MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Petre Nãchilã Cãtãlin Nãchilã

MATEMATICÃ
Manual pentru clasa a XII-a
M3

Filiera vocaþionalã
Profil artistic
Specializãrile: arhitecturã, arte ambientale ºi design

SIGMA
 Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi
Tineretului nr. 1342/35 din 19.06.2007, în urma evaluãrii calitative ºi este
realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al
Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 5959 din 22.12.2006.

Referenþi: prof. univ. dr. Ion Iarca

conf. dr. Dinu Tãnase
Redactor: Dana Nãstase
Tehnoredactor: Camelia Cristea
Coperta: Cãtãlin Nãchilã, Ion Tilea

2007 – SIGMA
Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA. Nicio parte a
acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.

ISBN 978-973-649-363-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

NÃCHILÃ, PETRE
Matematicã : manual M3 : clasa a XII-a / Petre
Nãchilã, Cãtãlin Nãchilã. - Bucureºti : Sigma, 2007
ISBN 978-973-649-363-8
I. Nãchilã, Cãtãlin

51(075.35)

Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com

Manualele Sigma pot fi gãsite on-line ºi la

www.clopotel.ro ºi www.calificativ.ro
 CAPITOLUL I
PRIMITIVE

I.1. Probleme care conduc la noþiunea de primitivã

Analiza matematicã, ramurã importantã a matematicii, are la bazã studiul limitelor

ºi funcþiilor. Analiza matematicã cuprinde calculul diferenþial ºi integral, studiul
ecuaþiilor diferenþiale, al ecuaþiilor cu derivate parþiale, teoria funcþiilor de variabilã
realã, de variabilã complexã, analiza numericã, analiza funcþionalã, calculul
variaþiilor.
Calculul diferenþial ºi integral a fost creat de Isaac Newton (1642-1727) ºi Gottfried
Wilhelm Leibniz (1646-1716), care au elaborat reguli generale de derivare ºi integrare
ºi pe care le-au aplicat în mecanicã ºi geometrie. Contribuþii importante la dezvoltarea
analizei matematice au avut: Jean Bernoulli (1667-1748), Leonhard Euler (1707-
1783), Joseph Lagrange (1736-1813), Brook Taylor (1685-1731), Joseph Fourier
(1768-1830), Jacopo Riccati (1676-1754), Karl Gauss (1777-1855), Augustin
Cauchy (1789-1857), Niels Abel (1802-1829), Gaston Darboux (1842-1917),
Lejeune Dirichlet (1805-1859), Emile Picard (1856-1941), Emile Borel (1871-1956).
Dintre matematicienii români enumerãm: Dimitrie Pompeiu (1873-1954), Traian
Lalescu (1882-1929), Simion Stoilow (1887-1961), Miron Nicolescu (1903-1974),
Caius Iacob (1912-1992), Gheorghe Marinescu (n. 1919).

În studiul capitolului „Derivate” s-a arãtat cã, fiind datã o funcþie f : I  Z

derivabilã pe intervalul I, se poate determina o funcþie f ' : I  Z numitã derivata
funcþiei f.
În multe probleme practice apare necesitatea determinãrii funcþiilor a cãror
derivatã este o funcþie datã.

1. Sã se determine funcþia F : Z  Z pentru care panta tangentei în

punctul M (x , f (x )) de pe graficul lui f este f (x) = –2sinx, ¼x i Z ºi care

 
trece prin punctul A  , 2 .
3
Funcþiile F : Z  Z cu proprietatea F(x) = –2sinx, ¼x i Z, sunt date de
F(x) = 2cosx + C, unde C este o constantã realã arbitrarã. Deoarece graficul lui F

 
conþine punctul A 3 , 2 , rezultã C = 1. Funcþia este F(x) = 2cosx + 1.
2. Un mobil se deplaseazã rectiliniu în intervalul de timp [0, 20] cu viteza
v(t) = 3t2 – 2t + 3, ¼t i [0, 20]. ªtiind cã s : [0, 20]  Z este funcþia spaþiu ºi cã
s(0) = 0, se cere sã se determine s(20).

