Bac Probleme Rezolvate Clasa 12

Analiză matematică clasa a XII-a – Bacalaureat – probleme rezolvate
ANALIZA MATEMATICA
D1: Fie I un interval şi f,F:I → R. FuncŃia F se numeşte primitivă a lui f dacă:

1) F este derivabilă;
2) F ’(x)=f(x), ∀ x ∈ I
• Fie I un interval şi funcŃia f:I → R care admite primitive. Dacă F1, F2:I → R sunt primitive ale
funcŃiei f, atunci F1(x)=F2(x)+c, ∀ x ∈ I, c ∈ R
• ∫ f ( x)dx ={F : I → R F primitiva a funcŃiei f } - integrala nedefinită a funcŃiei f
• O funcŃie continuă pe un interval admite primitive pe acel interval
• Derivata oricărei funcŃii derivabile pe un interval I are proprietatea lui Darboux pe I
• Daca f:I → R admite primitive pe intervalul I, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I
• Fie f:I → R. Dacă imaginea funcŃiei pe un subinterval J ⊂ I nu este interval, atunci f nu admite
primitive pe I
• O funcŃie cu puncte de discontinuitate de speŃa I nu admite primitive deoarece nu are proprietatea lui
Darboux
Formula de integrare prin părŃi.

Fie f,g:I → R funcŃii derivabile cu derivatele continue. Aunci funcŃiile f ’· g si f·g’ admit primitive şi
∫ f ( x) g ( x)dx = f ( x) ⋅ g ( x) − ∫ f ( x) g ( x)dx.
' '
Teorema de schimbare de variabilă:

Fie I,J ⊂ R intervale, ϕ : I → J si f : J → R funcŃii cu proprietăŃile:
• ϕ este derivabilă pe I
• f admite primitiva F pe J
Atunci functia ( f ϕ ) ⋅ ϕ ' admite primitiva Foϕ pe I.
Daca ϕ este o functie derivabila pe un interval, atunci:
ϕ a +1
∫ ϕ ( x) ⋅ ϕ ( x)dx =
'
1) a
+C
a +1
ϕ ' ( x)
2) ∫ ϕ ( x) dx = ln ϕ ( x) +C, ϕ ≠ 0
a ϕ ( x)
∫ a ⋅ ϕ ( x)dx =
ϕ ( x) '
3) +C, a>0, a ≠ 1
ln a
ϕ ' ( x) 1 ϕ ( x) − a
4) ∫ 2 dx = ln + C, ϕ ≠ ± a, a ≠ 0
ϕ ( x) − a 2
2a ϕ ( x ) + a
ϕ ' ( x) 1 ϕ ( x)
5) ∫ϕ 2
( x) + a 2
dx =
a
arctg
a
+C, a ≠ 0
6) ∫
ϕ ' ( x)
ϕ ( x) + a
2 2
( )
dx = ln ϕ ( x) + ϕ 2 ( x) + a 2 +C, a ≠ 0
ϕ ' ( x)
7) ∫ ϕ ( x) − a
2 2
dx = ln ϕ ( x) + ϕ 2 ( x) − a 2 +C, ϕ 2 > a 2
1
ϕ ' ( x) ϕ ( x)
8) ∫ 2
a − ϕ ( x) 2
dx = arcsin
a
+C, a > 0, − a < ϕ < a
∫ sin ϕ (x) ⋅ ϕ ( x)dx = − cos ϕ ( x) +C

'
9)
10) ∫ cos ϕ ( x) ⋅ ϕ ( x)dx = sin ϕ ( x) +C
'
ϕ ' ( x) π
11) ∫ cos 2 ϕ ( x) dx = tgϕ ( x) +C, ϕ ( x) ≠ (2k + 1) 2 , ∀k ∈ Z , ∀x ∈ I
ϕ ' ( x)
12) ∫ 2 dx = −ctgϕ ( x) +C, ϕ ( x) ≠ kπ , ∀k ∈ Z , ∀x ∈ I
sin ϕ ( x)
π
13) ∫ tgϕ ( x) ⋅ ϕ ' ( x)dx = − ln cos ϕ ( x) +C, ϕ ( x) ≠ (2k + 1) , ∀k ∈ Z , ∀x ∈ I
2
14) ∫ ctgϕ ( x ) ⋅ ϕ ( x )dx = ln sin ϕ ( x) +C, ϕ ( x) ≠ kπ , ∀k ∈ Z , ∀x ∈ I
'
P(x )
D2: O funcŃie raŃională f, definita pe un interval I, este de forma f ( x ) = , ∀x ∈ I , Q ( x) ≠ 0, unde
Q( x )
P , Q ∈ R[ X ] .
D3: O funcŃie raŃională se numeşte funcŃie raŃională simplă dacă are una din formele:
1) f ( x ) = P( x), P ∈ R [ X ]
A
2) f ( x) = , A, a ∈ R, n ∈ N*
( x − a)
n
Ax + B
3) f ( x) = , A, B, a, b ∈ R, a 2 − 4b < 0, n ∈ N*
(x + ax + b )
2 n
• Orice funcŃie raŃională se poate descompune, în mod unic, în suma de funcŃii raŃionale simple
D4: Fie F : I → R o primitiva a functiei continue f : I → R . Se numeste integrala definită a funcŃiei f de la

b
a la b, numărul real notat şi definit prin relatia ∫ f ( x)dx = F (b) − F (a)
a
(formula Leibniz-Newton)
b b b
− ∫ ( λ ⋅ f ( x ) + µ ⋅ g ( x ) ) dx = λ ∫ f ( x ) dx + µ ∫ g ( x ) dx, ( ∀ ) λ , µ ∈ R
a a a
b c b
− (∀ ) c ∈ I , ∫ f (x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx
a a c
b
− (∃) c ∈ (a ,b ) a .i . ∫ f ( x )dx = f (c ) ⋅ (b − a )
a
b
− Daca f ≥ 0 pe [a,b] , atunci ∫ f (x )dx ≥ 0
a
b b
− Daca f ≤ g pe [a,b] , atunci ∫ f ( x )dx ≤ ∫ g ( x )dx
a a
b
− Daca m, M ∈ R sunt astfel încât m ≤ f ( x ) ≤ M , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ] , atunci m ( b − a ) ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ M ( b − a )
a
2
b b
− ∫ f ( x )dx ≤ ∫ f ( x ) dx
a a
D5: Fie a, b ∈ R, a < b şi funcŃia continuă pozitivă f : [ a, b] → R + .

Multimea Γ f = {( x, y ) ∈ R 2 / a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f ( x )} se numeşte subgraficul funcŃiei f..
D9: FuncŃia f : [ a, b ] → R se numeşte continuă pe porŃiuni dacă are cel mult un număr finit, nenul,
de puncte de discontinuitate şi acestea sunt puncte de discontinuitate de speŃa întâi.
-Fie f , g : [a ,b] → R astfel încât f ( x ) = g ( x ), (∀ ) x ∈ (a ,b ) şi g este continuă. Atunci f este integrabilă pe
b b
[a ,b] şi ∫ f (x )dx = ∫ g (x )dx .
a a
b p ci
-O funcŃie f : [ a, b] → R continuă pe porŃiuni este integrabilă pe [a ,b] şi ∫ f ( x )dx = ∑ ∫ f (x )dx , unde

i
a i = 1 ci − 1
f i : [ ci −1 , ci ] → R , i = 1, p sunt funcŃiile asociate lui f.

-Fie f , g : I → R derivabile cu derivate continue. Dacă a ,b ∈ I , atunci:
b b
∫ f ( x ) ⋅ g ′(x )dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) a − ∫ f ′( x ) ⋅ g (x )dx .

b
a a
-Dacă ϕ : I → I este derivabila, cu derivata continuă şi f : I → R este continuă, dacă a ,b ∈ I , atunci

b ϕ (b )
∫ f (ϕ ( x )) ⋅ ϕ ′ (x )dx = ∫ f (t )dt .
a ϕ (a )
-Fie f , g : [ a, b ] → R continue a.i. g ( x ) ≤ f ( x ), (∀) x ∈ [a ,b ] .Dacă

b
Γ f , g = {( x, y ) ∈ R 2 / a ≤ x ≤ b, g ( x ) ≤ y ≤ f ( x )} , atunci aria (Γ f ,g ) = ∫ ( f ( x ) − g ( x ))dx .
a
-Fie f : [ a, b ] → R continuă. MulŃimea V = {( x, y, z ) ∈ R / 3

}
y + z ≤ f ( x ) se numeşte corpul de rotaŃie
2 2
b
în jurul axei Ox determinat de funcŃia f. Volumul acestui corp este V = π ∫ f 2
(x )dx .
a
-Fie f : [ a, b ] → R o funcŃie derivabilă cu derivata continuă. Lungimea graficului funcŃiei este

b
l ( f ) = ∫ 1 + ( f ′( x )) dx .
2
-Fie f : [ a, b ] → R + continuă. φ = {( x, y, z ) ∈ R / 3
}
y 2 + z 2 = f ( x ) , a ≤ x ≤ b se numeste suprafaŃa de
b
rotaŃie daterminată de funcŃia f. Aria acestei suprafeŃe este Α( f ) = 2π ∫ f ( x ) 1 + ( f ′( x )) dx .
2
3
Probleme rezolvate
 x 2 + e x , x ≤ 0
1. Se consideră funcŃia f : R → R , f ( x ) =  .
 x + 1, x > 0
a) Să se arate că funcŃia f admite primitive pe R.
0
b) Să se calculeze ∫ xf ( x ) dx .
−1
c) Să se determine volumul corpului obŃinut prin rotaŃia în jurul axei Ox a graficului funcŃiei
g :[0;1]→R, g (x) = f (x) .
R. a) O funcŃie admite primitive dacă este continuă pe domeniul de definiŃie. Problema continuităŃii se
pune în punctul x0=0. Calculăm limitele laterale:
lim f ( x ) = lim ( x 2 + e x ) = 02 + e0 = 1 , lim f ( x ) = lim
x →0 x→0 x →0 x →0
( )
x + 1 = 0 + 1 = 1 şi f (0)=1. Acestea sunt
x <0 x<0 x >0 x >0
egale şi atunci funcŃia este continuă pe R, deci admite primitive pe R.

0 4 int.prin
0 0
x4
0 0 0
( −1) părŃi
b) ∫ xf ( x ) dx = ∫ x ( x + e ) dx = ∫ x dx + ∫ xe dx =
2 x 3 x
+ ∫ x ⋅ ( e ) dx = 0 −
x '
+
−1 −1 −1 −1
4 −1 −1
4
0 0
0 1 1 1 0 1 1 0
+ xe x − ∫ x '⋅ e x dx = − + 0 ⋅ e0 − ( −1) e −1 − ∫ e x dx = − + − e x =− + − e + e −1 =
−1
−1
4 −1
4 e −1 4 e
1 1 1 2 5 8 − 5e
=− + −1+ = − = .
4 e e e 4 4e
b
c) Formula pentru calculul volumului este: Vol ( C f ) = π ∫ f 2 ( x ) dx . Avem

a
1 1 1
1 1 1

( x ) dx = π ∫ ( ) ( )
2
Vol ( C g ) = π ∫ g 2
x + 1 dx = π ∫ x + 2 x + 1 dx = π  ∫ xdx + 2 ∫ xdx + ∫ 1dx  =
0 0 0 0 0 0 
1
 3 
x 2 1 1 1  1  3+ 4+ 6
1 x 2
1 2  13
=π  + 2 ∫ x dx + x 0  = π  + 2
2
+ 1 =  + 2 ⋅ ⋅ 1 + 1 π = π= π.
 2  2 3  2 3  6 6
 0 0   
 2 0 
2. Se consideră funcŃiile f,F:R → R date prin f(x)=xex şi F(x)=(x−1)ex.

a) Să se verifice că funcŃia F este o primitivă a funcŃiei f .
b) Să se calculeze aria suprafeŃei plane determinate de graficul funcŃiei f, axa Ox şi dreptele x = 0 şi x
=1.
f ( t ) f '' ( t ) − ( f ' ( t ) )
x 2
x +1
c) Să se demonstreze că ∫
1
f 2
(t )
dt =
x
− 2 pentru orice x>1.
R. a) F ' ( x ) = ( x − 1) ' e x + ( x − 1) ( e x ) ' = e x + ( x − 1) e x = e x (1 + x − 1) = xe x .

1
1
b) AriaΓ = f
∫ f ( x ) dx = F ( x )
0
0
= F (1) − F ( 0 ) = (1 − 1) e1 − ( 0 − 1) e0 = 1 .
 f ' ( t )  ( f ' ( t ) ) ⋅ f ( t ) − f ' ( t ) ⋅ ( f ( t ) ) ' f '' ( t ) ⋅ f ( t ) − f ' ( t ) ⋅ f ' ( t ) f ( t ) ⋅ f '' ( t ) − ( f ' ( t ) )

' ' 2
c)  = = = ,
 f ( t )  f 2 (t ) f 2 (t ) f 2 (t )
 
unde f ' ( x ) = x ' e x + x ( e x ) ' = e x (1 + x ) .
4
f ( t ) f '' ( t ) − ( f ' ( t ) )
2 '
 f ' (t )  f ' (t ) f ' ( x ) f ' (1) e x ( x + 1) e1 (1 + 1)
x x x
∫1
f 2 (t )
dt =  ∫
 f ( t ) 
1  
dt =
f (t ) 1
=
f (x)
−
f (1)
=
x ex
−
1 ⋅ e1
=
x +1
= −2.
x
 e ⋅ e x , x ≤ −1
3. Se consideră funcŃia f :R → R, f ( x ) =  .
 2 + x, x > −1
a) Să se arate că funcŃia f admite primitive pe R.
b) Să se calculeze volumul corpului obŃinut prin rotaŃia în jurul axei Ox, a graficului funcŃiei
g:[0,2]→R , g(x)=f(x), x0[0,2].
0
xf ( x )
c) Să se calculeze
∫
−2
e
dx .
R. a) Determinăm continuitatea funcŃiei în punctul x0= −1. lim f ( x ) = lim e ⋅ e x = e ⋅ e −1 = e0 = 1 ;

x →−1 x →−1
x <−1 x <−1
lim f ( x ) = lim ( 2 + x ) = 2 − 1 = 1 ; lim f ( x ) = lim f ( x ) = 1 ⇒ funcŃia este continuă în x0= −1 şi este

x →−1 x →−1 x →−1 x →−1
x >−1 x >−1 x <−1 x >−1
continuă pe R, deci admite primitive pe R.

b
b) Volumul se calculează după formula: Vol ( C f ) = π

∫f ( x ) dx .
2
a
2 2 2
 x2 x3   23 
Vol ( C g ) = π dx = π ( 4 + 4 x + x ) dx = π  4 x + 4 +  = π  4 ⋅ 2 + 2 ⋅ 2 2 +  =
∫ (2 + x) ∫
2 2
0 0  2 3 0  3
 8  24 + 24 + 8 56
= π 8 + 8 +  = π = π.
 3 3 3
0
xf ( x )
0 −1 0 −1 −1
1 1 x3  1 1
( 2 x + x 2 ) dx = x ( e x ) dx +  x 2 +  = xe x
' −1
∫ dx = xe dx + ∫ ∫ ∫ − ∫ e dx − e 1 − 3  =
x x
c)
−2
e −2
e −1 −2
e 3  −1 −2
−2
x −1 x −1 2 −1 2 2 8 3 8 9e − 8
= xe −e − = e x ( x − 1) − = −2e −1 + 3e −2 − e −1 = 3e −2 − e −1 = 2 − = .
−2 −2 3e −2 3e 3 3 e 3e 3e 2
4. Se consideră funcŃia g :R→R, g(x)=(x+1)3 −3x2 −1.

1
a) Să se calculeze
∫ g ( x ) dx .
0
a
∫ ( g ( x ) − x ) ⋅ e dx = 6e
3
b) Să se determine numărul real a >1 astfel încât x a
.
1
1
∫ ( 3x + 3) ⋅ g 2009 ( x ) dx .
2
c) Să se calculeze
0
1 1 1 1
R. a)
∫ g ( x ) dx = ∫ (( x + 1)
3 2
− 3x − 1 dx = ) ∫(x 3 2
+3 x + 3 x +1 −3x −1 dx = 2
) ∫(x 3
)
+ 3 x dx =
0 0 0 0
1
4 2
x 3x  1 3 7
= +  = + = .
 4 2 0 4 2 4
5
a a a a
b) g(x)=x3+3x şi ∫ ( g ( x ) − x ) ⋅ e dx = ∫ ( x + 3x − x 3 ) ⋅ e x dx = ∫ 3 xe x dx = 3∫ x ( e x ) ' dx =
3 x 3
1 1 1 1
   
( )
a a
= 3  xe x − ∫ x ' e x dx  = 3  ae a − e − ∫ e x dx  = 3 ae a − e − e x = 3 ae a −e − e a + e = 3e a ( a − 1) . ( )
a a
1 1
 1   1 
ObŃinem 3e ( a − 1) = 6e : 3e
a a a
⇒ a −1 = 2 ⇒ a = 3.
1 1
1 g ( x )= x +3 x
3
∫ ( 3x + 3) ⋅ g ( x ) dx = ∫ g ( x ) ⋅ g ' ( x ) dx = g ( x )
2 2009 2009 2009
c) =
0
0 0
= (13 + 3 ⋅ 1) − ( 03 + 3 ⋅ 0 )
2009 2009
= 42009 .
5. Se consideră funcŃia : f :R → R, f(x)=x+e-x.

a) Să se calculeze aria suprafeŃei plane cuprinse între graficul funcŃiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaŃii
x = 0 şi x =1 .
1
− x2 2 2
b) Folosind faptul că x + e 2
≥ 1 pentru orice x0R , să se demonstreze că ∫ e − x dx ≥ .
3
0
c) Să se determine volumul corpului obŃinut prin rotaŃia, în jurul axei Ox , a graficului funcŃiei
g :[0,1]→R, g(x)=f (x)+ f (−x).
1 1 1
 x2  1 0  1 1 3 1
R. a) Aria ( Γ f ) = ∫ f ( x ) dx = ( x + e ) dx =  − e − x  = − e −1 −  − e0  = − + 1 = − .
∫
−x
0 0  2 0 2 2  2 e 2 e
2 2
b) Din x 2 + e − x ≥ 1 obŃinem e − x ≥ 1 − x 2 şi integrăm inegalitatea pe intervalul [0,1] ⇒
1 1 1
 x3  1 2
∫ e dx ≥ (1 − x ) dx =  x −  = 1 − = .
−x
∫
2
2
0 0  3 0 3 3
b
c) g ( x ) = f ( x ) + f ( − x ) = x + e
∫f ( x ) dx
−x −x
−x+e =e x
+ e şi volumul este dat de: V = π
x 2
a
1 1 1
 e −2 x e2 x 
∫ (e ) ∫ (e + 2 + e ) dx = π  −
−x x 2 −2 x
V =π +e dx = π 2x
+ 2x +  =
0 0  2 2 0
−2
 −e + 4 + e − e 0 + e 0  e 2 + 4 − e −2
2
=π  − = π.
 2 2  2
6. Se consideră funcŃia f :R→R, f (x) = x 2 + e x +1.

a) Să se arate că orice primitivă a funcŃiei f este crescătoare pe R .
1
b) Să se calculeze ∫ xf ( x ) dx .
0
1
e
f ( ln x )
c) Să se demonstreze că
1
x
dx = e + .
3 ∫
R. a) O primitivă a funcŃiei f este F :R → R, astfel încât F '(x) = f (x) şi f (x) = x 2 + e x +1 > 0 ca sumă
de funcŃii pozitive ⇒ F '(x) > 0. Dacă derivata este pozitivă atunci funcŃia este crescătoare, adică F este
funcŃie crescătoare ∀ x0R.
6
1 1 1 1
 x4 x2 
∫0 xf ( x ) dx = ∫0 x ( x + e + 2
1) dx = ∫0 (x
x + xe + x ) dx = 
4
+ e3x
( x − 1)
x
+  =
2 0
b) 
int prin
părti
∫ xe dx = ∫ x ( e ) ' dx = xe x − ∫ e x dx = xe x − e x + C = e x ( x − 1) + C
x x
1 1 3 7
= + e1 (1 − 1) + − e0 ( 0 − 1) = + 1 = .
4 2 4 4
e
f ( ln x ) e 2 ln x
ln x + e + 1
e
 ln 2 x ln x 1 
c) ∫ dx = ∫ dx = ∫  + +  dx = (*) . Calcuăm primitivele separat:
1
x 1
x 1  x x x
schimbare
ln 2 x 1 de var iabilă
ln 3 x
∫ x dx = ∫ ln 2
x ⋅ dx = ∫ ln 2
x ⋅ ( ln x ) ' dx = +C
x 3
ln x ln 2 x 1
∫ x dx = ∫ ln x ⋅ ( ln x ) ' dx = + C ; ∫ dx = ln x + C .
2 x
e
 ln 3 x ln 2 x  ln 3 e ln 2 x ln 3 1 ln 2 1 1 1 2 + 3 + 6 11
( *) =  + + ln x  = + + ln
e − − − ln1
= + +1 = = .
 3 2 1 3 2 =1 3 2 =0 3 2 6 6
1
7. Se consideră funcŃia f :[1,+∞)→R, f ( x ) = .
x (1 + ln x )
e
a) Să se calculeze
∫ f ' ( x ) dx .
1
b) Să se arate că orice primitivă a funcŃiei f este crescătoare pe [1,+∞) .
c) Să se determine numărul real a0(1,e2) astfel încât aria suprafeŃei plane determinate de graficul
3
funcŃiei f, axa Ox, dreptele de ecuaŃii x=a şi x=e2 să fie egală cu ln .
2
e e
 1  1 1 1 1 1
∫
R. a) f ' ( x ) dx = f ( x ) 1 = 
e
 = − = − = − 1.
 x (1 + ln x )  e (1 + ln e ) 1 (1 + ln1) e (1 + 1) 1 2 e
1   1
b) Fie F :[1,+4) → R primitivă a funcŃiei f, atunci F’(x)=f(x), ∀ x0[1,+4). Din x0[1,+4) ⇒ x>0, lnx ≥ 0 şi
atunci f(x) ≥ 0. Dacă derivata unei funcŃii F’(x)=f(x) ≥ 0 atunci functia F este crescătoare pe [1,+4).
e2 e2 e2 e2
(1 + ln x )
'
1 1 1 e2
c) Aria ( Γ f ) = ∫ f ( x ) dx = ∫ dx = ∫ ⋅ dx = ∫ dx = ln (1 + ln x ) a =
a a
x (1 + ln x ) a
1 + ln x x a
1 + ln x
3
= ln (1 + ln e2 ) − ln (1 + ln a ) = ln (1 + 2 ) − ln (1 + ln a ) = ln 3 − ln (1 + ln a ) = ln .
1 + ln a
3 3 3
Din Aria ( Γ f ) = ln obŃinem: = ⇒ 1 + ln a = 2 ⇒ ln a = 1 ⇒ a = e ∈ (1, e 2 )
2 1 + ln a 2
1
8. Se consideră funcŃiile f,g:(0,+∞)→R date prin f(x)= ex şi g ( x ) = .
x
a) Să se calculeze primitivele funcŃiei f +g.
2
e 4 − e2 + 1
b) Să se arate că
∫ ( f 2 ( x ) + g 2 ( x )) dx = 2
.
1
7
c) Folosind eventual faptul că 2ab≤a2+b2, pentru orice a,b0R , să se demonstreze că
2
1 e4 − e 2 + 1
∫ 1
ex ⋅
x
dx ≤
4
.
 1 1
∫ ( f + g )( x ) dx = ∫  e +  dx = e dx + ∫ ∫ x dx = e + ln x + C .
x x x
R. a)
x
2 2 2
 1   e2 x 1  e4 1  e2 
b) ( f ( x ) + g ( x ) ) dx =  e 2 x + 2  dx = 
∫ ∫
2 2
−  = − −  − 1 =
1 1
 x   2 x 1 2 2  2 
e4 − e2 − 1 + 2 e4 − e2 + 1
= = .
2 2
c) f(x), g(x)0R, folosind relaŃia 2ab≤a2+b2 avem 2@f(x) @ g(x) ≤ f 2(x)+g2(x). Integrăm inegalitatea pe
intervalul [1,2] şi obŃinem:
2 2 2
e4 − e2 + 1 e4 − e2 + 1
2 f ( x ) ⋅ g ( x )dx ≤ 2 ( f ( x ) + g ( x ) )dx =
∫ ∫ ∫ f ( x ) ⋅ g ( x )dx ≤
2 2
⇒ .
1 1
2 1
4
1
xn + 1
9. Se consideră integralele I n =
∫
0
x +1
dx pentru orice n0N* .
a) Să se calculeze I1 .
b) Folosind, eventual, faptul că x2 ≤ x, pentru orice x0[0,1] , să se demonstreze că I2 ≤ I1.
1 *
c) Să se demonstreze că I n +1 + I n = + 2ln 2 pentru orice n0N .
n +1
1 1
x +1
∫ ∫
1
R. a) Pentru n=1 se obŃine: I1 = dx = 1dx = x 0 = 1 .
0
x +1 0
1
x2 + 1 x2 + 1 x + 1
b) I 2 =
∫0
x +1
dx . Din x2 ≤ x, ∀ x0[0,1] se obŃine x2+1 ≤ x+1 ⇒ ≤
x +1 x +1
, ∀ x0[0,1]; integrăm pe
1 1
x2 + 1 x +1
intervalul [0,1] şi se obŃine
∫
0
x +1
dx ≤
∫ x + 1 dx ⇒ I
0
2 ≤ I1 .
1 1 1 1 1
x n +1 + 1 xn + 1  x n +1 + 1 x n + 1  x n +1 + 1 + x n + 1 x n ( x + 1) + 2
c) I n +1 + I n =
∫
0
x +1
dx +
∫ 0
x +1
dx = 
0 
∫x +1
+
x +1 
 dx = ∫
0
x +1 ∫
dx =
0
x +1
dx =
1 1
 2   x n +1  1 1
0
∫
=  xn +
x + 1 

dx = 
 n + 1
+ 2ln ( x + 1)  =
 0
n + 1
+ 2ln 2 − 2ln1 =
n +1
+ 2ln 2 .
e2 x + 1 e2 x − 1
10. Se consideră funcŃiile f , g: R→R, f ( x ) = şi g ( x ) = .
ex ex
a) Să se verifice că funcŃia g este o primitivă a funcŃiei f.
1
b) Să se calculeze ∫ f ( x ) g ( x ) dx .
0
1 1
c) Să se demonstreze că ∫ f ' ( x ) g ' ( x ) dx = ∫ f ( x ) g ( x ) dx .
0 0
8
2x 2x
 e 2 x − 1  2e ⋅ e − e − 1 ⋅ e
R. a) g ' ( x ) =  =
x x
=
'
e x ⋅ 2e 2 x − e 2 x + 1
=
e2 x + 1 ( )
= f ( x ) , adică g este
( )

( )
2
( )
x
 e  ex ex
ex
2 ex
o primitivă a lui f .
 e2 x + 1   e2 x − 1  e4 x − 1
b) f ( x ) g ( x ) =  x ⋅ x
2x −2 x
 = 2 x = e − e şi
 e   e  e
1 1 1
 e 2 x e −2 x  e 2 e −2  e 0 e 0  e 2 1
∫ f ( x ) g ( x ) dx = ∫ ( e )
2x −2 x
−e dx =  +  = + − +  = + 2 − 1.
0 0  2 2 0 2 2  2 2  2 2e
e2x + 1 e2x 1
c) f ( x ) =
x
=
x
+
x ( ) ( )
= e x + e − x ⇒ f ' ( x ) = e x '+ e − x ' = e x + ( − x ) ' e − x = e x − e − x
e e e
g (x ) =
e2x − 1
e x
=
e2x
e x
−
e
1
x
( )( )
= e x − e − x ⇒ g ' ( x ) = e x '− e − x ' = e x + e − x
(
şi atunci f ( x ) ⋅ g ( x ) = e x + e − x e x − e − x = e 2 x − e −2 x )( )
( )(
f ' ( x ) ⋅ g ' ( x ) = e x − e − x e x + e − x = e 2 x − e −2 x ⇒ )
1 1
f ( x ) ⋅ g ( x ) = f ' ( x ) ⋅ g ' ( x ) ⇒ ∫ f (x )g ( x )dx = ∫ f ' ( x )g ' (x )dx .
0 0
ln x
11. Se consideră funcŃia f :(0,+∞)→R, f ( x ) = +x.
x
e
 ln x 
a) Să se calculeze
∫  f ( x ) −
1
x 
dx .
e
e2
b) Să se verifice că
∫
1
f ( x ) dx =
2
.
e n +1
c) Să se arate că şirul care are termenul general I n =

∫ ( f ( x ) − x ) dx, n ≥ 1 este o progresie aritmetică
en
cu raŃia 1.
e e e e
 ln x   ln x ln x  x2 e 2 1 e2 − 1
1
∫
R.  f ( x ) −
 x  dx = 
1
 x
+x−
x 
dx =
∫ ∫
1
xdx =
2 1
=
2 2
− =
2
.
e e e e e e e
 ln x  1 x2 ln 2 x e2 1
b)
∫
1
f ( x ) dx = 
1
 x ∫ 1
x
1 1
∫
+ x  dx = ln x ⋅ dx + xdx = ln x ⋅ ( ln x ) ' dx +
2 ∫ ∫ 1
= + − =
2 1 2 2
2 2 2 2 2
ln e ln 1 e 1 1 e 1 e
= − + − = −0+ − = .
2 2 2 2 2 2 2 2
c) Dacă diferenŃa a doi termeni consecutivi este constantă atunci este progresie aritmetică.
en + 2 e n +1 en + 2 e n +1 en + 2 e n +1
ln 2 x ln 2 x
I n +1 − I n = ∫ ( f ( x ) − x ) dx − ∫ ( f ( x ) − x ) dx = lnxx dx − ∫ ∫
ln x
x
dx =
2 e n +1
−
2 en
=
en +1 en n +1
e en
ln 2 e n + 2 − ln 2 en +1 ln 2 en +1 − ln 2 e n ( n + 2 ) − ( n + 1) − ( n + 1) + n
2 2 2 2
= − = =
2 2 2
n 2 +4n + 4 −n 2 −2n − 1 − n 2 −2n − 1 + n 2 2
= = = 1 şi atunci r = 1.
2 2
9
12. Se consideră funcŃiile fm :[0,1] → R definite prin fm(x)=m2x2+(m2−m+1) x+1, unde m0R.
a) Să se calculeze
∫ f ( x ) dx .
1
b) Să se calculeze
∫e f 0 ( x ) dx .
x
0
1
3
∫f ( x ) dx =
*
c) Să se determine m0R astfel încât m .
0
2
3
x2
∫ (x + x + 1) dx =
x
∫ f1 ( x ) dx = 2
R. a) + + x+C.
3 2
1 1 1 int . prin 1
prti
( x + 1) dx = ∫ ( x + 1) ( e ) dx
x ' x 1
b) ∫ ∫ ∫
e x
f 0 ( x ) dx = e x
= ( x + 1) e − e x dx =
0
0 0 0 0 .
1
= 2e − 1 − e x = 2 e − 1 − e + 1 = e
0
1 1 1
 x3 x2 
c)
∫f m ( x ) dx = ∫ ( m x + ( m − m + 1) x + 1 dx =  m 2
2 2 2
)
+ ( m 2 − m + 1) + x  =
0 0  3 2 0
m2 m2 − m + 1 2m 2 + 3m 2 − 3m + 3 + 6 5m 2 − 3m + 9
= + +1= = şi
3 2 6 6
5m 2 − 3m + 9 3 3
= ⋅ 6 ⇒ 5m 2 − 3m + 9 = 9 ⇒ 5m 2 − 3m = 0 ⇒ m ( 5m − 3) = 0 ⇒ m1 = 0, m2 = . Din
6 2 5
3
m0R* ⇒ m ∈   .
5
e2
ln n x
13. Pentru fiecare n0N se consideră integralele I n =
∫
e
x
dx .
a) Să se verifice că I0 =1.
b) Să se calculeze I1.
2 n +1 − 1
c) Folosind, eventual, faptul că 1≤ lnx ≤2, ∀x ∈  e, e 2  , să se demonstreze că 1 ≤ ≤ 2 n , ∀n ∈ N ,
n +1
pentru orice n0N.
e2 e2
ln 0 x 1 e2
R. a) I 0 =
∫
e
x
dx =
∫ e
x
dx = ln x e = ln e 2 − ln e = 2 − 1 = 1 .
e2 e2 e2 e2
ln x 1 ln 2 x ln 2 e 2 ln 2 e 4 − 1 3
b) I1 = ∫
e
x e
x∫
dx = ln x ⋅ dx = ln x ⋅ ( ln x ) ' dx =
e
∫
2 e
=
2
−
2
=
2
= .
2
x∈[ e ,e 2 ]
1 ln n x 2 n
c) Din 1≤ lnx ≤2, ∀x ∈  e, e 2  prin ridicare la puterea n0N ⇒ 1n ≤ ln n x ≤ 2 n : x ⇒ ≤ ≤ şi
x x x
e2 e2 e2 e2
1 ln n x 2n e2 ln n +1 x e2
integrăm inegalitatea pe  e, e 2  ⇒ ∫
e
x
dx ≤ ∫
e
x
dx ≤ ∫
e
x
dx ⇒ ln x e ≤
n +1 e
≤ 2n ln x
e
⇒
ln n +1 e 2 − ln n +1 e 2 n +1 − 1n +1 2n +1 − 1
= ln e 2 − ln e ≤ ≤ 2n ( ln e 2 − ln e ) ⇒ 2 − 1 ≤ ≤ 2 n ( 2 − 1) ⇒ 1 ≤ ≤ 2n .
n +1 n +1 n +1
10
14. Se consideră funcŃia f :[−4,4]→R, f ( x ) = 16 − x 2 .

