte integrabilă pe R dacă limita din definiţia
anterioară există şi este finită.
(1) Se poate arăta că toate funcţiile continue pe R sunt integrabile.
(2) Dacă f este mărginită pe R (adică există o constantă M astfel

ı̂ncât ∣f (x, y)∣ ≤ M pentru toţi (x, y) ∈ R) şi f este continuă pe
R, cu excepţia unui număr finit de curbe netede atunci f este
integrabilă pe R.
Dacă f (x, y) ≥ 0 atunci volumul V al lui S este
V = ∬ f (x, y)dA.
R
Suma din definiţia anterioară
m n
∑ ∑ f (x∗ij , yij∗ )∆Aij
i=1 j=1
se numeşte suma dublă Riemann şi este folosită pentru a

aproxima valoarea integralei duble.
34. Integrale iterate

Presupunem că f este o funcţie de două variabile care este integrabilă
d
pe dreptunghiul R = [a, b]×[c, d]. Vom folosi notaţia ∫c f (x, y)dy, care
ı̂nseamnă că x este fixat şi f (x, y) este integrată ı̂n raport cu y de la
y = c la y = d. Această procedură se numeşte integrarea parţială ı̂n
raport cu y. (Să notăm asemănarea cu derivarea parţială.) Acum
d
∫c f (x, y)dy va depinde doar de valoarea lui x, deci va defini o funcţie
de x:
d
A(x) = ∫ f (x, y)dy.
c
Dacă vom integra funcţia A ı̂n raport cu x de la x = a la x = b vom
obţine
b b d
(3) ∫a A(x)dx = ∫a [∫c f (x, y)dy] dx
Integrala din partea dreaptă a ecuaţiei (3) se numeşte integrala ite-
rată. Putem omite parantezele şi atunci vom scrie
b d b d
∫a ∫c f (x, y)dydx = ∫a [∫c f (x, y)dy] dx
NOTE DE CURS 59
ı̂nsemnând că vom integra mai ı̂ntâi ı̂n raport cu y de la c la d şi apoi
ı̂n raport cu x de la a la b.
Similar, integrala iterată
d b d b
∫c ∫a f (x, y)dxdy = ∫c [∫a f (x, y)dx] dy
ı̂nsemnând că vom integra mai ı̂ntâi ı̂n raport cu x de la a la b şi apoi
ı̂n raport cu y de la c la d.

2 3
1. Calculaţi ∫0 f (x, y)dx şi ∫0 f (x, y)dy dacă
(1) f (x, y) = x + 3x2 y 2
√
(2) f (x, y) = y x + 2.
2. Calculaţi integralele iterate
4 2
(1) ∫1 ∫0 (6x2 y − 2x)dydx
1 1
(2) ∫0 ∫0 (x + y)2 dxdy
1 2
(3) ∫0 ∫1 (x + e−y )dxdy
π/6 π/2
(4) ∫0 ∫0 (sin x + sin y)dydx
2 π/2
(5) ∫0 ∫0 x sin ydydx
3 5 ln y
(6) ∫1 ∫1 xy dydx
1 2
(7) ∫0 ∫0 yex−y dxdy
2 π
(8) ∫0 ∫0 r sin2 θdθdr
1 3
(9) ∫0 ∫0 ex+3y dxdy.
3. Evaluaţi integralele iterate.
5 x
(1) ∫1 ∫0 (8x − 2y)dydx
2 y2
(2) ∫0 ∫0 x2 ydxdy
1 y 3
(3) ∫0 ∫0 xey dxdy
π/2 x
(4) ∫0 ∫0 x sin ydydx
60 PRIMITIVE
Următoarea teoremă ne dă o metodă practică de calcul a integralei

duble exprimând-o ca o integrală iterată.
Teorema 35.1 (Fubini). 2
Dacă f este continuă pe dreptunghiul
R = [a, b] × [c, d] = {(x, y) ∈ R2 ∶ a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d}, atunci
b d d b
∬R f (x, y)dA = ∫a ∫c f (x, y)dydx = ∫c ∫a f (x, y)dxdy.
Mai general, formula este adevărată dacă presupunem că f este
mărginită pe R, că este discontinuă doar pe un număr finit de curbe
netede şi integralele iterate există.
Nu vom include aici demonstraţia teoremei dar vom da o indicaţie
intuitivă pentru cazul ı̂n care f (x, y) ≥ 0. Să ne reamintim că integrala
dublă reprezenta volumul

1. Evaluaţi ∬R y sin(xy)dA, unde R = [1, 2] × [0, π].
2Teorema este numită după numele matematicianului italian Guido Fubini (1879-
1943), care a demonstrat o versiune mult mai generală a acestei teoreme ı̂n
1907. Versiunea pentru funcţii continue era cunoscută matematicianului francez
Augustin-Louis Cauchy cu aproape un secol ı̂nainte.
NOTE DE CURS 61
Soluţie Dacă integrăm mai ı̂ntâi ı̂n raport cu x obţinem

π 2 π
2
∬R y sin(xy)dA = ∫0 ∫1 y sin(xy)dxdy = ∫0 ( − cos(xy)∣1 ) dy
π π
1 π
=∫ (− cos 2y + cos y)dy = − sin(2y)∣ + sin y∣0 = 0.
0 2 0
Dacă am integra mai ı̂ntâi ı̂n raport cu y ar trebui să integrăm prin
părţi ceea ce ar duce ı̂n mod evident la calcule mai complicate decât
cele pe care le-am obţinut integrând mai ı̂ntâi ı̂n raport cu x. Prin
urmare, ı̂n calculul integralelor duble este de preferat să alegem ordinea
de integrare care ne conduce la integrale simple de calculat.
2. Aflaţi volumul solidului S mărginit de paraboloidul eliptic x2 +
2y 2 + z = 16, de planele x = 2, y = 2 şi cele trei plane de coordonate.
Soluţie Observăm mai ı̂ntâi că S este solidul care rămâne ı̂ntre suprafaţa
z = 16 − x2 − 2y 2 şi deasupra pătratului R = [0, 2] × [0, 2]. Folosind teo-
rema lui Fubini avem
2 2
V = ∬ (16 − x2 − 2y 2 )dA = ∫ ∫ (16 − x2 − 2y 2 )dxdy
R 0 0
2
2 x3 2 88
=∫ (16x − − 2y 2 x)∣ dy = ∫ ( − 4y 2 )dy = 48.
0 3 0 0 3
3. Evaluaţi integrala dublă indentificând-o mai ı̂ntâi ca fiind volumul
unui solid
√
(1) ∬R 2dA, R = {(x, y)/2 ≤ x ≤ 6, −1 ≤ y ≤ 5}
(2) ∬R (2x + 1)dA, R = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ 4}
(3) ∬R (4 − 2y)dA, R = [0, 1] × [0, 1].
4. Calculaţi integrala dublă

62 PRIMITIVE
(1) ∬R (y + xy −2 )dA, R = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 2, 1 ≤ y ≤ 2}

2
2 +1 dA, R = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 1, −3 ≤ y ≤ 3}
(2) ∬R xxy
(3) ∬R x sin(x + y)dA, R = [0, π/6] × [0, π/3]

2
1+y 2 dA, R = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1}
(4) ∬R 1+x
(5) ∬R sin(x − y)dA, R = {(x, y)/0 ≤ x ≤ π/2, 0 ≤ y ≤ π/2}

1
(6) ∬R 1+x+y dA, R = [1, 3] × [1, 2].
5. Aflaţi volumul solidului cuprins ı̂ntre planul 4x + 6y − 2z + 15 = 0