3
 Avem s(t) = v(t) pentru orice t i [0, 20]. Trebuie deci determinatã funcþia
s : [0, 20]  Z cu proprietãþile s(t) = 3t2 – 2t + 3, ¼t i [0, 20] ºi s(0) = 0. Rezultã
imediat cã s(t) = t3 – t2 + 3t + C, ¼t i [0, 20], unde C este o constantã realã arbitrarã.
Din condiþia s(0) = 0 rezultã C = 0 ºi atunci s(t) = t3 – t2 + 3t, ¼t i [0, 20]. Deducem
cã s(20) = 7660.
3. Se considerã un mediu având temperatura constantã T0 = 30°C, în care se
scufundã un corp având temperatura iniþialã de 150°C. Se presupune cã viteza de
rãcire a corpului, la orice moment dat t, este direct proporþionalã cu diferenþa dintre
temperatura T(t) a corpului ºi temperatura T0 a mediului. Sã se determine dupã cât
timp temperatura corpului ajunge la 90°C, dacã într-un minut temperatura a coborât
la 120°C.
Vom nota cu k factorul de proporþionalitate.
Avem T(0) = 150°. Din ipotezã avem T (t) = k(T0 – T(t)), care se scrie sub formele
T (t )
echivalente  k , [ln(T (t )  T0 )  kt ]  0 pentru orice t i I = [0, t0]. Obþinem
T0  T (t )
ln(T(t) – T0) + kt = C pentru orice t i I. Deoarece T(1) = 120°, rezultã C = k + ln90
ºi avem ln(T(t) – T0) = –kt + k + ln90. Dacã T(1) = 90, atunci ln60 = –kt1 + k + ln90
k  ln 3
ºi deci t  2 (minute).
1
k

1. Sã se determine funcþia F pentru care panta tangentei în punctul

M(x, f(x)) de pe graficul lui f este indicat în fiecare caz, iar F trece prin punctul
(sau punctele) indicat (indicate):
a) f(x) = 2x + 1, µx i Z, A(0, 2);
b) f(x) = –3x2 + 4x – 1, µx i Z, A(–1, 1);
c) f(x) = |x|, µx i Z, A(–2, 1), B(4, 3).

2. Un mobil se deplaseazã în intervalul de timp [0, 10] cu viteza v(t) = 4t3 + 2t + 2,

µt i[0, 10]. ªtiind cã s :[0,10]  Z este funcþia spaþiu ºi cã s(0) = 0, sã se determine s(5)
ºi s(10).

4
 I.2. Primitivele unei funcþii
În toate exemplele prezentate anterior s-a considerat o funcþie f : I  Z, I inter-
val inclus în Z ºi s-a cerut determinarea unei funcþii F : I  Z, având proprietatea
F (x) = f (x), ¼x i I. Problema determinãrii funcþiei F se descompune de fapt în trei
probleme:
a) o problemã de existenþã (trebuie demonstrat cã funcþiile F existã);
b) gradul de generalitate a soluþiei (trebuie studiat dacã soluþia este unicã sau
sunt mai multe soluþii);
c) determinarea funcþiei f.
În cazul punctului b), sã presupunem cã existã funcþiile
F1, F2 astfel încât F1( x)  f ( x ), F2( x)  f ( x ), x  I . Obþi-
nem imediat cã (F2(x) – F1(x)) = 0 ºi deci F2(x) = F1(x) + C,
unde C este o constantã realã arbitrarã. În concluzie, dacã
existã o funcþie F, atunci existã o infinitate de funcþii care
diferã de F printr-o constantã realã arbitrarã. Toate
primitivele se obþin din F printr-o „deplasare” paralelã cu Fig. 1
axa Ox (figura 1).
De problemele puse anterior se ocupã calculul integral (denumire propusã în
1690 de Jacques Bernoulli).

Definiþie. Fie I interval inclus în Z ºi fie funcþia f : I  Z . Spunem cã funcþia f

admite primitive pe I dacã existã F : I  Z astfel încât F este derivabilã pe I ºi
F '( x)  f ( x),  x  I .
Funcþia F se numeºte primitiva lui f (sau antiderivata) pe intervalul I.

Procedeul (operaþia) prin care se determinã primitivele unei funcþii se numeºte integrare
(antiderivare). Denumirile vin din limba latinã: „primitivus”–cel dintâi, „integrare”–
restabilire, întregire.