4
∫f ( x ) dx .
2
a) Să se calculeze
0
5
x
∫
− 5
f ( x)
dx = 0 .
c) Să se demonstreze că 0 ≤
∫ f ( x ) dx ≤ 8 , oricare ar fi m0[0,2] .
0
4 4 4
 x3  43 192 − 64 128
R. a) ∫ f ( x ) dx = ∫ (16 − x ) dx =  16 x −  = 16 ⋅ 4 −
2 2
= = .
0 0  3 0 3 3 3
5 5 5
−x 5
b)
∫
x
f ( x)
dx =
∫
x
16 − x 2
dx = −
∫ 16 − x 2
dx = − 16 − x 2
− 5
=− ( )
16 − 5 − 16 − 5 = 0 , sau
− 5 − 5 − 5
x
determinăm paritatea funcŃiei g :  − 5, 5  → R , g ( x ) = :
  16 − x 2
−x x
g (−x) = =− = − g ( x ) , funcŃie impară pe intervalul simetric  − 5, 5  ⇒
16 − ( − x )
2 2
16 − x
5
x
∫
− 5
f ( x)
dx = 0 .
c) Considerăm expresiile 4 + x şi 4 – x, unde x0[0,m], care sunt pozitive şi aplicăm inegalitatea mediilor:
a+b 4+ x+4− x
0 ≤ ab ≤ ⇒ 0 ≤ ( 4 + x )( 4 − x ) ≤ ⇒ 0 ≤ 16 − x 2 ≤ 4 . Integrăm inegalitatea pe
2 2
m m m
∫ ∫ ∫ f ( x ) dx ≤ 4 x
m
intervalul [0,m], se obŃine: 0 ≤ 16 − x 2 dx ≤ 4dx ⇒ 0 ≤ 0
= 4m , dar m ≤ 2 şi atunci
0 0 0
m
4m ≤ 8 şi avem 0 ≤
∫ f ( x ) dx ≤ 8 .
0
15. Se consideră funcŃia f :[0,1]→R definită prin f ( x ) = e x x 2 + 1 .

1
f ( x)
a) Să se verifice că
∫
0
x2 + 1
dx = e − 1 .
b) Să se determine aria suprafeŃei plane cuprinse între graficul funcŃiei g:R→R, g(x)=xe−x f (x),
axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x = 0 şi x =1 .
1
c) Să se calculeze
∫
−1
x 2 + 1 ⋅ f ( x ) dx .
1
f (x)
1 1 1
ex x2 + 1
∫ dx =
∫ ∫
dx = e dx = e = e1 − e0 = e − 1 .
x x
R. a)
2
0 x +1 0 x2 + 1 0 0
11
b) g ( x ) = x ⋅ e − x ⋅ e x ⋅ x 2 + 1 = x ⋅ e − x + x ⋅ x 2 + 1 = x x 2 + 1 şi
1
1
( x + 1)
1 1 2 +1
1 2 1
1
Aria ( Γ g ) = ( x + 1) ( x + 1) dx = 12 ⋅ 1 1 2
(x + 1)
' 3
∫ ∫
2 2 2 2
x x + 1dx = 2 = ⋅ ⋅ =
0
2 0 +1 2 3 0
2 0
1   1 1 2 2 −1
(1 + 1) − (0 + 1)  = ( ) ( )
2 3 2 3
= ⋅ 8− 1 = 2 2 −1 = .
3   3 3 3
1 1 1 int prin 1
părti
∫ e ( x + 1) dx ∫ ( x + 1) ⋅ ( e ) dx =
x '
∫ x + 1 ⋅ f ( x ) dx = ∫
2 2 2 2 2
c) x + 1 ⋅ e ⋅ x + 1dx =
x x
=
−1 −1 −1 −1
1 1 1
 x1 
= ( x + 1) e − 2 xe dx = 2e − 2e − 2 x ( e ) ' dx = 2e − 2e − 2  xe
1
∫ ∫ ∫
2 −1 −1
x x
− e x dx  = x
−1  −1 
−1 −1  −1 
= 2e − 2e −1 − 2 e + e −1 − e x
1
(
−1 ) 

3
= 2 e − 2 e −1 − 2 ( e + e −1 − e + e −1 ) = 2 e − 6 e −1 = 2  e −  .
e
3
xn
∫
2
x −12
dx , n0N.
1 3
a) Să se verifice că I 0 = ln .
2 2
b) Să se calculeze I1.
3n +1 − 2 n +1
c) Să se demonstreze că I n + 2 − I n = , pentru orice n0N.
n +1
3 3 3
x0 1 1 x −1 1 2 1 1  2 3 1 3
R. a) I 0 =
∫
2
x2 − 1
dx =
∫
2
2
x −1
dx = ln
2 x +1 2
=  ln − ln  = ln  ⋅  = ln .
2 4 3 2  4 1 2 2
3
1
3
(x 2
−1 ' ) dx = 1 ln 3 1 1 8
b) I1 =
∫ 2
x
x −1
dx =
2 ∫ 2
x −1 2
(x 2
−1 ) 2
=
2
( ln8 − ln 3) = ln .
2 3
2 2
3
x n+2
3
xn  x n+2 xn 
3 3
x n+2 − x n
3
(
xn x2 − 1 )
c) I n + 2 − I n =
∫2
x2 − 1
dx −
∫2
2
x −1
dx =  2
2 
− 2
x −1 x −1 ∫
 dx = ∫
2
x2 − 1
dx =
∫
2
x2 − 1
dx =
3 n +1 3 n +1 n +1
x 3 −2
=
∫
2
x n dx =
n +12
=
n +1
, ∀ n0N.
17. Se consideră funcŃia f :(0,+∞)→R definită prin f (x)=lnx−x .

2
∫ ( x − f ( x ) + ln x ) dx .
2
a) Să se calculeze
1
b) Să se demonstreze că orice primitivă F a funcŃiei f este concavă pe intervalul (1,+∞) .
c) Să se calculeze aria suprafeŃei plane cuprinse între graficul funcŃiei h:[1,e]→R, h(x) = f(x) + x,
axa Ox şi dreptele x =1 şi x=e.
12
2 2 2 2
x3
∫ ( x − f ( x ) + ln x ) dx = ∫ ( x − ln x + x + ln x )
2
∫
2 2
R. a) dx = ( 2 x ) dx = 4 =
3 1
1 1 1
 23 13  8 1 7 28
= 4 −  = 4 −  = 4 ⋅ = .
 3 3   3 3  3 3
1 1− x
b) F primitivă a funcŃiei f, atunci F’(x) = f(x) şi F’’(x) = f '(x) şi f ' ( x ) = −1 = .
x x
Tabelul de semn:
x 0 1 +4
F”(x)=f ' (x) + + + + + + 0 - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pe (1,+4), F”(x) ≤ 0 ⇒ F este concavă pe (1,+4).
c) h:[1,e]→R, h(x)= f(x)+x = lnx − x + x = lnx şi
e e e int . prin e e
1 parti
∫ ∫ ∫
Aria ( Γ h ) = h ( x ) dx = ln xdx = ln x ⋅ ( x ) ' dx = x ln x 1 − x ⋅ dx = e ln e − 1 ⋅ ln1 − 1dx = ∫ ∫
e
1 1 1 1
x 1
e
= e − x 1 = e − e + 1 = 1.
18. Se consideră funcŃia f : ( 0, +∞ ) → R, f ( x ) = e x + ln x .

a) Ştiind că g : ( 0, +∞ ) → R , g ( x ) = f ( x ) − ln x , să se verifice că
∫ g ( x ) dx = g ( x ) + C, x > 0 .
e
b) Să se calculeze
∫ f ( x ) dx .
1
e 2
ee + e2 − e + 1
xf ( x ) dx =
∫
2
c) Să se demonstreze că .
1
2
R. a) g ( x ) = f ( x ) − ln x = e + ln x − ln x = e x şi ∫ g ( x ) dx = ∫ e dx = e + C =g ( x ) + C , ∀x > 0 .
x x x
e e e e e int . prin
părŃi
∫ f ( x ) dx = ∫ ( e + ln x ) dx = e dx + ln xdx = e ∫ ∫ ∫
+ ln x ⋅ ( x ) ' dx = e − e
x e 0
b) x x
+
1
1 1 1 1 1
e e
1
∫ x ⋅ xdx = e − 1 + e lne − 1 ⋅ ln1
− ∫ 1dx = e − 1 + e − 0 − x
1 e
+ x ln x 0 − 1
= 2e − 1 − e + 1 = e .
=1 =0
1 1
e e e e schimb . de
1 x 1
∫ xf ( x ) dx = ∫ x ( e )
var iabilă
∫ (x ) ln x 2 ⋅ ( x 2 ) dx =
2 ' '
∫
2 x2 2 2
c) + ln x dx = e dx +
1 1
21 21
2
1 1 e e + 2e 2 − e 2 − e + 1
( ) 2
2
e 2 2
= e x + x 2 ln x 2 − x 2 =  e e + e 2 ln
e 2 − e 2 − e1 − 12 ln1 2
+1  = =
2 1 2 =2 =0  2
e2 2
e + e − e +1
= .
2
1
ln x ⋅ ( x ) dx = ∫ ln u du = ∫ ln u ⋅ ( u ) du
∫
2 '
∫
2 '
= u ln u − u ⋅ du = u ln u − u + C = x 2 ln x 2 − x 2 + C .
int . prin u
părŃi
2
u = x , du = x ' dx( ) 2
1 1
19. Se consideră funcŃia f :(0,+∞)→R, f ( x ) = − .
x 2 ( x + 1)2
13
e
 1 
a) Să se calculeze
∫
1
x  f ( x) +


 dx .
( x + 1) 
2
b) Să se arate că orice primitivă a funcŃiei f este crescătoare pe (0,+∞).

2
22
c) Să se verifice că
∫ f ' ( x ) f ( x ) dx = − 81 .
1
 e
1  e 
1 1 1  e
1
e
1

 ∫
R. a) x f ( x ) +
( x + 1) 2


dx = x 
x 2
−
( x + 1) 2
+
( x +
∫
1) 2


dx = x ⋅
x 2
dx =
x
dx = ∫ ∫
1   1   1 1
e
= ln x 1 = ln e − ln1 = 1
b) Fie F:(0,+∞)→R, F’(x)=f(x) primitivă a funcŃiei f. Atunci
( x + 1)2 − x 2 x2 + 2 x + 1 − x2 2x + 1
f (x) = = = ≥ 0, ∀x ∈ ( 0, +∞ ) ⇒ F’(x) ≥ 0 şi atunci funcŃia F
2 2 2
x 2 ( x + 1) x 2
( x + 1) x 2
( x + 1)
este crescătoare pe (0,+∞).
2 2
2 2 2  
f 2 ( x) f 2 ( 2 ) − f 2 (1) 1  1 1  1 1 
c)
∫ f ' ( x ) f ( x ) dx = ∫ f ( x ) f ' ( x ) dx =
1 1
2
1
=
2
=  2−

2 2 
 ( 2 + 1)
2
 − 2 −
  1 (1 + 1)2
 



=


2 2 4
1  1 1   1 11 1 1  1 1 1  1 −22 8 22
=  −  −  1 −   =  − −1+  − +1− = ⋅ ⋅ =− .
2  4 9   4  2  4 9 4  4 9 4  2 369 9 81

20. Se consideră funcŃiile f,F:R→R definite prin f(x)=e−x şi F ( x ) =

∫ f (t ) dt .
0
a) Să se arate că F(x)= − f (x)+1, pentru orice x0R.
b) Să se demonstreze că funcŃia h:R→R, h(x)=F(x)−f (x) este concavă pe R.
1
∫ x ⋅ f ( x ) dx .
2
c) Să se calculeze
0
x x
x
R. a) F ( x ) =
∫ f ( t ) dt = e −t dt = − e − t
∫ = − e − x + e0 = − e − x + 1 = − f ( x ) + 1 .
0
0 0
b) h(x)=F(x)−f (x)= - f(x)+1-f(x)=1 – 2f(x) şi h(x)= - 2f '(x), iar h"(x)= −2f "(x).
( ) = ( − x ) '⋅ e− x = −e− x şi f '' ( x ) = (−e− x ) = − ( − x ) '⋅ (e− x ) = e− x . Cum e− x > 0, ∀x ∈ R ,

' '
f ' ( x ) = e− x
f’’(x)>0 ⇒ h"(x)<0 şi h este concavă pe R.
1 1 1
1 1 2
(
1 −12
) 1
1
x ⋅ f ( x 2 ) dx =
∫ (−x ) ⋅ e e − e0 = − ( e −1 − 1) = .
2 '
∫ ∫
2
− x2
c) x ⋅ e − x dx = − dx = − e − x =−
0 0
2 0
2 0 2 2
11  1− e e −1
= −  − 1 = − = .
2e  2e 2e
21. Se consideră funcŃia f : R→R, f ( x ) = 3x + 3− x .

1
a) Să se calculeze
∫ f ( x ) dx .
−1
14
b) Să se calculeze volumul corpului obŃinut prin rotaŃia, în jurul axei Ox,a graficului funcŃiei
g:[0,1]→R, g ( x ) = 3− x .
c) Să se arate că orice primitivă F a funcŃiei f este concavă pe (-4,0] şi convexă pe [0, +4) .
1 1 1
 3x 3− x  31 3−1  3−1 31 
R. a) f ( x ) dx = ( 3 + 3 ) dx = 
∫ ∫
−x
x
−  = − −  − =
−1 −1  ln 3 ln 3  −1 ln 3 ln 3  ln 3 ln 3 
2
6−
3 − 3−1 − 3−1 + 3 3 = 16 .
= =
ln 3 ln 3 3ln 3
1 1 1 1
π π 3−2 x π  3−2 − 30 
b) Vol ( C g ) = π g
∫ ( x ) dx = π ∫ 3 ∫ ⋅ ( −2 x ) ' dx = −
2 −2 x −2 x
dx = 3 ⋅ =−  =
0 0
−2 0
2 ln 3 0 2 ln 3 
1 8
−1 −
π π 4π
=− ⋅9 =− ⋅ 9 = .
2 ln 3 2 ln 3 9 ln 3
c) Fie F :R → R, primitivă a lui f pe R, atunci F '(x)=f(x) şi F"(x)=f '(x),
f ' ( x ) = 3x ln 3 − 3− x ln 3 = ln 3 ( 3x − 3− x ) şi tabelul de semn pentru derivată:
x -4 0
+4
F"(x)=f - - - - - - - - - - - - - -0 + + + + + + + +
'(x) ++
Pe (-4,0], F"(x) ≤ 0 ⇒ F este concavă, iar pe [0,+4), F"(x) ≥ 0 ⇒ F este convexă.
1 1
22. Se consideră funcŃia f : [2, +4)→R, f ( x ) = + .
x x −1
e
 1 
a) Să se calculeze
∫  f ( x ) − x − 1  dx .
2
b) Să se arate că orice primitivă F a funcŃiei f este convexă pe [2,+4).
c) Să se determine a>2 astfel încât aria suprafeŃei plane mărginite de graficul funcŃiei f axa Ox şi
dreptele de ecuaŃii x=2 şi x=a să fie egală cu ln 3.
e e e
 1  1 1 1  1
∫
R. a)  f ( x ) −
∫ ∫
e
 dx =  + −  dx = dx = ln x 2 = ln e − ln 2 = 1 − ln 2 .
2
 x −1 2 
x x −1 x −1  2
x
b). F este concavă dacă F"(x) ≤ 0 pe [2,+4). Calculăm derivata a doua a funcŃiei F: F '(x) = f (x) şi
'
1  1 
'
1 1  1 1 
F "( x ) = f ' ( x ) =   +   =− 2 − = −  +  > 0, ∀x ∈ [2, +∞) şi atunci F "
 x   x −1 x ( x − 1)
2
 x 2 ( x − 1)2 
 
este concavă pe [2,+4).
a ( a − 1)
a
c) Aria ( Γ f ) =
∫ f ( x ) dx = ln x + ln ( a − 1) − ln 2 = ln
2
2
şi Aria(Γf)=ln3 ⇒
a ( a − 1) a ( a − 1)
ln = ln 3 ⇒ = 3 ⇒ a2 − a = 6 ⇒ a2 − a − 6 = 0
2 2
 1− 5
 a1 =
2 = −2
−b ± b − 4ac  2
∆ = b 2 − 4ac ⇒ ∆ = 25 ⇒ ∆ = 5 , a1,2 = ⇒ .
2a  a2 = 1 + 5 = 3
 2
15
Cum a>2, valoarea cerută este a=3.
1
23. Se consideră funcŃiile f , F : [1, +4)→R, date prin f ( x ) = ln x + şi F ( x ) = ( x + l)lnx − x +1.
x
a) Să se arate că funcŃia F este o primitivă a funcŃiei f .
2
b) Să se calculeze
∫ f ( e ) dx .
x
( 3ln 2 − 1)
2 2
c) Să se demonstreze că
∫ f ( x ) F ( x ) dx =
1
2
1 x + 1 −x
R. a) F ' ( x ) = ( x + 1) ' ln x + ( x + 1)( ln x ) '− x '+ 1' = ln x + ( x + 1) ⋅ − 1 = ln x + =
x x
1
= ln x + = f ( x) .
x
2
(( e ) = (e
2
f ( e x ) dx = F ( e x ) = + 1) ln e x − e x + 1 + 1) ln e 2 − e 2 + 1 − ( e + 1) ln e − e + 1 =
2
∫
x 2
b)
1 1
1
= ( e 2 + 1) ⋅ 2 − e2 +1 − ( e + 1) ⋅ 1 + e −1 = 2e 2 + 2 − e 2 −e − 1 + e = e 2 + 1 .
=0

(( ) ) (
2 2
)
2
2 2
F 2
( x) 2 + 1 ln 2 − 2 + 1 − 2 ln1 − 1 + 1
c)
∫ f ( x ) F ( x ) dx = ∫ F ( x ) F ' ( x ) dx =
1 1
2 1
=
2
=
( 3ln 2 − 1)
2
= .
2

∫ x e dx, n ∈ N .
n x
b) Să se arate că I1 = e2.
c) Să se arate că ( n + 1) I n + I n +1 = e ( 2n +1 e − 1) , pentru orice n0N.
2 2
2
R. a) I 0 =
∫
1
∫
x 0 e x dx = e x dx = e x = e2 − e = e ( e − 1) .
1
1
2 2 int . prin 2 2
părti
x ( e ) ' dx = xe x 2 2
∫ ∫ ∫
− x ' e dx = 2e − e − e x dx = 2e 2 − e − e x = ∫
2
b) I1 = xe dx = x x x
1 1
1 1 1 1
= 2e 2 − e − e 2 + e = e 2 .
2 2 2 2
∫ x ( e ) ' dx = x ∫ ( x ) ' e dx = 2
n +1 x 2
∫x ∫
e − 1 e − ( n + 1) x n e x dx ⇒
n +1 x n +1 n +1 n +1 2 n +1
c) I n +1 = e dx = x
e − x
1
1 1 1 1
I n +1 = 2 n +1 2
e − e − ( n + 1) I n ⇒ I n +1 + I n = 2 n +1 2
e − e = e (2 n +1
e − 1) , pentru orice n0N.
25. Se consideră funcŃia f: R → R de forma f(x) = x3 + mx2 + nx + p unde m,n,p0R
16
1
a) Pentru m = 0, n = −3, p = 2, să se calculeze

∫ f ( x ) dx .
0
1
b) Să se determine m,n,p0R ştiind că f ′(−1) = f ′(1) = 0 şi că

∫ f ( x ) dx = 4 .
−1
x
1
c) Să se calculeze lim
x →+∞ x4 ∫ f ( t ) dt .
0
R. a) Pentru m = 0, n = −3, p = 2, avem f(x) = x3 − 3x + 2 şi
1 1 1
 x4 x2  1 3 1− 6 + 8 3
f ( x ) dx = ( x − 3x + 2 ) dx =  − 3 + 2 x  = − + 2 =
∫ ∫
3
= .
0 0  4 2  0
4 2 4 4
b) f ' ( x ) = 3 x 2 + 2mx + n şi
 f ' ( − ) = 3 − 2m + n  3 − 2m + n = 0  −2 m + n = −3
 ⇒ ⇔
 f ' (1) = 3 + 2m + n 3 + 2m + n = 0  +2 m + n = −3
2n = −6 ⇒ n = −3 şi m = 0
1 1
 x4 x2  1 3 1 3 
∫
−1
f ( x ) dx = 4 ⇒  − 3 + px  = 4 ⇒ − + p −  − −
 4 2  −1 4 2 4 2
p = 4 ⇒ 2p = 4 ⇒ p = 2 .

x x x
 t4 t3 t2  x4 x3 x2
f ( t ) dt = ( t + mt + nt + p ) dt =  + m + n + pt  =
∫ ∫
3 2
c) +m +n + px şi
0 0  4 3 2  0
4 3 2
1 4 x3 x2
x x +m +n + px
1 1
lim ∫ f ( t ) dt = lim 4 3 2 = .
x →+∞ x4 0
x →+∞ x 4
4
26. Se consideră funcŃiile f , g : (0,+ ∞)→R definite prin f (x) =1+ ln x şi g (x) = xln x .
a) Să se arate că g este o primitivă a funcŃiei f .
e
b) Să se calculeze
∫ f ( x ) ⋅ g ( x ) dx .
1
c) Să se determine aria suprafeŃei plane cuprinse între graficul funcŃiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaŃii
x =1 şi x = e .
1
R. a) g ' ( x ) = ( xlnx ) ' = x ' ln x + x ( ln x ) ' = ln x + x ⋅ = ln x + 1 = f ( x ) ⇒ g este o primitivă a funcŃiei f.
x
u2
e e ∫ udu = 2 + C 2 e
g (x)
b)
∫ f ( x ) ⋅ g ( x ) dx = ∫ g ( x ) ⋅ g ' ( x ) dx =
2
1
2
(
= g 2 ( e ) − g 2 (1) = )
1 1 1
1 2 2 1 e2
=
2
( e ln e − 12 ln 2 1) = e 2 ⋅ 12 = .
2 2
e e
x3  2 2 2  e3  2 2 2
c) Vol ( C f ) = π
∫
1
f 2 ( x ) dx = π
3


ln x −
3
ln x + 
9 1
= π 3

 ln e − ln e +  −
 3 9
1 2 2   e3  2 2  1 2  5e3 − 2
−  ln 2 1 − ln1 +   = π   1 − + − ⋅ = .
3 3 9  3  3 9  3 9  27
Am calculat primitiva:
17
x3 2 2 x3 2 2  x3 1 2 
∫ f 2 ( x ) dx = ∫3
x 2 ln 2 xdx =
ln x −
3
x 2 ln xdx =
3
ln x −  ln x −
3 3 3
x dx  =

∫ ∫
3 3 3 3
x 2 2x 2 x x  2 2 2
= ln x − ln x + ⋅ + C =  ln x − ln x +  + C.
3 9 9 3 3  3 9
1 1
f ( x ) = ln 2 x ⇒ f ' ( x ) = 2 ln x ⋅ f ( x ) = ln x ⇒ f ' ( x ) =
x x
x3 x3
g ' ( x ) = x2 ⇒ g ( x ) = g ' ( x ) = x2 ⇒ g ( x ) =
3 3
27. Se consideră funcŃia f :R→R, f (x)=x1004+2009x .

a) Să se determine ∫ f (x)dx .
b) Să se arate că orice primitivă a funcŃiei f este funcŃie crescătoare pe R.
1
∫ x ⋅ f ( x )dx .
2
c) Să se calculeze
0
x1005 2009 x
∫ f ( x ) dx = ∫(x + 2009 x ) dx =
1004
R. a) + +C .
1005 ln 2009
b) Fie F :R→R o primitivă a funcŃiei f, atunci F'(x) = f(x) şi x1004 >0, 2009x>0 ⇒ f(x)>0, atunci F este
funcŃie crescătoare pe R.
1
1 x 2010
∫ x ⋅ f ( x )dx = ∫ x ⋅ ( x )dx = ∫ x
1 1 1 1
∫
2 2008 x2 2009 x2
c) + 2009 dx + 2 x ⋅ 2009 dx = +
0 0 0 2 0 2010 0
1
∫ a du 1
u 2
1 1
1 2009 x 1 1  2009 1  1 1 2008
2009 ⋅ ( x ) dx = 2 '
∫
x2
+ + ⋅ = +  − = = + ⋅ .
2 0 2010 2 ln 2009 0 2010 2  ln 2009 ln 2009  2010 2 ln 2009
x2 + 2 x + 1
28. Se consideră funcŃia f:R→R, f ( x ) = .
x2 + 1
∫ ( x + 1) ⋅ f ( x ) dx .
2
a) Să se determine
1
∫ f ( x )dx = ln ( 2e ) . 0
1
∫ f ' ( x ) ⋅ e dx = e ( e − 1) .
( )
c) Să se arate că f x
0
2
x + 2x + 1 x3
R. a) ∫ ( x + 1) ⋅ f ( x ) dx = ∫ ( x + 1) ⋅
2
dx = ∫ ( x 2 2
+ 2 x + 1) dx = + x2 + x + C .
x +1 2 3
(x + 1)
' u'
1
x2 + 1 + 2 x 1
 1
2x  1
2 ∫ u du
dx = 1 + ln ( x 2 + 1) =
1
∫ f ( x )dx =
∫ ∫ ∫
1
b) dx =  1+ 2 dx = x 0 +
0 0 x2 + 1 0 x +1 0 x2 + 1 0
= ln e + ln 2 − ln1 = ln ( 2e ) .
∫ ( e ) dx = e
1 1 ' 1
∫
f ( x) ( ) ( ) f (1) f ( 0)
f '( x) ⋅ e dx = =e −e = e 2 − e1 = e ( e − 1) .
f x f x
c)
0 0 0
ex 1 1
xe x
29. Se consideră integralele I =
0 x +1
dx şi J =
∫ ∫ 0 x +1
dx .
a) Să se verifice că I + J = e −1.
1
b) Utilizând, eventual, inegalitatea ex ≥ x + 1, adevărată pentru orice x0R , să se arate că J ≥ .
2
18
e−2 1 ex
c) Să se demonstreze că I =
2
+
∫ ( x + 1)
0
2
dx .
1
1 ex 1 xe x  ex
1 xe x  e x + xe x
1 1 e x ( x + 1)
R. a) I + J = ∫ 0 x +1
dx + ∫ 0 x +1
dx = ∫
0 x +1

+
x +1
dx = ∫ 0 x +1
dx = ∫
0 x + 11
dx =
1
x 1
= ∫ e dx = e = e1 − e0 = e − 1 .
x
0 0
x≥0 x +1≥ 0 xe x
b) Luând e x ≥ x + 1 ⋅ x ⇒ xe x ≥ x ( x + 1) : ( x + 1) ⇒ ≥ x⇒
x∈[ 0,1] x∈[ 0,1] x + 1
1
xe x
1 1
x2 1
⇒ ∫
0 x +1
dx ≥ xdx ⇒ J ≥
0 ∫
2 0
⇒J≥ .
2
c) Aplicăm metoda integrării prin părŃi pentru calculul integralei definite I :
1
1
ex 1
1 ex 1  1  1
ex
⋅ ( e ) dx =
x ' e
I=
∫
0 x +1
dx =
0 x +1 ∫
x +1 0
− ex ⋅  −
0 
 ( x + 1) 
2


dx =
2
− 1 +
( )
0 x +1
2
dx =
∫ ∫
e−2 1
ex
=
2
+
( )
0 x +1 ∫ 2
dx.
∫ x (1 + x ) dx .
n
30. Pentru orice număr natural n se consideră I n =
0
b) Utilizând faptul că (1 + x ) ≤ (1 + x )
n n +1
, pentru orice n0N şi x0[0,1], să se arate că I2009 ≥I2008 .
c) Folosind, eventual, identitatea x (1 + x ) = (1 + x ) − (1 + x ) , adevărată pentru orice n0N şi x0R,
n n +1 n
n ⋅ 2n +1 + 1
să se arate că I n = .
( n + 1)( n + 2 )
1 1
1  x2 x3  1 1 3+ 2 5
R. a) I1 = ∫ x (1 + x )dx = ( x + x ) dx =  +  = + =
∫ = 2
0
0  2 3 0 2 3 6 6
n +1 n +1
b) Din (1 + x ) ≤ (1 + x ) ⋅ x, x ≥ 0 ⇒ x (1 + x ) ≤ x (1 + x )
n n
şi pentru n = 2008 se obŃine:
x (1 + x ) ≤ x (1 + x )
2008 2009
. Integrăm pe intervalul [0,1] ⇒
1 1
∫ x (1 + x ) ∫ x (1 + x )
2008 2009
dx ≤ dx ⇒ I 2008 ≤ I 2009 ⇒ I 2009 ≥ I 2008 .
0 0
aplicam 1 1
1 egalitatea u ( x ) =1+ x  (1 + x )n + 2 (1 + x ) n +1 
∫ x (1 + x ) dx
∫ (1 + x ) − (1 + x )  dx
n n +1 n
c) I n = = =  −  =
0 data  u '( x ) =1  n+2 n + 1 
0  0
2 n +2 2n +1 1 1 ( n + 2 ) ⋅ 2n +2 − ( n + 1) ⋅ 2n+1 − ( n + 1) + ( n + 2 )
= − − + = =
n + 2 n +1 n + 2 n +1 ( n + 1)( n + 2 )
=
(
2n +1 2n +2 − n −2 −n − 1 + n + 2 ) =
n ⋅ 2n +1 + 1
.
( n + 1)( n + 2 ) ( n + 1) ( n + 2 )
31. Se consideră funcŃia f:R→R, f (x)=xex.
1
a) Să se determine ∫0
f ( x ) e − x dx .
19
1
b) Să se arate că
∫0
f '' ( x )dx = 2e − 1 .
2 f ( x2 )
c) Să se calculeze
∫ 1 x
dx .
1
1 1
x2 1 1
∫ f ( x ) e dx = x e ∫ ∫
−x −x
R.a) ⋅ edx = xdx = = . x
0 0
e =1
0 2 0 2 0
b) f ' ( x ) = x ' e
x
+ x (e )' = e x x
+ xe x = e x (1 + x ) şi
1 1
∫
1
f '' ( x )dx = f ' ( x ) 0 = e x (1 + x ) = e (1 + 1) - e0 (1 + 0 ) = 2e − 1 .
0 0
2 f (xx 2 ex
2
)dx =
2
1 2 x
2
2
1 1
2
e ⋅ ( x 2 ) ' dx = e x = ( e 4 − e ) = ( e3 − 1) .
e
∫ ∫ ∫ ∫
2 2 2
c) dx = xe x dx =
1 x 1 x 1 2 1 2 1 2 2
2 3 2008 2009
32. Se consideră funcŃiile f,g:[0,1]→R, f(x)=1−x , g(x)=1 − x + x − x +...+ x −x .
a) Să se determine mulŃimea primitivelor funcŃiei f.
b) Să se determine volumul corpului obŃinut prin rotaŃia în jurul axei Ox, a graficului funcŃiei f .
1
c) Să se arate că
∫ ( x + 1) g ( x )dx < 1.
0
x2
R. a) ∫ f ( x ) dx = ∫ (1 − x ) dx = x − +C.
2
b) Vol ( C f ) = π ∫ f 2 ( x ) dx = π ∫ (1 − x ) dx = π
1
0 0
1 2
( ∫ 1dx − 2∫ xdx + ∫ x dx) =
1
0
1
0
1
0
2
1
 x3   1 π
= π  x − x 2 +  = π  1 −1 +  = .
 3 0  3 3
1 1 1
∫0 ( x + 1) g ( x )dx = ∫0 (1 + x ) (1 − x + x − x + ... + x − x )dx = ∫0 (1 − x ) dx =