şi deasupra dreptunghiului R = {(x, y)/ − 1 ≤ x ≤ 2, −1 ≤ y ≤ 1}.
2 2
6. Aflaţi volumul solidului cuprins ı̂ntre paraboloidul eliptic x4 + y9 +
z = 1 şi deasupra dreptunghiului R = [−1, 1] × [−2, 2].
37. Integrala dublă pe domenii generale

Pentru integrale simple, domeniul pe care integrăm este ı̂ntotdeauna
un interval. Pentru integrale duble dorim să putem integra funcţia f nu
doar pe dreptunghiuri, dar şi pe domenii mai generale D. Presupunem
că D este o regiune mărginită, ceea ce ı̂nseamnă că D poate fi inclusă
ı̂ntr-un dreptunghi ca ı̂n figura următoare.
Vom nota cu F funcţia următoare:
f (x, y) dacă (x, y) este ı̂n D

(4) F (x, y) = {
0 dacă (x, y) este ı̂n R dar nu este ı̂n D
NOTE DE CURS 63
Dacă F este integrabilă pe R, atunci vom defini integrala dublă a

lui f pe D prin
∬D f (x, y)dA = ∬R F (x, y)dA unde F este definită ı̂n (4).
Definiţia are sens deoarece R este un dreptunghi şi astfel
∬R F (x, y)dA
a fost definită anterior.

Procedura este rezonabilă deoarece valorile lui F (x, y) sunt 0 atunci
când (x, y) este ı̂n afara lui D şi de aceea nu contribuie la valoarea
integralei. Aceasta ı̂nseamnă că nu are importanţă ce dreptunghi R
folosim atâta timp cât ı̂l conţine pe D.
În cazul ı̂n care f (x, y) ≥ 0, putem interpreta ∬D f (x, y)dA ca fi-
ind volumul solidului care se află deasupra lui D şi sub suprafaţa
z = f (x, y).
Figura de mai sus ne arată că este posibil să avem discontinuităţi
la frontiera lui D. Cu toate acestea, dacă f este continuă pe D şi
curba care reprezintă frontiera lui D ”se comportă bine”3 atunci se
poate arăta că ∬R F (x, y)dA există şi deci ∬D f (x, y)dA există. În
particular, acesta este cazul pentru următoarele două tipuri de regiuni.
O regiune plană D spunem că este simplă ı̂n raport cu Oy dacă
se află ı̂ntre graficele a două funcţii continue de variabilă x adică,
D = {(x, y) ∶ a ≤ x ≤ b, g1 (x) ≤ y ≤ g2 (x)}
3curba trebuie să aiba anumite proprietăţi care depăşesc scopul acestui curs
64 PRIMITIVE
unde g1 ş i g2 sunt continue pe [a, b]. Câteva exemple de astfel de

regiuni sunt ı̂n următoarele trei grafice.
Pentru a calcula ∬D f (x, y)dA atunci când regiunea D este simplă ı̂n
raport cu Oy, vom alege un dreptunghi R = [a, b] × [c, d] care conţine
pe D, ca ı̂n figura următoare.
NOTE DE CURS 65
Fie funcţia F definită de ecuaţia (4). Atunci din teorema lui Fubini
avem
b d
∬D f (x, y)dA = ∬R F (x, y)dA = ∫a ∫c F (x, y)dydx
Observăm că F (x, y) = 0 dacă y < g1 (x) sau y > g2 (x) deoarece (x, y)
este ı̂n afara lui D. De aceea
d g2 (x) g2 (x)
∫c F (x, y)dy = ∫g F (x, y)dy = ∫
g1 (x)
f (x, y)dy
1 (x)
pentru că F (x, y) = f (x, y) când g1 (x) ≤ y ≤ g2 (x). Astfel vom avea
următoarea formulă de calcul pentru integrale duble pe regiuni simple
ı̂n raport cu axa Oy.
Dacă f este continuă pe o regiune D simplă ı̂n raport cu Oy

astfel ı̂ncât
D = {(x, y) ∶ a ≤ x ≤ b, g1 (x) ≤ y ≤ g2 (x)}
atunci
b g2 (x)
∬D f (x, y)dA = ∫a ∫g f (x, y)dydx
1 (x)
Integrala din partea dreaptă este o integrală iterată similară cu cea

considerată ı̂n secţiunea precedentă cu excepţia că ı̂n integrala din in-
terior vom privi pe x ca fiind o constantă nu doar ı̂n f (x, y), dar şi ı̂n
limitele de integrare g1 (x) şi g2 (x).
Vom considera de asemenea regiuni plane simple ı̂n raport cu Ox,
care sunt de forma
D = {(x, y) ∶ c ≤ y ≤ d, h1 (y) ≤ x ≤ h2 (y)}

66 PRIMITIVE
unde h1 şi h2 sunt funcţii continue de variabilă y. În continuare sunt

ilustrate două regiuni de acest fel.
Folosind aceleaşi metode, putem stabili o formulă de calcul.
Dacă f este continuă pe o regiune D simplă ı̂n raport cu Ox

astfel ı̂ncât
D = {(x, y) ∶ c ≤ y ≤ d, h1 (y) ≤ x ≤ h2 (y)}
atunci
d h2 (y)
∬D f (x, y)dA = ∫c ∫h f (x, y)dxdy
1 (y)
Pentru a calcula o integrală dublă este esenţial să desenăm pe D.

De multe ori este de ajutor să desenăm o săgeată verticală ca cea din
figura din exemplul de mai sus. Săgeata pleacă de la marginea de jos
y = g1 (x), care ne dă limita inferioară a integralei din interior şi vârful
este pe marginea superioară y = g2 (x), care ne dă limita superioară de
integrare. Pentru regiuni simple ı̂n raport cu Ox, săgeata se desenează
orizontal, de la marginea din stânga la marginea din dreapta.
Exemplul 37.1. Să se calculeze ∬D xydA unde D este regiunea mărginită

de y = x − 1 şi de parabola y 2 = 2x + 6.
NOTE DE CURS 67
Soluţie: Integrala este simplă ı̂n raport cu ambele axe dar este mai
simplu să considerăm pe
1
D = {(x, y) ∶ −2 ≤ y ≤ 4, y 2 − 3 ≤ x ≤ y + 1}.
2
După cum se vede ı̂n figura următoare, dacă vom considera pe D ca

regiune simplă ı̂n raport cu Oy, va trebui să calculăm două integrale,
deoarece marginea de jos este formată din două părţi.

1. Aflaţi volumul solidului care se află sub paraboloidul z = x2 + y 2
şi deasupra regiunii D din planul xOy mărginită de dreapta y = 2x şi
de parabola y = x2 .
Soluţia 1. Din figura următoare vedem că D este un domeniu simplu
ı̂n raport cu Oy şi
D = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 2, x2 ≤ y ≤ 2x}
68 PRIMITIVE
În figura următoare este desenat solidul căruia i se cere să-i calculăm
volumul.
NOTE DE CURS 69
Astfel, volumul de sub z = x2 + y 2 şi de deasupra lui D este
2 2x
V = ∬ (x2 + y 2 )dA = ∫ ∫x2 (x + y )dydx
2 2
D 0
2 y 3 y=2x
=∫ [x2 y + ] dx
0 3 y=x2
2 (2x)3 (x2 )3
=∫ [x2 (2x) + − x2 x2 − ] dx
0 3 3
x6 2 14x3
=∫ (− − x4 + ) dx
0 3 3
x 7 x5 7x4 2 216
=− − + ] = .
21 5 6 0 35
Soluţia 2. Observăm că domeniul este simplu şi ı̂n raport cu Ox.
70 PRIMITIVE
Atunci altă expresie pentru V este:
√
4 y
V = ∬ (x + y )dA = ∫ ∫ 1 (x2 + y 2 )dxdy
2 2
D 0 y 2
√
x= y
4 x3
=∫ [ + y 2 x] dy
0 3 x= 21 y
4 y 3/2 y3 y3
=∫ ( + y 5/2 − − ) dy
0 3 24 2
2 5/2 2 7/2 13 4 4 216
= y + y − y ] = .
15 7 96 0 35
2. Să se determine volumul tetraedrului mărginit de planele x + 2y +