1. f : Z  Z, f ( x )  2 x  1, F ( x )  x 2  x .
2
2. f : (0,  )  Z, f ( x )  , F ( x )  2ln x .
x
3. f : Z  Z , f ( x )  2sin x cos x , F ( x )   sin 2 x .

Observaþii.
Dacã o funcþie f admite „o” primitivã F pe intervalul I, atunci f admite „mai multe”
primitive. De exemplu, funcþia f : Z  Z, f ( x )  2 x  1 , admite pe Z ºi primitivele
x 2  x  1, x 2  x  2, x 2  x  2 3 , etc..

5
 Determinarea unei primitive este, în unele cazuri, problemã fãrã „soluþie” (în sensul cã,
deºi primitiva existã, aceasta nu se poate exprima cu ajutorul funcþiilor elementare cunoscute:
polinomiale, raþionale, putere, radical, exponenþiale, logaritmice, trigonometrice). De exemplu,
sin x 2
funcþiile f1 : Z  Z, f1( x )  sin x 2 ; f 2 : Z*  Z, f2 ( x )  ; f3 : Z  Z, f 3 ( x )  e  x .
x
Dacã I  [ a, b]  Z , prin derivata lui F în x  a , respectiv x  b , înþelegem derivata
la dreapta în x  a , respectiv derivata la stânga în x  b .

Teoremã. Dacã F1 , F2 : I  Z sunt douã primitive definite pe intervalul I  Z ale

funcþiei f : I  Z , atunci acestea diferã printr-o constantã (existã c Z astfel încât
F1 ( x )  F2 ( x )  c,  x Z ).

Demonstraþie. Deoarece F1 ºi F2 sunt derivabile pe I ºi F1'  F2'  f rezultã cã F1  F2

este derivabilã pe I ºi  F1  F2  '( x )  F1' ( x )  F2' ( x )  0 pentru orice x Z . Deci existã
c Z astfel încât F1  F2  c .

Notaþii. F ( I )   f : I  Z , C   f : I  Z f constantã .

Observãm cã C  F ( I ) . Pe F ( I ) introducem douã operaþii:

 „adunarea funcþiilor”: f  g : I  Z datã de ( f  g )( x )  f ( x )  g ( x ),  x  I ;

 „înmulþirea cu scalari”: f : I  Z datã de (f )( x )  f ( x ),  x  I ,  Z .

Dacã F  F ( I ) ºi G  F ( I ), F  , G   ºi  Z definim urmãtoarele operaþii:
F  G   f  g : I  Z f  F , g  G , F  f : I  Z f  F  .
Dacã F   f 0  , atunci F  G   f0   G   f 0  g g  G .

Se demonstreazã (prin dublã incluziune) urmãtoarele egalitãþi de mulþimi:

1. C  C ,   Z * ; 2. C  C  C .
Observaþie.
Dacã F0 : I Z este o primitivã a lui f : I Z , atunci orice altã primitivã este de forma
F0  C , C Z . De aceea, în loc de „f admite primitivã” vom spune „f admite primitive”.

Definiþie. Fie f : I  Z o funcþie care admite primitive pe intervalul I  Z . Mulþimea

tuturor primitivelor lui f pe intervalul I se numeºte integrala nedefinitã a lui f ºi se noteazã

 f ( x )dx . Dacã F este o primitivã a lui f avem  f ( x )dx  F ( x )  C .

Notaþia a fost introdusã în 1675 de Wilhelm Leibniz.

6
 Observaþie.
Definiþia primitivei unei funcþii poate fi extinsã ºi la funcþii definite pe reuniuni finite de
intervale disjuncte. În acest caz, însã, nu orice douã primitive diferã printr-o constantã.

Fie funcþia f : Z  {1}  Z, f ( x )  2 x  3 . Douã primitive ale lui f sunt

 x2  3x  1, x  1  x2  3x, x  1
F1 , F2 : Z  {1}  Z date de F1 ( x )   2 , F2 ( x )   2 .
 x  3x  2, x  1  x  3x  4, x  1
1, x  1
Atunci F1 ( x )  F2 ( x )   .
 2, x  1
Teoremã. Fie funcþiile f , g : I  Z care admit primitive pe I ºi fie  Z* . Atunci
funcþiile f  g ºi f admit primitive pe I ºi au loc relaþiile:

a)   f ( x )  g ( x )  dx   f ( x )dx   g ( x )dx ; b)  f ( x )dx   f ( x )dx ;

c)  f ( x ) dx   f ( x ) dx  C .