2 3 2008 2009 2010
c)
1
 x 2011  1
= x−  =1− < 1.
 2011  0 2011
1 xn
33. Pentru orice număr natural nenul n se consideră, I n = ∫ dx .
0 x +1
a) Să se calculeze I1.
1
b) Să se arate că I n +1 + I n = , oricare ar fi n∈N*.
n +1
xn xn
c) Utilizând, eventual, inegalitatea ≤ ≤ x n , adevărată pentru orice x∈[0,1] şi n∈N*, să se
2 x +1
1
demonstreze că ≤ 2010 ⋅ I 2009 ≤ 1 .
2
1 x 1 x +1−1 1 1  1 e
R. a) I1 = ∫ dx = ∫ dx = ∫  1 −  dx =  x − ln ( x + 1)  = 1 − ln 2 = ln .
0 x +1 x +1 x +1 2
0 0
 0
1 x ( x + 1)
1
x n +1 1 x
n +1
xn  x n +1
n
1 1 x
n
1 1
b) I n +1 + I n = ∫ dx + ∫ dx = ∫  −  dx = ∫ dx = = ∫ x n
dx = = .
0 x +1 0 x +1 0 x +1
 x +1 0 x +1 0 n +1 0 n +1
20
xn xn x 2009 x 2009
c) ≤ ≤ x n , ∀x∈[0,1] şi n∈N*⇒ ≤ ≤ x 2009 , ∀x∈[0,1] şi folosind monotonia integralei
2 x +1 2 x +1
2009 2009
1x 1x 1
definite obŃinem: ∫ dx ≤ ∫ dx ≤ ∫ x 2009 dx ⇒
0 2 0 x +1 0
1 1
x 2010 x 2010 1 1 1
≤ I 2009 ≤ ⇒ ≤ I 2009 ≤ ⋅ 2010 ⇒ ≤ 2010 ⋅ I 2009 ≤ 1 .
2 ⋅ 2010 0 2010 0 2 ⋅ 2010 2010 2
34. Se consideră funcŃiile f, g:(0,+∞)→R, f (x)=x2+xln x şi g(x)=2x+lnx+1.

a) Să se arate că f este o primitivă a funcŃiei g.
e
b) Să se calculeze ∫ f ( x ) g ( x ) dx .
1
c) Să se determine aria suprafeŃei plane cuprinse între graficul funcŃiei f , axa Ox şi dreptele de ecuaŃii
x = 1 şi x = e.
R. a) f este primitivă a lui g dacă f '(x) = g(x), ∀∈(0,+∞).
1
f ' ( x ) = ( x 2 ) '+ ( x ln x ) ' = 2 x + x 'ln x + x ( ln x ) ' = 2 x + ln x + x ⋅ = 2 x + ln x + 1 = g ( x ) .
x
f 2 ( x) f 2 ( e ) − f 2 (1)
e
e e
b) ∫ f ( x ) g ( x ) dx = ∫ f ( x ) ⋅ f ' ( x ) dx =
1 1 2
=
2
=
1
e 2 + e ln e − 12 − 1ln1 e 2 + e − 1
= = .
2 2
c)
e e
x3 x2
Aria ( Γ f ) = ∫ f ( x ) dx = ∫ ( x + x ln x ) dx = ∫ x dx + ∫
e e e e
2 2
x ln xdx = + ln x −
1 1 1 1 3 1 2 1
e
e x2 1 e3 1 e 2 1 1 e e3 e 2 1 x 2
−∫ ⋅ dx = − + ln e − ln1 − ∫ xdx = + − − =
1 2 x 3 3 2 2 2 1 3 2 3 4 1
e 3 e 2 1 e 2 1 e3 e 2 1
= + − − + = + − .
3 2 3 4 4 3 4 12
35. Se consideră funcŃiile f,F:R→R, f ( x ) = e x + 3x 2 + 2 şi F ( x ) = e x + x 3 + 2x − 1 .

a) Să se arate că funcŃia F este o primitivă a funcŃiei f.
1
b) Să se calculeze ∫ f ( x ) ⋅ F ( x ) dx .
0
1
c) Să se demonstreze că ∫ ( xf ( x ) + F ( x ) ) dx = F (1) .
0
R. a) F ' ( x ) = ( e ) '+ ( x ) '+ 2x '− 1'=e + 3 x + 2 = f ( x ) .

x 3 x 2
1
1 1 F 2 ( x) F 2 (1) − F 2 ( 0 )
b) ∫ f ( x ) ⋅ F ( x ) dx = ∫
0 0
F ' ( x ) ⋅ F ( x ) dx =
2
=
2
=
0
( e +1 + 2 −1 ) − ( e − 1)
2 2
0
(e + 2)
2
= = .
2 2
1 1 1
c) ∫ ( xf ( x ) + F ( x ) ) dx = ∫ ( x ⋅ F ' ( x ) + x '⋅ F ( x ) ) dx = ∫ ( x ⋅ F ( x ) ) dx =
0 0 0
1
= x ⋅ F ( x ) 0 = 1 ⋅ F (1) − 0 ⋅ F ( 0 ) = F (1) .
21
Clase de resturi – probleme clasa a XII-a
Clase de resturi
Tabla adunării şi tabla înmulŃirii în Z5: Tabla înmulŃirii în Z6 şi tabla adunării în Z6:
+ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ ⋅ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ + 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
0ˆ 0ˆ 1ˆ 2 3ˆ 4ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 0ˆ 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ
5ˆ 0ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ 5ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
Tabla adunării din Z8: Tabla înmulŃirii în Z8:
+ 0ˆ3ˆ 4ˆ1ˆ 2ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ
0ˆ 0ˆ3ˆ 4ˆ1ˆ 2ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ
1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
7ˆ 0ˆ 7ˆ 6ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
Tabla înmulŃirii în Z11:
i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ 8ˆ 9ˆ
10
0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ 8ˆ 9ˆ
1ˆ 10
2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 6ˆ 8ˆ
10 1ˆ 3ˆ 5ˆ 7ˆ 9ˆ
3ˆ 0ˆ 3ˆ 6ˆ 9ˆ 1ˆ 5ˆ 7ˆ
10 2ˆ 5ˆ 8ˆ
4ˆ 0ˆ 4ˆ 8ˆ 1ˆ 5ˆ 9ˆ 2ˆ
6ˆ 10 3ˆ 7ˆ
5ˆ 0ˆ 5ˆ
10 4ˆ 9ˆ 3ˆ 8ˆ 2ˆ 7ˆ 1ˆ 6ˆ
6ˆ 0ˆ 6ˆ 1ˆ 7ˆ 2ˆ 8ˆ 3ˆ 9ˆ 4ˆ
10 5ˆ
7ˆ 0ˆ 7ˆ 6ˆ
3ˆ 10 2ˆ 9ˆ 5ˆ 1ˆ 8ˆ 4ˆ
8̂ 0ˆ 8ˆ
5ˆ 2ˆ 10 7ˆ 4ˆ 1ˆ 9ˆ 6ˆ 3ˆ
9̂ 0ˆ 9ˆ 7ˆ 5ˆ 3ˆ 1ˆ
10 8ˆ 6ˆ 4ˆ 2ˆ
ˆ
10 0 10 9ˆ 8ˆ 7ˆ 6ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
1
Probleme propuse bacalaureat 2007
1. DeterminaŃi inversul lui 3̂ în Z11 în raport cu operaŃia de înmulŃire.

2. a) DeterminaŃi simetricul lui 7̂ în Z8 în raport cu operaŃia de adunare.
b) CalculaŃi suma S = 3̂ + 4̂ + 5̂ + 6̂ + 7̂ în Z8.
3. CalculaŃi produsul 1̂⋅ 2̂ ⋅ 3̂ ⋅ 4̂ ⋅ 5̂ ⋅ 6̂ ⋅ 7̂ în Z8.
4. CalculaŃi suma elementelor din Z14.
5. DeterminaŃi yˆ ∈ Z 6 astfel încât 3̂ ⋅ yˆ = 3̂ .
6. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 9 astfel încât xˆ ⋅ 5̂ = 1̂ .
7. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 8 astfel încât xˆ + 3̂ = 0̂ .

8. CalculaŃi produsul elementelor inversabile faŃă de înmulŃire în Z5.
9. CalculaŃi 2̂ 2007 în Z12.
11. RezolvaŃi în Z5 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ + 4̂ = 3̂.
12. RezolvaŃi în Z6 ecuaŃia 4̂ ⋅ xˆ + 2̂ = 4̂.
13. RezolvaŃi în Z8 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ = 4̂.
14. CalculaŃi probabilitatea că un element din Z6 să verifice relaŃia 3̂ ⋅ xˆ = 0̂.
Probleme propuse bacalaureat 2008
1. Se consideră inelul (Z6 ,+,A) , unde Z6 = 0, ˆ 1,

ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4, {
ˆ 5ˆ }
a) Să se rezolve ecuaŃia 2ˆ x + 5ˆ = 1ˆ , x0Z6 .
1ˆ 2ˆ 3ˆ
b) Să se calculeze determinantul 2ˆ 3ˆ 1ˆ în Z6 .
3ˆ 1ˆ 2ˆ
 2ˆ x + y = 4ˆ
c) Să se rezolve în Z6 sistemul de ecuaŃii  .
 x + 2ˆ y = 5ˆ
2. Se consideră (Z8,+,A) inelul claselor de resturi modulo 8.
a) Să se calculeze în Z8 suma S = 1ˆ + 2ˆ + 3ˆ + 4ˆ + 5ˆ + 6ˆ + 7ˆ .
b) Să se calculeze în Z8 produsul elementelor inversabile ale inelului.
 2ˆ x + 5ˆ y = 2ˆ
c) Să se rezolve în Z8 sistemul  .
3ˆ x + 2ˆ y = 5ˆ
3. Se consideră inelul (Z6 ,+,A) .
2
a) Să se calculeze numărul elementelor inversabile în raport cu înmulŃirea din inelul
(Z6 ,+,A).
b) Se consideră S suma soluŃiilor ecuaŃiei 2ˆ x + 1ˆ = 5ˆ şi P produsul soluŃiilor ecuaŃiei x2
= x , unde
x0Z6 . Să se calculeze S + P.
c) Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element din inelul (Z6 ,+,A), acesta să fie
soluŃie a
ecuaŃiei x 3 = 0̂ .
 1ˆ 0ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ 0ˆ 
     
4. În mulŃimea M3 (Z8 ) se consideră matricele A =  0ˆ 3ˆ 0ˆ  , B =  2ˆ 3ˆ 0ˆ  , I 3 =  0ˆ 1ˆ 0ˆ 
 ˆ ˆ ˆ   ˆ   ˆ 
 0 0 5 3 7ˆ 5ˆ  0 0ˆ 1ˆ 
2
Se notează X = X A X , pentru ∀ X 0M3 (Z8 ) .
a) Să se arate că A2 = I3 .
b) Să se rezolve ecuaŃia matricială AA X = I3 , unde X 0M3(Z8) .
c) Să se calculeze (B − A)2 .
Rezolvări probleme bacalaureat 2007
1. DeterminaŃi inversul lui 3̂ în Z11 în raport cu operaŃia de înmulŃire.

R. Din tabla înmulŃirii în Z11 ⇒ 3ˆ ⋅ 4ˆ = 1ˆ şi atunci 3ˆ −1 = 4ˆ
2. a) DeterminaŃi simetricul lui 7̂ în Z8 în raport cu operaŃia de adunare.
b) CalculaŃi suma S = 3̂ + 4̂ + 5̂ + 6̂ + 7̂ în Z8.
R. a) Din tabla adunării în Z8 ⇒ 7̂ + 1ˆ = 0ˆ şi atunci −7̂ = 1ˆ
b) 3ˆ + 4ˆ + 5ˆ + 6ˆ + 7ˆ = 7ˆ + 5ˆ + 6ˆ + 7ˆ = 4ˆ + 6ˆ + 7ˆ = 2ˆ + 7ˆ = 1ˆ
3. CalculaŃi produsul 1̂⋅ 2̂ ⋅ 3̂ ⋅ 4̂ ⋅ 5̂ ⋅ 6̂ ⋅ 7̂ în Z8.
R.łinând cont că înmulŃirea este comutativă, calculăm 2ˆ ⋅ 4ˆ = 0ˆ şi atunci produsul este 0̂
4. CalculaŃi suma elementelor din Z14.
+ 11
R. 0ˆ + 1ˆ + 2ˆ + 3ˆ + 4ˆ + 5ˆ + 6ˆ + 7ˆ + 8ˆ + 9ˆ + 10 + 12
+ 13
=
( ) (
+ 2ˆ + 12
= 1ˆ + 13 + 3ˆ + 11
) (
+ 4ˆ + 10
) ( ) (
+ 5ˆ + 9ˆ + 6ˆ + 8ˆ + 7ˆ = 7ˆ ) ( )
= 0ˆ = 0ˆ = 0ˆ = 0ˆ = 0ˆ = 0ˆ
5. DeterminaŃi yˆ ∈ Z 6 astfel încât 3̂ ⋅ yˆ = 3̂ .
R. 3ˆ ⋅ 1ˆ = 3,
ˆ 3ˆ ⋅ 2ˆ = 0,
ˆ 3ˆ ⋅ 3ˆ = 3, ˆ 3ˆ ⋅ 5ˆ = 3ˆ şi atunci yˆ ∈ {1,
ˆ 3ˆ ⋅ 4 = 0, ˆ 5ˆ} .
ˆ 3,
3
6. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 9 astfel încât xˆ ⋅ 5̂ = 1̂ .
i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ 8ˆ
R. ⇒ xˆ = 2ˆ
5ˆ 0ˆ 5ˆ 1ˆ 6ˆ 2ˆ 7ˆ 3ˆ 8ˆ 4ˆ
7. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 8 astfel încât xˆ + 3̂ = 0̂ .
+ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ
R. ⇒ xˆ = 5ˆ
3ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ
8. CalculaŃi produsul elementelor inversabile faŃă de înmulŃire în Z5.

ˆ ˆ 4ˆ şi produsul lor 1ˆ ⋅ 2ˆ ⋅ 3ˆ ⋅ 4ˆ = 4ˆ
R. Elementele inversabile sunt: 1,ˆ 2,3, ˆˆ
2⋅3=1

ˆ 2ˆ 3ˆ = 8,
R. 2ˆ 2 = 4, ˆ 2ˆ 4ˆ = 4,
ˆ 2ˆ 5 = 8,
ˆ 2ˆ 6 = 4ˆ şi se repetă aceleaşi valori, atunci 2007=1003A2+1 şi
2ˆ 2007 = 4ˆ .
10.CalculaŃi 4̂ 2007 în Z8.

R. 4ˆ 1 = 4, 4ˆ 2 = 0,
ˆ 4ˆ 3 = 4ˆ 2 ⋅ 4ˆ = 0ˆ ⋅ 4ˆ = 0,...,
ˆ 4ˆ 2007 = 0ˆ
11.RezolvaŃi în Z5 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ + 4̂ = 3̂.

R. 2ˆ ⋅ xˆ + 4ˆ = 3ˆ + 1ˆ ⇒ 2ˆ ⋅ xˆ = 4ˆ ⇒ xˆ = 2ˆ
12.RezolvaŃi în Z6 ecuaŃia 4̂ ⋅ xˆ + 2̂ = 4̂.

R. 4ˆ ⋅ xˆ + 2ˆ = 4ˆ + 4ˆ ⇒ 4ˆ ⋅ xˆ = 2ˆ ⇒ xˆ ∈ {2,
ˆ 5ˆ }
13.RezolvaŃi în Z8 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ = 4̂.

i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 6ˆ 7ˆ
R.
4ˆ 0ˆ 4ˆ 0ˆ 4ˆ 0ˆ 4ˆ 0ˆ 4ˆ
⇒ xˆ = 0, {
ˆ 2,
ˆ 4,
ˆ 6ˆ }
14.CalculaŃi probabilitatea că un element din Z6 să verifice relaŃia 3̂ ⋅ xˆ = 0̂.
i 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
R.
3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ
⇒ xˆ = 0, {
ˆ 2,
ˆ 4ˆ }
4
Legi de compoziţie Bacalaureat 2014-2016
Structuri algebrice
1. Monoid
Fie (M,*), MxMM, (x,y)x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zM (asociativitatea);
M2.  eM astfel încât x*e = e*x = x, xM (e element neutru);
dacã M3. x*y = y*x, x,yM monidul este comutativ.
Ex: 1. (N,+), (N,) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:EE, E – nevidã, o
– compunerea funcţiilor).
2. Grup
Fie (G,*), GxGG, (x,y)x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z), x,y,zG(asociativitatea);
G2.  eG astfel încât x*e = e*x = x, xG (e element neutru);
G3.  xG  x’G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, x,yG grupul este comutativ (sau abelian).
Ex: 1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
2. (Rn,) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (Mn(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (n, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia 2.1. Fie (G,*) grup, HG, H este subgrup dacã  x,yH  x*yH şi 
xH  x’H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G1,), (G2,):
Definiţia 2.2. f:G1G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(xy)=f(x)f(y),
x,yG1.
Definiţia 2.3. f:G1G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este bijectivã şi
f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia 2.4. f:G1G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al grupului G1, dacã
f este un izomorfism (morfism).
3. Inel
Fie (A,+,), AxAA, (x,y)x+y şi AxAA, (x,y)xy, A nevidã;
Definiţia 3.1. (A,+,) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A,) este monoid şi
D.  este distributivã faţã de +:
x(y+z) = xy + yz
(y+z)x = yx + yz, x,y,zA
dacã C. xy = yx x,yA, inelul este comutativ.
Exemple de inele:
1. (Z,+,) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ) – inelul întregilor lui Gauss, Z[i] = {z = a + bia,bZ}
3. (Rn,,) – inelul resturilor modulo n;
4. (Mn(A),+,) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A);
5. (Zn,+,) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,,*) şi (A’,,o):
Definiţia 3.1. f:AA’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este bijectivã şi f(xy)
= f(x)f(y), f(x*y) = f(x)of(y), x,yA.
Definiţia 3.2. (A,+,) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x0, y0 implicã xy0.
Definiţia 3.3. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã divizori ai lui
zero se numeşte domeniu integritate.
Definiţia 3.4. Dacã (A,+,) este inel, atunci (A[X],+ ,) este inelul comutativ al
polinoamelor cu coeficienţi în A.
fA[X], f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este forma algebricã a unui polinom de
nedeterminatã X cu coeficienţi în A:
- dacã an0, grad f = n (an – coeficient dominant);
- dacã a0 = a1 = … = an, f = 0 (polinom nul), grad 0 = -.
Proprietãţi: 1. grad (f+g)  max{grad f, grad g};
2. grad fg  grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de integritate
şi grad fg = grad f + grad g, f,gA[X].
4. Corp
Fie (K,+,), KxKK, (x,y)x+y şi KxKk, (x,y)xy, K – nevidã.
Definiţia 4.1. (K,+,) este corp dacã (K,+,) este inel, 01 şi xK, x0   x-1K,
astfel încât xx-1 = x-1 x = 1.
Dacã xy = yx, x,yK, corpul este comutativ.
Exemple de corpuri:
1. (Q,+,) – corpul numerelor raţionale;
2. (R,+, ) – corpul numerelor reale;
3. (C,+, ) – corpul numerelor complexe;
4. (Q( d ),+,) – corpul numerelor pãtratice (dZ, d – liber de pãtrate);
5. (Zp,+, ) – corpul claselor de resturi modulo p (pN*, p >1, p – numãr prim).
Definiţia 4.2. Fie corpurile (K,,*) şi (K’,,o), f:KK’ este izomorfism de corpuri
dacã f este bijectivã, f(xy) = f(x)  f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) x,yR.
Caz general
Fie pe R operaţia x y=axy-abx-aby+b(ab+1),  x,y R. Se cere:
1. Să se arate că,  x,y R x y=a(x-b)(y-b)+b;

2. Să se arate că f :R  R, f(t)=a(t-b), este funcţie bijectivă care verifică totodată
f(x y)=f(x) f(y),  x,y R;
3. În cazul alegerii a > 0 considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a< 0
considerând H =(- ;b), să se arate că,  x,y H, are loc x y H;
considerând H =(- ;b), să se arate că f :H  R+* , f(t)=a(t-b), este izomorfism de la
(H; ) la (R+* ; ) ;
5. Să se arate că,  x,y R, are loc x y = y x ;
6. Să se arate că  x,y Q\ Z încât x y Z;
7. Să se arate că  x,y R\ Q încât x y Z;
8. Să se arate că  x,y,z R, are loc ( x y ) z = x ( y z ) ;
9. Să se arate că  e R încât,  x R, verifică x e = e x = x ;
1
10.Să se arate că,  x R\{ b },  x' R\{ b } încât x x'= x' x= + b;
a
11.În cazul alegerii a > 0, considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a<0,
considerând H=(- ;b), să se determine ce fel de structură este (H, );
1 
12.Să se rezolve ecuaţia x    b   x  a  A  B  C , x (0,+ ), unde A="an"-b-c,
a 
B="an"-b+c, C=ac +b,  c Z;
2
13.Să se arate că   R încât  x R verifică x  =  x = ;

14.Să se determine valoarea expresiei
E=(-"an") (-"an"+1) ... (-2) (-1) 0 1 2 ... ("an"-1) ("an");
15.Să se arate că,  x,y,z R, x y z=a2(x-b)(y-b)(z-b)+b;
16.Să se rezolve în R ecuaţia ("an"x2-x+b) (x2-"an"x+b)=b;
17.Să se rezolve în R ecuaţia (b-|b|+dx) (logdx) (b-1+Cx”an”)=b,  d N, d  2;
18.Să se arate că A  A  ...  A  a n 1   A  b   b ,  n N, A fiind un număr real liber
n

de n ori
ales, spre exemplu A = ”an”;

19.Să se determine cel mai mic număr n N* cu proprietatea (b+1) (b+2) (b+3) ... n 
"an";
20.Să se rezolve în R ecuaţia x x x x x=a4 A5+b, A fiind un număr real liber ales, spre
exemplu A = ”an”.
Rezolvare
1. Se verifică imediat, prin calcul direct:
x y=a(x-b)(y-b)+b=a(xy-bx-by+b2 )+b=axy-abx-aby+b(ab+1)
2. Justificarea bijectivităţii funcţiei f :R  R, f(t)=a(t-b), este imediată, ca funcţie de
gradul întâi. Conform cu
x y=a(x-b)(y-b)+b  x y-b=a(x-b)(y-b)| a  a(x y-b)=a(x-b) a(y-b)
este chiar cerinţa, respectiv f(x y)=f(x) f(y).
3. Fie x H  (x-b)  0 şi y H  (y-b)  0 şi atunci (x-b)(y-b)  0, dar cum a este constantă
nenulă şi de semn prestabilit, apartenenţa a(x-b)(y-b)+b=x y H este justificată.
4. Variaţia funcţiei f :RR, f(t)=a(t-b), studiată anterior, arată imediat că restricţia f
*
:H  R + este bijectivă. Tot din datele anterioare, este evident că H este parte stabilă a
structurii (R; ) (item 3) şi că are loc proprietatea de morfism +(item 2), izomorfismul
fiind astfel demonstrat.
5. Comutativitatea este imediată
2 3
6. Luând x y=a(x-b)(y-b)+b şi alegând x-b= şi y-b= , deoarece b Z, evident x,y Q\Z
3 2
şi x y=a+b Z.
7. Pe aceeaşi idee, alegând x-b= 2 -1 şi y-b= 2 +1, se va obţine x,y R\Q şi
x y=a+b Z. Se observă că alegerea nu este unică, admiţând chiar o infinitate de
posibilităţi.
8. Asociativitatea se demonstrează prin calcul
1
9. Din x y=a(x-b)(y-b)+b şi x e=x conduce la a(x-b)(e-b)+b=x din care se obţine e   b
a
1 1
10.Dubla egalitate x x'=x' x=  b se reduce de fapt la x x'=  b care se exprimă în
a a
1 1
forma a(x-b)(x'-b)+b=  b , obţinând x '  b  2 care este în mod evident din
a a  x  b
R\{b}, justificând afirmaţia din item 10.
11.Structura (H; ) se dovedeşte grup comutativ, verificarea proprietăţilor fiind asigurată de
concluzii anterioare.
1 1 
12.Cum e   b, x    b   x  a  A  B  C devine x x=a A B+C, adică a(x-
a a 
b) +b=a ("an"-b-c)×("an"-b+c)+ac2+b. Observând diferenţa de pătrate, din a(x-
2
b)2=a [("an"-b)2-c2]+ac2 se obţine (x-b)2=("an"-b)2 şi în final x="an", în condiţia

alegerii evidente 2b-"an"<0<"an"-b.
13.Din x y=a(x-b)(y-b)+b se observă q=b cu proprietatea menţionată, x = x=.
14.Cum =b se regăseşte printre „factorii” ce compun expresia E , răspunsul la este
E==b.
15.Se obţine prin calcul folosind x y=a(x-b)(y-b)+b.
16.Ecuaţia ("an"x2-x+b) (x2-"an"x+b)=b devine ("an"x2-x)(x2-"an"x)=0 şi răspunsul va fi
 1 
x  0;"an"; .
 "an " 
17.Ecuaţia devine (dx-|b| )(logd x-b )  C"an"
x
 1 =0 , deci x  log d b ; d b ;0;"an" .
n
18.Izomorfismul conduce imediat la x1  x2  ...  xn  a n 1
   xk  b   b şi astfel
k 1
 A  b
n 1 n
identitatea A  A  ...  A  a  b este evidentă.

de n ori
19. (b+1) (b+2) (b + 3) ... n=an-b-1 (n-b)!+b şi astfel se determină imediat răspunsul.
20. x x x x x=a4 (x-b)5+b şi a4 (x-b)5+b =a4 A5+b soluţia x=A+b.
Exemplul (corespunzător alegerii a=1, b=5, c=5 şi d=2)
Fie pe R operaţia x y=xy-5x-5y+30,  x,y R. Se cere:

1) Să se arate că,  x,y R, x y=(x-5)(y-5)+5;
2) Să se arate că f :R  R, f(t)=t-5, este funcţie bijectivă, care verifică totodată
f(x y)=f(x) f(y),  x,y R.
3) Considerând H = (5;+ ), să se arate că,  x,y H, are loc x y H;
4) Considerând H = (5;+ ), să se arate că f :H  R+*, f(t)=t-5, este izomorfism de la (H; )
la ( R*+ ; );
5) Să se arate că,  x,y R, are loc x y = y x ;
6) Să se arate că  x,y Q\Z încât x y Z;
7) Să se arate că  x,y R\ Q încât x y Z;
8) Să se arate că,  x,y,z R, are loc ( x y) z = x ( y z ) ;
9) Să se arate că  e R încât  x R verifică x e = e x = x ;
10) Să se arate că,  x R\{ 5 },  x' R\{5} încât x x'=x' x=6;
11) Considerând H = (5;+ ), să se determine ce fel de structură este (H, );
12) Să se rezolve ecuaţia x 6 x=1999 2009+30, x (0,+ ) ;
13) Să se arate că   R încât  x R verifică x  =  x = ;
14) Să se determine valoarea expresiei
E=(-2009) (-2008) ... (-2) (-1) 0 1 2 ... 2008 2009;
15) Să se arate că,  x,y,z R, x y z=(x-5)(y-5)(z-5)+5;
16) Să se rezolve în R ecuaţia (2009x2-x+5) (x2-2009x+5)=5;
17) Să se rezolve în R ecuaţia (2x) (log2x) (4+Cx2009)=5;
18) Să se arate că 2009  2009  ...  2009  20042009  5

de 2009 ori
19) Să se determine cel mai mic număr n N*, cu proprietatea 6 7 8 ... n  2009;
20) Să se rezolve în R ecuaţia x x x x x=20095+5
Rezolvare
1. Se calculează (x-5)(y-5)+5=xy-5x-5y+25+5=xy-5x-5y+30=x y
2. Funcţie de gradul I, bijectivă.
f(x y)=f((x-5)(y-5)+5)= (x-5)(y-5)+5-5=(x-5)(y-5)=f(x) f(y).
xH  x  5 x 5  0 
3.    x  5  y  5   0  5   x  5  y  5   5  5 
y  H  y  5  y  5  0
x y>5  x y H
4. Calculând f ‘(t)=1>0  f este strict crescătoare pe (5, ) şi deci bijectivă pe (5, ).
Morfismul este demonstrat la itemul 2.
5. x y=xy-5x-5y+30=yx-5y-5x+30=y x
2 3 2 17 3 13
6. Alegem x-5= şi y-5= obţinem x   5   Q \ Z şi y   5   Q \ Z şi
3 2 3 3 2 2
calculăm
17 13  17  13  2 3
    5   5   5    5  1  5  6  Z .
3 2  3  2  3 2
7. Alegem x-5= 2 -1 şi y-5= 2 +1  x= 2 +4 R\Q şi y= 2 +6 R\Q şi calculăm
   2  6   2  4  5   2  6  5  5 
24 
  2  1   2  1  5  2  1  5  6  Z .
8. Asociativitatea:
( x y) z=[(x-5)(y-5)+5] z=[(x-5)(y-5)+5-5](z-5)+5=(x-5)(y-5)(z-5)+5
x ( y z) =x [(y-5)(z-5)+5]=(x-5)[(y-5)(z-5)+5-5]+5=(x-5)(y-5)(z-5)+5
9. Elemental neutru x e=x  xe-5x-5e+30=x  xe-5e=6x-30  e(x-5)=6(x-5) 
e=6 H.
10. x x’=6  xx’-5x-5x’+30=6  xx’-5x’=5x-24  x’(x-5)=5x-24 
5 x  24 5 x  25  1 5  x  5   1 1
x'    5  5  x’ R\{5}
x5 x5 x5 x5
11. Din 5) H este parte stabilă, din 8) rezultă asociativitatea, din 9) elementul neutru, din
9) elementul simetric şi din 5) comutativitatea  (H, ) formează o structură de grup
comutativ.
12. x 6 x=(x-5)(6-5)(x-5)+5 şi obţinem (x-5)2+5=1994 2005+30 
(x-5)2=(1999-5)(1999+5)+25  (x-5)2=19992-25+25  (x-5)2=19992 
x+5= 1999  x1=1994 şi x2=-2004.
13. Determinăm pe  astfel încât -5=0  =5. Verificăm: x 5=(x+5)(-5)+5=5.
14.Conform itemului 13) x 5=5 şi în şirul care se compune există numîrul 5, deci E=(-
2009) (-2008) ... (-2) (-1) 0 1 2 ... 2008 2009=5
15. Exprimarea de la acest punct s-a demonstrat la itemul 8).
16.(2009x2-x+5) (x2-2009x+5)=5  [(2009x2-x+5)-5][(x2-2009x+5)-5]+5=5  (2009x2-
 1 
x)( x2-2009x)=0  x(2009x-1)(x-2009)=0  x  0; ;2009  .
 2009 
17. Conform punctului 15) 
(2x) (log2x) (4+Cx2009)= (2x-5)(log2x-5)(4+Cx2009-5)+5=5 
2x-5=0  x1=log25
log2x-5=0  x2=25
x
C2009  1  0  C2009x
 1  x3 =0 sau x4 =2009.
18.Generalizând punctul 8) se obţine
2009  2009  ...  2009   2009  5    2009  5  ...  2009  5   5  20042009  5
 
de 2009 ori de 2009 ori
19.6 7 8 ... n=(5+1-5) (5+2-5) (5+3-5) ... (n-5)+5=1 2 3 ... (n-5)+5=(n-5)!+5 se obţine
(n-5)!+5  2009  (n-5)!  2004. Ştim 6!=720 şi 7!=5040, deci n=7.
20. x x x x x=(x-5)(x-5)(x-5)(x-5)(x-5)+5=(x-5)5+5  (x-5)5+5 = 20095+5 
(x-5)5=20095  x-5=2009  x=2014.
Probleme propuse
1. Pe mulțimea numerelor reale se defineşte legea de compoziție x  y 3xy 3x 3y 2.
a) Arătați că 1  11.
b) Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  x x.
c) Determinați perechile a,bde numerele întregi, ştiind că a  b 8.
2. Pe mulțimea numerelor reale se defineşte legea de compoziție asociativă
x  y xy 3x 3y 6.
a) Arătați că 0  33.
b) Arătați că x  y x 3y 33, pentru orice numere reale x şi y.
c) Arătați că 3  x 3, pentru orice număr real x.
d) Verificați dacă e 2 este element neutru al legii de compoziție „  ”.
e)Calculați 2016  2015  ...  3.
f) Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  x  x 5.
3. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie asociativă
x y xy x y 2 .
a) Arătaţi că x y x 1y 11, pentru orice numere reale x şi y.
b) Calculaţi 012 3.
c) Determinaţi numerele reale a, ştiind că a a 2016 2016.
x  y 6xy 2x 2y 1.
1
a) Calculați 1  
3
b) Determinaţi elementul neutru al legii de compoziţie „  ”.
1 2 3 2016
c) Calculați    ...  
1008 1008 1008 1008
5. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x  y xy x y.
a) Calculaţi 2  2.
b) Arătați că x  y x 1y 11, pentru orice numere reale x şi y.
c) Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x2  x 1.
d) Verificați dacă legea de compoziţie „  ” este asociativă.
e) Demonstraţi că numărul n  n este multiplu de 8, pentru orice număr natural par n .
f) Dați un exemplu de două numere iraționale a şi b , pentru care a  bℕ.
x y xy 4x 4y 20 .
a) Arătați că x y x 4y 44, pentru orice numere reale x şi y.
b) Calculați 12 32016.
c) Determinaţi numerele naturale a, b şi c, ştiind că a b c şi a b c 66.
7. Pe mulțimea numerelor reale se defineşte legea de compoziție x  y xy 2x 2y 2.
a) Arătaţi că 1  22 .
b) Demonstrați că x  y x 2y 22 , pentru orice numere reale x şi y .
1
c) Determinați numerele reale nenule x, pentru care x   x 
x
xy2xy10x10y45.
a) Arătați că x y 2x 5y 55, pentru orice numere reale x şi y.
b) Arătați că 1234 567 89 10 5.
c) Determinaţi numerele naturale m şi n, pentru care mn 27.
9. Pe mulţimea numerelor reale se defineste legea de compoziţie dată de
x  y xy x y .
a) Calculaţi 1  2015.
b) Arătaţi că x  y x 1y 11, pentru orice numere reale x si y.
c) Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3x  5x 1.
10. Pe mulţimea numerelor reale se defineste legea de compoziţie x  y x y 2.
a) Calculați 2  2 .
b) Arătați că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
c) Verificaţi dacă e 2 este element neutru al legii de compoziţie „  ”.
d) Determinaţi numărul real x, ştiind că x 1  x 3.
e) Rezolvaţi în mulțimea numerelor reale ecuaţia 9 x  3x  0
1
f) Arătaţi că x 2  2  0 pentru orice număr real nenul x.
x
x y xy 7x 7y 56 .
a) Arătați că 77 7.
b) Arătați că x y x 7y 77, pentru orice numere reale x şi y.
c) Calculați 12 3⋯2015.
12. Pe mulţimea numerelor reale se defineste legea de compoziţie asociativă
x  y xy 3(x y) 12 .
a) Arătaţi că x  3 3  x 3, pentru orice număr real x.
b) Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia x  x x.
c) Calculaţi 1  2  ...  2014.
13. Pe mulţimea numerelor reale se defineste legea de compoziţie dată de x  y x y 1.
a) Calculaţi 2  3.
b) Verificaţi dacă legea de compoziţie „  ” este comutativă.
c) Arătaţi că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
d) Determinaţi numerele reale x pentru care x 2  x  11 
e) Arătaţi că x  x 2014x 1012  x 1012, pentru orice număr real x.
1
f) Determinaţi numărul real nenul x pentru care x   1 
x
14. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x y 2x y 1xy.
a) Arătaţi că 12 2.
b) Arătaţi că x 2 2 x 2 pentru orice număr real x.
c) Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale ecuaţia x x x.
15. Pe mulțimea numerelor reale se defineşte legea de compoziție x  y 2xy 3x 3y 6.
a) Calculați 1  2.
b) Arătaţi că x  y  2  x  
3 3 3
 y    pentru orice numere reale x şi y.
 2  2 2
c) Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația x  x 2.
16. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x y xy 5x5y 30.
a) Arătați că 15 5.
b) Arătați că x y x 5y 55 pentru orice numere reale x şi y.
c) Rezolvaţi în mulțimea numerelor reale ecuaţia x x x.
x y 3x 3y xy 6 .
a) Calculaţi 13.
b) Arătaţi că x y 3 x 3y 3pentru orice numere reale x şi y.
c) Determinaţi numerele reale x pentru care x x... x  x .
x de 2014 ori
18. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de compoziţie x y x y 3 şi
x y (x 3)y33.
a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia x x x x.
b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea că x a 3, oricare ar fi
numărul întreg x.
 x   y  1  4
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , unde x, yZ.
 x  y   1  5
x  y = 2xy6x6y + 21 .
a) Arătați că x  y = 2(x3)( y3) + 3 , pentru orice numere reale x şi y .
b) Arătați că 1  2  3  4 = 3.
c) Determinați numerele reale x, pentru care x  x  x = x .
20. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x * y = x + y - 5.
a. Arătaţi că (-2)* 7 = 0 .
b. Arătaţi că legea de compoziție „*” este asociativă.
c. Arătaţi că (1* 2)*(8*9) = (1*9)*(2 *8) .
d. Determinaţi numărul real x , pentru care (x * x)* x = x .
e. Determinaţi numărul real x, pentru care 9x *3x = 7 .
1
f. Demonstrați că x 2  2  3 , pentru orice număr real nenul x .
x
Virgil-Mihail Zaharia
Analiza matematică, clasa a XII-a, probleme bacalaureat 2015-2016
Elemente de analiză matematică, clasa a XII-a
D1: Fie I un interval şi f, F:I  R. Funcţia F se numeşte primitivă a lui f dacă:

1) F este derivabilă;
2) F ’(x)=f(x),  x  I
 Fie I un interval şi funcţia f:I  R care admite primitive. Dacă F1, F2:I  R sunt
primitive ale funcţiei f, atunci F1(x)=F2(x)+c,  x  I, c  R;
  f ( x) dx {F : I  R F primitiva a funcţiei f } - integrala nedefinită a funcţiei f;
 O funcţie continuă pe un interval admite primitive pe acel interval ;
 Derivata oricărei funcţii derivabile pe un interval I are proprietatea lui Darboux pe I ;
 Daca f:I  R admite primitive pe intervalul I, atunci f are proprietatea lui Darboux pe I ;
 Fie f:I  R. Dacă imaginea funcţiei pe un subinterval J  I nu este interval, atunci f nu
admite primitive pe I ;
 O funcţie cu puncte de discontinuitate de speţa I nu admite primitive deoarece nu are
proprietatea lui Darboux .
Formula de integrare prin părţi

Fie f,g:I  R funcţii derivabile cu derivatele continue. Aunci funcţiile f ’· g si f·g’ admit
primitive şi  f ( x) g ' ( x)dx  f ( x)  g ( x)   f ' ( x) g ( x)dx.
Teorema de schimbare de variabilă

Fie I,J  R intervale,  : I  J si f : J  R funcţii cu proprietăţile:
  este derivabilă pe I
 f admite primitiva F pe J
Atunci functia  f      ' admite primitiva Fo  pe I.
Daca  este o functie derivabila pe un interval, atunci:
 a 1
1)   a ( x)   ' ( x)dx  C
a 1
 ' ( x)
2)  dx  ln  ( x) +C,   0
 ( x)
a ( x)
 a   ( x)dx 
 ( x)
3) '
+C, a>0, a  1
ln a
 ' ( x) 1  ( x)  a
4)  2 dx  ln + C,    a, a  0
 ( x)  a 2
2a  ( x )  a
 ' ( x) 1  ( x)
5)  2 dx  arctg +C, a  0
 ( x)  a 2
a a
6) 
 ' ( x)
 ( x)  a
2 2
 
dx  ln  ( x)   2 ( x)  a 2 +C, a  0
 ' ( x)
7)   dx  ln  ( x)   2 ( x)  a 2 +C,  2  a 2
2
( x)  a 2
 ' ( x)  ( x)
8)  a 2   2 ( x)
dx  arcsin
a
+C, a  0,  a    a
9)  sin  (x)   ( x) dx   cos  ( x) +C

'
10)  cos  ( x)   ( x)dx  sin  ( x) +C

'
 ' ( x) 
11)  cos 2  ( x) dx  tg ( x) +C,  ( x)  (2k  1) 2 , k  Z , x  I
 ' ( x)
12)  sin 2  ( x) dx  ctg ( x) +C,  ( x)  k , k  Z , x  I

13)  tg ( x)   ( x)dx   ln cos  ( x) +C,  ( x)  (2k  1) , k  Z , x  I
'
2
14)  ctg ( x)   ( x)dx  ln sin  ( x) +C,  ( x )  k  , k  Z ,  x  I
'
P x 
D2: O funcţie raţională f, definita pe un interval I, este de forma f  x   , x  I ,
Q x 
Q ( x )  0, unde P, Q  RX  .
D3: O funcţie raţională se numeşte funcţie raţională simplă dacă are una din formele:
1) f ( x)  P( x), P  R  X 
A
2) f ( x )  , A, a  R , n  N*
 x  a
n
Ax  B
3) f ( x )  , A, B, a, b  R , a 2  4b  0, n  N*
 x 2  ax  b 
n
 Orice funcţie raţională se poate descompune, în mod unic, în suma de funcţii

raţionale simple
D4: Fie F : I  R o primitiva a functiei continue f : I  R . Se numeste integrala definită a

b
funcţiei f de la a la b, numărul real notat şi definit prin relatia  f ( x)dx  F (b)  F (a)
a
(formula Leibniz-
b b b
Newton)
     f  x     g  x   dx    f  x  dx    g  x  dx,     ,   R
a a a
b c b
  c  I ,  f  x dx   f  x dx   f x dx

a a c
b
  c  a, b  a.i.  f  x dx  f c   b  a 

a
b
 Daca f  0 pe a, b , atunci  f  x dx  0

a
b b
 Daca f  g pe a, b , atunci  f  x dx   g x dx

a a
b
 Daca m, M  R sunt astfel încât m  f  x   M ,    x   a, b  , atunci m  b  a    f  x  dx  M  b  a 
a
b b
  f  x dx   f  x  dx
a a
D5: Fie a, b  R , a  b şi funcţia continuă pozitivă f :  a, b   R  .

Multimea  f   x, y   R 2 / a  x  b, 0  y  f  x  se numeşte subgraficul funcţiei f..
D6: Funcţia f :  a, b   R se numeşte continuă pe porţiuni dacă are cel mult un număr
finit, nenul, de puncte de discontinuitate şi acestea sunt puncte de discontinuitate de speţa
întâi.
-Fie f , g : a, b  R astfel încât f  x   g  x ,  x  a, b  şi g este continuă. Atunci f este
b b
integrabilă pe a, b şi  f x dx   g x dx .

a a
-O funcţie f :  a, b   R continuă pe porţiuni este integrabilă pe a, b şi

b p ci
 f x dx    f  x dx
a i 1 ci 1
i
, unde fi :  ci1 , ci   R , i  1, p sunt funcţiile asociate lui f.
-Fie f , g : I  R derivabile cu derivate continue. Dacă a, b  I , atunci:

b b
f  x   g  x dx  f  x   g  x  a   f  x   g  x dx .
b
 a a
-Dacă  : I  I este derivabila, cu derivata continuă şi f : I  R este continuă, dacă

b  b 
a, b  I , atunci  f   x      x dx   f t dt .
a   a
-Fie f , g :  a, b  R continue a.î. g  x   f  x ,  x  a, b .Dacă
 f , g   x, y   R 2 / a  x  b, g  x   y  f  x  , atunci aria  f , g     f  x   g  x dx .

b
-Fie f :  a, b   R continuă. Mulţimea V   x, y, z   R 3


/ y  z  f  x  se numeşte
2 2
corpul de rotaţie în jurul axei Ox determinat de funcţia f. Volumul acestui corp este
b
V  f 2
 x dx .
a
-Fie f :  a, b   R o funcţie derivabilă cu derivata continuă. Lungimea graficului funcţiei

b
este l  f    1   f  x  dx .
2
-Fie f :  a, b   R  continuă.    x, y, z   R 3
/ 
y 2  z 2  f  x  , a  x  b se numeste
suprafaţa de rotaţie daterminată de funcţia f. Aria acestei suprafeţe este
b
 f   2  f  x  1   f  x  dx .
2
a
Probleme propuse
1. Se consideră funcţia f :R→R, f (x) = 5x4 + 3x2 +1.

  f  x   3x  1 dx  1.
1
a) Arătaţi că
0
b) Calculaţi aria suprafeţei plane delimitate de graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele
de ecuaţii x =1 şi x = 2 .
c) Demonstraţi că orice primitivă a funcţiei f este crescătoare pe R.
2 x2  1
2. Se consideră funcţia f : (0,+∞)→R, f  x  
x
2 1
a) Arătaţi că   f  x    dx  3 .
1
 x
b) Demonstraţi că funcţia F : (0,+∞)→R, F  x   x 2  ln x  2016 este o primitivă a
funcţiei f .
c) Arătaţi că volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a graficului
funcţiei g : [1,2]→R , g ( x) = f ( x) este mai mic decât 14π.
n
3. Pentru fiecare număr natural nenul n, se consideră numărul I n   1  x 2  dx .
1
0
2
a) Arătaţi că I1  .
3
b) Demonstraţi că In+1 ≤ In , pentru orice număr natural nenul n.
c) Demonstraţi că  2n  3 I n1  2  n  1 I n , pentru orice număr natural nenul n.
4. Se consideră funcţia f :R→R, f (x) = x33x2 + 2 .

  f  x   3x  2 dx .
2
2
a) Calculaţi
0
b) Arătaţi că   f  x   x  3x  x dx  2e  1 .
1
3 2
0
1 a
c) Demonstraţi că  f  x dx  0 ,pentru orice număr real a .
1 a
5. Se consideră funcţia f :RR, f (x) = xex2 .

a) Determinaţi primitiva F a funcţiei f , pentru care F (1) = 0. .
1
b) Calculaţi  xf  x dx .
0
x
c) Determinaţi numerele reale x , ştiind că  f  t dt  0 .
1
6. Se consideră funcţia f :RR, f (x) = x5 + x3 + 2x.

  f  x   x  2 x dx  0 .
1
3
a) Arătaţi că
1
b) Arătaţi că  e  f  x   x  x  1dx  3e
2
x 5 3 2
 1.
0
c) Demonstraţi că orice primitivă a funcţiei f este convexă pe R.
7. Se consideră funcţia f :RR, f (x) = (3x +1)ex.

1 1 5
a) Arătaţi că  x f  x dx  .
0 e 2
b) Determinaţi numărul real m , pentru care funcţia F:RR, F (x)=(3x + m)ex este o
primitivă a funcţiei f .
a
c) Determinaţi numărul real nenul a , ştiind că  f  x dx  3a .
0
1
8. Se consideră funcţia f : (4,+)R, f  x   .
x  x  4
10
a) Arătaţi că   x  4  f  x dx  ln 2 .
5
b) Determinaţi volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a graficului
funcţiei g :[5,6]R, g (x) = x f (x).
c) Demonstraţi că lim n 2 
n  n 1
n 
f  x dx  1 .
9. Se consideră funcţia f :RR, f (x) = x + 2.

1
a) Arătaţi că   f ( x)  2 dx  0 .
1
1
b) Arătaţi că  e f  x dx  2e  1.
x
0
 f  x   4 dx .
a 6 a
c) Determinaţi numărul real a , ştiind că  f  x dx  
0 0
2x  3
10. Se consideră funcăia f :RR, f  x   .
x  3x  3
2
 x  3x  3 f  x dx  6 .
2
2
a) Arătaţi că
1
b) Arătaţi că suprafaţa plană delimitată de graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele de
ecuaţii x = 0 şi x = 3 are aria egală cu ln 7.
0
c) Demonstraţi că  f '  x  f  x  dx  0 .
1
11. Se consideră funcţia f :RR, f (x) = x2 + 3x.

  f  x   3x dx  0 .
1
a) Arătaţi că
1
b) Arătaţi că   f  x   x  e dx  3 .
1
2 x
0
c) Determinaţi volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox a graficului
3 f  x
funcţiei g : 1,2  R, g  x   .
x
ex
12. Se consideră funcţia f : (0,+)R, f  x   2 .
x
2
a) Arătaţi că  x 2 f  x dx  e  e  1 .
1
b) Demonstraţi că orice primitivă a funcţiei f este convexă pe intervalul [2,+) .
c) Demonstraţi că suprafaţa plană delimitată de graficul funcţiei f , axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x =1 şi x = 2 are aria mai mică sau egală cu e(e -1).
13. Se consideră funcţia f : RR, f (x) = x4 + x +1.

1
a) Arătaţi că   f  x   x  1 dx  .
1
0 5
e4  1
b) Arătaţi că   f  x   x 4  1 dx 
e
.
1 4
c) Determinaţi aria suprafeţei plane delimitate de graficul funcţiei f, axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x = 0 şi x =1.
x n1
1
14. Pentru fiecare număr natural n, se consideră numărul I n   dx .
0 x3
3
a) Arătaţi că I 0  1  3ln .
4
1
b) Demonstraţi că I n1  3I n  , pentru orice număr natural n.
n2
1
c) Arătaţi că lim I n  .
n 4
15. Se consideră funcţia f :R→R, f (x) = 4x3 + 3x2.

  f  x   3x  dx  15
2
2
a) Arătaţi că
1
b) Determinaţi primitiva F a funcţiei f pentru care F (1) = 2015 .
n f  x
c) Determinaţi numărul natural n , n >1, ştiind că  dx  9 .
1 x2
16. Se consideră funcţia f :R→R, f (x) = x2  2x + 5.

1
a) Arătați că   f  x   2 x  5  dx  .
1
0 3
2 f ' x 
b) Calculaţi  dx .
0 f x
 
2015 1 1
c) Arătați că  dx  .
2014 f x
  4
17. Se consideră funcţia f :R→R, f (x) = xex.

21
a) Arătați că  f  x  dx  e  e  1 .
1 x
b) Determinaţi primitiva F a funcţiei f pentru care F (1) = 0 .

1
c) Pentru fiecare număr natural nenul n se consideră numărul I n   x n f  x  dx .
0
Arătați că In + (n +1)In1 = e, pentru orice număr natural n , n ≥2.
18. Se consideră funcţia f : R→R , f (x) = x2 + 2 .

1
a) Arătați că   f  x   2  dx  .
1
0 3
b) Determinaţi primitiva F a funcţiei f pentru care F (3) = 5.
c) Arătați că suprafaţa delimitată de graficul funcţiei g :R→R , g (x) = ex  f (x) , axa
Ox și dreptele de ecuații x = 0 și x =1, are aria egală cu 3e - 4.
1
19. Se consideră funcţia f : (0,+∞)→R, f  x   x  .
x
3 1
a) Arătați că   f  x    dx  4 .
1
 x
2 1
b) Arătați că   f  x    e x dx  e 2 .
1
 x
c) Determinaţi numărul real a , a >1, ştiind că suprafaţa plană delimitată de graficul
funcţiei f , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x =1 și x = a, are aria egală cu 4 + ln a.
20. Se consideră funcţia f : R→R, f (x) = x2  4.

1
a) Arătați că   f  x   4   .
1
0 3
b) Determinați aria suprafeţei plane delimitate de graficul funcţiei g : R→R,
1
g  x  , axa Ox și dreptele de ecuații x = 0 și x =1.
f  x  5
a f  x  4
c) Determinaţi numărul real a , a >1, pentru care 
1 x
dx  12 .
Virgil-Mihail Zaharia
Integrala definită Virgil-Mihail Zaharia
2012
Integrala definită
Definiţie. Fie f: [ a, b]  R, o funcţie care admite primitive pe [a,b] şi F o primitivă a lui f.

Numim integrala definită de la a la b a lui f, expresia:
b
F(b) – F(a) şi notăm:  f ( x)dx = F(b) – F(a) (formula lui Leibniz- Newton).
a
b
Notaţie: F  b  – F  a   F  x  a (citit:”F(x) luat între a şi b).
Reamintim că orice funcţie continuă admite primitive.
Proprietăţi ale integralei definite.
1) Dacă f,g:[a,b]  R sunt funcţii continue şi   R, atunci:

b b b
a)  [ f ( x)  g ( x)]dx =  f ( x)dx +  g ( x)dx ;
a a a
b b
b)  f ( x)dx =   f ( x)dx .
a a
b
2) Dacă f: [ a, b]  R, este o funcţie pozitivă şi continuă   f ( x)dx  0.
a
3) Dacă f,g:[a,b]  R sunt funcţii continue, cu proprietatea: f(x)  g(x),  x  [a,b], atunci:
b b
 f ( x)dx   g ( x)dx ;
a a
4) Fie f: [ a, b]  R şi c  (a,b); dacă restricţiile lui f, sunt continue pe [a,c] şi [c,b], atunci:
b c b
 f ( x)dx =  f ( x)dx +  f ( x)dx .

a a c
Definiţie. Dacă a  b şi f:[a,b]  R este o funcţie continuă, atunci punem prin definiţie:
b
a)  a
0dx  0
a
b)  f ( x)dx = 0;
a
b a
c)  f ( x)dx =   f ( x)dx .
a b
Aplicaţii: Calculaţi integralele:

1 4
3
1)  x 
 3 x  4 dx ; 2)   x  2 dx ;
3
2 2 x 
2 1
3)   x  1  x  1 dx ; 4)  2e 
 x dx .
x
2 3
1
2012
Rezolvare
ăm o primitivă:
1
1
 x4 x2  14 12   2  4   2  2  
2  x  3x  4 dx   4  3 2  4 x   4  3  2  4 1   4  3   2   4   2   
3
2    
2)
1 3 4)  16 12  1  6  16 11 51
1)    4     8    4  6  8    4) 10  ;
4 2  4 2  4 4 4
Calcul
x4 x2
F  x     x  3x  4  dx   x dx  3 xdx  4  dx 
3 3
 3  4x  C
4 2
4 3 4 4 4
 3 1 x2 1 42 22 1 1
2  x  x 2 dx  2 xdx  32 x 2 dx  2  3  x 2  2  2  3  4  2  
2) 2 ;
 1 3 27
 8  2  3      4) 6  
 4 4 4
ăm expresia de integrat:
2 1 2
4) 1 1 2
x2 x2
2  x  1  x  1 dx  2  2 x  dx  1 2dx  1 2 xdx   2  2
1
 2 x 1  2  
2
2 1
   1   2   2  1  2   1  22  12  1  4  2 2  4 1  10
2 2
3) Explicit ;
 x  1, x  1  x  1, x  1
x 1   , x 1  
 x  1, x  1  x  1, x  1
  x  1  x  1  2 x , x  1

x  1  x  1   x  1  x  1  2, x   1,1
 x  1  x  1  2 x, x  1

1 1
x2
1 1
  12  32 
  x 1
 
x x 1 3
2 e  x dx  2 e dx  xdx  2 e   2e  2e    
3 2  2 2 
4) 3 3 3 3   .
2 2 1 9 2 2 2 2
  3       3   4    3  4
e e 2 2 e e e e
2 x
2 
1 1 x
21  20  2   2 
1 1 1 0
 2  2  x dx   2 x dx    2 
1 1 1
x 1 x
dx     
0 0 0 ln 2 0 ln 2 1 ln 2 ln 2
5) 0
1  1  3 1
  2 1  1   
ln 2  2  2 ln 2
2
2012
Folosind formula lui Leibniz –Newton calculaţi următoarele integrale:

2 
4
1) 
5
x dx  ;
3

14) sin xdx  2 ;
0
0
3 
19

2
2) x 5dx  ;
2
6 
15) cos xdx  1 ;
0
3

1
 x dx  0 ;
7
3)
3
16) 
3 cos2 x
dx  1 ;
1
4
4)  x 7 dx  78 ; 
 5
2
1
4
7 17) 
 sin
2
x
dx  3 ;
422
5)  x x dx 
7
; 6
2 2
1
 
0
1
1 3  3  4 
2
3
18)  x2  1
dx  ln 2 2  3 ;

0
6) dx  ; 2
3
x 2 1
4
1
1 9
19)  2
x 3
dx   ln 3  6  

3
7) dx   ;
3
x 2 3
1 7π

8
1
20) dx  ;
x2  1 3 4 x 2 12
8)  dx    ln 2 ;  2
2
x 2 3
4
1 π
 dx 
1
1 21) ;
9)  e dx  e  ;
x
9  4x2 12
1
e 0
1
 3 
x  4 3 x dx  5 ;
2
90 22)
10)  10 dx 
x
; 0
1
ln10 e
 5 3 2 e 6 2 4 35
23)    e 
3
2
2 
1
 x  4 x   2 
dx 
  2
x
11) dx  2
2
 1 1
x x  6 e 6
ln 2  

0  6
5
3 
4
1 2 ln 3
24)   2
x  9

x 2
 9
 dx  3ln  
7  4  ln  7   2 ln  2   6 ln  3
4 
12)  2 dx   ;
4
x  25 5
3
1  3
13)  x2  3
1
dx 
6
3
2012
Integrarea prin părţi
Teoremă. Dacă f,g;[a,b]  R, sunt două funcţii derivabile cu derivate continue,
b b
b
atunci are loc relaţia:  f ( x ) g ( x )dx  f  x  . g  x  a   f ( x ) g ( x )dx .(1)
a a
(formula de integrare prin părţi)
Aplicaţii: Calculaţi, folosind formula de integrare prin părţi:
2 2 2 2 2
 ( x  1)  e dx   (e )( x  1)dx  e ( x  1)   e ( x  1)dx  e  3  1   e x dx 

x x x x 2
1)
0 0 0 0 0
x 2
 3e 2  1  e =3e 2  1  (e 2  e 0 )  3e 2  1  e 2  1  2e 2 .
0
e e e
e 1 e
2)  ln xdx   ( x) ln xdx  x  ln x   x  x dx e  x
1 1
1
1
1
 e  (e  1)  e  e  1  1.
   
e2 x e2 x 3
I   e sin 3 xdx 
2x
 sin 3 x    3cos3 xdx    e 2 x  cos3 xdx 
2 2 20
0
0 0
3) 0 

3  e2 x 
 2x 
e 3 e 2 3 9 2 x
  cos3 x     3sin 3 x  dx        e  sin 3 xdx
2 2 2  2 2 4 40
 0 0 
e 2 3 9 13 e 2  3 e 2  3
I   I I I .
4 4 4 4 4 13
5 5 5 5
x2  4 x 1
I   x  4dx  
2
dx   x  dx  4 dx 
2 2 2
4 4 x 4 4 x 4 4 x 4
4) 5

   
5 5
5
5  29
  x  x  4 dx  4ln x  x  4  x  x  4   x 2  4dx  4ln
2 2 2
4 4
4
4 42 5
5  29 29  5 5 29
2 I  5 29  8 5  4ln  I  2ln  4 5.
42 5 2 54 2
1 (1) 1
2 x 1
1 1
 x1 1 x 
5) 0
x e dx   x (e )' dx  x e   2 xe dx  e  2 x (e )' dx  e  2  xe   e dx  
2 x 2 x x x
0 0
0 0 0  0 
 e  2  e  e  1  e  2
2 ' 2 2
(1) 2
 x2  2
x2 1 2 1 1 x2 3
6)  x ln xdx     ln xdx  ln x   x dx  2ln 2    2ln 2  .
1 1
2  2 1
21 x 2 2 1 4
 (1)  

 x sin xdx   x( cos) xdx   xcosx   cos xdx   .
'
7) 0
0 0 0
e ' e e
(1) e e
ln x  1  1 1 1 1 1 1 e2
8)  2 dx   ln x   dx   ln x   2 dx   ln e  ln1     1 .
1
x 1  x x 1 1
x e x 1 e e e
4
2012
Calculaţi:
1
1
 x e dx  e (2  2 x  x )  e  2
2 x x 2
1.
0
0
2 2
 x2 1  3
2.  x ln xdx     x 2 ln x   2ln 2 
1  4 2 1 4
2 2
 x3 1 3  8ln 2 7
3.  x ln xdx     x ln x  
2