z = 2, x = 2y, x = 0 şi z = 0.
Soluţie. Trebuie sa facem două desene. Unul in spaţiu cu tretraedrul
şi altul ı̂n plan cu domeniul pe care integrăm.
NOTE DE CURS 71
Planul x + 2y + z = 2 poate fi scris ca z = 2 − x − 2y aşa că volumul

cerut se află ı̂ntre graficul funţiei z = 2 − x − 2y şi
D = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 1, x/2 ≤ y ≤ 1 − x/2}.
Astfel
V = ∬ (2 − x − 2y)dA
D
1 1−x/2
=∫ ∫x/2 (2 − x − 2y)dydx
0
1 y=1−x/2
=∫ [2y − xy − y 2 ]y=x/2 dx
0
1 x x 2 x2 x2
=∫ [2 − x − x (1 − ) − (1 − ) − x + + ] dx
0 2 2 2 4
1
1 x3 1
= ∫ (x2 − 2x + 1)dx = − x2 + x] = .
0 3 0 3
1 1
3. Evaluaţi integrala iterată ∫0 ∫x sin(y 2 )dydx.
Soluţie. Dacă ı̂ncercăm să calculăm această integrală va trebui să
evaluăm ∫ sin(y 2 )dy. Cum acest lucru este imposibil intr-un număr
finit de termeni va trebui sa schimbăm ordinea de integrare. Vom face
acest lucru scriind mai ı̂ntâi integrala iterată ca o integrală dublă.
1 1
∫0 ∫x sin(y )dydx = ∬D sin(y )dA.
2 2
unde
D = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 1, x ≤ y ≤ 1}.
72 PRIMITIVE
Schiţând regiunea D ca ı̂n figura de mai sus, vom vedea o descriere

alternativă a lui D după cum urmează:
D = {(x, y) ∶ 0 ≤ y ≤ 1, 0 ≤ x ≤ y}.
Acest lucru ne ajută să exprimăm integrala dublă ı̂n ordine inversă:
1 1
∫0 ∫x sin(y )dydx = ∬D sin(y )dA
2 2
1 y 1 x=y
=∫ ∫0 sin(y 2 )dxdy = ∫ [x sin(y 2 )]x=0 dy
0 0
1 1
1 1
=∫ y sin(y 2 )dy = − cos(y 1 )] = (1 − cos 1).
0 2 0 2
4. Calculaţi integralele duble.
√
(1) ∬D x2y+1 dA, D = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 4, 0 ≤ y ≤ x}
NOTE DE CURS 73
(2) ∬D (2x + y)dA, D = {(x, y) ∶ 1 ≤ y ≤ 2, y − 1 ≤ x ≤ 1}
(3) ∬D e−y dA, D = {(x, y) ∶ 0 ≤ y ≤ 3, 0 ≤ x ≤ y}

2
√
(4) ∬D y x2 − y 2 dA, D = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 2, 0 ≤ y ≤ x}
5. Scrieţi integralele iterate ı̂n amble moduri. Evaluaţi integrala

dublă folosing ordinea mai simplă şi explicaţi de ce este este mai simplă.
(1) ∬D ydA, unde D este mărginit de y = x − 2 şi x = y 2
(2) ∬D y 2 exy dA, unde D este mărginit de y = x, y = 4 şi x = 0.

6. Calculaţi integralele duble.
(1) ∬D x cos(y)dA, unde D este mărginit de y = 0, y = x2 şi x = 1
(2) ∬D y 2 dA, unde D este triunghiul cu vârfurile (0, 1), (1, 2) şi
(4, 1)
(3) ∬D ydA, unde D este triunghiul cu vârfurile (0, 0), (1, 1) şi
(4, 0).
7. Determinaţi volumul solidului dat.
(1) Sub planul 3x + 2y − z = 0 şi deasupra regiunii mărginită de
parabolele y = x2 şi x = y 2
(2) Închisă de paraboloidul z = x2 + y 2 + 1 şi de planele x = 0, y = 0,

z = 0 şi x + y = 2.
8. Determinaţi volumul solidului mărginit de planul z = 0 şi de
paraboloidul z = 1 − x2 − y 2 .
39. Proprietăţi ale integralei duble

În această seţiune vom presupune că toate integralele care apar exis-
tă.
Integralele duble au următoarele proprietăţi:
1.
∬D [f (x, y) + g(x, y)]dA = ∬D f (x, y)dA + ∬D g(x, y)dA

2.
∬D cf (x, y)dA = c ∬D f (x, y)dA
unde c este o constană.
74 PRIMITIVE
3. Dacă f (x, y) ≥ g(x, y) pentru toţi (x, y) ∈ D, atunci
∬D f (x, y)dA ≥ ∬D g(x, y)dA
4. Dacă D = D1 ∪ D2 , unde D1 şi D2 nu se intersectează, eventual

cu excepţia punctelor de pe frontieră, atunci
∬D f (x, y)dA = ∬D f (x, y)dA + ∬D f (x, y)dA

1 2
Această proprietate ne permite să calculăm integrale pe regiuni D

acre nu sunt simple nici ı̂n raport cu Ox şi nici cu Oy. Figurile
următoare ilustrează procedura.
5. Această proprietate a integralei spune că dacă integrăm funţia

constantă f (x, y) = 1 pe D, vom obţine aria lui D:
∬D 1 dA = Aria(D).
Figura următoare ne arată de ce această proprietate este adevărată.

Un cilindru cu baza D şi cu ı̂nălţimea 1 va avea volumul egal cu aria
bazei ı̂nmulţită cu 1, dar volumul poate fi scris si ca ∬D 1 dA.
NOTE DE CURS 75
40. Câteva aplicaţii ale integralei duble

Integrala dublă are aplicaţii in geometrie, fizică, inginerie, proba-
bilităţi, etc. În continuare vom prezenta câteva dintre ele.
40.1. Masa. Vom considera o placă de forma regiunii D care va avea

densitatea ı̂n punctul (x, y) dată de ρ(x, y), unde funcţia ρ este con-
tinuă pe D. Atunci masa acei placi plane se poate calcula cu formula
m = ∬ ρ(x, y)dA
D
40.2. Centrul de greutate. Vom considera aceeaşi placă D cu densi-

tatea ρ. Atunci centrul de greutate al acestei plăci va avea coordonatele
G(xG , yG ) unde
1 1
xG = yG =
m ∬D m ∬D
xρ(x, y)dA, yρ(x, y)dA,
iar m reprezintă masa placii.
40.3. Momentul de inerţie. Momentul de inerţie al unei particule

de masă m ı̂n raport cu o axă este definit ca fiind mr2 , unde r este
distanţa de la particulă la axă. Se poate extinde acest concept la o
placă cu funcţia de densitate ρ(x, y) şi care are forma regiunii D. Vom
descompune pe D in dreptunghiuri mici şi vom aproxima momentul
de inerţie al fiecarui dreptunghi in raport cu axele. Rezultatul va fi
momentul de inerţie al plăcii. Astfel, momentul de inerţie al plăcii D
ı̂n raport cu axa Ox este
Ix = ∬ y 2 ρ(x, y)dA
D
76 PRIMITIVE
iar cu axa Oy este

Iy = ∬ x2 ρ(x, y)dA.
D
Dacă vom considera momentul de inerţie ı̂n raport cu originea, numit

şi momentul de inerţie polar definit prin
IO = ∬ (x2 + y 2 )ρ(x, y)dA.