Demonstraþie. Fie F ºi G primitive ale lui f, respectiv g. Atunci F ºi G sunt derivabile pe

I ºi F '  f , G '  g ; deci F  G, F sunt derivabile pe I ºi ( F  G )'  F ' G '  f  g ,
(F )'  F '  f . Rezultã cã F  G este o primitivã a lui f  g , iar F este o primitivã a
lui f . Avem deci  f ( x)dx  F ( x)  C ,  g( x)dx  G( x)  C ,   f (x )  g (x ) dx  F ( x) 
G( x) C ,  f ( x)dx  F (x) C ºi atunci  f ( x)dx   g( x)dx  F ( x) C  G( x)  C 
 ( F ( x )  G ( x ))  (C  C )  F ( x )  G ( x )  C    f ( x )  g ( x )  dx,   f ( x ) dx 
  ( F ( x )  C )  F ( x )  C  F ( x )  C    . f ( x ) dx
Observaþie. Pentru egalitatea  f ( x )dx    f ( x )dx este esenþial faptul cã   0 .
Dacã  0 avem f ( x)  0 pentru orice x  I ºi o primitivã a lui f este funcþia constantã 0.
Avem  f ( x )dx  0  C  C , iar   f ( x ) dx  0  F ( x ) F primitivã a lui f   {0} . În
acest caz avem   f ( x )dx   f ( x )dx (incluziune strictã).

Observaþii.
Proprietãþile a) ºi b) din teorema anterioarã aratã cã integrala nedefinitã este
liniarã pe mulþimea funcþiilor ce admit primitive pe intervalul I.
Rezultatul din teorema precedentã poate fi extins astfel:
„Fie f1, f2, ..., fn : I  Z, n i q, n U 2, funcþii ce admit primitive pe intervalul I, iar
n
1, 2, ..., n i Z*, n fixat. Atunci funcþia i fi  1 f1  2 f2  ...  n fn admite primitive
i 1
ºi  (1 f1( x)  2 f2 ( x )  ...  n f ( x))dx  1 f1( x)dx  2  f2 ( x)dx  ...  n  f n ( x)dx ”.
Enunþaþi teorema corespunzãtoare referitoare la funcþiile derivabile.

7
 Tabel de integrale nedefinite

Nr. Funcþia Integrala nedefinitã

crt.
x n 1
1. f : Z  Z, f ( x )  x n , n  q n
 x dx  C
n 1

2. f : I  Z, I  (0, ), f ( x )  x a , a  Z  {1} a x a 1

 x dx  a 1
C

1 dx
3. f : I  Z, I  (0, ), f ( x )    ln x  C
x x
1 dx
4. f : I  Z, I  (,0), f ( x )    ln( x )  C  ln x  C
x x
ax
5. f : Z  Z , f ( x )  a x , a  0, a  1  a x
dx  C
ln a
1 dx 1 xa
6. f : I  Z, f ( x )  , a  0, I  Z  {a, a}  x 2  a 2  2 a ln x  a  C
x  a2
2

1 dx 1 x
7. f : Z  Z, f ( x )  ,a0  x 2  a2  a arctg a  C
x  a2
2

8. f : Z  Z, f ( x )  sin x  sin x dx   cos x  C

9. f : Z  Z, f ( x )  cos x  cos x dx  sin x  C
1  (2k  1)   dx
f : I  Z, f ( x )  , I Z k  m
10.
cos2 x  2   cos2 x  tg x  C
1 dx
11. f : I  Z, f ( x ) 
sin x 2
, I  Z  k  k  m  sin 2 x   ctg x  C
 (2k  1)  
12. f : I  Z, f ( x )  tg x , I  Z  
 2
k  m

 tg x dx   ln cos x  C
13 f : I  Z, f ( x )  ctg x , I  Z  k  k  m  ctg x dx  ln sin x  C
1 dx
14. f : Z  Z, f (x ) 
2
x a 2
,a0 
x a2 2 
 ln x  x 2  a2  C
1
f : I  Z, f ( x )  , dx
15. x  a2
2
  ln x  x 2  a2  C
x  a2
2

a  0, I  ( ,  a) sau I  (a,  )