1  9 3 1 3 9


4.  x sin xdx    x cos x  sin x 
0
0

e e
ln x  1 ln x 
5.  2 dx      2
1
x  x x 1

 x cos xdx   2 x cos x  (2  x )sin x   2


2 2
6.
0
0
 9ln 74
5
 
 
5
1 2 9

2 2
7. x 9dx x x 9 ln x x 9   102 79ln3
4 2 2 4 2
 
4
 x 2
4
8.  xtg xdx     xtgx  ln  cos x  
2
0  2 0

4
x 
  1   ln 2
9. 0 cos x
2
dx   xtgx  ln(cos x )  4  ln cos
    tg  
0
 4 4 4 4 2

1 1 1
 

10.  x2 sin2 xdx  4x3  3  6x2 sin2x  6x cos2x  (4 3  6 cos2  (3  6 2 )sin2)  6  4 3 
0
24 0 24 24
3
3
 arcsin xdx   
2
2 1
11. 1  x 2  x arcsin x  ( 3  3 )
0 0 6
1 1
 1  1
12.  arctg 2 x  1dx    1  2 x  (1  x)arctg 1  2 x   (6  6 3  5 )
0  2  0 12
 
2
 x 2
2 1  3
13.  xctg xdx     x ctg x  ln  sin x   

2
 2

  288 
 72  32 3  7  144ln
2 
 
4 4

2
x cos x 1
14.  sin 2 x dx 
18 

9  4 3   9ln[3]
 
3
5
 2012
1  2
0 e x
co s xdx 3
e  3  5sin   sin 3   15cos   cos3   
40  5
15.
1  2 2
 e  15  1     e  1
40 5 5
e
x ln x
16.  2 2
dx
1
( x  1)
1
x2
17.  2
e x dx
0
( x  2)
1
 (x  2 x  3)e x dx
2
18.
0

x
 2x
2
19. sin 2 dx
0
2
e
 2 x ln( x
2
20.  1)dx
0
e
x ln x
21. 1 ( x 2  1)2 dx
1
1 x
22.  1  x ln(1  x)dx
0
1
2
1 x
23.  x ln
0
1 x
dx

2
xcosx
24. 
 sin
2
x
dx
3
1
2
25.  x arcsin xdx
0
3
26.  arctg
1
xdx
1
27. 
0
x 2  1dx
1
28.  sin(ln x)dx
1
e
1
29.  cos(ln x)dx
1
e
6
e2
2012
ln x
30.  dx
e
x
7
Elemente de analiză matematică Virgil-Mihail Zaharia
2012
INTEGRALA NEDEFINITĂ
1. Primitive. Proprietăţi.
Definiţia 1. Fie f: I → R. Se spune că f admite primitive pe I dacă  F : I →R astfel încât

a) F este derivabilă pe I;
b) F’(x) =f(x),  x ε I.
F se numeşte primitiva lui f. ( I poate fiinterval sau o reuniune finită disjunctă de intervale).
Teorema 1.1 Fie f : I → R. Dacă F1 , F2 : I  R sunt două primitive ale funcţiei f, atunci există o constantă c 
R astfel încât F 1F ( x)  c,  x  I.
( x)  2
Demonstraţie : Dacă F , F sunt primitive atunci F , F sunt derivabile  F ( x ) 

F ' ( x)  f ( x)  x ε I
'
1 2 1 2 1 2
 ( F  F ) ( x)  F ( x)  F ' ( x)  0 , x ε I.  F ( x)  F ( x)  c , c= constantă
' '
1 2 1 2 1 2
OBS 1. Fiind dată o primitivă F a unei funcţii atunci orice primitivă F a lui f are forma F = F + c , c= constantă
0 0
 f admite o infinitate de primitive.
OBS 2. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R- 0 , f(x) = x²
x 3
x 3   1
3
F= , G=  3 F, G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . Contradicţie cu T 1.1
3 x  2
 3
OBS 3. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux.
Se ştie că derivata oricărei funcţii are P. lui Darboux , rezultă că f are P lui Darboux. F’ =f.
OBS 4. Dacă I este interval şi f(I) def  f ( x ) / x  I  nu este interval atunci f nu admite primitive.
Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux, rezultă f(I) este interval ceea ce
este o contradicţie.
OBS 5. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive.
Definiţia 2. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala
nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul  f ( x ) dx. Operaţia de calculare a primitivelor unei
funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare.
Simbolul  a fost propus pentru prima dată de Leibniz, în 1675.
Fie F(I)=  f : I  R Pe această mulţime se introduc operaţiile :
1. (f+g)(x) =f(x)+ g(x) ,
2. (αf)(x)=α.f(x) x  R ,α constantă
 f ( x ) dx = F  F ( I ) / F primitivă a lui 
f .
Teorema 1.2 Dacă f,g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α  R, α ≠0, atunci funcţiile f+g, αf
admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile:∫(f+g) =∫f +∫g, ∫αf=α∫f, α≠0, ∫f =∫f +C
1
2012
2. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE
1.  cdx  c  x  C , cR Ex  6dx  6 x  C

x n1 x 11
  x dx 
n
2. x dx   C Ex.
10
C
n  1 11
1 4
1
x  1 x3 x3
1
3


3. x dx   C  x dx   x dx   C   C   3 x4  C
3 3
Ex
  1 1 4 4
1
3 3
a x 2 x
 a x dx   C  2 dx  ln 2  C
x
4. Ex
ln a
1 1

x x
5. e dx  e  C 6.  dx  ln x  C 7.  sin 2
dx   ctgx  C
x x
1
8.  cos 2
x
dx  tgx  C 9.  sinxdx cosx  C 10.  cos xdx  sin x  C
1 1 x 1 1 x
11. x 2
a 2
dx  arctg
a a
C Ex x 2
5 2
dx  arctg
5 5
C
1 1 xa 1 1 x5
12. x 2
a 2
dx 
2a
ln
xa
C Ex x 2
 25
dx 
10
ln
x5
C
1 1
13.  x a2 2
dx  ln( x  a 2  x 2 )  C Ex  x 42 2
dx  ln( x  4 2  x 2 )  C
1 1
14.  x a2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C Ex  2
x  49
dx  ln x  x 2  49  C
1 x 1 x
15.  a x2 2
dx  arcsin
a
C Ex  16  x 2
dx  arcsin
4
C
16.  tgxdx   ln cos x  C 17.  ctgxdx  ln sin x  C
x x
18.  x a2 2
dx  x2  a2  C Ex  2
x  25
dx  x 2  5 2  C
x x
19.  x a2 2
dx  x2  a2  C Ex  2
x  36
dx  x 2  36  C
2
2012
x x
20.  2
a x 2
dx   a 2  x 2  C Ex  25  x 2
dx   25  x 2  C
x 2 2 a2 x 2 7
21.  x2 a2dx
2
x a  lnx x2 a2 C
2
Ex  x2  7dx 
2
x  7  ln x  x2  7  C
2
x 2 2 a2 x 2 9
22.  x2 a2 dx
2
x a  lnx x2 a2 C
2
Ex  x2  9dx 
2
x  9  ln x  x2  9  C
2
x 2 a2 x x 2 2 a2 x
23.  a 2  x 2 dx 
2
a  x 2  arcsin  C
2 a
Ex  a2  x2 dx 
2
a  x  arcsin  C
2 a
I. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii.
1. ∫(3x 5 2 x 3  3 x  2)dx 2. ∫ x(x-1)(x-2)dx

1
3. ∫ ( x  1)( x  x  1)dx 4. ∫ (3 x  3 )dx
x x
 2   5 3 2 
5. x  3 x  45 x dx 6.   5  3  dx
 x x x
 5 3 
7. ∫ x ( x  1) 3 dx 8.   2 x   2 dx
 x x 
1
9. ∫( e x  )dx 10. ∫ (x 5 5 x )dx
ex
2 x23 dx
11.  
 5  4x 
x
 dx

12.  x3
13. ∫ x 2  4dx 14. ∫ x 2  9dx
1
15. ∫ 4  x 2 dx 16*. ∫ dx
x  x2 1
x2  3 x2  2
17*. 
x2  2
dx 18*. 
x2  3
dx
1 1
19*.  dx 20*.  dx
sin x  cos 2 x
2
sin x  cos x
1 x
21*.  dx
1 x
3
2012
3. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE COMPUSE
1. ' (x)dx  (x)  C, ( x)  R Ex  5 x  1' dx  5 x  1  C

 (x) 2 4 x  3
2
2.   ( x )   ' ( x ) dx 
2
C Ex  4 x  3  4dx  2
C
 ( x) n 1 5 x  2 8
  ( x)   ' ( x)dx   5 x  2  5dx 

n 7
3. C Ex C
n 1 8
e e
 (x)
4.   ' ( x ) dx  e  ( x )  C Ex
2 x4
 2dx  e 2 x  4  C
a ( x) 43x
 a   ' ( x)dx   4  3dx 
 ( x)
5. C Ex
3x
C
ln a ln 4
 '(x) 12
6.   (x)
dx  ln  ( x )  C Ex  12 x  7dx  ln 12 x  7  C
 '(x) 1 1 2 1 1
7.  n
(x)
dx   n 1
n  1  (x)
C Ex  ( 2 x  4) 6
dx  
5 2 x  4 5
C
 ' ( x) 1  ( x)  a 4 1 4x  3
8.  2
( x)  a 2
dx  ln
2a  ( x )  a
C Ex  16 x 2
9
dx  ln
6 4x  3
C
 ' ( x) 1  ( x) 5 1 5x
9.  2
( x)  a 2
dx 
a
arctg
a
C Ex  25 x 2
4
dx  arctg
2 2
C
10.   ' ( x)  sin  ( x)dx   cos  ( x)  C Ex  4  sin(4 x  5)dx   cos(4 x  5)  C

  ' ( x )  cos  ( x ) dx  sin  ( x )  C  6 x  cos(3x
2
11. Ex  7)dx  sin(3 x 2  7)  C
12.  ' ( x)  tg( x)dx   ln cos( x)  C Ex  5  tg (5 x  7)dx   ln cos(5 x  7)  C

13.   ' ( x)  ctg ( x)dx  ln sin  ( x)  C Ex  8  ctg (8 x  6)dx  ln sin(8 x  6)  C
 '( x) 6
14.  cos 2  ( x )
dx  tg  ( x )  C Ex  cos 2
6x
dx  tg 6 x  C
 '(x) 5
15.  sin 2  ( x )
dx   ctg  ( x )  C Ex  sin 2
(5 x  9)
dx  ctg (5 x  9)  C
 ( x) ' ( x) 3x  3
16.   ( x)  a
2 2
dx   2 ( x)  a 2  C Ex  9x  4 2
dx  9 x 2  4  C
4
2012
 ( x) ' ( x) 4x  4
17.   ( x)  a
2 2
dx   2 ( x)  a 2  C Ex  2
16 x  25
dx  16 x 2  25  C
(x)' (x) 2x  2
18.  a   (x)
2 2
dx   a 2   2 (x)  C Ex  9  4x 2
dx   9  4 x 2  C
' (x) 5
19.  (x)  a 2 2
dx  ln((x)  (x)2  a2 )  C Ex  25x  72 2
dx  ln(5x  25x2  72 )  C
'(x) 3
20.  (x)  a 2 2
dx ln (x)  (x)2  a2 C Ex  2
9x 4 2
dx ln 3x  9x2 42 C
 '(x)  (x) 2 2x
21.  a 2
  (x) 2
dx  arcsin
a
 C Ex  2
5  4x 2
dx  arcsin
5
 C
(x) a2
22.  (x)2 a2 dx
2
(x)2 a2 
2
ln(x) (x)2 a2 C
(x) a2
23.  (x)2 a2 dx
2
(x)2 a2 
2
ln(x)  (x)2 a2 C
 ( x) a2  ( x)
24.  a 2   ( x ) 2 dx 
2
a 2   ( x) 2 
2
arcsin
a
C
II.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse.
1.  5  2 5 x dx 2.  3 4 x dx 3.  4 sin 4 xdx 4.  3 cos 3 xdx

1 1 1 1
5.  5 x  3 dx 6.  2
4x  9
dx 7.  4x 2
16
dx 8.  25  9 x 2
dx
1 1
9.  dx 10.  sin dx 11.  tg4 xdx 12.  2ctg2 xdx
cos 2 3 x 2
5x
1 1
13.  16 x 2  4 2
dx 14.  9  16 x 2
dx
III. Să se arate că următoarele funcţii nu admit primitive.

  1, x 0
1. f: R → R, f(x) =  2. f: R → R , f(x) = [x] ( partea întreagă din x)
1, x  0
5
2012
 1, x 0

3. f: R → R, f(x) = 0, x  0 4. f: R → R , f(x) = [X] +X
1, x 0

 1, x  (,0] sin x, x  0
5. . f: R → R f(x) =  6. f: R → R , f(x) = 
 x  1, x  (0,) 2, x  0
IV. Să se determine a,b numere reale astfel încât F să fie primitiva unei funcţii f.
ln ax  b , x1 1  ln 2 x, x  [1, e)


1*. F(x) =  x  1 2*. F(x) = 
 x 2  1 , x  1 (2a  3) x  b 2 , x  [e, e 2 ]
 ax  b
2a  e 3 x  b, x  0  2 ,x  0
3*. F(x) =  4*. F(x) =  x  1
 2 x 2  4 x  1, x 0  x 2  6 x  9 , x 0

a  e 2 x  2bx  1, x  0
  x 2  ax  b, x 0
5*. F(x) =  3 x  a 6*. F(x) = 
 2 , x 0 sin x  3 cos x, x  0
x  2
V. Să se verifice dacă următoarele funcţii admit primitive şi în caz afirmativ să se determine o primitivă.
 1
 x 2  3, x 0  x 2  4 , x  0
1. f: R→ R, f(x) =  2. f: R→ R, f (x) = 
e x  2, x  0  1  x , x 0
 4
 x3  2x
 x  3 x , x  [0,1)  ,x  0
  3
3*.f:[0,∞)→R, f(x) =  1 1 4*. f:[-2,∞)→R, f(x) = 
  3 ,x 1  1 , x  [2,0)
 x x  9  x 2
6
2012
DERIVATE
Nr FUNCTIA DERIVATA MULTIMEA PE CARE FUNCTIA COMPUSĂ DERIVATA
FUNCTIA ESTE DERIVABILĂ
1. C 0 R
2. x 1 R u u’
3. xn nxn-1 R un n.un-1.u’
4. xa axa-1 [0,  ] ua aua-1.u’
5. 1 1 R* 1 1 ’
x - - .u
x2 u u2
6. 1 n R* 1
- n 1 -n/un+1·u’
xn x un
7. 1 R*+ 1
x u u’
2 x 2 u
8. 1 R*+,n par 1
n
x n
u u’
R*,n impar
n 1
n
n x n n u n 1
9. sin x cosx R sin u u’cos u
10. cos x -sinx R cos u -u’sin u
11. tg x 1  tg u 1
R\{(2k+1) | k  Z} u'
cos 2 x 2 cos 2 u
12. ctg x 1 R\{k  | k  Z} ctg u 1
- - u'
sin 2 x sin 2 u
13. arcsin x 1 (-1,1) arcsin u 1
u'
1 x2 1 u2
14. arccos x 1 (-1,1) arccos u 1
- - u'
1 x2 1 u2
15. arctg x 1 R arctg u 1
u'
1 x2 1 u2
16. arcctg x 1 R arcctg u 1
- - u'
1 x2 1 u2
17. ax a lna
x R au au.lna.u’
18. ex e
x R eu eu.u’
19. lnx 1 R*+ lnu 1
.u '
x u
20. log a x 1 R*+ logau 1
u'
x ln a u ln a
21. uv (uv)’ =
v. uv-1.u’ + uv.v’.lnu
7
2012
METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
1. Formula de integrare prin părţi.
Teorema 1.1 Dacă f,g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue, atunci funcţiile fg,
f’g, fg’ admit primitive şi are loc relaţia:  f(x)g’(x)dx =f(x)g(x)-  f’(x)g(x)dx
Demonstraţie: f,g derivabile  f,g continue  f’g,fg,fg’ continue şi deci admit primitive.
Cum (fg)’=f’g+g’f rezultă prin integrare ceea ce trebuia de demonstrat.
Să se calculeze integralele:
1
1.  ln xdx x x x
2
2. ln xdx 3.  ln xdx 4. ln xdx
1 ln(ln x) 2
5. x ln xdx 6.  dx 7.  ln 2 xdx 8.  ln(1  )dx
2
x x
ln 3 x ln 2 x
9*.  dx 10.  dx 11.  cos(ln x)dx 12.  sin(ln x)dx
x2 x2
x
 (x  x ln( x  1)dx  ln(1  x 2  1)dx
2
13.  2 x  3) ln xdx 14. 15.
2
x 1
x 1
 x ln x  1dx  x  1 e  xe
2 x x
16*. 17. dx 18. dx
 x  2 x  e 20.  x  e dx  x e
2 3x 2 x 2 2x
19. dx 21. dx
3 2x  2  ex
22*.  ( x 3  5 x 2  2)  e 2 x dx 23.  x 2  e  x dx 24*. 2x dx
e 26.  e  cos xdx 27.  e x  sin 2 xdx

x x
25.  sin xdx
28.  e x
 cos 2 xdx 29.  x  sin xdx 30.  x  cos xdx
31.  x 2
 sin xdx 32.  x  cos xdx
2
33*.  x  sin 2 xdx
2
34*.  x 2
 cos 2 xdx 35.  x  sin xdx 2
36.  x  cos xdx 2
x x x  arcsin x
37.  cos
x 2
dx 38.  sin 2
x
dx 39.  1 x2
dx
arcsin x
40.  dx 41*.  e  x  sin 2 xdx 42*.  cos 2 (ln x)dx
x2
43*. x x 2  9dx 44*.  x  x 2  16dx 45*.  x  4  x 2 dx
x 2  2x  5
46.  x ln xdx 47*.  dx
ex
8
2012
Rezolvări:
1
1.  ln xdx   x' ln xdx  x  ln x   x  x dx  x ln x   dx  x ln x  x  C
'
 x2  x2 x2 1 x2 1 x2 1
2.  x  ln xdx     ln xdx   ln x    dx  ln x   xdx  ln x  x 2  C
 2  2 2 x 2 2 2 4
4.
1 1 1 1 1
 x ln xdx   ln x ' ln xdx  ln x    ln x  x dx  2 ln x  x dx  ln x    ln xdx  ln x   C
2 2 2
x 2
Observaţie: La integralele care conţin funcţia logaritmică nu se umblă la ea ci se scriu celelalte funcţii ca f ’
20. x
2
  '
 '
 e x dx   x 2 e x dx  x 2 e x   2 x  e x dx x 2 e x  2  x  e x dx  x 2 e x  2[ x  e x   e x dx] 
 x 2 e x  2 x  e x  2e x  C  e x x 2  2 x  2  C  
25. e
x
  '
 sin xdx   e x sin xdx  e x sin x   e x  cos xdx  e x sin x  [e x  cos x   e x  ( sin x)dx] 
1 x
e  sin xdx rezultă: I  e x sin x  e x cos x  I  I 
x
Notând cu I integrala e (sin x  cos x)  C
2
Observaţie: La integralele unde apare funcţia exponenţială , se va scrie aceasta ca f ’
 x  sin xdx   x   cos x  dx   x cos x   cos xdx   x cos x  sin x  C

'
29.
x  cos xdx   x 2  sin x  dx  x 2 sin x   2 x  sin xdx x 2 sin x  2( x cos x  sin x)  C , vezi 29
2 '
32.
x
 cos dx   tgx   xdx  x  tgx   tgxdx  x  tgx  ( ln cos x )  x  tgx  ln cos x  C
'
37. 2
x
Observaţie: La integralele care conţin funcţii polinomiale şi funcţii trigonometrice nu se va umbla la funcţiile polinomiale
ci doar la funcţiile trigonometrice care se vor scrie ca f ’
9
2012
1  cos 2 x
2 2
41*. Se ştie că: cos 2 x  1  2 sin x  sin x  
2
 x  1  cos 2 x  1 1  ex 1
 e  sin  e   2 dx  2  e dx   e cos 2 xdx 
x 2 x x
xdx   I
2 2 2
'
 x  sin 2 x  1 x sin 2 x 1 x 1
 e cos 2 xdx   e  2  dx  2 e sin 2 x    e  2 dx e
x x x
I   e sin 2 x  sin 2 xdx 
2 2
'
1 x 1  x   cos 2 x  1 x e  x cos 2 x 1

2
e sin 2 x 
2   2 
e   dx 
2
e sin 2 x 
4
  e  x cos 2 xdx
4
x x
1 x e cos 2 x 1 4 1 e cos 2 x
 I  e sin 2 x   I  I  ( e  x sin 2 x  )C
2 4 4 3 2 4
METODE DE CALCUL AL INTEGRALELOR
2. FORMULA SCHIMBĂRII DE VARIABILĂ (SAU METODA SUBSTITUŢIEI).
Teoremă: Fie I,J intervale din R şi  : I  J , f : J  R, functii cu proprietat ile :

1)  este derivabilă pe I;
2) f admite primitive. (Fie F o primitivă a sa.)
Atunci funcţia (f o  )  ’ admite primitive, iar funcţia F o  este o primitivă a lui (f o  )  ’ adică:
 f t  t dt  Fo  C

'
Să se calculeze integralele:
 ax  b  dx  2 x  1 dx  x2 x  1 dx
n 9 9
1. 2. 3.
4.  x5 x  3 dx 5.  x x  1 dx 6.  x x  1 dx
2 7 2 3 6 k k 1 n
ex ex
 x  7 dx  e x  1dx  e 2 x  1dx
2
x
7. 8. 9.
e x e2x
10.  e x dx 11.  dx 12.  x dx
x e 1
e3x
13.  e 2 x 1dx 14. x x  1dx 15.  2 x  5dx
x 1  x 2 dx  x 1  x dx  x x  2dx
3 4 25 3
16. 17. 18.
19. 3
2 x  5dx 20.  x  6 x  7 dx
2
21.   x  x  2dx 2
ln x ln x
22.  x
dx 23.  x
dx 24.  x ln xdx
x2 x 1  x 2 dx 1
25.  3
x
dx 26. 
x x
27.  4x 2  2x  3
dx
10
2012
1 x x
28.   x 2  3x  4
dx 29. 
x 1
dx
4
30. 
x2 1
dx 31.
1 1 1
 x1  ln x 4 dx 32.  2

x ln x  8
dx

33. x 3  ln 2 x
dx 34.
1 1  ln x
3
 x ln x dx 35.  x
3
dx 36 . x 2  2dx 37.
x
1 1
 x(2005  ln x) 2006
dx 38.  dx
x x2 1
Rezolvări:
dt 1 t n 1 (ax  b) n 1 dt
1.  ax  b  dx   t
n n
 C  C unde ax+b=t  adx=dt dx=
a a n 1 a (n  1) a
10
dt t 10 (2 x  1)
2.  2 x 
9
1 dx   2  20  C  20  C
t 9
unde 2x-1=t  2dx=dt
t 1 9 1 10 9 t 11 t 10 (2 x  1)11 (2 x  1)10
    2 2
9
3. x 2 x  1 dx   t dt  (t  t )dt    C   C
22 20 22 20
7 dt 1 t8 (5 x 2  3) 8
4.  x 5 x 2
 
3
7
dx   10 10 8
t     C 
80
 C , unde5 x 2  3  t  10 xdx  dt
t x2
t dt 1 7 17
 x  7 dx   7 2  2 ln 7  C  2 ln 7  C , unde x  t , 2 xdx  dt
x2 2
7.
ex ex 1
 ex 1  e x  1dx   t dt  ln t  C  ln(e  1)  C
x x x
8. dx Notăm: e  1  t  e dx  dt 
15.  2 x  5dx Notăm: 2 x  5  t sau 2 x  5  t 2  2dx  2tdt  dx  tdt

3
t3 2x  5
 2 x  5dx   t  tdt   C 
3 3
C
2
x3 2
20.  x 2  6 x  7 dx  x  32   8  
16
x  6 x  7  ln x  3  x 2  6 x  7  C
2 2 2
2 2
 b   
ax  bx  c  a  x    
2
 daca 0 sau
 2a   2a 
deoarece: 2 2
 b    
ax  bx  c  a  x    
2
 daca 0
 2a   2a 
11
2012
ln x ln t ln t 1
23.  dx   2  2tdt  2  dt  2  zdz deoarece x  t  dx  2tdt , ln t  z  dt  dz 
2
x t t t
 
2
ln x z
 x dx  2 2  ln t   ln x  C
2 2
28
2x  3
1 1 2x  3 2x  3
  x2  3x  4 dx   dx  arcsin 2  C  arcsin  C, puteam nota cu t
5
2
3
2 5 5 2
   
  x   2
 2  2
INTEGRAREA FUNCŢIILOR TRIGONOMETRICE
Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi, fie
metoda substituţiei. În acest caz se pot face substituţiile:
1. Dacă funcţia este impară în sin x, R(-sin x,cos x)=-R(sin x,cos x) atunci cos x=t.
2. Dacă funcţia este impară în cos x, R(sin x,-cos x)=-R(sin x,cos x) atunci sin x=t.
3. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x,-cos x) atunci tg x=t.
4. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1,2,3,atunci se utilizează substituţiile universale:
2t 1 t2 x
sin x  2
, cos x  2
unde t  tg
1 t 1 t 2
5. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice:
1  cos 2 x 1  cos 2 x
sin 2x=2sin x .cos x, sin 2 x  cos 2 x 
2 2
Să se calculeze:
1.  sin 3 x  cos xdx 2.  cos 3 x  sin 2 xdx 3.  sin( 2 x  5)dx

cos x
4.  sin 3 x  cos 2 xdx  tgx  tg x dx  1  sin
3
5. 6. 2
dx
x
sin 3 x 1 x
7.  cos x dx 8.  x
cos x dx 9.  1  cos x dx
arcsin x
10.  sin 3 xdx 11.  cos 3 xdx 12.  1 x2
dx
sin x sin 2 x 1
13.  dx 14.  dx 15.  dx
cos 2 x  4 
1  cos 2 x 2
1  x  arcsin 2 x
2
1 1
16.  dx 17.  dx 18.  sin 10 x  cos 3 xdx
sin x cos x
12
2012
1 arctgx 2006 dx
19. 
1  x 2  (2005  arcsin x) 2006
dx 20.  1 x2
Rezolvări:
t4 cos 4 x
1. Notăm sin x=t  cosx dx= dt   sin 3 x  cos xdx   t 3 dt  C  C
4 4
2. Notăm cos x=t  -sin x dx=dt
t5 2
 cos x  sin 2xdx   cos x  2 sin x cos xdx  2 cos x sin xdx  2 t dt  2 
3 3 4 4
 C    cos5 x  C
5 5
3
t cos3 x
10.  sin3 xdx   sin x sin 2 xdx   sin x(1  cos2 x)dx   (1  t 2 )dt  t   C   cos x  C
3 3
arcsin x 1 1
12.  dx Notăm cu t pe arcsin x  arcsin x '   dx  dt 
2 2
1 x 1 x 1 x2
arcsin x t2 arcsin x   C 2
 1 x2
dx   tdt 
2
C 
2
INTEGRAREA FUNCŢIILOR RAŢIONALE
f ( x)
Definiţie: O funcţie f:I→R , I interval, se numeşte raţională dacă R(x)= , g ( x)  0, x  I ,
g ( x)
unde f,g sunt funcţii polinomiale.
Dacă grad f  grad g, atunci se efectuează împărţirea lui f la g  f=gq+r, 0  grad r<grad g şi
deci
f ( x) r ( x)
R( x)   q ( x)  . Pentru R( x) se face scrierea ca sumă de functii rationale simple.
g ( x) g ( x)
1 1 1 1
1.  ax  b dx  a ln ax  b  C Ex.  2 x  7 dx  2 ln 2 x  7  C
1 1 1 1 1 1
2.  (ax  b) n
dx  
(n  1)(ax  b) n 1
 C
a
Ex  (3x  8) 7
dx   6
6(3 x  8) 3
 C
1 1 x 1 1 x
3. x 2
a 2
dx  arctg
a a
C Ex x 2
5 2
dx  arctg
5 5
C
1 1 xa 1 1 x5
4. x 2
a 2
dx 
2a
ln
xa
C Ex x 2
 25
dx 
10
ln
x5
C
'
1 1 x2  a 2
 x2 1 1 1  1 
5*  dx  2  x  C  2  dx  2  x    dx
2 2 2
(x  a ) a 2
 a 2
 2
a 2
x  a 2
a  2
2 x  a
2
 
13
2012
'
1 2
x  16  x 2
1 1 1  1 
 (x 2
 16 ) 2
dx 
 16
 x 2
 2
C 
16 x 2
 16
dx 
16  x   2  x 2
 16 
 dx

Ex.
1 1 x 1 x 1
 arctg
16 4

4 16
[ 2
2 x  32
  2( x 2
 42)
]
 1
 b 2  2
dx,  0
 a[( x  ) ( ) ]
1  2a 2a
6.  2 dx  
ax  bx  c  1

dx,   0
b 2  2
 a[( x  ) ( ) ]
 2a 2a
5 3
x 
Ex. 
1
dx  
1 1 1
dx   ln 8 8  C  1 ln 8 x  8  C
2
4 x  5x  1  5 3 
2 2
4 3 5 3 3 8x  2
4  x       2 x 
8   8   8 8 8

1 1
Ex. x dx   dx  arctg  x  1  C
2
 4x  5  x  2 2  1
2ax  b 8x  6
7.  ax 2
 bx  c
dx  ln ax 2  bx  c  C Ex.  4x 2
 6x  7
dx  ln 4 x 2  6 x  7  C
Ax  B m(2ax  b)  n 1
8*.  ax 2
 bx  c
dx   2
ax  bx  c
dx  m  ln ax 2  bx  c  n   2
ax  bx  c
dx
Ex.
3 15
 4 x  5  4 
3x  4 4 4 3 1 1
 2 x 2  5 x  4dx   2 x 2  5 x  4 dx  4 ln 2 x  5 x  4  4  2 x 2  5 x  4 dx 
2
3 1 1 3 1 1 4 x  5  57
ln 2 x 2  5 x  4   dx  ln 2 x 2  5 x  4   ln C
4 4  5
2
 57 
2
 4 2 57 4 x  5  57
 2
2  x      
 4
 4  4  
 