D
observăm că IO = Ix + Iy .
41. Schimbarea de variabile ı̂n integrale duble

Dacă avem de calculat ∬D f (x, y)dA, uneori este util să facem o
schimbare de variabile pentru a uşura calculele. În general, vom pre-
supune că x şi y se pot exprima ı̂n funcţie de alte două variabile u şi v
prin ecuaţiile
x = x(u, v)
y = y(u, v)
unde (u, v) ∈ S. Vom privi aceste ecuaţii ca fiind o transformare de

la (u, v) ∈ S la (x, y) ∈ D. Presupunem că această transformare are
următoarele proprietăţi:
i) fiecare punct din S este dus ı̂ntr-un punct din D prin acestă trans-
formare;
ii) fiecare punct din D este imaginea unui punct din S;
iii) puncte diferite din S sunt duse ı̂n puncte diferite din D.
Vom presupune ı̂n plus că Jacobianul
RRR ∂x ∂x RRR
D(x, y) RRRR ∂u RR
∂v RRRR ≠ 0.
= RR
D(u, v) RRRR ∂y ∂y RRR
RR
RRR
∂u ∂v RR
Atunci dA = dxdy = ∣ D(u,v)
D(x,y)
∣ dudv şi
D(x, y)
∬D f (x, y)dA = ∬S f (x(u, v), y(u, v)) ∣ D(u, v) ∣ dudv.
41.1. Coordonate polare. Pentru multe aplicaţii ale integralei duble,

fie domeniul de integrare, fie funcţia integrată, sau amandouă, pot fi
exprimate mai simplu ı̂n termeni de coordonate polare
NOTE DE CURS 77
x = r cos θ
y = r sin θ.
D(r,θ) ∣ obţinem
Calculând ∣ D(x,y)
dA = dxdy = rdrdθ
Vom aplica coordonatele polare ı̂n cazuri ı̂n care R poate fi descris
simplu ı̂n coordonate polare.
41.2. Coordonate polare generalizate.
x = ar cos θ
{
y = br sin θ, θ ∈ [0, 2π] şi r ∈ [0, 1].
D(x,y)
D(r,θ) = abr.
78 PRIMITIVE

1. Determinaţi volumul solidului mărginit de planul z = 0 şi de
paraboloidul z = 1 − x2 − y 2 .
Indicaţie. Se folosesc coordonatele polare.
2. Evaluaţi integralele trecând la coordonate polare.

(1) ∬D x2 ydA, unde D este jumătatea de sus a discului cu centrul
ı̂n origine şi raza 5
√
(2) ∬D x2 + y 2 dA, unde D este sfertul de disc din cadranul II cu
centrul ı̂n origine si raza 2
(3) ∬D ydA, unde D = {(x, y) ∶ 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 2}
(4) ∬D (2x − y)dA, unde D este regiunea din primul cadran ı̂nchisă
de cercul x2 + y 2 = 4 şi de dreptele x = 0 şi y = x.
3. Determinaţi masa, centrul de greutate şi momentele de inerţie Ix ,
Iy şi I0 pentru placa de forma regiunii plane D, cu funcţia de densitate
dată de ρ.
(1) D = {(x, y) ∶ 1 ≤ x ≤ 3, 1 ≤ y ≤ 4}; ρ(x, y) = ky 2 .
(2) D este regiunea triunghiulară ı̂nchisă de dreptele y = 0, y = 2x

şi x + 2y = 1; ρ(x, y) = x.
43. Formula lui Green

Teorema lui Green (formula lui Green) ne oferă o relaţie ı̂ntre inte-
grala linie (curbilinie) pe o curbă simplă, ı̂nchisă C şi integrala dublă
NOTE DE CURS 79
pe regiunea D, mărginită de C. (Vom presupune că D constă ı̂n toate

punctele din interiorul lui C plus toate punctele de pe C).
În enunţul teoremei lui Green vom utiliza convenţia că o curbă
simplă, ı̂nchisă este pozitiv orientată dacă este parcursă ı̂n sens trigono-
metric (invers acelor de ceasornic). Astfel dacă C este dată de funcţia
vectorială r⃗(t), a ≤ t ≤ b, atunci regiunea D este ı̂ntotdeauna ı̂n stănga
atunci când r⃗(t) parcurge pe C.
Teorema 43.1 (Formula lui Green). Fie C o curbă pozitiv orientată,

netedă pe porţiuni, simplă şi ı̂nchisă ı̂n plan şi D regiunea mărginită
de C. Dacă P şi Q au derivate paţiale continue pe o regiune deschisă
care conţine pe D, atunci
∂Q ∂P
∫C P dx + Qdy = ∬D ( ∂x − ∂y ) dA.
Uneori sunt folosite notatţiile
∮C P dx + Qdy sau ∳C P dx + Qdy

O aplicaţie a inversei teoremei lui Green este calculul ariilor. Deoarece
aria lui D este ∬D 1dA, dorim să alegem P şi Q astfel ı̂ncât
∂Q ∂P
− = 1.
∂x ∂y
80 PRIMITIVE
Există mai multe posibilităţi:

P (x, y) = 0 şi Q(x, y) = x
sau
P (x, y) = −y şi Q(x, y) = 0
sau
1 1
P (x, y) = − y şi Q(x, y) = x.
2 2
Atunci formula lui Green ne dă următoarele formule pentru aria lui D:
1
A = ∮ xdy = − ∮ ydx = ∮ xdy − ydx.
C C 2 C
2 2
Exemplul 43.2. Să se determine aria ı̂nchisă de elipsa xa2 + yb2 = 1.
Soluţie. Folosim ecuaţiile parametrice x = a cos t şi y = b sin t, unde
0 ≤ t ≤ 2π. Folosind formula de mai sus (a treia parte), avem
1 ab 2π
A= − = dt = πab
2 ∮C 2 ∫0
xdy ydx
43.1. Versiuni extinse ale formului lui Green. Deşi am enunţat

teorema lui Green pentru cazul ı̂n care D este un domeniu simplu,
putem extinde ı̂n cazul ı̂n care avem reuniuni de domenii simple. De
exemplu, dacă D este un domeniu ca ı̂n figura următoare, atunci putem
scrie D = D1 ∪ D2 , unde D1 şi D2 sunt simple.
Acelaşi argument poate fi folosit pentru a stabili teorema lui Green

pe orice reuniune finită de regiuni care nu se intersectează (cu excepţia
frontierei).
NOTE DE CURS 81
Teorema lui Green poate si extinsă şi pe regiuni cu ”găuri” adică pe

regiuni care nu sunt simplu conexe. Observăm că frontiera C a lui D
este formată din două curbe simple, ı̂nchise C1 şi C2 . Vom presupune
că aceste curbe sunt orientate astfel ı̂ncât regiunea D este ı̂n stânga
atunci când este traversată curba C. Atunci direcţia pozitivă este
ı̂n sens trigonometric pentru curba din exterior C1 şi ı̂n sens invers
trigonometric pentru curba din interior C2 .
Dacă vom descompune pe D ı̂n două regiuni D′ şi D′′ ca ı̂n desenul
următor şi vom aplica teorema lui Green pentru fiecare D′ şi D′′ , vom
obţine
Deoarece integralele curbilinii ı̂n direcţii diferite pe frontiera comună

se anulează obţinem:
∂Q ∂P
∬D ( ∂x − ∂y ) dA = ∫C P dx + Qdy + ∫C P dx + Qdy
1 2
= ∫ P dx + Qdy,
C
ceea ce reprezintă teorema lui Green pentru regiunea D.
Exemplul 43.3. Să se calculeze ∮C y 2 dx+3xydy unde C este frontiera

regiunii D din planul superior dintre cercurile x2 + y 2 = 1 şi x2 + y 2 = 4.
82 PRIMITIVE
Folosim formula lui Green apoi trecerea la coordonate polare.