1 dx x
16. f : I  Z, f ( x )  , a  0, I  ( a, a)   arcsin C
a2  x 2 a2  x 2 a

8
 Probleme rezolvate 1. Sã se calculeze primitivele urmãtoarelor funcþii:
2 5 3
a) f ( x )  4 x 3  3x 2  , x 0; b) f ( x )   , x  ( 2,2) ;
x 2
x 4 4  x2
6 3 3  
c) f ( x )   , x 3; d) f ( x )  2
 2 tg x, x   0,  ;
2
x 9 x2  9 sin x  2
1 2  2 2 5
e) f ( x )   2
, x   ,  ; f) f ( x )  3e 2 x  , x  1 .
4  9x 2 16 x  25  3 3 x 1

3 2 dx x4 x3
Soluþii. a)  f (x)dx  4 x dx  3 x dx  2  4   3  2ln x C  x4  x3  2ln x C
x 4 3
dx dx 1 x x 5 x x
b)  f (x)dx  5 x2  22  3 2
2 x
 5  arctg  3arcsin C  arctg  3arcsin C
22 2 2 2 2 2
dx dx 6 x 3 x 3
c)  f (x)dx  6
2
x 3 2
3
x 32 2
 ln
2 3 x 3
3ln x  x2 9 C  ln
x 3 
3ln x  x2 9 C 
dx
d)  f ( x) dx  3 sin 2 x  2 tg x dx  3ctg x  2ln cos x  C  3ctg x  2ln(cos x)  C
5
x
1 dx 1 dx 1 x 1 1 4 C 
e)  f ( x )dx       arcsin   ln
3  2 2 8 2  5 2 3 2 8 5 5
2 x   2 x
  x 4 3 4 4
 3
1 3x 1 4x  5
 arcsin  ln C
3 2 20 4x  5
2x dx 3 2x
f)  f (x)dx  3 e dx  5  e  5ln( x  1) C
x 1 2
2. Sã se determine a, b Z astfel încât f sã admitã primitive pe Z , unde
 3x 2  2 x  a, x T 0
f ( x)   .
x
 e  b, x  0
 x 3  x 2  ax  C , x T 0
Soluþie. O primitivã a lui f este de forma F ( x )   . Deoarece F
x
e  bx  C1 , x  0
este derivabilã în 0 rezultã cã F este continuã în 0 ºi deci lim F ( x )  F (0)  lim F ( x ) ,
x 0 x 0
adicã C  C1 . Deoarece F este derivabilã în 0 rezultã cã Fs' (0)  '
Fd (0) Z , adicã

lim 3 x 2  2 x  a  lim e x  b  a  b  1 . Deci primitiva lui f este de forma

   
x 0 x 0
 x 3  x 2  ax  C , x T 0
F ( x)   , unde a, C Z .
x
e  (a  1) x  C , x  0

9
 2 x
3. Sã se determine a, b Z astfel încât F : Z  Z , F ( x )  ( a sin x  b cos x )e , sã
2 x
fie o primitivã a funcþiei f ( x )  e sin x .

Soluþie. F '( x )  f ( x ),  x  Z  [ (2a  b)sin x  (a  2b)cos x ]e  x  e  x sin x ,

2 2

2 1
 x  Z  (2a  b)  1, a  2b  0  a   , b   .
5 5

1. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

3 2
a) f ( x )  x 5  4 x 3   , x 0; b) f ( x )  3 x  4 3 x , x  0 ;
x x2
1 5 3
c) f ( x )   x ,x 0; d) f ( x )  3e 3 x  4e 2 x , x Z ;
x 2
  8 6  
e) f ( x )  2 tg 2 x  3ctg 3x , x   0,  ; f) f ( x )  2
 2
, x   0,  ;
 6 cos 4 x sin 2 x  8
1 5 x2  4  2
g) f ( x )   , x  2 ; h) f ( x )  ,x2;
2 x  4 3x  6 x2  4
2
 x x 1  sin3 x  
i) f ( x )   sin  cos  , x  Z ; j) f ( x )  , x   0,  ;
2
 2 2 sin x  2
2x2  3 4  2 x2  4
k) f ( x )  , x  2 ; l) f ( x )  , x Z ;
x 2
 4 x2  1
  x2  4
2 2  
m) f ( x )  x ( x  a)( x  b), x Z ; n) f ( x )  tg x  ctg x , x   0,  ;
 2
2
m n
o) f ( x ) 
2
2 x  2 x 2
 
, x  0, 2 ; p) f ( x ) 
x x 
, x  0, m, n q* .