Să se calculeze:
1 2x  3 x 1  3x
1.  3x  5 dx 2.  2 x  1 dx 3.  x  4 dx 4.  2 x  3 dx
1 1 1 x2
5.  2 x  3 2005
dx 6.  x 2  9 dx 7.  x 2  4 dx 8.  x 2  2 dx
14
2012
x2 1 1 1
9.  2 dx 10.  2 dx 11.  x  1x  2 dx 12.  x  1x  2 dx
x 1 3x  5
1 1 1 1
13.  xx  2 dx 14. x 2
 3x  2
dx 15.  2x 2
 x3
dx 16.  3x 2
 x 1
dx
1 4x  3 6x  2 3x  2
17. x 2
 2x  5
dx 18.  2x 2
 3x  1
dx 19.  3x 2
 2x  5
dx 20. x 2
 5x  6
dx
5x  2 x 1 x2 x
21.  x 2  4 dx 22.  x 2  2 x  10 dx 23.  x 6  3 dx 24.  4 1
dx
x 
4
2x x3 x3 x
25.  1  x 4 dx 26.  1  x 8 dx 27.  x  1 12
dx 28.  x  1 10
dx
x2
29.  x 6  4 dx
Rezolvări.
23. Notăm x 3 cu t  3 x 2 dx  dt 
x2 1 dt 1 1 t 3 1 x3  3
 x6  3  t 2  3 3 3 2 3 t  3
dx     ln  C  ln
6 3 x3  3
C
26. Notăm pe x 4 cu t  4 x 3 dx=dt 

x3 1 dt 1 1
 1  x 8 dx   t 2  1  4  4  arctg t  C  4 arctg x  C
4
27. Notăm pe x-1 cu t  x=t+1  dx=dt 
x3 t 13 dt 
t 3  3t 2  3t  1 t 8 t 9 t 10 t 11
 x 1 dx    
9 10 11 12
dt  (t  3t  3t  t )dt   3  3  C
12
t 12 t 12 8 9 10 11
1 1 3 1
=  8
 9
 10
 C
8( x  1) 3( x  1) 10( x  1) 11( x  1)11
28. Notăm pe x-1cu t 
x t 1 t 8 t 9 1 1
 x  1 dx    
9 10
10 10
dt  t dt  t dt   C   8
 C
t 8 9 8( x  1) 9( x  1) 9
Să se calculeze integralele folosind descompunerea în fracţii raţionale simple.
15
2012
x4 1
32. 
x 2  5x  7 x  13 dx
30. 
 x  2    x  3
dx 31. 
 x  2    x  5
dx
x3
dx 33.  x2  x
x3 x2 1 x4  x 1 1
34.  x  2dx 34.  x  1 dx 35.  x  1 dx 36. x 2
 2x
dx
1 x 1 1
37. x 2
 4x
dx 38. x 2
 6x  5
dx 39.  6x 3
 7 x 2  3x
dx 40.  xx  1x  2dx
x2  x  2 x 2  3x  2 x3  2x 2  4 1
41.  x  1 x 2  1 dx
  42.  x 3  2 x 2  x dx 43.  x x  2
2 2
dx 44. x 4
 x2
dx
45. x
  x  1  x  3  x  5 dx
16
Structuri algebrice, grupuri, probleme bacalaureat -
Grup
Fie G-nevidã şi *: GxGG, (x,y)x*y, x,y G.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zG (asociativitatea);

G2.  eG astfel încât x*e = e*x = x, xG (e element neutru);
G3.  xG  x’G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, x,yG grupul este comutativ (sau abelian).
Exemple
1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;

2. (Rn,) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (Mn(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (n, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia 1. Fie (G,*) grup, HG, H este subgrup dacã  x,yH  x*yH şi  xH
 x’H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G1,), (G2,):
Definiţia 2. f:G1G2 se numeşte morfism de grupuri dacã f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia 3. f:G1G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este bijectivã şi
f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia 4. f:G1G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al grupului G1, dacã f
este un izomorfism (morfism).
1
Caz general
Fie pe R operaţia x y=axy-abx-aby+b(ab+1),  x,y R. Se cere:
1. Să se arate că,  x,y R x y=a(x-b)(y-b)+b;

2. Să se arate că f :R  R, f(t)=a(t-b), este funcţie bijectivă care verifică totodată
f(x y)=f(x) f(y),  x,y R;
considerând H =(- ;b), să se arate că,  x,y H, are loc x y H;
considerând H =(- ;b), să se arate că f :H  R+* , f(t)=a(t-b), este izomorfism de la
(H; ) la (R+* ; ) ;
5. Să se arate că,  x,y R, are loc x y = y x ;
6. Să se arate că  x,y Q\ Z încât x y Z;
7. Să se arate că  x,y R\ Q încât x y Z;
8. Să se arate că  x,y,z R, are loc ( x y ) z = x ( y z ) ;
9. Să se arate că  e R încât,  x R, verifică x e = e x = x ;
1
10.Să se arate că,  x R\{ b },  x' R\{ b } încât x x'= x' x= + b;
a
11.În cazul alegerii a > 0, considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a<0,
considerând H=(- ;b), să se determine ce fel de structură este (H, );
1 
12.Să se rezolve ecuaţia x    b   x  a  A  B  C , x (0,+ ), unde A="an"-b-c,
a 
2
B="an"-b+c, C=ac +b,  c Z;
13.Să se arate că   R încât  x R verifică x  =  x = ;
14.Să se determine valoarea expresiei
E=(-"an") (-"an"+1) ... (-2) (-1) 0 1 2 ... ("an"-1) ("an");
15.Să se arate că,  x,y,z R, x y z=a2(x-b)(y-b)(z-b)+b;
16.Să se rezolve în R ecuaţia ("an"x2-x+b) (x2-"an"x+b)=b;
17.Să se rezolve în R ecuaţia (b-|b|+dx) (logdx) (b-1+Cx”an”)=b,  d N, d  2;
18.Să se arate că A  A  ...  A  a n 1   A  b   b ,  n N, A fiind un număr real liber
n

de n ori
ales, spre exemplu A = ”an”;

19.Să se determine cel mai mic număr n N* cu proprietatea
(b+1) (b+2) (b+3) ... n  "an";
20.Să se rezolve în R ecuaţia x x x x x=a4 A5+b, A fiind un număr real liber ales, spre
exemplu A = ”an”.
Rezolvare
1. Se verifică imediat, prin calcul direct:
x y=a(x-b)(y-b)+b=a(xy-bx-by+b2 )+b=axy-abx-aby+b(ab+1)
2. Justificarea bijectivităţii funcţiei f :R  R, f(t)=a(t-b), este imediată, ca funcţie de gradul
întâi. Conform cu
x y=a(x-b)(y-b)+b  x y-b=a(x-b)(y-b)| a  a(x y-b)=a(x-b) a(y-b)
2
este chiar cerinţa, respectiv f(x y)=f(x) f(y).
3. Fie x H  (x-b)  0 şi y H  (y-b)  0 şi atunci (x-b)(y-b)  0, dar cum a este constantă
nenulă şi de semn prestabilit, apartenenţa a(x-b)(y-b)+b=x y H este justificată.
4. Variaţia funcţiei f :RR, f(t)=a(t-b), studiată anterior, arată imediat că restricţia
f :H  R*+ este bijectivă. Tot din datele anterioare, este evident că H este parte stabilă a
structurii (R; ) (item 3) şi că are loc proprietatea de morfism +(item 2), izomorfismul
fiind astfel demonstrat.
5. Comutativitatea este imediată
2 3
6. Luând x y=a(x-b)(y-b)+b şi alegând x-b= şi y-b= , deoarece b Z, evident x,y Q\Z şi
3 2
x y=a+b Z.
7. Pe aceeaşi idee, alegând x-b= 2 -1 şi y-b= 2 +1, se va obţine x,y R\Q şi x y=a+b Z.
Se observă că alegerea nu este unică, admiţând chiar o infinitate de posibilităţi.
8. Asociativitatea se demonstrează prin calcul
1
9. Din x y=a(x-b)(y-b)+b şi x e=x conduce la a(x-b)(e-b)+b=x din care se obţine e   b
a
1 1
10.Dubla egalitate x x'=x' x=  b se reduce de fapt la x x'=  b care se exprimă în forma
a a
1 1
a(x-b)(x'-b)+b=  b , obţinând x '  b  2 care este în mod evident din R\{b},
a a  x  b
justificând afirmaţia din item 10.
11.Structura (H; ) se dovedeşte grup comutativ, verificarea proprietăţilor fiind asigurată de
concluzii anterioare.
1 1 
12.Cum e   b, x    b   x  a  A  B  C devine x x=a A B+C, adică a(x-
a a 
b) +b=a ("an"-b-c)×("an"-b+c)+ac2+b. Observând diferenţa de pătrate, din a(x-
2
b)2=a [("an"-b)2-c2]+ac2 se obţine (x-b)2=("an"-b)2 şi în final x="an", în condiţia alegerii

evidente 2b-"an"<0<"an"-b.
13.Din x y=a(x-b)(y-b)+b se observă q=b cu proprietatea menţionată, x = x=.
14.Cum =b se regăseşte printre „factorii” ce compun expresia E , răspunsul la este E==b.
15.Se obţine prin calcul folosind x y=a(x-b)(y-b)+b.
16.Ecuaţia ("an"x2-x+b) (x2-"an"x+b)=b devine ("an"x2-x)(x2-"an"x)=0 şi răspunsul va fi
 1 
x  0;"an "; .
 "an " 
17.Ecuaţia devine (dx-|b| )(logd x-b )  C"an
x
"  1 =0 , deci x  log d b ; d ;0;"an " .
b
n
18.Izomorfismul conduce imediat la x1  x2  ...  xn  a n 1
   xk  b   b şi astfel identitatea
k 1
A  A  ...  A  a n 1  A  b   b este evidentă.

n

de n ori
19. (b+1) (b+2) (b + 3) ... n=an-b-1 (n-b)!+b şi astfel se determină imediat răspunsul.
20. x x x x x=a4 (x-b)5+b şi a4 (x-b)5+b =a4 A5+b soluţia x=A+b.
3
Probleme rezolvate
1. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia x ◦ y = xy + 4x + 4y +12 .

a) Să se verifice că x ◦ y = (x + 4)( y + 4) − 4 pentru orice x, y R .
b) Să se calculeze x ◦ (−4) , unde x este număr real.
c) Ştiind că operaţia „◦ ” este asociativă, să se calculeze (−2009) ◦ (−2008) ◦... ◦ 2008 ◦
2009 .
R. a) Se verifică prin calcul direct:

(x + 4)( y + 4) − 4 = xy+4x + 4y + 16-12= xy + 4x + 4y +12= x ◦ y.
b) x ◦ (−4) = (x+4)( −4 + 4) −4= (x+4) 0 −4 = −4,  x R.
c) (−2009) ◦ (−2008) ◦... ◦ 2008 ◦ 2009=
din
punctul
b)
=  2009    2008   ...   5    4    3   ...  2008  2009  − 4.

4
  
4
2. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia x ◦ y = 2xy − 6x − 6y + 21.

a) Să se arate că x ◦ y = 2(x − 3)( y − 3) + 3 , pentru orice x, y R.
b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x ◦ x =11.
c) Ştiind că operaţia „ ◦ ” este asociativă, să se calculeze 1  2  3 ... 2009 .
R. a) Prin calcul direct obţinem 2(x − 3)( y − 3) + 3 =2(xy − 3x − 3y +9)+3=

2xy− 6x− 6y+9+3=2xy− 6x− 6y+12= x ◦ y .
b) x ◦ x =11  2(x − 3)( x − 3) + 3 =11  2(x−3)2=8  (x−3)2=4  x−3=±2. S={1, 5}.
c) Calculăm x ◦ 3 = 2(x − 3)( 3 − 3) + 3 = 2(x − 3) 0 + 3=3, oricare ar fi x R. În
termenii compunerii 1  2  3 ... 2009 există 9  3 şi din calculul precedent
rezultatul calculului este 3.
3. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x ◦ y = xy − 2(x + y) + 6.

a) Să se arate că x ◦ y = (x − 2)( y − 2) + 2, oricare ar fi x, y R .
b) Să se demonstreze că x ◦ 2 = 2 , oricare ar fi x R .
c) Ştiind că legea de compoziţie „◦ ” este asociativă, să se calculeze valoarea expresiei
E = (−2009) ◦ (−2008) ◦…◦ (−1) ◦ 0 ◦1◦ 2 ◦…◦ 2009 .
R. a) Prin calcul direct (x− 2)( y − 2) + 2 = xy − 2x − 2y + 4 − 2 = xy − 2x − 2y + 2 = x ◦ y.

b) x ◦ 2 = (x − 2)( 2 − 2) + 2 = (x − 2) 0 + 2 = 2, oricare ar fi x R.
c) E   2009    2008      1  0  1  2    2009=2 conform
2
 
2
  
2
punctului b).
4
 1 0 0
4. Se consideră mulţimea G = {Ax| x Z} , unde matricea Ax   0 1 0  , x  Z .
 x 0 1
 
a) Să se verifice că Ax Ay = Ax+y, unde x, y Z .
b) Ştiind că mulţimea G împreună cu operaţia de înmulţire a matricelor formează o
structură de grup, să se determine elementul neutru al grupului (G, ) .
c) Să se arate că funcţia f : Z→G, f (x) = Ax este morfism între grupurile (Z,+) şi (G, ).
 1 0 0  1 0 0  1 0 0
R. a) Ax  Ay   0 1 0    0 1 0    0 1 0   Ax  y
 x 0 1  y 0 1  x  y 0 1
     
b) Element neutru este Ae, e Z şi Ax Ae = Ax  x + e = x  e = 0 şi
1 0 0
Ae   0 1 0   I 2 .
0 0 1
 
c) O funcţie f : G1→G2 este morfism dacă f (x + y) = f (x) + f (y),  x,y G1. Calculăm
punctul
a)
f  x  y   A  x  y   A  x   A  y   f  x   f  y  ,  x,y Z şi f este izomorfism de
la Z la G.
5. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x ◦ y = (x − 4)( y − 4) + 4 .

a) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie.
b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x ◦ x ◦ x = x .
c) Să se determine două numere a,b Q \ Z astfel încât a ◦ b N.
R. a) Elementul neutru: există e R astfel încât oricare ar fi x R să avem: x◦ e = e ◦x = x.

x ◦ e = (x − 4)( e − 4) + 4  (x − 4)( e − 4) + 4 = x  (x − 4)( e − 4) = x−4  e − 4 = 1
 e = 5.
b) x ◦ x ◦ x = (x − 4) (x − 4) (x − 4) + 4 = (x − 4)3 + 4  (x − 4)3 + 4 = x
3 2 2 2
 (x−4) −(x−4) = 0  (x − 4) [(x − 4) − 1] = 0  x1 = 0 şi (x − 4) −1=0  (x−4) = 1
 x − 4 = ± 1  x2 = 3 şi x3 = 5.
m p
c)a,b Q\Z  a  , b  ,cu m, n, p, q  N, n  0, p  0, n  1, p  1,  m, n   1,  p, q   1
n q
m  p  m  4n p  4q
şi calculăm a  b    4   4   4    4 . Cum a ◦ b N atunci
n  q  şi / n 4 q
m  4n p  4q
  N  q /  m  4n  n  p  q  . Luăm valori pentru n şi q , n =3 şi
n q
q =5, atunci 5 / (m – 4 3)  m = 17 şi 3 / (p – 4 5)  p = 23. Obţinem
17 23
a  şi b  , iar
3 5
5
 17  23  17  12 23  20 5 3
a  b    4   4   4    4    4  1  4  5  N. Obs. Se
 3  5  3 5 3 5
pot lua şi alte valori pentru n şi q.
6. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x ◦ y = 3 x 3  y 3  1 .

a) Să se demonstreze că x ◦ (−x) = −1, oricare ar fi x real.
b) Să se arate că legea de compoziţie „◦ ”este asociativă.
c) Să se calculeze (−4) ◦ (−3) ◦...◦ 3◦ 4 .
R. a) x    x   3 x 3    x   1  3 x 3  x 3  1  3 1  1 ,  x R.
3
b) Asociativitatea: x ◦ (y ◦ z) = (x ◦ y) ◦ z,  x,y,z R.
Calculăm x   y  z   x  3 y 3  z 3  1  3 x 3   3

y 3  z 3  1  1  3 x 3  y 3  z 3  2 şi
 
3
 x  y   z  3 x3  y 3  1  z  3 3
x3  y 3  1  z 3  1  3 x3  y 3  1  z 3  1 
,
 3 x3  y 3  z 3  2
cei doi termeni sunt egali şi legea de compoziţie este asociativă.
c) (−4) ◦ (−3) ◦...◦ 3 ◦ 4 = (−4) ◦ (−3) ◦ (−2) ◦ (−1) ◦ 0 ◦ 1 ◦ 2 ◦ 3 ◦ 4 şi din punctul a)
obţinem
4
 4  3  3  2
 2  1
 1  0   1   1   1   1  0 
 
1 1 1 1  3 3  3 3
     
3 3 3
 3 3  3 3  0  3 3
3  3
3  1  0  3 7  0  3 3
7  03  1  3 8   2 .
7. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x ◦ y = xy + 7(x + y) + 42 .

a) Să se calculeze 2 ◦ (− 2) .
b) Să se verifice că x ◦ y = (x + 7)( y + 7) − 7, oricare ar fi x, y R .
c) Ştiind că legea de compoziţie „◦ ” este asociativă, să se rezolve în mulţimea numerelor
reale ecuaţia x ◦ x ◦ x = x .
R. a) 2 ◦ (− 2) =2 (−2) + 7(2−2) + 42 = −4+0+42 = 38.

b) (x + 7)( y + 7) − 7 = xy +7y +7x +49− 7 = xy +7y +7x +42 = x ◦ y,  x,y R.
c) Calculăm x ◦ x ◦ x = [(x + 7)2 -7] ◦ x = [(x + 7)2 −7+7](x + 7) −7=(x + 7)3 −7 şi
ecuaţia va fi: (x + 7)3 −7 = x  (x + 7)3 −(x +7) = 0  (x +7)[ (x + 7)2 − 1] = 0 
(x +7) =0 şi (x + 7)2 − 1= 0, x1 = −7 şi (x + 7)2 = 1  x + 7 =1 sau x + 7 =− 1 
x2 = −6 şi x3 = −8.
8. Se consideră mulţimea M = [k;+∞) R, k R şi operaţia x  y = xy − k(x + y) + k 2 + k ,

oricare ar fi x, y R.
a) Să se determine k R astfel încât 2 3 = 2 .
b) Pentru k = 2 să se rezolve în M ecuaţia x  x = 6 .
c) Să se demonstreze că pentru orice x, y M , rezultă că x  y M.
6
2 2 2 2
R. a) 2 3 = 2 3 − k(2 + 3) + k + k = 6 − 5k + k + k = k − 4k + 6  k − 4k + 6 = 2 
k2 − 4k + 4 = 0  (k − 2)2 = 0  k = 2.
b) x  y = xy− 2(x + y) + 6  x2 − 4x + 6 = 6  x2 − 4x = 0  x(x− 4) = 0  x1 = 0 şi
x2 = 4.
c)
 x  k  x  k  0
x, y  M  
 y  k  y  k  0  
 x  k  y  k   0  xy  k  x  y   k 2  0  k 
 xy  k  x  y   k 2  k  k  x  y  M , x, y  M .
 a 0 a 
   
9. Se consideră mulţimea M   A  a    0 0 0  a  R  .
 a 0 a 
   
a) Să se verifice dacă A(a) A(b) = A(2ab) , oricare ar fi numerele reale a şi b.
1
b) Să se arate că A   este element neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor
2
pe M.
c) Să se determine simetricul elementului A(1) M în raport cu operaţia de înmulţire a
matricelor pe mulţimea M.
şi 0 0 0 ,
 a 0 a   b 0 b
R. a) A  a    0 0 0  , a  R A  b     b  R şi calculăm A(a) A(b):

a 0 a b 0 b
   
 a 0 a   b 0 b   ab  ab 0 ab  ab 
A  a   A  b    0 0 0    0 0 0    0 0 0  
 a 0 a   b 0 b   ab  ab 0 ab  ab 
     
.
 2 ab 0 2 ab 
  0 0 0   A  2ab 

 2ab 0 2ab 
 
punctul
 1  a)  1 1
b) Calculăm A  a   A    A  2  a    A  a  şi atunci A   este element
2  2 2
neutru.
1 0 1
c) A 1   0 0 0  şi elementul simetric este inversa matricei A-1(1) şi trebuie să
1 0 1
 
1
avem A(1) A-1(1) = A   . Notăm A-1(1) = A(e), e R  A(1) A(e) = A(2 1 e) =
2
7
1 1 1 1
A(2e) şi A(2e)= A   , se obţine 2e   e  . Obţinem A-1(1) = A   .
2 2 4 4
10. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de compoziţie x  y = x + y − 3 şi

x ◦ y = (x − 3)( y − 3) + 3.
a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia x ◦ x = x  x .
b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea că x◦ a=3, oricare ar fi
numărul întreg x .
 x   y  1  4
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , unde x, y Z.
 x  y   1  5
R. a) x ◦ x = (x – 3)2 +3 şi x  x = 2x – 3, obţinem ecuaţia: (x – 3)2 +3 = 2x – 3 

x2 – 8x + 15 = 0 care are soluţiile x1 = 3 şi x2 = 5, numere întregi.
b) x◦ a=3  (x − 3)( a − 3) + 3 = 3  (x − 3)( a − 3) = 0 pentru a = 3 şi oricare ar fi
x Z.
c)
 x   y  1  4  x  y  1  3  4 x  y  6
     
 x  y   1  5  x  y  3 1  3   3  5   2 x  2 y  6  3  5
x  y  6  x y6
 
 2 x  2 y   4 : 2   x  y   2
/ 2 y  4  y  2, x  4
şi soluţia este perechea (4;2).
11. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie xy=xy−5(x+y)+30.

a) Să se demonstreze că xy=(x−5)(y−5)+5, oricare ar fi x,y R.
b) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie „”.
c) Ştiind că legea de compoziţie „” este asociativă, să se rezolve în mulţimea numerelor
reale ecuaţia xxx=x.
R. a) (x−5)(y−5)+5 = xy −5y−5x +25+5= xy −5(x+y) +30 = xy.

b) e R este element neutru dacă xe = x, oricare ar fi x R. Atunci (x−5)(e−5)+5=x 
(x−5)(e−5) −(x−5)=0  (x−5)(e−6) = 0  e = 6 R. Acelaşi element neutru se obţine şi
pentru ex=x.
c) x  x  x   x  5   5  x   x  5   5  5  x  5   5   x  5   5 . Ecuaţia va
2 2 3
   
fi:  x  5   5  x   x  5    x  5   0   x  5   x  5   1  0  x −5=0, x1 = 5
3 3 2
 
şi  x  5   1  0   x  5   1  x  5  1  x2  6, x3  4 . Soluţii {4,5,6}.
2 2
12. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
8

x y  x  2  y  2   2.
a) Să se rezolve ecuaţia xx=x, unde x R.
b) Să se demonstreze că legea de compoziţie „” este asociativă.
c) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie „”.
      2 şi se obţine ecuaţia:
2
R. a) x  x  x  2 x  2  2  x  2
 x  2 şi   2    x  2   0   x  2  x  2  1  0 cu soluţiile
2 2
2  x x
2 1
x1  2 x2   .
b) Asociativitatea: xyz)=( xy)z, x,y,z R. Calculăm fiecare termen:
     
x  ( y  z)  x   y  2 z  2  2   x  2  y  2 z  2  2  2  
    
 2   x  2  y  2  z  2   2
( x  y )  z   x  2  y  2   2   z   x  2  y  2   
2  2 z  2  
   
 2   x  2  y  2  z  2   2
Cei doi termeni sunt egali şi legea de compoziţie este asociativă.
c) Elementul neutru: e R astfel încât x R să avem: xe = ex =x. Trebuie
determinat e din egalitatea: xe = x, deoarece legea de compoziţie este evident
comutativă.
 x  2  e  2   2  x   x  2  e  2    x  2   0 
  x  2  e  2  1  0  e  2  1  0  e  2  1 R
este element neutru.
13. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie xy=x+y+m, unde m este
număr real.
a) Să se arate că legea de compoziţie "" este asociativă.
b) Să se determine m astfel încât e = −6 să fie elementul neutru al legii "".
c) Să se determine m astfel încât   
3  
2  m  3  3 2 .
R. a) asociativitatea: x(yz) = (xy)z ,  x,y,z R. Calculăm fiecare termen:

x(yz) = x(y+z+m) = x+(y+z+m)+m = x+y+z+2m
şi (xy)z= (x+y+m)z = (x+y+m )+z +m = x+y+z+2m, cei doi termeni sunt egali şi
asociativitatea este demonstrată.
b) Elementul neutru: xe=ex=x,  x R. Legea de compoziţie este evident
comutativă şi atunci ajunge xe =x  x−6 +m=x  m=6.
9
c)
  3     2   m  3    3   3     2   m    3 
  
3 m 
  m  2  m  =m   2 m  2   m  2 m  2  m  4 m  2
şi se obţine: 4m  2  3 2  4m  4 2 şi m  2 .
14. Pe mulţimea numerelor reale, se consideră legea de compoziţie definită prin
x◦y=xy−x−y+2 .
a) Să se arate că legea “◦ ” este asociativă.
b) Să se arate că, pentru oricare x,y(1,+∞), rezultă că x◦y (1,+∞).
c) Să se determine aR cu proprietatea că x◦a=a, oricare ar fi xR.
R. a) asociativitatea: x(yz) = (xy)z ,  x,y,z R. Calculăm fiecare termen:

x(yz) = x(yz−y−z+2) = x(yz−y−z+2)−x−(yz−y−z+2)+2 =
= xyz−xy−xz+2x−x−yz+y+z−2+2=xyz−xy−xz−yz+x+y+z.
şi (xy)z= (xy−x−y+2)z = (xy−x−y+2)z−(xy−x−y+2) −z +2=
=xyz−xz−yz+2z−xy+x+y−2−z+2= xyz−xy−xz−yz+x+y+z, cei doi termeni sunt egali şi
asociativitatea este demonstrată.
x  1 x 1  0
b) x, y  1,       x  1 y  1  0 
 y  1  y  1  0
 xy  x  y  1  0  1  xy  x  y  2  1  x  y  (1,  ) .
c) x  a  a  xa  x  a  2  a  xa  2a  x  2  a  x  2   x  2  a  1.
15. Pe mulţimea R se consideră legea de compoziţie xy=2xy−x−y+1.

a) Să se arate că xy=xy+(1−x)(1−y), oricare ar fi x,yR.
b) Să se arate că legea de compoziţie „” este asociativă.
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x (1−x)=0.
R. a) xy+(1−x)(1−y)=xy+1−x−y+xy=2xy−x−y+1=xy, x,yR
b) asociativitatea: x(yz) = (xy)z ,  x,y,z R. Calculăm fiecare termen:
x(yz) =x[2yz −y−z+1]=2x[2yz −y−z+1] −x−[2yz −y−z+1]+1=
=4xyz−2xy−2xz+2x−x−2yz+y+z−1+1=4xyz−2(xy+xz+yz)+x+y+z.
şi (xy)z=[2xy−x−y+1] z=2[2xy−x−y+1]z−[2xy−x−y+1] −z+1=
=4xyz−2xz−2yz+2z−2xy+x+y−1−z+1=4xyz−2(xz+yz+xy)+x+y+z, cei doi termeni
sunt egali şi asociativitatea este demonstrată.
c) x (1−x)=0x(1−x)(1−x)[1−(1−x)]=0 x2(1−x)2=0x1=0 şi x2=1.
16. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie xy=−xy+2x+2y−2.

a) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x4=10.
b) Să se determine aR astfel încât xa=ax=a, oricare ar fi xR.
10
1 2 4018
c) Ştiind că legea „” este asociativă, să se calculeze  ...
2009 2009 2009
R. a) x4=10−4x+2x+2·4−2=10−2x=4x=−2.
b) xa=a−xa+2x+2a−2=a−xa+a=−2x+2a(−x+1)=2(−x+1) a=2R.
1 2 4018 1 2 4017 4018
c)  ...   ...   2 conform punctului
2009 2009 2009
 2009 2009 2009 2009

2 2
 
2
precedent.
Probleme propuse
17. Pe mulţimea Z se consideră legile de compoziţie xy=x+y+1 , x◦y=ax+by−1, cu a,bZ şi

funcţia f (x)=x+2, f :Z→Z,
a) Să se demonstreze că x (−1)=(−1)x=x , oricare ar fi xZ .
b) Să se determine a,bZ pentru care legea de compoziţie „ ◦ ” este asociativă.
c) Dacă a=b=1 să se arate că funcţia f este morfism între grupurile (Z,) şi (Z,◦).
18. Se consideră mulţimea G={a+b 2 | a,b Z, a2−2b2=1}.

a) Să se verifice că 3+2 2 G .
b) Să se demonstreze că x y G, pentru  x, y G .
c) Să se arate că orice element din mulţimea G are invers în G în raport cu înmulţirea
numerelor reale.
19. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x y= 2x+y .
a) Să se calculeze 2008 (−2008).
b) Să se rezolve în R ecuaţia x x2 = 64 .
c) Să se demonstreze că nu există x,y,z R pentru care (x y) z= 2z .
20. Pe mulţimea R se defineşte legea de compoziţie x  y  3 x 3  y 3 .

a) Să se calculeze x*0.
b) Să se demonstreze că legea „*” este asociativă.
c) Ştiind că x0 Q şi xn=x0*xn−1, oricare ar fi n N* , să se arate că x* Q.
21. Se consideră mulţimea G=(2,∞) şi operaţia x y=xy−2(x+y)+6,  x,y G.
a) Să se arate că x y=(x−2)(y−2)+2,  x,y G .
b) Să se demonstreze că x y G, pentru  x,y G.
c) Să se afle elementele simetrizabile ale mulţimii G în raport cu legea " ".
22. Se consideră mulţimea G=(0,∞)\{1} şi operaţia x y=x3ln y ,  x,y G.
a) Să se determine mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x e = 1, unde e este baza
logaritmului natural.
b) Să se demonstreze că x y G , pentru  x,y G.
11
c) Să se arate că operaţia „ ” este asociativă pe mulţimea G.
23. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x*y=2xy−6x−6y+21, pentru orice x,y R.
a) Să se arate că x*y=2(x−3)(y−3)+3 pentru orice x,y R.
b) Să se rezolve în R ecuaţia 5x*5x=11.
c) Să se determine elementele simetrizabile în raport cu legea "*".
24. Fie mulţimea G={a+b 3 | a,b Z, a2−3b2=1}.

a) Să se verifice dacă 0 şi 1 aparţin mulţimii G.
b) Să se demonstreze că pentru orice x, y G avem x y G .
1
c) Să se arate că dacă x G, atunci G.
x
25. Pe R se consideră legea de compoziţie asociativă x y=x+y+1.
a) Să se calculeze 2007 2008.
b) Să se rezolve în R inecuaţia x x2 ≤ 3.
c) Fie mulţimea A={n N*| n≥2 şi Cn0  Cn1  Cn2  n  6 }. Să se determine numărul
elementelor mulţimii A .
x y
26. Se consideră mulţimea G=(−1,1) şi legea de compoziţie x * y  ,
1  xy
 x, y G .
4
a) Să se rezolve în G ecuaţia x*x= .
5
 x  1 y  1   x  1 y  1
b) Să se verifice egalitatea x  y  ,  x, y G.
 x  1 y  1   x  1 y  1
c) Să se arate că pentru oricare x, y G rezultă că x*y G.
27. Pe mulţimea numerelor reale definim legea de compoziţie x y=xy+3x+3y+6,

 x,y R.
a) Să se arate că x y=(x+3)(y+3)−3,  x,y R.
b) Să se determine elementul neutru, ştiind că legea de compoziţie „ ” este asociativă
şi comutativă.
c) Să se determine n N, n≥2 astfel încât Cn2  C2n  13 .
28. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x*y=x+y−3 şi
x y=xy−3(x+y)+12 .
a) Să se rezolve în Z ecuaţia x x=12.
b) Să se arate că 1 (2*3)=(1 2)*(1 3).
 x  3  y  2
c) Să se rezolve în mulţimea Z×Z sistemul  .
 x  y   4  10
29. Pe mulţimea numerelor întregi se defineşte legea de compoziţiex y=x+y+11.