1. Evaluaţi integralele curbilinii prin două metode: (a) direct şi (b)
folosind teorema lui Green.
(1) ∮C y 2 dx+x2 ydy, unde C este dreptunghiul cu vârfurile ı̂n (0, 0),
(5, 0), (5, 4) şi (0, 4).
(2) ∮C ydx−xdy, unde C este cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază 4.
(3) ∮C xydx + x2 y 3 dy, unde C este triunghiul cu vârfurile (0, 0),

(1, 0) şi (1, 2).
(4) ∮C x2 y 2 dx + xydy, unde C este arcul din parabolă y = x2 de la

(0, 0) la (1, 1) şi segmentele de dreaptă de la (1, 1) la (0, 1) şi
de la (0, 1) la (0, 0).
2. Folosiţi teorema lui Green pentru a calcula următoarele integrale:

(1) ∫C yex dx + 2ex dy, unde C este dreptunghiul cu vârfurile (0, 0),
(3, 0), (3, 4) şi (0, 4)
(2) ∫C cos ydx + x2 sin ydy, unde C este dreptunghiul cu vârfurile

(0, 0), (5, 0), (5, 2) şi (0, 2)
(3) ∫C y 3 dx − x3 dy, unde C este cercul x2 + y 2 = 4.
45. Integrala triplă

La fel cum am definit integrala pentru funcţii de o variabilă şi pentru
funcţii de două variabile, putem defini integrale triple pentru funcţii de
NOTE DE CURS 83
trei variabile. Vom considera mai ı̂ntâi cel mai simplu caz, atunci când
f este definită pe un paralelipiped dreptunghic:
B = {(x, y, z) ∶ a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d, r ≤ z ≤ s}.
Primul pas este să descompunem pe B ı̂n paralelipipede dreptunghice
mai mici. Vom face acest lucru descompunând intervalul [a, b] ı̂n l
subintervale [xi−1 , xi ] de lungime egală cu ∆xi , descompunând inter-
valul [c, d] ı̂n m subintervale de lungime ∆yj , şi descompunând [r, s] ı̂n
n subintervale de lungime ∆zk . Astfel vom descompune paralelipipedul
treptunghic B ı̂n paralelipipede dreptunghice mai mici
Bijk = [xi−1 , xi ] × [yj−1 , yj ] × [zk−1 , zk ]
ca ı̂n figurile următoare. Fiecare paralipiped va avea volumul ∆Vijk =
∆xi ∆yj ∆zk .
84 PRIMITIVE
Vom forma suma Riemann triple

l m n
∑ ∑ ∑ f (x∗ijk , yijk
∗
, zijk
∗
)∆Vijk
i=1 j=1 k=1
unde punctul (x∗ijk , yijk

∗
)
este ı̂n Bijk . Prin analogie cu definiţia in-
, zijk
∗
tegralei duble, vom defini integrala triplă ca fiind limita sumei Riemann
triplă.
Definitie 45.1. Integrala triplă a lui f pe paralelipipedul dreptunghic
B este
l m n
∭B f (x, y, z)dV = l,m,n→∞
lim ∑ ∑ ∑ f (x∗ijk , yijk , zijk )∆Vijk
∗ ∗
i=1 j=1 k=1
dacă limita există şi este finită.

La fel ca ı̂n cazul integralelor simple şi duble, integrala triplă există
dacă f este continuă.
Teorema 45.2 (teorema lui Fubini pentru integrale triple). Dacă f
este continuă pe paralelipipedul dreptunghic B = [a, b] × [c, d] × [r, s],
atunci
s d b
∭B f (x, y, z)dV = ∫r ∫c ∫a f (x, y, z)dxdydz.
Integrala din partea dreaptă din teorema lui Fubini se calculează
integrând ı̂n raport cu x (ţinând pe y şi z fixaţi), apoi integrând ı̂n
raport cu y (ţinând pe z fixat) şi ı̂n final integrând ı̂n raport cu z. Sunt
alte cinci posibilităţi să schimbăm ordinea de integrare, de exemplu
b s d
∭B f (x, y, z)dV = ∫a ∫r ∫c f (x, y, z)dydzdx.
Exemplul 45.3. Calculaţi integrala triplă ∭B xyz 2 dV , unde B este
paralelipipedul dreptunghic următor
B = {(x, y, z) ∶ 0 ≤ x ≤ 1, −1 ≤ y ≤ 2, 0 ≤ z ≤ 3}.
Vom defini acum integrala triplă pe o regiune mărginită E din spaţiu
printr-o procedură asemănătoare cu integrala dublă. Vom include pe
E ı̂ntr-un paralelipiped dreptunghic B. Apoi vom defini F ca fiind
funcţia egală cu f pe E şi 0 pentru punctele din B care sunt ı̂n afara
lui E. Prin definiţie
∭E f (x, y, z)dV = ∭B F (x, y, z)dV.

Integrala există dacă f este continuă şi frontiera lui E este ”rezona-
bil de netedă”. Integralele triple au ı̂n esenţă aceleaşi proprietăţi ca
integralele duble.
NOTE DE CURS 85
Ne vom restrânge atenţia acum asupra anumitor tipuri de regiuni.

Definitie 45.4. Un solid E (o regiune din spaţiu) vom spune că este
simplu ı̂n raport cu Oz dacă se află ı̂ntre două funcţii continue de
variabile x şi y, adică
E = {(x, y, z) ∶ (x, y) ∈ D, u1 (x, y) ≤ z ≤ u2 (x, y)}
unde D este proiecţia lui E pe planul xOy ca ı̂n figura următoare.
În acest caz, similar cu integrala dublă, avem

u2 (x,y)
∭E f (x, y, z)dV = ∬D [∫u f (x, y, z)dz] dA.
1 (x,y)
Se calculează mai ı̂ntâi integrala din interior, ı̂nsemnând că x şi y

vor fi constante, iar f (x, y, z) va fi integrată ı̂n raport cu z. Astfel,
vom ajunge la o integrală dublă pe D, unde D este proiecţia lui E pe
planul xOy.
Exemplul 45.5. Să se calculeze ∭E zdV , unde E este tetraedrul mărginit
de patru plane, x = 0, y = 0, z = 0 şi x + y + z = 1.
86 PRIMITIVE
Definitie 45.6. Un solid E este simplu ı̂n raport cu Ox dacă este

de forma
E = {(x, y, z) ∶ (y, z) ∈ D, u1 (y, z) ≤ x ≤ u2 (y, z)}
unde, de această dată, D este proiecţia lui E pe planul yOz.
Atunci integrala se poate scrie

u2 (y,z)
∭E f (x, y, z)dV = ∬D [∫u f (x, y, z)dx] dA.
1 (y,z)
Definitie 45.7. Un solid E este simplu ı̂n raport cu Oy este de

forma:
E = {(x, y, z) ∶ (x, z) ∈ D, u1 (x, z) ≤ y ≤ u2 (x, z)}
unde D este proiecţia lui E pe planul xOz.
NOTE DE CURS 87
Pentru acest tip de solid avem:
u2 (x,z)
∭E f (x, y, z)dV = ∬D [∫u f (x, y, z)dy] dA.
1 (x,z)
√
Exemplul 45.8. Să se calculeze ∭E x2 + z 2 dV , unde E este solidul
mărginit de paraboloidul y = x2 + z 2 şi de planul y = 4.
Indicaţie. Solidul este desenat ı̂n figura urmatoare:
Solidul este simplu ı̂n raport cu Oz, iar proiecţia pe planul xOy este
Cu toate acestea vom ajunge la o integrală greu de calculat. De aceea

vom considera o alta descompunere, având ı̂n vedere că solidul este
simplu şi ı̂n raport cu Oy. Proiecţia pe planul xOz este:
88 PRIMITIVE
Vom integra ı̂n raport cu y apoi vom aplica coordonatele polare.