4x 4 x

2. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

1 1
2e x  3x , x T 0  , x T1
a) f : Z  Z, f ( x )   ; b) f : Z  Z, f ( x )  
 x x2 ;
2
 x  2 x  1, x  0 1  x , x  1

   
 2  3  tg x, x   ,0 
 , x T0      2 
c) f :Z Z, f (x)   x2 1 ; d) f :   ,   Z, f ( x)   ;
2  x, x  0  2 2 sin x  3cos x, x  0,  
   2
 
2
e) f :  0,4 Z, f ( x)  x  x2  4x  4 ; 
f) f :  3,4 Z, f ( x)  min x  4, x  2 . 
10
 I.3. Operaþii cu funcþii care admit primitive
În cele ce urmeazã vom determina primitivele unor funcþii pornind de la primitivele
cunoscute ale altor funcþii folosindu-ne de compunerea unei funcþii f cu o funcþie g : Z  Z ,
g(x) = ax + b, a, b i Z, a @ 0.
Vom determina unul sau mai mulþi parametri astfel încât anumite funcþii sã admitã primitive.
Fie funcþiile f, g : Z  Z, f(x) = x3, g(x) = 3x – 2. Ne propunem determinarea unei
primitive a funcþiei h : Z  Z, h(x) = (3x – 2)3. Observãm h  f  g . O primitivã a funcþiei f
x4 1 (3x  2) 4 1
este F (x)  C , iar o primitivã a lui h este H (x)    C  (3x  2) 2  C .
4 3 4 12
Generalizarea este datã de urmãtoarea teoremã:

Teoremã. Fie I _ Z un interval ºi funcþia f : I  Z o funcþie care admite o primitivã

1
F : I  Z a lui f. Fie a, b i Z, a @ 0. Atunci  f (ax  b)dx  a F (ax  b)  C .

Demonstraþie. Considerãm funcþia g : J  Z, J interval, unde g(x) = f(ax + b).

Atunci funcþia f  g : J  Z admite primitiva G : J  Z datã de G( x )  1 F (ax  b) .
a
1
Într-adevãr, G ( x )  (ax  b)  F (ax  b)  f (ax  b) .
  
a

1.  (4x  1)2 dx  1 (4 x  1)3  C .

12

2.  (2x  3)3dx   1 (2 x  3)4  C .

8
1 1 1
 
3.  2x  1 dx  2 ln(2x  1)  C , x  2 ,  .

4.  sin(3x  2)dx   1 cos(3x  2)  C .

3

Probleme rezolvate
1. Fie funcþiile f, g, h : Z  Z, g(x) = (x + a)f(x), h(x) = xf(x + a), a i Z*.
a) Sã se demonstreze cã, dacã g ºi h admit primitive pe Z, atunci f admite primi-
tive pe Z.
b) Sã se determine o primitivã a lui f cu ajutorul primitivelor lui g ºi h.
Soluþie. a) Fie G o primitivã a lui g ºi H o primitivã a lui h. Pentru orice x i Z
avem g(x + a) – h(x) = (x + 2a)f(x + a) – xf(x + a) = 2af(x + a) ºi atunci
f ( x)  1  g ( x)  h( x  a)  . O primitivã a funcþiei x  h(x – a) este x  H(x – a).
2a
1
Deci o primitivã a lui f este F ( x )  G( x)  H ( x  a)  .
2a

11
 2. Calculul primitivelor unei funcþii definitã pe subintervale
Considerãm o funcþie f : I  Z care admite primitive pe intervalul I. Fie A _ I,
A = {a1, a2, ..., an} _ I cu a1 < a2 < ... < an, n i q* fixat. Vom considera intervalele
I1 = I O (–, a1], I2 = (a1, a2], ..., In = (a1, an], In+1 = I O (an, ).
Pe fiecare interval Ik, funcþia f admite primitiva Fk(x) = F(x) + Ck, unde F este
primitiva lui F (pe intervalul I ).
În orice punct a i A avem F(a) = F(a – 0) = F(a + 0).
Dacã a este extremitatea stângã a lui I avem F (a)  lim F ( x ) .
x a
x a