12
a) Să se arate că legea de compoziţie „ ” este asociativă.
b) Să se rezolve ecuaţia x  x  ...  x  1 .
 
de 6 ori x
c) Să se demonstreze că (Z, ) este grup comutativ.
30. Pe mulţimea numerelor reale R se consideră legea de compoziţie x y=xy−2(x+y)+6.
a) Să se verifice că x y=(x−2)(y−2)+2,  x,y R.
b) Să se demonstreze că x 2=2 oricare ar fi x R.
c) Ştiind că legea de compoziţie „ ” este asociativă, să se calculeze expresia
E=(−2008) (−2007) … (−1) 0 1 2 … 2008 .
x y
31. Pe mulţimea G=(−1,1) se consideră legea de compoziţie x * y  .
1  xy
1 x
Fie funcţia f:(-1,1)  (0,4), f  x  
1 x
1 1
a) Să se calculeze  .
2 2
b) Să se verifice că f(x*y)=f(x)*f(y),  x,y G.
c) Să se demonstreze că legea "*" este asociativă.
32. Pe mulţimea R se defineşte legea de compoziţie x y=xy−10(x+y)+110.
a) Să se verifice că x y=(x−10)(y−10)+10 , oricare ar fi x,y R.
1 1
b) Să se calculeze C20  C20
c) Să se rezolve ecuaţia x (x−1)=10 , unde x R.
 1 0 0
33. Se consideră mulţimea G   Ax x  Z , unde matricea Ax   0 1 0  ,x Z.
 x 0 1
 
a) Să se verifice că Ax Ay= Ax+y , unde x,y Z.
b) Să se determine elementul neutru din grupul (G, ).
c) Să se demonstreze că funcţia f :Z→G, f (x)=Ax este morfism de grupuri.
34. Pe mulţimea numerelor reale R se consideră legea de compoziţie definită astfel
x*y=xy−x−y+2.
a) Să se demonstreze că x*y=(x−1)(y−1)+1, oricare ar fi x,y R.
b) Să se demonstreze că legea „*” este asociativă.
1 2 2008
c) Să se calculeze * *...* .
2 2 2
35. Se defineşte pe mulţimea numerelor reale legea de compoziţie asociativă
x*y=xy−6x−6y+42, pentru orice x,y R .
a) Să se arate că x*y=(x−6)(y−6)+6, oricare ar fi x,y R.
b) Să se rezolve în R ecuaţia x * x * x * x=x.
c) Să se calculeze 1* 2 * 3 * ... * 2008.
36. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie
13
x*y=xy− 2008 (x+y)+2008+ 2008 , oricare ar fi x,y R.
a) Să se arate că x*y=(x− 2008 )(y− 2008 )+ 2008 , oricare ar fi x,y R.
b) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie „*” pe mulţimea R.
c) Ştiind că legea de compoziţie „*” este asociativă, să se calculeze
(− 2008 ) * (− 2007 ) * ...* 0 *...* ( 2007 ) * ( 2008 ).
37. Pe Z se defineşte legea de compoziţie asociativă x*y=3xy+7x+7y+14.
a) Să se determine elementul neutru al legii "*" .
7
b) Să se rezolve în R inecuaţia x*x≤− .
3
c) Să se determine elementele simetrizabile în raport cu legea „*”.
38. Pe R se defineşte legea de compoziţie prin x y=3xy+3x+3y+2,oricare ar fi
numerele reale x şi y .
a) Să se verifice că x y=3(x+1)(y+1)−1, oricare ar fi x,y R.
b) Să se determine perechile (x,y) R×R pentru care (x2−5) (y2−10)=−1.
c) Să se determine două numere a,b Q−Z, astfel încât a b N.
39. Pe mulţimea Z se definesc legile de compoziţiex*y=x+y+2 şi respectiv
x y=xy+2x+2y+2.
a) Să se demonstreze că x y=(x+2)(y+2)−2.
b) Să se determine elementele neutre ale fiecăreia dintre cele două legi de compoziţie.
 x 2  y 2  7
c) Să se rezolve sistemul  2 2 .
 x  y  16
40. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x y=2xy−8x−8y+36.
a) Să se demonstreze că x y=2(x−4)(y−4)+4, oricare ar fi x,y R.
b) Să se rezolve ecuaţia x x= 36 .
c) Ştiind că operaţia „ ” este asociativă să se calculeze 1  2  ...  2008 .
41. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie prin
x*y=3xy+3x+3y+2.
a) Să se demonstreze că x*y=3(x+1)(y+1)−1, oricare ar fi x,y R.
b) Să se determine perechile (x,y) R×R pentru care (x2−2)*(y2−5)=−1.
c) Ştiind că legea de compoziţie este asociativă să se calculeze
(−2008)*(−2007)*...*(−1)*0*1*...*2007*2008 .
42. Pe R definim legile de compoziţie x y=x+y+3 şi x*y=xy−3(x+y)+12.
a) Să se verifice că x*y=(x−3)(y−3)+3, oricare ar fi x,y R .
b) Să se rezolve în R ecuaţia (x (x+1))+(x*(x+1))=11.
 x   y  1  0
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii  , x,y R.
 x  1  y  x   y  1
14
ExerciŃii analiză matematică clasa a XII-a Virgil-Mihail Zaharia
e 2 3
x e
ExerciŃiul 1. Să se arate că e 2 (e − 1) < ∫ dx < (e − 1)
e ln x 2
2
SoluŃie: Fie f:[e,e ]6R funcŃia definită prin:
x
f (x) = ; (∀) x ∈[e, e2 ] .
ln x
Evident funcŃia f este derivabilă şi
ln x − 1
f ' ( x) = 2
> 0;(∀) x ∈ (e, e 2 ] , rezultă f este strict crescătoare. Prin urmare
ln x
f(e)<f(x)<f(e2), (∀)x0(e,e2). Dar f(e)=e şi
2 e2 x e2 2
e2 e2 x e2 e 2
f (e ) = ⇒e< < ; ( ∀) x ∈ (e, e ) ⇒ ∫ edx < ∫ dx < ∫ dx
2 ln x 2 e e ln x e 2
e2
2 e2 2
∫ edx = ex e = e( e − e) = e ( e − 1);
e
e2
e2 e 2 e e4 e3 e32 e x e3
2
2
∫ dx = x = − = (e − 1) ⇒ e (e − 1) < ∫ dx < ( e − 1) .
e 2 2 e 2 2 2 e ln x 2
ExerciŃiul 2. Să se arate că:
1 5 x −1
a ) 2 2 < ∫ x 2 + 4 x + 5dx < 2 10 ; b) 3<∫ dx < 6;
−1 2 x +1
3
−1 ( x + 2) 71+ x3
c) 0 < ∫ dx < 1; d) 9 < ∫ dx < 35;
−2 x2 + x + 1 21+ x2
3 1 2
x2
e) ln < ∫ ln( x 2 − x + 1)dx < 0; f ) e < ∫ e dx < e 4 ;
4 0 1
2 2
x2 − x π 2 1 1 π 3
g) 4
≤ ∫ e dx < 2e 2 ; h) <∫ dx < ;
e 0 8 0 4 − 2x − x 2 3 9
3
i ) 2 3 ln( 4 − π ) ≤ ∫ ln(4arctgx − 2 x + 2)dx < 2 3 ln π ;
− 3
3 1
2 e+3 1 2 1 2
j) < ∫ e x dx < ; k ) 2 e ≤ ∫ e x dx + ∫ e1− x dx ≤ 1 + e
4 0 3 0 0
e
ExerciŃiul 3. Fie I n = ∫ (ln x ) n dx; n ∈ N * .
1
a) Să se arate că şirul (In) este monoton şi mărginit;
b) Să se găsească o formulă de recuren]ă între In şi In-1, n0N, n$2;
c) Să se calculeze lim I n .
n →∞
SoluŃie:
e e
a) I n = ∫ ln n xdx; I n + 1 = ∫ ln n + 1 xdx
1 1
1
e
(∀)n0N* avem: I n + 1 − I n = ∫ ln n x (ln x − 1)dx
1
Cum x0[1,e] obŃinem lnx0[0,1] şi deci In+1#In, rezultă şirul (In) este
descrescător.
Deoarece 0#lnx#1; (∀)x0[1,e], rezultă 0#In#e−1; (∀)n0N*, şirul (In) este
mărginit.
e e e
I n = ∫ ln n xdx = ∫ ( x )' ln n xdx = x ln x 1 − n ∫ ln n −1 xdx = e − nI n −1;
e
b) 1 1 1
( ∀)n ∈ N; n ≥ 2.
c) Şirul (In) fiind monoton şi mărginit, este convergent. Fie I= lim I n ;
n →∞
I0[0,e-1]. Din relaŃia de recurenŃă In=e−nIn-1;n$2 rezultă
In+1=e− (n+1)In*:(n+1)
I n +1 e
= − I n ; (∀)n ≥ 1; prin trecere la limită rezultă
n+1 n+1
I  e 
lim n +1 = lim  − I n  ⇒ lim I n = 0 .
n →∞ n + 1 n →∞  n + 1  n →∞
1
ExerciŃiul 4. Se consideră şirul (In)n$1, unde I n = ∫ ln(1 + x n )dx; n ∈ N * .
0
a) ArătaŃi că şirul (In) este monoton şi mărginit;
b) CalculaŃi lim I n .
n →∞
ExerciŃiul 5. Să se arate că dacă pentru funcŃia continuă f:[0,1]→R există
un număr natural n$2 astfel încât:
1 1 1
∫ f ( x )dx = 1 + + ... +
0 2 n
1 − cn
atunci există c0(0,1) astfel încât f(c)= .
1− c
ExerciŃiul 6. Fie a>0 şi f:[0,a]→R o funcŃie continuă şi crescătoare. Să se
arate că pentru orice b0(0,a) avem:
b a
a ∫ f ( x )dx ≤ b ∫ f ( x)dx .
0 0
a b a
SoluŃie: Deoarece ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x )dx rezultă că inegalitatea din
0 0 b
concluzia problemei are loc dacă şi numai dacă:
b b
(a − b) ∫ f ( x )dx ≤ b ∫ f ( x )dx . Conform teoremei de medie există c10(0,b] şi
0 a
c20[b,a] astfel încât:
b b
∫ f ( x )dx = bf (c1 ) si ∫ f ( x )dx = (a − b) f (c2 ) .
0 a
Cum 0#c1#b#c2#a rezultă f(c1)#f(c2) ⇒b⋅(a−b)⋅f(c1)#b⋅ (a−b)⋅f(c2) ⇒
2
b a
∫ f ( x ) dx ∫ f ( x ) dx
b( a − b ) 0
≤ b ( a − b) b
⇒
b a −b
b b a
⇒ a ∫ f ( x ) dx − b ∫ f ( x )dx ≤ b ∫ f ( x )dx ⇒
0 0 b
b b a 
⇒ a ∫ f ( x ) dx ≤ b ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x ) dx ⇒
0 0 b 
b a
⇒ a ∫ f ( x ) dx ≤ b ∫ f ( x ) dx.
0 0
ExerciŃiul 7. Fie a,b0R cu a<b şi f:[a,b]→R o funcŃie continuă. Să se
arate că există c0(a,b) astfel încât:
a + b − 2c
f ( c) = .
(c − a )( c − b)
SoluŃie: În baza teoremei de existenŃă a primitivelor unei funcŃii continue,
funcŃia F:[a,b]→R definită prin:
x
F ( x ) = ∫ f (t )dt ;(∀) x ∈[a, b] este o primitivă a funcŃiei f pe [a,b], rezultă F este
a
derivabilă pe [a,b] şi F'(x)=f(x); (∀)x0[a,b]. Atunci funcŃia g:[a,b]→R definită
prin g(x)=(x−a)(x−b)eF(x); (∀)x0[a,b] este continuă pe [a,b], derivabilă pe (a,b)
şi rezultă
g'(x)=(x−b)eF(x)+(x−a)eF(x)+(x−a)(x−b)F'(x)eF(x)=
=[2x−a−b+(x−a)(x−b)f(x)]eF(x); (∀)x0(a,b).
Deoarece g(a)=g(b)=0 atunci conform teoremei lui Rolle (∃)c0(a,b) astfel încât g'(c)=0.
Deoarece eF(c) ≠ 0, deducem că 2c−a−b+(c−a)(c−b)f (c)=0, rezultă
a + b − 2c
f ( c) = .
(c − a )( c − b)
ExerciŃiul 8. Să se determine toate funcŃiile continue f:[0,+4)→[0,+4) cu
proprietatea că f(x)>0, (∀)x0(0,+4) şi care verifică relaŃia:
x
x 2 ∫ f (t )dt = f ( x );(∀) x ∈[0,+∞).
o
SoluŃie: Presupunem că există o funcŃie continuă f care satisface cerinŃele
problemei. Atunci, în baza teoremei de existenŃă a primitivelor, funcŃia
x
F:[0,+4)→R definită prin F ( x) = ∫ f (t )dt ;(∀) x ∈[0,+∞) este derivabilă pe
0
[0,+4), rezultă f este derivabilă pe [0,+4). Derivând egalitatea dată în
problemă, obŃinem că:
f ' (x) x 3 + 2
= ;(∀) x ∈ (0,+∞) , iar prin integrare rezultă
f ( x) x
x3
ln f ( x ) = + 2 ln x + c;(∀) x[0,+∞) .
3
3
Prin urmare funcŃia f are forma:
x3
2
f ( x ) = cx +e 3
;(∀) ∈[0,+∞); c ∈ (0,+∞).
ExerciŃiul 9. Să se determine funcŃiile derivabile f:[0,+4]→R care au
proprietatea că:
x
x + ∫ f (t )dt = ( x + 1) f ( x ) ;(∀)x>0.
0
ExerciŃiul 10. Să se determine toate funcŃiile continue f:[0,+4) →[0,+4) cu
proprietatea că f(x)>0; (∀)x0(0,+4) şi care verifică egalitatea
x
3∫ f (t )dt = 2 xf ( x) ; (∀)x0[0,+4).
0
ExerciŃiul 11. Să Se determine funcŃiile derivabile f:R→R care satisfac egalitatea:
x
e x f ( x ) − ∫ e t f (t )dt = 2 x 2 ;(∀)x0R.
o
π
ExerciŃiul 12. Să se determine toate funcŃiile continue f:[0,+4) → (0, ) care
2
satisfac relaŃia:
x x
∫ tgf ( x )dx = ∫ ctgf ( x )dx ; (∀)x0[0,+4).
0 0
11
ExerciŃiul 13. Să se calculeze: lim ∫ [nx ]dx , unde [a] este partea întreagă a
n →∞ n 0
numărului real a.
k k + 1
SoluŃie: Fie n0N*. Atunci (∀)k0N, k#n−1 şi (∀)x0  , , avem [nx]=k. De
 n n 
aici deducem că:
1 2 3
1 n n n n
∫ [nx]dx = ∫ 0dx + ∫ dx + ∫ 2dx +...+ ∫ (n − 1)dx =

0 0 1 2 n −1
n n n
1 2 3 n −1 1 1 n(n − 1) n − 1
= + + +...+ = (1 +...+ n − 1) = = .
n n n n n n 2 2
11 1 n −1 1
lim ∫ [nx ]dx = lim = .
n →∞ n 0 n →∞ n 2 2
ExerciŃiul 14. Fie p0N, p$2. Să se calculeze
1 1
lim n ∫ [ pn x ]dx. , unde [a] este partea întreagă a numărului real a.
n →∞ p 0
ExerciŃiul 15. Fie p,q0N; p,q$2. Să se calculeze:

1
n
∫ [ p x ]dx
lim 0 , unde [a] este partea întreagă a numărului real a.
n →∞ 1 n
∫ [q x ]dx
0
ExerciŃiul 16. Să se calculeze:
4
 1 1
lim  e n − 1 ∫ [nx ]e x dx , unde [a] este partea întreagă a numărului real a.
n →∞ 0
 
x2 2
t
∫ e dt
0
ExerciŃiul 17. Să se calculeze: lim .
sin 2 x
x→0
2
SoluŃie: Fie f:R→R definită prin f(t)= e t ,(∀)t0R; f fiind continuă, admite
2
primitive. Fie F:R→R o primitivă a funcŃiei f. Atunci F este derivabilă şi F '(t)= et ,
(∀)t0R. Pe de altă parte, din continuitatea funcŃiei f deducem că ea este integrabilă pe
[0,x2];(∀)x0R. Atunci, în baza formulei lui Leibnitz-Newton, avem:
x2 2
t 2 2
∫ e dt = F ( x ) − F (0) ;(∀)x0R. Deoarece F este continuă, lim F ( x ) = F (0) .
0 x→0
0
Cum lim sin 2 x = 0 se obŃine o nedeterminare de forma . Observăm că sunt
x→0 0
îndeplinite ipotezele teoremei lui l'Hospital, rezultă:
x2 2
t
∫ e dt
F ( x 2 ) − F (0) [ F ( x 2 ) − F (0)]'
lim 0
= lim = lim =
x → 0 sin 2 x x→0 sin2 x x→0 (sin 2 x )'
4
2 xF ' ( x 2 ) xe x
= lim = lim = 1.
x → 0 2 sin x cos x x → 0 sin x cos x
ExerciŃiul 18. Să se calculeze:

x x
2 2
∫ sin t dt ∫ cos t dt
0 0
a ) lim 2
; b) lim ;
x→0 x x→0 x
x
2
1 x 1  ∫ (arctgt ) dt
c) lim  ∫ (1 + sin 2t ) t dt ; d ) lim 0
;
x→0  x 0  x →∞ 2
 x +1
sin x 2 tgx 2
t t
∫ e dt ∫ e dt
0 0
e) lim ; f ) lim ;
x →π tgx 2 π ctg x 2
t x→ t
∫ e dt 2 ∫ e dt
0 0
 
 1 x t4   1 x 1 
g ) lim  2 ∫ 3
dt ; h) lim  ∫ dt ;
x →∞  ln x 1 3
x →∞ x 0
  1 + t 3 
 (1 + t 2 ) 2 
5
1
 t 2
x 2
 1 
 ∫ e dt 
0   2x t 
i) lim x
; j) lim  x ∫ e sin tdt  ;
x →∞ 2t 2 x →∞ 0 
∫e dt  
0
1
1 1+ t x x  x2
2
k ) lim ∫ t dt ; l) lim  ∫ e t dt ;
x→0 x2 0 x →∞ 0 
x>0
sin x
∫ tgtdt
 1 x t + 10 
m) lim  ∫ dt ; n) lim 0 ;
x → 0 x 0 t + 1  x → 0 tgx
x>0 ∫ sin tdt
0
 1 x  1x 
o) lim  2 ∫ t sin 2 tdt  ; p) lim  ∫ t sin tdt  .
x →∞ x 0  x → ∞ x 0 
ExerciŃiul 19. Fie f:[1,2]→R funcŃia definită prin f(x)=x3; (∀)x0[1,2].
Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de graficul funcŃiei f, dreptele de
ecuaŃii x=1; x=2 şi axa Ox.
SoluŃie: FuncŃia f fiind continuă şi pozitivă rezultă multimea Γf delimitată de
graficul funcŃiei f, dreptele de ecuaŃii x=1; x=2, axa Ox are arie şi:
2
2 x43 15
aria(Γ f ) = ∫ x dx = = .
1 4 1 4
ExerciŃiul 20. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curba
2
x − 8x
y= ; dreptele x=8, x=9 şi axa Ox.
x +1
2
y=x arctgx; dreptele x=0, x=1 şi axa Ox.
y = x 2 + 2 x , dreptele x=0, x=1 şi axa Ox.
y=(x+1)lnx, dreptele x=1, x=3 şi axa Ox.
y=sinx*lncosx*, dreptele x=0, x=π/4 şi axa Ox.
x −1
y= , dreptele x=0, x=4 şi axa Ox.
x−2 + x−3
ExerciŃiul 26. Fie f,g:[2,5]6R funcŃiile definite prin f(x)=-x2 şi
g(x)=ex;(∀)x0[2,5]. Să se calculeze aria mulŃimii plane delimitate de graficele
funcŃiilor f şi g şi dreptele de ecuaŃii x=2 şi x=5.
SoluŃie: FuncŃiile f şi g sunt continue. Mai mult f(x)#g(x),(∀)x0[2,5], rezultă
mulŃimea Γf,g delimitată de graficele celor două funcŃii f şi g, dreptele x=2, x=5 are arie
şi
6
5
 x3 
( )
5
aria(Γ f , g ) = ∫ e x + x 2 dx =  e x +  = e5 − e 2 + 39.
2  3
2
ExerciŃiul 27. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curbele x=ex;
y=(x+1)e-2x şi dreptele x=0, x=1.
ExerciŃiul 28. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curbele
y=xarctgx; y=ln(1+x2) şi dreptele x=0, x=1.
ExerciŃiul 29. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de parabola
y=2x−x2 şi drepta x+y=0.
ExerciŃiul 30. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curbele y=2x;
y=2 şi x=0.
ExerciŃiul 31. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curbele y=2-x2
şi y3=x2.
ExerciŃiul 32. Să se calculeze aria mulŃimii din plan delimitate de curbele y=lnx şi
2
y=ln x.
y=max{x2+3x+2,-x2+6x+7},dreptele x=-3; x=3 şi axa Ox.
y=(1+mx)emx; m>0 şi axele de coordonate.
ExerciŃiul 35. Să se calculeze aria mulŃimii delimitate de curbele
y = 4 px − x 2 ; y = 2 px şi dreptele x=0 şi x=2p.
ExerciŃiul 36. Fie a,b0R astfel încât 1<a<b. Să se calculeze aria mulŃimii
delimitate de graficul funcŃiei f:[a,b]→R definite prin:
π sin t
f (x) = ∫ dt ; (∀)x0[a,b] şi dreptele de ecuaŃii x=a; x=b şi axa Ox.
0 ( x − cos t ) 2 + sin 2 t
ExerciŃiul 37. Fie a,b0R astfel încât 0<a<b. Să se calculeze aria mulŃimii
x
delimitate de graficul funcŃiei f:[a,b]→R f ( x ) = ∫ te t dt ; (∀)x0[a,b], dreptele de
0
ecuaŃii x=a; x=b şi axa Ox.
ExerciŃiul 38. Să se calculeze aria mulŃimii delimitate de graficul funcŃiei
f:[-1,2]→R definite prin:
max{t 3 − t 2 : t ≥ x}, daca x ∈[−11 ,]
f (x) = 
min{t 3 − t 2 : t ≤ x} daca x ∈ (1,2]
dreptele de ecuaŃii x=−1; x=2 şi axa Ox.
ExerciŃiul 39. Fie f:[1,2]6R funcŃia definită prin: f(x)=(1+*x*)1/x;(∀)x0[1,2].
Să se arate că aria mulŃimii delimitate de graficul funcŃiei f, axa Ox şi dreptele x=1 şi
x=2 este cuprinsă între 2 şi 3.
ExerciŃiul 40. Să se calculeze volumul corpului de rotaŃie determinat de funcŃia
f:[0,2]→R definită prin f(x)=*x2−1*; (∀)x0[0,2].
SoluŃie: FuncŃia f este continuă pe [0,2] şi f(x)$0, (∀)x0[0,2], atunci corpul
de rotaŃie Cf determinat de funcŃia f are volum şi
7
2
2 2  x5 2  46π
vol(C f ) = π ∫ x 2 − 1 dx = π  − x 3 + x = .
0  5 3 0 15

  π
 cos x , daca x ∈ 0, 2 
f:[0,π]→R definită prin: f ( x ) = 
 x − π , daca x ∈  π , π ]
 2 2
f:[0,2] →R definită prin: f(x)=e-x; (∀)x0[0,2].
f:[0,1] →R definită prin: f(x)=arcsinx; (∀)x0[0,1].
f:[1,e] →R definită prin: f(x)=xlnx; (∀)x0[1,e].
  π
 cos x ; x ∈ 0, 2 
f:[0,π] →R definită prin: f ( x ) = 
 x − π ; x ∈  π , π )
 2 2
f:[0,2] →R definită prin: f ( x ) = ( x + 1) x 2 − 1 ;(∀)x0[0,2].
ExerciŃiul 47. Fie n0N; n$1. Să se calculeze volumul Vn al corpului de rotaŃie
determinat de funcŃia f:[0,2nπ]→R definită prin: f ( x ) = e − x sin x ;
(∀)x0[0,2nπ].
ExerciŃiul 48. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:[1,2] →R;
f(x)=arccose-x; (∀)x0[1,2].
e− x 1
SoluŃie: Evident funcŃia f este derivabilă şi f ' ( x ) = = ;
1 − e −2 x e2 x − 1
(∀)x0[1,2]. Deoarece f ' este continuă pe [1,2] rezultă că graficul funcŃiei are
lungime finită şi
2 1 2 ex
l( f ) = ∫ 1 + 2 x dx = ∫ dx =
1 e −1 1 e2 x − 1
( ) e2 + e4 − 1
2
= ln e x + e 2 x − 1 = ln .
2
1 e + e −1
ExerciŃiul 49. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:  , e →R definite

1
e 
prin: f(x)=lnx; (∀)x0  , e .
1
e 
8
ExerciŃiul 50. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:[0,1]→R definite
e x + e− x
prin: f ( x ) = ; (∀)x0[0,1].
2
ExerciŃiul 51. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:[3,5]→R
definite prin f(x)=arcsine-x; (∀)x0[3,5]
ExerciŃiul 52. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:[1,e] →R
2
 x
definite prin f ( x ) =   − ln x ; (∀)x0[1,e].
 2
 π 2π 
ExerciŃiul 53. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei f:  ,  →R
3 3 
 π 2π 
definite prin f(x)=lnsinx; (∀)x0  , 
3 3 
ExerciŃiul 54. Fie a>0. Să se calculeze lungimea graficului funcŃiei
f:[0,a] →R definite prin f(x)=ex; (∀)x0[0,a].
ExerciŃiul 55. Să se calculeze aria suprafeŃei de rotaŃie determinată de funcŃia
f:[-1,1] →R definită prin f(x)=ex; (∀)x0[-1,1].
SoluŃie: FuncŃia f este derivabilă pe [-1,1] şi f '(x)=ex; (∀)x0[-1,1].
Deoarece f ' este continuă pe [-1,1] rezultă că suprafaŃa de rotaŃie determinată de
funcŃia f are arie.
( )
1 1
A( f ) = 2π ∫ e x 1 + e 2 x dx = π e x 1 + e 2 x + ln e x + 1 + e 2 x  =
−1
  −1
=
π
(e − 1)
3 2
1 + e + ln
(
e e + 1 + e2 ).
e2 1 + 1 + e2
ExerciŃiul 56. Să se calculeze aria suprafeŃei de rotaŃie determinate de funcŃia
f:[0,π/2] →R definită prin f(x)=cosx; (∀)x0[0,π/2].
f:[0,π/4] →R definită prin f(x)=tgx; (∀)x0[0,π/4].
f:[0,1] →R definită prin f(x)=e-x; (∀)x0[0,1].
ExerciŃiul 59. Fie a>0. Să se calculeze aria suprafeŃei de rotaŃie determinate de
e ax + e − ax
funcŃia f:[-a,a] →R definită prin f(x)= ; (∀)x0[-a,a].
2a
ExerciŃiul 60. Fie f,g:[0,1] →R funcŃiile definite prin f(x)=x4 şi
g(x)= x ;(∀)x0[0,1]. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al plăcii
plane omogene delimitate de graficele funcŃiilor f şi g şi dreptele de ecuaŃii x=0 şi x=1.
SoluŃie: FuncŃiile f şi g sunt continue pe [0,1] şi f(x)#g(x), (∀)x0[0,1].
Avem:
9
 
∫ x( )
1 1 3 1
x − x 4 dx ∫  x
− x 5 dx
2 1
∫ (
x − x 8 dx)
 = 1, y = 2 0 15  1 15 
xG = 0
= 10 1 = ⇒ G , .
∫( ) ( )
G
1
  2 1
36  2 36 
x − x 4 dx ∫  x 2 − x 4 dx ∫0 x − x dx
4
 
0 0 
e x , daca x ∈[0,1)

ExerciŃiul 61. Fie f:[0,2] →R funcŃia definită prin f ( x ) =  e .
 , daca x ∈[1,2 ]
x
Să se calculeze centrul de greutate al plăcii plane omogene delimitate de graficul
funcŃiei f, axa Ox şi dreptele x=0; x=2.
ExerciŃiul 62. Să se calculeze centrul de greutate al plăcii plane omogene
delimitate de curbele y=x3, y=x şi dreptele de ecuaŃii x=0; x=1.
delimitate de curba y=cosx, axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x=0; x=π/2.
delimitate de curba y=sinx,axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x=0; x=π.
delimitate de curba y= 4 − x 2 , axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x=0; x=2.
x2
delimitate de curba y= − ln x , axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x=1; x=2.
4
ExerciŃiul 67. Fie 1#a<b<+4 şi f:(0,+4)→R funcŃia definită prin
f(x)=lnx;(∀)x0(0,+4). Să se calculeze centrul de greutate al plăcii plane omogene
delimitate de graficul funcŃiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaŃii x=a; x=b.
ExerciŃiul 68. Fie F:R→R funcŃia definită prin F(x)=x2; (∀)x0R. Să se calculeze
lucrul mecanic efectuat de forŃa F pentru deplasarea unei particule materiale P din
punctul a=1 în punctul b=10.
SoluŃie: FuncŃia F este continuă şi atunci lucrul mecanic efectuat este:
10 103 − 1
L = La ,b ( F ) = ∫ x 2 dx = = 333.
1 3
ExerciŃiul 69. Fie F:R→R funcŃia definită prin F(x)=x; (∀)x0R. Să se calculeze
lucrul mecanic efectuat de forŃa F pentru deplasarea unei particule materiale P din
punctul a=0 în punctul b=4.
 1
− ; x ∈( 0,1)
ExerciŃiul 70. Fie F:(0,+4) →R funcŃia definită prin F(x)=  x 2 .
− x 4 ; x ≥ 1

Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forŃa F pentru deplasarea unei
particule materiale P din punctul a=1/2 în punctul b=2.
arctgx 2
ExerciŃiul 71. Se consideră funcŃia: f ( x ) = ∫ e tg t dt .
0
a) Să se arate că f este definită şi derivabilă pe R;
b) Să se calculeze f ';
c) Să se deducă relaŃia:
10
x2
1 xf ( x )
1 e 1 π
∫ 2 ∫dx + dx = .
0 e
x 2e 0 1 + x 2 8
ExerciŃiul 72. a) Dacă f şi g sunt două funcŃii continue pe [a,b] să se arate că
trinomul:
b b b
t 2 ∫ g 2 ( x )dx + 2t ∫ f ( x ) g ( x )dx + ∫ f 2
( x ) dx
a a a
este nenegativ pentru (∀)t0R.
b) Să se deducă inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski în forma integrală:
b b 2  b 2 
∫ f ( x ) g ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx   ∫ g ( x )dx
a a  a 
ExerciŃiul 73. Folosind inegalitatea Cauchy-Buniakovski în forma integrală să se
arate că:
π
3
 n + 1 1 2 π
ln ≤ si ∫ sin 2 xdx <
 n  n( n + 1) 0 3
ExerciŃiul 74. Fie f:[0,a]→R o funcŃie cu derivata continuă şi astfel ca f(0)=0.
Atunci:
a a
a) ∫ f ( x ) dx = ∫ ( a − x ) f '( x )dx şi să se deducă de aici că:
0 0
a a2
∫ f ( x )dx ≤ max f '( x ) ;
0 2 0≤ x ≤ a
a aa 2
b) ∫ f '( x ) f ( x ) dx ≤ ∫ f '( x ) dx .
0 20
ExerciŃiul 75. Să se determine numărul n0N astfel ca volumul corpului ob]inut
2π
prin rotirea graficului funcŃiei f(x)=cos(narccosx) în jurul axei Ox să fie egal cu .
3
ExerciŃiul 76. (problema 23314 G.M. 7/1995 pag.333) Notăm

n +1 1
an = ∫ x sin dx ,n0N*. Să se calculeze lim (nα an ) , unde a0R este fixat.
n x n→ ∞
1
SoluŃie: Conform teoremei de medie (∃)xn0(n,n+1) astfel încât an = xn sin .
xn
1
sin
1 xn
Cum xn>n, rezultă lim xn = ∞ . Atunci: lim an = lim xn sin = lim = 1. Prin
n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ xn n → ∞ 1
xn
0, daca α < 0
α α  α
urmare lim n an = lim n lim an = lim n = 1, daca α = 0 .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞
∞ daca α > 0