1. Calculaţi integrala ∭E (xy − y 3 )dV , unde E = {(x, y, z) ∶ −1 ≤ x ≤
1, 0 ≤ y ≤ 2, 0 ≤ z ≤ 1} descompunând ı̂n integrale iterate ı̂n trei moduri
diferite.
2 z2 y−z
(1) ∫0 ∫0 ∫0 (2x − y)dxdydz
1 2y x+y
(2) ∫0 ∫y ∫0 6xydzdxdy
√
π x xz
(3) ∫0 ∫0 ∫0 x2 sin ydydzdx
3. Calculaţi integralele triple.
(1) ∭E ydV , unde E = {(x, y, z) ∶ 0 ≤ x ≤ 3, 0 ≤ y ≤ x, x − y ≤ z ≤
x + y}
(2) ∭E ez/y dV , unde E = {(x, y, z) ∶ 0 ≤ y ≤ 1, y ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ xy}
(3) ∭T y 2 dV , unde T este tetraedrul cu vârfurile (0, 0, 0), (2, 0, 2),

(0, 2, 0) şi (0, 0, 2)
(4) ∭T xzdV , unde T este tetraedrul cu vârfurile (0, 0, 0), (1, 0, 1),
(0, 1, 1) şi (0, 0, 1)
4. Calculaţi integralele următoare:

√
(1) ∭E x2 + y 2 dV , unde E este regiunea din interiorul cilindrului
x2 + y 2 = 16 dintre planele z = −5 şi z = 4.
NOTE DE CURS 89
(2) ∭E zdV , unde E este ı̂nchisă de paraboloidul z = x2 + y 2 şi

planul z = 4.
90 PRIMITIVE
47. Aplicaţii ale integralei triple

47.1. Volumul unui solid E. Vom ı̂ncepe cu f (x, y, z) = 1 pentru
toate punctele ı̂n E. Atunci integrala triplă reprezintă volumul lui E.
V (E) = ∭ dV.
E
Putem observa acest lucru luând f (x, y, z) = 1 ı̂ntr-o integrală pe E,

unde E este simplu ı̂n raport cu Oz. Atunci avem:
u2 (x,y)
∭E 1dV = ∬D [∫u dz] dA = ∬ [u2 (x, y) − u1 (x, y)]dA
D
1 (x,y)
De la integrala dublă ştim că aceasta reprezintă volumul dintre suprafeţele

z = u1 (x, y) şi z = u2 (x, y).
Exemplul 47.1. Folosind integrala triplă să se determine volumul
tetraedrului T , mărginit de planele x + 2y + z = 2, x = 2y, x = 0 şi
z = 0.
47.2. Masa unui solid de forma lui E. Dacă funcţia de densitate a

unui obiect solid de forma regiunii E este ρ(x, y, z) atunci masa solidu-
lui este
m = ∭ ρ(x, y, z)dV
E
47.3. Momente de inerţie. Momentele de inerţie faţă de planele de

coordonate sunt
Myz = ∭ xρ(x, y, z)dV, Mxz = ∭ yρ(x, y, z)dV
E E
şi
Mxy = ∭ zρ(x, y, z)dV.
E
NOTE DE CURS 91
Momentele de inerţie ı̂n raport cu cele trei axe de coordonate sunt:

Ix = ∭ (y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dV, Iy = ∭ (x2 + z 2 )ρ(x, y, z)dV
E E
şi
Iz = ∭ (x2 + y 2 )ρ(x, y, z)dV
E
47.4. Centrul de greutate. Centrul de greutate G(xG , yG , zG ) are

coordonatele
Myz Mxz Mxy
xG = , yG = , zG = .
m m m
48. Schimbarea de variabile la integrala triplă
Schimbarea de variabile la integrala triplă se face similar cu cea de
la integrala dublă. Fie T o transformare (cu aceleaşi proprietaţi ca la
integrala dublă) care duce regiunea S din spaţiul cu axele Ou, Ov şi
Ow ı̂ntr-o regiune R din spaţiul Oxyz dată de ecuaţiile
x = g(u, v, w), y = h(u, v, w) şi z = k(u, v, w),
T bijectivă, T ∈ C 1 (R). Jacobianul lui T este determinantul
RRR ∂x ∂x ∂x RRR
R ∂u ∂v ∂w R
D(x, y, z) RRRR ∂y ∂y ∂y RRRR
= RR RR ≠ 0.
D(u, v, w) RRRR ∂u ∂v ∂w RRRR
RRR ∂z ∂z ∂z RRR
R ∂u ∂v ∂w R
Cu aceleaşi ipoteze ca la integrala dublă avem următoarea formulă
de schimbare de variabile:
∭R f (x, y, z)dV
D(x, y, z)
= ∭ f (x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w)) ∣ ∣ dudvdw
S D(u, v, w)
48.1. Coordonate cilindrice. În geometria plană coordonatele po-

lare ne oferă o descriere convenabilă a unor regiuni şi curbe. În trei
dimensiuni există un sistem de coordonate, numit coordonate cilindrice
care este similar coordonatelor polare. Coordonatele cilindrice sunt:
x = r cos θ y = r sin θ z=z
unde
y
r 2 = x2 + y 2 tan θ = z = z.
x
92 PRIMITIVE
Coordonatele cilindrice sunt folositoare atunci când regiunea are

simetrii faţă de axa Oz. De exemplu dacă trebuie să integrăm pe
regiunea x2 + y 2 = c2 (cilindru) atunci vom folosi coordonatele cilin-
drice.
Calculând ∣ D(x,y,z)
D(r,θ,z) ∣ = r obţinem dV = rdrdθdz.
NOTE DE CURS 93
48.2. Coordonate sferice. Coordonatele sferice (ρ, θ, φ) ale punctu-

lui P sunt descrise ı̂n figura următoare
Coordonatele sferice sunt folositoare atunci când există simetrii fată de

origine. Cel mai simplu exemplu este sfera centrată ı̂n origine de rază
c.
Coordonatele sferice sunt:
⎧
⎪ x = ρ sin φ cos θ
⎪
⎪
⎪
⎨y = ρ sin φ sin θ
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = ρ cos φ
94 PRIMITIVE
Formula distanţei ne arată că ρ2 = x2 + y 2 + z 2 . De exemplu sfera

x2 + y 2 + z 2 = c2 ĉoordonate sferice se poate scrie
⎧
⎪ x = ρ sin φ cos θ
⎪
⎪
⎪
⎨y = ρ sin φ sin θ
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩z = ρ cos φ
unde ρ ∈ [0, c], φ ∈ [0, π] şi θ ∈ [0, 2π].
Calculând ∣ D(ρ,φ,θ)
D(x,y,z)
∣ obţinem dV = ρ2 sin φdρdφdθ.

1. Calculaţi integrala ∭E (xy − y 3 )dV , unde E = {(x, y, z) ∶ −1 ≤ x ≤
1, 0 ≤ y ≤ 2, 0 ≤ z ≤ 1} descompunând ı̂n integrale iterate ı̂n trei moduri
diferite.
2 z2 y−z
(1) ∫0 ∫0 ∫0 (2x − y)dxdydz
1 2y x+y
(2) ∫0 ∫y ∫0 6xydzdxdy
√
π x 2 xz
(3) ∫0 ∫0 ∫0 x sin ydydzdx
NOTE DE CURS 95
3. Calculaţi integralele triple.

(1) ∭E ydV , unde E = {(x, y, z) ∶ 0 ≤ x ≤ 3, 0 ≤ y ≤ x, x − y ≤ z ≤
x + y}
(2) ∭E ez/y dV , unde E = {(x, y, z) ∶ 0 ≤ y ≤ 1, y ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ xy}
(3) ∭T y 2 dV , unde T este tetraedrul cu vârfurile (0, 0, 0), (2, 0, 2),

(0, 2, 0) şi (0, 0, 2)
(4) ∭T xzdV , unde T este tetraedrul cu vârfurile (0, 0, 0), (1, 0, 1),
(0, 1, 1) şi (0, 0, 1)
4. Determinaţi centrul de greutate al solidului omogen (cu densitatea

constantă) care este mărginit de cilindrul parabolic x = y 2 şi de planele
x = z, z = 0 şi x = 1.
Indicaţie. Solidul E, cât si proiecţia sa pe planul xOy sunt desenate
ı̂n figurile următoare.
E este o regiune simplă ı̂n raport cu Oz şi se poate scrie:

E = {(x, y, z) ∶ −1 ≤ y ≤ 1, y 2 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ x}
Dacă densitatea este ρ(x, y, z) = ρ atunci masa este
1 1 x
m = ∭ ρdV = ∫ ∫ ∫ ρdzdxdy
E −1 y 2 0
1 1 1 x2 x=1
= ρ∫ ∫y 2 xdxdy = ρ ∫ [ ] dy
−1 −1 2 x=y2
ρ 1 1
= ∫ (1 − y 4 )dy = ρ ∫ (1 − y 4 )dy
2 −1 0
y 5 1 4ρ
= ρ [y − ] = .
5 0 5
96 PRIMITIVE
Centrul de greutate este

Myz Mxz Mxy 5 5
(xG , yG , zG ) = ( , , ) = ( , 0, ) ,
m m m 7 14
unde momentele de inerţie ı̂n raport cu planele se calculează cu for-
mulele:
Myz = ∭ xρdV, Mxz = ∭ yρdV, Mxy = ∭ zρdV.
E E E
5. Desenaţi punctele date ı̂n coordonate cilindrice. Apoi gasiţi co-

ordonatele carteziene ale fiecărui punct.
(1) a) (4,
√ π/3, −2) b) (2, −π/2, 1)
(2) a) ( 2, 3π/4, 2) b) (1, 1, 1)
6. Schimbaţi din coordonate carteziene ı̂n coordonate cilindrice.
√
(1) a) (1,√ 3,√
−1) b) (3, −3, 2)
(2) a) (− 2, 2, 1) b) (2, 2, 2)
7. Folosind coordonatele cilindrice să se calculeze integralele următoare:
√
(1) ∭E x2 + y 2 dV , unde E este regiunea din interiorul cilindrului
x2 + y 2 = 16 dintre planele z = −5 şi z = 4.
(2) ∭E zdV , unde E este ı̂nchisă de paraboloidul z = x2 + y 2 şi

planul z = 4.
8. Desenaţi solidul al cărui volum este dat de integrala
π/6 π/2 3
2
∫0 ∫0 ∫0 ρ sin φdρdθdφ.
9. Evaluaţi ∭E (x2 +y 2 )dV , unde E se află ı̂ntre sferele x2 +y 2 +z 2 = 4

şi x2 + y 2 + z 2 = 9.
10. Evaluaţi ∭H (9 − x2 − y 2 )dV , unde H este solidul x2 + y 2 + z 2 ≤
9, z ≥ 0.
11. Evaluaţi ∭E xex +y +z dV , unde E este porţiunea din sfera x2 +
2 2 2
y 2 + z 2 ≤ 1 aflată ı̂n primul octant.

1 x2 y
12. Exprimaţi integrala iterată ∫0 ∫0 ∫0 f (x, y, z)dzdydx ca o in-
tegrală triplă iar apoi rescrieţi-o ca pe o integrală iterată ı̂ntr-o ordine
diferită faţă de cea dată, integrând mai ı̂ntâi ı̂n raport cu x, apoi cu z
şi apoi cu y.
1 x2 y
Soluţie Integrala dată este ∭E f (x, y, z)dV = ∫0 ∫0 ∫0 f (x, y, z)dzdydx,
unde E = {(x, y, z)/0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x2 , 0 ≤ z ≤ y}. Această descriere a
lui E ne permite să scriem proiecţiile pe cele trei plane de coordonate
după cum urmează:
NOTE DE CURS 97
● Pe planul XOY :
√
D1 = {(x, y)/0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x2 } = {(x, y)/0 ≤ y ≤ 1, y ≤ x ≤ 1}
● Pe planul Y OZ avem
D2 = {(y, z)/0 ≤ y ≤ 1, 0 ≤ z ≤ y}
● Pe planul XOZ:
D3 = {(x, z)/0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ z ≤ x2 }
98 PRIMITIVE
Astfel solidul ı̂nchis de planele z = 0, x = 1, şi y = z şi de cilindrul

√
parabolic y = x2 (sau x = y). Dacă integrăm mai ı̂ntâi ı̂n raport cu x,
apoi cu z şi apoi cu y, folosim
√
E = {(x, y, z)/0 ≤ y ≤ 1, 0 ≤ z ≤ y, y ≤ x ≤ 1}
şi
1 y 1
∭E f (x, y, z)dV = ∫0 ∫0 ∫√y f (x, y, z)dxdzdy
13. Folosind coordonatele

√ sferice, găsiţi volumul solidului care rămâne
deasupra conului z = x + y 2 şi ı̂ntre sfera x2 + y 2 + z 2 = z.
2
NOTE DE CURS 99
Soluţie Solidul este
Folosing coordonatele sferice avem

100 PRIMITIVE
π
2π 4
cos φ π
V ol(E) = ∭ dV = ∫ ∫0 ∫0 ρ2 sin φdρdφdθ = .
E 0 8
NOTE DE CURS 101
50. Aria unei suprafeţe

În această secţiune vom aplica integrala dublă pentru calcularea ariei
unei suprafeţe. Fie S o suprafaţă cu ecuaţia z = f (x, y), unde f are
derivate parţiale continue. Din definiţia integralei duble vom obţine
următoarea formulă
Aria suprafeţei cu ecuaţia z = f (x, y), (x, y) ∈ D, unde ∂f

∂x şi ∂f
∂y
sunt continue este
¿
Á 2 2
A(S) = ∬ Á À1 + ( ∂z ) + ( ∂z ) dA.
D ∂x ∂y
Aria unei suprafeţe S cu ecuaţia vectorială
⃗
r⃗(u, v) = x(u, v)⃗i + y(u, v)⃗j + z(u, v)k, (u, v) ∈ D
este
ru × r⃗v ∥dA,
A(S) = ∬ ∥⃗
D
unde
∂x⃗ ∂y ⃗ ∂z ⃗
r⃗u = i+ j+ k
∂u ∂u ∂u
şi
∂x⃗ ∂y ⃗ ∂z ⃗
r⃗v = i + j + k.
∂v ∂v ∂v
Exemplul 50.1. Determinaţi aria porţiunii din suprafaţa z = x2 +

2y care se află deasupra regiunii triunghiulare T din planul xOy cu
vârfurile (0, 0), (1, 0) şi (1, 1).
Soluţie. Regiunea T este desenată ı̂n figura următoare şi este descrisă
de
T = {(x, y) ∶ 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x}.
102 PRIMITIVE
Folosind formula de mai sus cu f (x, y) = x2 + 2y, avem

√ 1 x√
A=∬ (2x)2 + (2)2 + 1dA = ∫ ∫0 4x2 + 5dydx
T 0
1 √ 1 2 1
1 √
=∫ x 4x2 + 5dx = ⋅ (4x2 + 5)3/2 ] = (27 − 5 5).
0 8 3 0 12
Figura următoare ne arată porţiunea de suprafaţă a cărei arie tocmai
am calculat-o.
Exemplul 50.2. Să se determine aria părţii din paraboloidul z = x2 +y 2

care se află sub planul z = 9.
Soluţie. Planul intersectează paraboloidul ı̂n cercul x2 + y 2 = 9, z = 9.