11
ExerciŃiul 77. (problema 23319 G.M. 7/1995 pag 333) Fie funcŃia f:R→R;
2nx
f n ( x) = 2 2
,n0N* şi an=maxfn(x).
x +x+n
n ( −1) k C k
n
a) Să se calculeze An=a1a2...an şi să se arate că: An = ∑ .
k = 0 2k + 1
n ( −1) k C k
n
b) Să se calculeze Bn (m) = ∑ ; m0N* fixat.
k = 0 2k + m
2n ( n 2 − x 2 )
SoluŃie: a) Derivata funcŃiei fn este funcŃia f 'n:R6R, f n ' = 2 .
x + x + n2 ( )
2n
Maximul funcŃiei se atinge în punctul x=n şi este an = . Atunci:
2n + 1
24 2n
An=a1a2...an= ... (1)
3 5 2n + 1
n ( −1) k C k
n
Calculăm acum suma S = ∑ . Folosind proprietăŃile integralei şi faptul că
k = 0 2k + 1
integrala unei funcŃii pare pe un interval [-a,a] este dublul integralei acelei funcŃii pe
intervalul [0,a], avem:
n ( −1) k C k n  1  1 n 
n
S= ∑ = ∑ ( −1) k C nk ∫ x 2 k dx  = ∫  ∑ ( −1) k C nk x 2 k  dx =
k = 0 2k + 1 k =0  0  0 k =0 
(2)
1 1 1 1
= ∫ (1 − x 2 ) n dx = ∫ (1 − x 2 ) n dx = An , n
0 2 −1 2
1
unde pentru m,n0N notăm An , m = ∫ (1 + x ) n (1 + x ) m dx . Calculând prin părŃi, obŃinem
−1
n
formula de recurenŃă An, m = An −1, m + 1 pe care aplicând-o în mod repetat obŃinem:
m+1
n! 2 m + n +1 m!n!
An, m = A0, m + n = ⇒
( m + 1)( m + 2)...( m + n) ( m + n + 1)!
1 2 2 n ( n!) 2 (2 n n!) 2 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅...⋅ 2n
⇒ An , n = = =
2 (2n + 1)! (2n)!!( 2n + 1)!! 3 ⋅ 5 ⋅ 7 ⋅...⋅ ( 2n + 1)
( −1) k C nkn
łinând seama de (1) şi (2) rezultă An = S = ∑ .
k = 0 2k + 1
n ( −1) k C k n  1 k + m −1 
n
Bn (m) = ∑ = ∑ ( −1) k C nk ∫ x 2 dx  =
k = 0 2k + m k =0  0 
b)
1
 n  1
= ∫ x m − 1  ∑ ( −1) k C nk  dx = ∫ x m −1 (1 − x 2 ) n dx .
0  k =0  0
12
Integrând prin părŃi se obŃine formula de recurenŃă Bn(m)=Bn+1(m−2). Se aplică repetat
această formulă, discutându-se după paritatea lui m, iar
1 1
Bq (1) = ∫ (1 − x 2 ) q dx = Aq ,q iar
0 2
1 .
2
(1 − x ) q + 1
( )
1 q 1
Bq ( 2) = ∫ x 1 − x 2 dx = =
0 −2(q + 1) 2( q + 1)
0
ExerciŃiul 78 (problema dată la olimpiada 1997, etapa pe municipiu, Bucureşti)

Fie p0N* şi (an)n$1 un şir cu an$1, (∀)n0N* şi an→4. Să se calculeze
[ an ] p an
lim ∑ , (unde prin [x] s-a notat partea întreagă a numărului x).
n →∞ k = 1 a 2 + k 2
n
 [ an ] p  1
*
SoluŃie: Fie n0N şi f : 0,  → R; f ( x ) = 2
. Considerăm diviziunea
 a n 
 1 + x
 1 2
∆=  0, , ,..., n
[a ] − 1 , [an ]  şi sumele inferioare şi superioare Darboux:
p p
 a a an a n 
 n n
[ an ] p  k  1 [ an ] p an
s∆ ( f ) = ∑ f   = ∑ si
k = 1  an  a n
2 2
k =1 an + k
[ a n ] p  k − 1 1 1 [ an ]
p
an  [a n ] p  1
S∆ ( f ) = ∑ f   = f ( 0) + ∑ − f  
 (1)
k =1  a n  a n a n
2
k =1 an + k
2
 n  an
a
FuncŃia fiind descrescătoare pe [0,+4).
Dacă notăm (xn)n$1, şirul dat de relaŃiile (1), deducem că
1  [ an ] p  1
S∆ ( f ) − + f  
 = xn = s∆ ( f ) (2) .
an  n  an
a
Cum f este continuă rezultă că f este integrabilă pe
 [ an ] p 
 0,  , din (2) rezultă
 a 
 n 
[ an ] p
[ an ] p
1   [an ]  
an an p
∫ f ( x ) dx + bn ≤ xn ≤ ∫ f ( x )dx , unde bn = f − 1 ,
an   an  
0 0
 
[ an ]
p
+b
[ an ]
p
deci arctg n ≤ xn ≤ arctg (3) ;( ∀) n ≥ 1
an an
Deoarece f este mărginită şi lim an = +∞⇒ lim bn = 0. Dacă p=1 din (3) rezultă
n→ ∞ n→ ∞
π π
lim xn = , iar dacă p$2, rezultă lim xn = .
n→ ∞ 4 n→ ∞ 2
13
ExerciŃiul 79. (problemă dată la olimpiada naŃională 1997)
Să se arate că pentru orice funcŃie continuă f:[-1,1]→R are loc inegalitatea:
2 2
1
2 1 1  3 1 
∫ f ( x ) dx ≥  ∫ f ( x ) dx +  ∫ xf ( x ) dx . PrecizaŃi funcŃiile f pentru care
−1 2  −1  2  −1 
inegalitatea de mai sus devine egalitate.
1
SoluŃie: Dacă f este pară atunci ∫ xf ( x ) dx = 0 şi inegalitatea din enunŃ devine:
−1
2
1
2 1 
∫ f ( x ) dx ≥  ∫ f ( x ) dx (1)
0 0 
2
1 1  2
Dacă f este impară, ea devine: ∫ f ( x ) dx ≥ 3 ∫ xf ( x )dx (2). Inegalită]ile (1) şi (2) se
0 0 
deduc din inegalitatea Cauchy-Schwartz-Buniakowski
2
1  1
2
1
2
 ∫ f ( x ) g ( x )dx ≤ ∫ f ( x )dx ∫ g ( x )dx , considerând g(x)=1 pentru (1) şi g(x)=x pentru
0  0 0
(2).
Fie f:[-1,1]→R o funcŃie continuă şi f1,f2:[-1,1]→R
f ( x) + f (− x) f ( x) − f (− x)
f1 ( x) = ; f 2 ( x) = . Evident f1 este pară, f2 este impară şi
2 2
f=f1+f2. Cum f1f2 este impară atunci
1
2
1
2
1
2 1 2 1
2 
∫ f ( x ) dx = ∫ 1
f ( x ) dx + ∫ 2
f ( x ) dx = 2 ∫ 1
f ( x ) dx + ∫ f 2 ( x ) dx (3)
−1 −1 −1 0 0 
2 2 2 2
1  3 1  1  3 1 
1 1
 ∫ f ( x)dx  +  ∫ xf ( x)dx  =  ∫ f1 ( x)dx  +  ∫ xf 2 ( x)dx  =

2  −1       
 2  −1  2  −1  2  −1 
 1 
2
1  
2
= 2  ∫ f1 ( x)dx  + 3 ∫ xf 2 ( x)dx   ( 4)

 0  0  

Din (3) şi (4) inegalitatea din enunŃ devine:
2 2
1 1 1  1 
∫ f 12 ( x ) dx +∫ f 22 ( x ) dx ≥  ∫ f 1 ( x )dx + 3 ∫ xf 2 ( x ) dx , care este adevărată din
0 0 0  0 
(1) şi (2).
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă:
2 2
1 1  1 1 
∫ f 12 ( x )dx =  ∫ f 1 ( x )dx si ∫ f 22 ( x )dx = 3 ∫ xf 2 ( x )dx .
0 0  0 0 
Cum în inegalitatea C-S-B cazul de egalitate are loc dacă şi numai dacă f=λg cu λ0R
obŃinem: f1(x)=a, f2(x)=bx cu a,b0R şi deci f(x)=a+bx, (∀)x0[-1,1].
ExerciŃiul 80. (problemă dată la olimpiada naŃională 1997)
14
Fie şirul de funcŃii (fn)n0N, fn:[0,1]6[0,+4) cu f0 continuă arbitrară şi
x 1
fn+1(x)= ∫ dt ; (∀)n0N şi x0[0,1]. Să se arate că pentru orice x0[0,1] şirul fn
0 1 + f n (t )
este convergent şi să se calculeze limita sa.
SoluŃie: Pentru început vom rezolva în mulŃimea funcŃiilor continue şi pozitive pe
1 1
[0,1] ecuaŃia funcŃională f ( x ) = ∫ dt , x0[0,1] (1)
0 1 + f (t )
Fie f o soluŃie a ecuaŃiei (1). Atunci f este derivabilă pe [0,1] şi
1 x x
f '( x ) = sau f '(x)(1+f(x))=1. Cum ∫ f '(t )(1 + f ( t )) dt = ∫ dt şi f(0)=0, obŃinem
1 + f ( x) 0 0
f 2 ( x)
+ f ( x ) − x = 0, deci f ( x ) = 1 + 2 x − 1 . Vom arăta că
2
lim f n ( x ) = f ( x ) ,(∀)x0[0,1]. Pentru x=0 este evident. Fie x0(0,1). Avem:
n →∞
x 1 1  x f ( t ) − f n −1 (t )
f n ( x) − f ( x) = ∫  −  dt = ∫ dt ≤
0  1 + f n −1 (t ) 1 + f (t )  0 (1 + f n − 1 ( t ) )(1 + f ( t ) )
x
≤ ∫ f n −1 (t ) − f ( t ) dt = x f n −1 (t1 ) − f (t1 ) cu t1 ∈[0, x ]
0
obŃinut prin aplicarea teoremei de medie funcŃiei fn-1−f pe [0,x]. Procedând analog
obŃinem:
f n −1 ( t1 ) − f (t1 ) ≤ t1 f n − 2 ( t 2 ) − f (t 2 ) ≤ t1t 2 f n − 3 (t 3 ) − f ( t 3 ) ≤ ... ≤
≤ t1t 2 ... t n −1 f 0 (t n ) − f (t n ) cu 0 ≤ t n ≤ ... ≤ t1 ≤ x
ObŃinem în final f n ( x ) − f ( x ) ≤ x n max f 0 (t ) − f (t ) . Cum
t ∈[ 0,1]
n
lim x f 0 (t ) − f (t ) = 0 ⇒ lim f n ( x ) = f ( x ) .
n→ ∞ t ∈[ 0,1] n→ ∞
Pentru x=1, fie ε>0 şi a0(0,ε/4). Avem:

1 1− a 1
f n (1) − f (1) ≤ ∫ f n − 1 (t ) − f ( t ) dt = ∫ f n −1 ( t ) − f (t ) dt + ∫ f n −1 ( t ) − f (t ) dt ≤
0 0 1− a
1− a 1− a
≤ ∫ f n −1 ( t ) − f (t ) dt + a max f n −1 (t ) − f ( t ) ≤ ∫ f n − 1 (t ) − f ( t ) dt +
0 t ∈[ 0,1] 0
1− a
+ a max ( f n −1 ( t ) + f ( t ) ) ≤ ∫ f n −1 ( t ) − f (t ) dt + 2a
t ∈[ 0,1] 0
1− a
Cum lim ∫ f n −1 (t ) − f (t ) dt = 0 , (∃)Nε0N astfel încât pentru (∀)n$Nε rezultă
n →∞ 0
1− a ε
∫ f n −1 (t ) − f ( t ) dt ≤ .
0 2
ε
ObŃinem f n (1) − f (1) ≤ + 2a < ε ,(∀)n$Nε deci lim f n (1) = f (1) .
2 n →∞
ExerciŃiul 81. (23733 G.M. 4-5/1997 pag.199)
15
Fie f:[0,1]6R derivabilă de două ori pe [0,1] cu f "(x)>0, (∀)x0[0,1].
Dacă p0N, p$2 demonstraŃi că:
2
1 p −1  p − 1 1
∫ f ( x ) dx ≤ 2 f (1) +   ∫ f ( x )dx
1 p  p  0
p
SoluŃie: FuncŃia f este integrabilă Riemann pe [0,1] deci şi pe [1/p,1]. Fie ∆
p −1
o diviziune echidistantă a intervalului [1/p,1] de normă
pn
1 1 p −1 1 k ( p − 1) 1 n( p − 1)
∆: x0 = < x1 = + < ... < x k = + < ... < xn = + =1
p p pn p pn p pn
Atunci:
1 n n  1 k ( p − 1)  p − 1
∫ f ( x ) dx = lim ∑ f ( x k )( x k − x k −1 ) = lim ∑ f  +  =
1 n →∞ k = 1 n →∞ k = 1  p pn  pn
p
p − 1 n  1 k ( p − 1) 
= lim ∑ f + .
n →∞ pn k = 1  p pn 
FuncŃia f fiind convexă, avem:
 1 k ( p − 1)   1 p −1k 1 p −1  k
f + = f +  ≤ f (1) + f   deci
p pn  p p n p p  n
n  1 k ( p − 1)  n p −1 n  k
∑ f +  ≤ f (1) + ∑ f   si
k =1 p pn  p p k =1  n 
2
p − 1 n  1 k ( p − 1)  p − 1  p − 1 1 n  n 
∑ f +  ≤ 2 f (1) +   ∑ f 
pn k =1  p pn  p  p  n k =1  k 
Prin urmare
2
1 p −1  p − 1 1 n  n 
∫ f ( x ) dx ≤ 2 f (1) +   ∑ f .
1 p  p  n k =1  k 
p
1 n  n 1
Dar lim ∑ f   = ∫ f ( x ) dx deci:
n → ∞ n k =1  k  o
2
1 p −1  p − 1 1
∫ f ( x ) dx ≤ 2 f (1) +   ∫ f ( x )dx ceea ce trebuia arătat.
1 p  p  0
p
ExerciŃiul 82. (G.M. 7-8/1997, problema 23776)
Să se arate că dacă f:[1989,1999]→R este o funcŃie integrabilă şi convexă,
1996 1991 1999
atunci ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x ) dx
1992 1989 1997
16
SoluŃie: Considerăm şirurile de diviziuni echidistante tinzând în normă la zero
pentru intervalele
[1989,1991],[1992,1994],[1994,1996],[1997,1999].
2
∆n1 = (1989 = xon < ... < xnn = 1991), x kn = 1989 + k ; k = 0, n
n
2
∆n2 = (1992 = y0n < ... < ynn = 1994), y kn = 1992 + k ; k = 0, n
n
2
∆n3 = (1994 = z0n < ... < znn = 1996), z kn = 1994 + k ; k = 0, n
n
2
∆n4 = (1997 = t 0n < ... < t nn = 1999), t kn = 1997 + k ; k = 0, n
n
2
Atunci ∆ni = → 0.(∀)i0{1,...,4}. Vom determina λ,µ0(0,1) astfel încât
n
y k = λx k + (1 − λ )t kn si z kn = µx kn + (1 − µ )t kn (∀)n0N*, k0{1,...,n}. Avem:
n n
2  2   2 
1992 + k = λ  1989 + k  + (1 − λ ) 1997 + k  ⇔
n  n   n 
5
⇔ 1992 = 1997 − 8λ ⇔ λ =
8
3
şi analog µ = .
8
Folosind convexitatea funcŃiei f, avem:
5 3 3 5
f ( y kn ) ≤ f ( x kn ) + f (t kn ) si f ( z kn ) = f ( x kn ) + f (t kn ) ⇒
8 8 8 8
( )
⇒ f ( y kn ) + f z kn ≤ f ( x kn ) + f (t kn ),( ∀) n ∈ N * ,(∀) k = 0, n ⇒
n 2 n 2 n 2 n 2
⇒ ∑ f ( y kn ) + ∑ f ( z kn ) ≤ ∑ f ( x kn ) + ∑ f (t kn ) ⇒
k =1 n k =1 n k =1 n k =1 n
2
( ( )) 3
( ( ))
⇒ σ ∆n f , y n + σ ∆n f , z n ≤ σ ∆n f , x n
1
( ( )) + σ ( f , ( t ))
∆n4
n
Deoarece f este integrabilă pe intervalele compacte mai sus menŃionate, trecând la limită
se obŃine:
1994 1996 1991 1999
∫ f ( x )dx + ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x )dx rezultă:
1992 1994 1989 1997
1996 1991 1999
∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x ) dx .
1992 1989 1997
ExerciŃiul 83. (G.M. 8/1995, problema 23341)
Să se calculeze:
1 n 1
L = lim ∑
n →∞ 2 n k = 1  kπ kπ 
2n  sin + cos 
 4n 4n 
SoluŃie:
17
1 n 1 1
L = lim ∑
n →∞ 2 2 k = 1  kπ kπ  n
 sin + cos 
 4n 4n 
1
Fie f:[0,1]6R, f ( x ) = continuă pe [0,1] şi deci
π  π 
sin x + cos x
4  4 
integrabilă pe [0,1]. Considerăm pe [0,1] şirul de diviziuni
1 1
∆n:(0=x0<x1= <...<xn=1) cu ∆ = → 0 şi sistemul de puncte intermediare
n n
k
ξ k = , k = 1, n ; suma din enunŃ este o sumă Riemann a funcŃiei f pe [0,1]
n
1
multiplicată cu :
2 2
1 1 n 1 n 1 1
σ ∆ n ( f ,ξ k ) = ∑ f (ξ k )( x k − x k − 1 ) = ∑
2 2 2 2 k =1 2 2 k =1 n  π k  π k
sin  + cos 
 4 n  4 n
π π
x=t
1 1 1 1 1 4 1 4 1 4
L= ∫ f ( x )dx = ∫ dx = ∫ dt =
2 20 2 20 π  π  2 2 0 sin t + cos t π
sin x + cos x
4  4 
π π
2 4 1 14 1
= ∫ dt = ∫ dt
π 2  π π 0  π
0
2 sin t +  sin t + 
 4  4
Cum
π π
 t π 4 π π
( )
4 1
∫ dt = ln tg  +  = ln tg  +  − ln 2 −1 =
 π  2 8 0  8 8
0
sin t + 
 4
1
= ln 1 − ln( 2 − 1) = ln = ln( 2 + 1).
2 −1
ExerciŃiul 84. Să se arate că există o funcŃie continuă f:R→R astfel încât
1 x t 1
2 ∫
e sin tdt + f ( x ) = ,(∀)x0R*.
x 0 2
x− e
ExerciŃiul 85. Fie f ( x ) = 4 ex + 2e ln . Se cer:
x+ e
a) Aria cuprinsă între graficul lui f, axa Ox şi dreptele x=2e, x=3e;
b) Lungimea arcului de curbă y=f(x) cuprins între dreptele x=2e, x=3e.
ExerciŃiul 86. Să se calculeze volumul torului generat de rotaŃia suprafeŃei plane
limitate de cercul
x2+(y-h)2=R2, (h>R)
în jurul axei Ox.
18
Analiza matematică – probleme propuse Virgil-Mihail Zaharia
2012
Model test primitive și integrala nedefinită
 x 2  3 x  2, x  1
1. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)=  . Să se arate că funcţia f admite
 ln x , x  1
primitive pe R.
 x 2  x  2, x  1
 ( x  1)ln x , x  1
primitive pe R.
 e  e x , x  1
 2  x , x   1
primitive pe R.
 x 2  e x , x  0
 x  1, x  0
primitive pe R.
 x 3 , x  0
 x  x , x  0
primitive pe R.
 x  5, x  1
6. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)=  2 . Să se arate că funcţia f admite
 3 x  1, x   1
primitive pe R.
 x 1
 , x 1
7. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)=  x  2 . Să se arate că funcţia f admite
ln x  2, x  1
primitive pe R.
 x 2  3 x  2, x  1
ln x, x 1
primitive.
x  1 ,x  0

9. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)=  1 . Să se arate că funcţia f admite
 x  1  x , x  0
primitive pe R.
1
10. Se consideră funcţia f: 0,    R , f(x)=1  . Să se arate că funcţia F: 0,    R ,
x2
1
F(x)= x  este o primitivă a funcţiei f.
x
x x
11. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)= xe . Să se arate că funcţia F: R  R, F(x)= ( x  1)e
este o primitivă a funcţiei f.
12. Se consideră funcţiile f,g: 0,    R , date prin f(x)= x  x ln x şi g(x)= 2x + ln x + 1. Să
2
se arate că f este o primitivă a funcţiei g.

1
2012
x 2
13. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)= e  3 x  2 . Să se arate că funcţia F: R  R,
F(x)= e x  x 3  2 x  1 este o primitivă a funcţiei f.
ln x
14. Se consideră funcţia f: 1,    R , f(x)= . Să se arate că funcţia g: 1,    R ,
x
1  ln x
g(x)= este o primitivă a funcţiei f.
x2
15. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)= e x  x 2  2 x . Să se arate că funcţia F: R  R,
x x3
F(x)= e   x 2  1 este o primitivă a funcţiei f.
3
x 1
16. Se consideră funcţiile f,F: 0,    R, f ( x)  e x  şi F(x)= e x  x  ln x . Să se arate
x
că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
17. Se consideră funcţia f: 0,1  R , f(x)= x  2 . Să se calculeze  f 2 ( x)dx .
1 
18. Se consideră funcţia f:  ,    R , f(x)= 2 x  1 . Să se calculeze f
2
( x)dx .
2 
1 1
19. Se consideră funcţia f: 0,    R , f(x) =  . Să se arate că
x 1 x  2
 ( x  1)( x  2) f ( x)dx  x  3x  C , x  0 .
2
1
20. Se consideră funcţia f: 0,    R , f(x)= x  . Să se determine  f ( x)dx .
x
 f  x  dx, x  0,   .
x2
21. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)= e . Să se determine
x2  2x  1
22. Se consideră funcţia f: R  R, f(x)= 2
. Să se determine  ( x 2  1) f ( x )dx .
x 1
23. Se consideră funcţia, f(x)= x
1004
 2012 . Să se determine  f ( x)dx .
x
x 2
24. Se consideră funcţiile f,g: 0,    R , date prin f(x)= x  ln x şi g(x)= . Să se
2x
arate că f este o primitivă a funcţiei g.
25. Se consideră funcţia f:  0,1  R , f(x)=1– x. Să se determine  f ( x )dx .
2
26. Se consideră funcţia f: 1,2  R , f ( x )  x  . Să se determine  f ( x)dx .
x
1 
27. Să se determine   x  3
x  dx .

28. Să se determine  ( x  x ) dx .
1
29. Se consideră funcţia f: 1,    R , f(x)= ln x 
. Să se arate că funcţia F: 1,    R,
x
F(x)=(x+1) ln x – x + 1 este o primitivă a funcţiei f.
30. Se consideră funcţiile f m :[0,2]  R definite prin f m  (2  x ) . Să se determine  f1 ( x ) dx .
n
2
2012
31. Se consideră funcţiile f m :[0,1]  R definite prin f m  x   x  (1  x ) . Să se determine
m m
 f ( x)dx .
2
 f ( x)dx .
m
32. Se consideră funcţiile f m : R  R definite prin f m  x  1 . Să se determine 1
33. Se consideră funcţiile f m :  0,1  R definite prin f m ( x )  m x  (m  m  1) x  1, unde

2 2 2
m  R. Să se calculeze  f ( x)dx.
1
m 1
34. Se consideră funcţiile f m :[0,1]  R definite prin f m  ( x  1)  e x . Să se determine
 f ( x)  e
x
0 dx .
xn 
35. Se consideră funcţiile f m :[0,1]  R definite prin f n ( x )  e , n  N . Să se
determine  f1 ( x )dx .

Bac Probleme Rezolvate Clasa 12

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bac Probleme Rezolvate Clasa 12

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză matematică clasa a XII-a – Bacalaureat – probleme rezolvate

D1: Fie I un interval şi f,F:I → R. FuncŃia F se numeşte primitivă a lui f dacă:

Formula de integrare prin părŃi.

Teorema de schimbare de variabilă:

∫ sin ϕ (x) ⋅ ϕ ( x)dx = − cos ϕ ( x) +C

D4: Fie F : I → R o primitiva a functiei continue f : I → R . Se numeste integrala definită a funcŃiei f de la

D5: Fie a, b ∈ R, a < b şi funcŃia continuă pozitivă f : [ a, b] → R + .

-O funcŃie f : [ a, b] → R continuă pe porŃiuni este integrabilă pe [a ,b] şi ∫ f ( x )dx = ∑ ∫ f (x )dx , unde

f i : [ ci −1 , ci ] → R , i = 1, p sunt funcŃiile asociate lui f.

∫ f ( x ) ⋅ g ′(x )dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) a − ∫ f ′( x ) ⋅ g (x )dx .

-Dacă ϕ : I → I este derivabila, cu derivata continuă şi f : I → R este continuă, dacă a ,b ∈ I , atunci

-Fie f , g : [ a, b ] → R continue a.i. g ( x ) ≤ f ( x ), (∀) x ∈ [a ,b ] .Dacă

-Fie f : [ a, b ] → R continuă. MulŃimea V = {( x, y, z ) ∈ R / 3

-Fie f : [ a, b ] → R o funcŃie derivabilă cu derivata continuă. Lungimea graficului funcŃiei este

egale şi atunci funcŃia este continuă pe R, deci admite primitive pe R.

c) Formula pentru calculul volumului este: Vol ( C f ) = π ∫ f 2 ( x ) dx . Avem

2. Se consideră funcŃiile f,F:R → R date prin f(x)=xex şi F(x)=(x−1)ex.

R. a) F ' ( x ) = ( x − 1) ' e x + ( x − 1) ( e x ) ' = e x + ( x − 1) e x = e x (1 + x − 1) = xe x .

 f ' ( t )  ( f ' ( t ) ) ⋅ f ( t ) − f ' ( t ) ⋅ ( f ( t ) ) ' f '' ( t ) ⋅ f ( t ) − f ' ( t ) ⋅ f ' ( t ) f ( t ) ⋅ f '' ( t ) − ( f ' ( t ) )

R. a) Determinăm continuitatea funcŃiei în punctul x0= −1. lim f ( x ) = lim e ⋅ e x = e ⋅ e −1 = e0 = 1 ;

lim f ( x ) = lim ( 2 + x ) = 2 − 1 = 1 ; lim f ( x ) = lim f ( x ) = 1 ⇒ funcŃia este continuă în x0= −1 şi este

continuă pe R, deci admite primitive pe R.

b) Volumul se calculează după formula: Vol ( C f ) = π

4. Se consideră funcŃia g :R→R, g(x)=(x+1)3 −3x2 −1.

5. Se consideră funcŃia : f :R → R, f(x)=x+e-x.

6. Se consideră funcŃia f :R→R, f (x) = x 2 + e x +1.

c) Să se arate că şirul care are termenul general I n =

14. Se consideră funcŃia f :[−4,4]→R, f ( x ) = 16 − x 2 .

15. Se consideră funcŃia f :[0,1]→R definită prin f ( x ) = e x x 2 + 1 .

17. Se consideră funcŃia f :(0,+∞)→R definită prin f (x)=lnx−x .

18. Se consideră funcŃia f : ( 0, +∞ ) → R, f ( x ) = e x + ln x .

b) Să se arate că orice primitivă a funcŃiei f este crescătoare pe (0,+∞).

20. Se consideră funcŃiile f,F:R→R definite prin f(x)=e−x şi F ( x ) =

( ) = ( − x ) '⋅ e− x = −e− x şi f '' ( x ) = (−e− x ) = − ( − x ) '⋅ (e− x ) = e− x . Cum e− x > 0, ∀x ∈ R ,

21. Se consideră funcŃia f : R→R, f ( x ) = 3x + 3− x .

24. Se consideră integralele I n =

25. Se consideră funcŃia f: R → R de forma f(x) = x3 + mx2 + nx + p unde m,n,p0R

a) Pentru m = 0, n = −3, p = 2, să se calculeze

b) Să se determine m,n,p0R ştiind că f ′(−1) = f ′(1) = 0 şi că

27. Se consideră funcŃia f :R→R, f (x)=x1004+2009x .

∫0 ( x + 1) g ( x )dx = ∫0 (1 + x ) (1 − x + x − x + ... + x − x )dx = ∫0 (1 − x ) dx =

34. Se consideră funcŃiile f, g:(0,+∞)→R, f (x)=x2+xln x şi g(x)=2x+lnx+1.

35. Se consideră funcŃiile f,F:R→R, f ( x ) = e x + 3x 2 + 2 şi F ( x ) = e x + x 3 + 2x − 1 .

R. a) F ' ( x ) = ( e ) '+ ( x ) '+ 2x '− 1'=e + 3 x + 2 = f ( x ) .

1. DeterminaŃi inversul lui 3̂ în Z11 în raport cu operaŃia de înmulŃire.

7. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 8 astfel încât xˆ + 3̂ = 0̂ .

Probleme propuse bacalaureat 2008

1. Se consideră inelul (Z6 ,+,A) , unde Z6 = 0, ˆ 1,

Rezolvări probleme bacalaureat 2007

1. DeterminaŃi inversul lui 3̂ în Z11 în raport cu operaŃia de înmulŃire.

5. DeterminaŃi yˆ ∈ Z 6 astfel încât 3̂ ⋅ yˆ = 3̂ .

7. DeterminaŃi xˆ ∈ Z 8 astfel încât xˆ + 3̂ = 0̂ .

8. CalculaŃi produsul elementelor inversabile faŃă de înmulŃire în Z5.

9. CalculaŃi 2̂ 2007 în Z12.

10.CalculaŃi 4̂ 2007 în Z8.

11.RezolvaŃi în Z5 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ + 4̂ = 3̂.

12.RezolvaŃi în Z6 ecuaŃia 4̂ ⋅ xˆ + 2̂ = 4̂.

13.RezolvaŃi în Z8 ecuaŃia 2̂ ⋅ xˆ = 4̂.

Fie pe R operaţia x y=axy-abx-aby+b(ab+1),  x,y R. Se cere:

1. Să se arate că,  x,y R x y=a(x-b)(y-b)+b;

13.Să se arate că   R încât  x R verifică x  =  x = ;

ales, spre exemplu A = ”an”;

b)2=a [("an"-b)2-c2]+ac2 se obţine (x-b)2=("an"-b)2 şi în final x="an", în condiţia

Exemplul (corespunzător alegerii a=1, b=5, c=5 şi d=2)