Astfel suprafaţa dată se află deasupra discului D cu centrul ı̂n origine
şi de rază 3.
NOTE DE CURS 103
√
∂z 2
2 √
Folosind formula A = ∬D 1 + ( ∂x ) + ( ∂y
∂z
) dA, obţinem A = ∬D 1 + 4(x2 + y 2 )dA.
√
Trecând la coordonate polare vom obţine A = π6 (37 37 − 1).
Exemplul 50.3. O reprezentare parametrică pentru sfera x2 + y 2 + z 2 =

⃗ unde 0 ≤ u ≤
a2 este Fie r⃗(u, v) = a cos u cos v⃗i + a cos v sin u⃗j + a sin v k,
2π şi − 2 ≤ v ≤ 2 . Curbele u = const şi v = const sunt ”meridianele” şi
π π
”paralelele” pe S. Această reprezentare este folosită ı̂n geografie pentru

măsurarea latitudinii şi longitudinii punctelor de pe glob.
O altă reprezentareparametrică a sferei folosită ı̂n matematică este
⃗ unde 0 ≤ u ≤ 2π şi 0 ≤ v ≤
r⃗(u, v) = a cos u sin v⃗i + a sin u sin v⃗j + a cos v k,
π.
Exemplul
√ 50.4. O reprezentare parametrică a unui con circular z =
⃗ unde
x2 + y 2 cu ı̂năţimea H este Fie r⃗(u, v) = u cos v⃗i + u sin v⃗j + uk,
0 ≤ u ≤ H şi 0 ≤ v ≤ 2π.

1. Determinaţi aria suprafeţei r⃗(u, v) = (2+sin v) cos u⃗i+(2+sin v) sin u⃗j+
⃗ unde 0 ≤ u ≤ 4π şi 0 ≤ v ≤ 2π din figura de mai jos.
(u + cos v)k,
2. Determinaţi aria suprafeţei având ecuaţiile parametrice x = x,

y = sin x cos θ, z = sin x sin θ, unde 0 ≤ x ≤ π2 şi 0 ≤ θ ≤ 2π din figura de
104 PRIMITIVE
mai jos.
⃗ unde
3. Determinaţi aria suprafeţei r⃗(u, v) = u cos v⃗i + u sin v⃗j + v k,
0 ≤ u ≤ 4 şi 0 ≤ v ≤ 4π din figura de mai jos.
4. Determinaţi aria suprafeţei z = 1 + 3x + 2y 2 care rămâne deasupra

triunghiului cu vârfurile (0, 0), (0, 1) şi (2, 1).
5. Determinaţi aria suprafeţei paraboloidului z = 2x2 + 2y 2 care
rămâne ı̂n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 8.

Note Curs AnalizaII

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note Curs AnalizaII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NOTE DE CURS

(14) ∫ cos xdx = sin x + C

(15) ∫ sin αxdx = − cosααx + C, α≠0

(16) ∫ cos αxdx = sin αx

(17) ∫ tgxdx = − ln ∣ cos x∣ + C, x ∈ R − {(2k + 1) π2 , k ∈ Z}

(18) ∫ ctgxdx = ln ∣ sin x∣ + C, x ∈ R − {kπ, k ∈ Z}

∫ (af (x) + bg(x))dx = a ∫ f (x)dx + b ∫ g(x)dx

∫ f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − ∫ f (x)g(x)dx.

2. Schimbarea de variabilă Dacă F ∶ J → R este o primitivă a

(2) ∫ (x3 − 6x)dx;

(5) ∫ (x2 + 1 + x21+1 )dx;

(7) ∫ (ex − 2x2 )dx;

(8) ∫ (cos x + x2 )dx.

(4) ∫ ex sin xdx;

(5) ∫ ex cos xdx;

(6) ∫ xe2x dx;

(8) ∫ (x2 + 2x) cos xdx;

(9) ∫ s2s ds;

(1) ∫ sinn xdx = − n1 cos x sinn−1 x + n−1

(2) ∫ (ln x)n dx = x(ln x)n − n ∫ lnn−1 xdx;

(3) ∫ xn ex dx = xn ex − n ∫ xn−1 ex dx;

5. Folosind formula de schimbare de variabilă, determinaţi:

(2) ∫ x3 cos(x4 + 2)dx;

(3) ∫ sin2 θ cos θdθ;

(8) ∫ cos3 θ sin θdθ;

7. Aflaţi primitivele funcţiilor raţionale:

5. Sume Riemann. Criteriul de integrabilitate Riemann

1Bernhard Riemann (1826-1866) şi-a făcut doctoratul sub conducerea legendaru-

Definitie 5.1. f ∶ [a, b] → R este integrabilă (integrabilă ı̂n sensul

Observaţii 5.2. ● Definiţia ne spune că integrala definită a unei

● Dacă f este pozitivă atunci suma Riemann poate fi interpretată

● Dacă f ia şi valori pozitive şi negative ca ı̂n figura următoare,

unde A1 este aria regiunii de deasupra axei ox iar A2 este aria

Teorema 5.3. Dacă f este integrabilă pe [a, b] atunci f este marginită

6. Clase de funcţii integrabile

(2) Dacă f ∶ [a, b] → R este monotonă atunci f este integrabilă pe

(3) Orice funcţie continuă pe porţiuni este integrabilă.

7. Proprietăţi ale integralei definite

(4) Dacă f, g ∶ [a, b] → R sunt integrabile, atunci αf + βg este inte-

(6) Dacă f şi g sunt integrabile atunci f g este integrabilă.

(7) Dacă f, g ∶ [a, b] → R sunt integrabile şi f ≤ g pe [a, b] atunci

(8) Dacă m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b] atunci

(9) Dacă f este integrabilă atunci ∣f ∣ este integrabilă şi

(10) Dacă f este continuă pe [−a, a] atunci

8. Valoarea medie a unei funcţii

Figura de mai sus ne arată graficul funcţiei temperatură T (t) unde t

(De exemplu, dacă n = 24 şi f reprezintă funcţia temperatură aceasta

Exemplul 8.1. Determinaţi valoarea medie a funcţiei f (x) = 1 + x2 pe

Exemplul 8.3. Cum f (x) = 1 + x2 este continuă pe intervalul [−1, 2]

În particular putem să-l determinăm pe c deoarece fm = 2 şi astfel

Mai general avem următorul rezultat:

reprezintă schimbarea cantităţii de apă ı̂n rezervor intre timpul

(2) Dacă masa unei tije măsurată de la capătul stâng la un punct

(2) Determinaţi distanţa parcursă ı̂n această perioadă de timp.

(1) Deplasarea este

(2) Să observăm că v(t) = (t − 3)(t + 2) ≤ 0 pe intervalul [1, 3] şi

10. Probleme propuse

π sin x dacă 0 ≤ x < π/2

11. Integrale improprii

aria din desenul de mai sus este 1.

Definitie 11.3. Fie f ∶ [a, b) → R, b finit sau nu (f ∶ (a, b] → R, a

Observaţia 11.4. Astfel ∫1 x12 dx este convergentă şi valoarea ei este

1, iar ∫1 x1 dx este divergentă.

convergentă dacă α > 1

∀ u′ , u′′ ∈ (δ,t , b).