Dacã a este extremitatea dreaptã a lui I avem F (a)  lim F ( x ) .

x a
xa

Constantele Ck existã deoarece funcþia Fk ºi restricþia lui F la intervalul Ik au

aceeaºi derivatã. Funcþia F fiind derivabilã este ºi continuã (deci este continuã ºi în
punctele lui A).
a) Sã se determine  2x  6 dx , x  Z .
 2 x  6 , x T 3
Soluþie. Avem f ( x)   .
 2 x  6, x  3
Considerãm intervalele I1 = (–, 3], I2 = (3, ). Pe aceste intervale avem urmã-
toarele primitive F1: I1  Z, F2 : I2  Z, F1(x) = –x2 + 6x + C1, F2(x) = x2 – 6x + C2.

 x 2  3x  C , x T 3
O primitivã a lui f pe Z va fi de forma F ( x)   .
2
 x  6 x  18  C , x  3
Observaþie. Dacã avem de calculat  f ( x)dx , f continuã pe intervalul I _ Z, este
suficient sã verificãm doar condiþiile de continuitate ale funcþiei F în punctele a1, a2,
..., an (aceste condiþii dau relaþiile între constante fãrã a mai fi necesarã verificarea
derivabilitãþii în aceste puncte).
b) Sã se determine a, b i Z astfel încât funcþia f : Z « Z,
3x 2  2 x  1, x T 0

f ( x)  ax  1, x  (0, 1] sã admitã primitiva F pe Z.
bx  2, x  1
  3 2
 x  x  x  C1 , x T 0
 2
Soluþie. O primitivã F : Z « Z este de forma: F ( x )   ax  x  C2 , x  (0, 1] .
2
 2
 bx
 2  2x  C3 , x  1

12
 Din condiþiile F(0) = F(0 – 0) = F(0 + 0), F(1 – 0) = F(1) = F(1 + 0) obþinem

C1 = C2, a  1  C2  b  2  C3 .
2 2
Deoarece F este derivabilã în 0 ºi 1 rezultã cã Fs(0)  Fd(0) .
Fs(1)  Fd(1) , adicã lim(3x2  2x  1)  lim(ax  1) ºi lim(ax  1)  lim(bx  2) .
x 0 x 0 x1 x 1

 3 2
x  x  x  C , x T 0
 2
Obþinem b = a + 3 ºi deci F ( x)   ax  x  C , x  (0, 1] .
2
 2
 (a  3) x
 2x  9  C , x  1, a  Z
 2 2

3. Sã se determine a, b i Z astfel încât funcþia F : Z « Z, F ( x)  x x  a  x  b ,

sã fie primitiva unei funcþii f : Z « Z.
Soluþie. Vom analiza trei cazuri.
Observãm cã F este continuã pe Z pentru orice a, b i Z.

 x 2  ax  x  b , x  a

Cazul 1: a < b. Atunci avem F ( x)   x 2  ax  x  b , x  [a , b] .
 2
 x  ax  x  b , x  b

2x  a  1, x  a

Avem F ( x)  2 x  a  1, x  (a , b) .
2 x  a  1, x  b

Funcþia F este derivabilã în a ºi b dacã ºi numai dacã lim(2x  a  1)  lim(2x  a  1),
xa xa

lim(2 x  a  1)  lim(2 x  a  1)  a  1  a  1 , 2b – a + 1 = 2b – a – 1 (imposibil).

x b x b

2
 ( x  a) , x  a

Cazul 2: a = b. Avem F ( x )   2
ºi deci
( x  a) , x U a

 2( x  a), x  a
F ( x)   .
 2( x  a), x  a
Deoarece Fs(a)  Fd(a)  0 , rezultã cã F este derivabilã pe Z ºi obþinem
 2( x  a) , x  a
f ( x)   , adicã f ( x)  2 x  a .
 2( x  a) , x U a

13
  x 2  ax  x  b , x  b

Cazul 3: a > b. Avem F ( x)    x 2  ax  x  b , x  [b , a] .
 2
 x  ax  x  b , x  a
2 x  a  1, x  b

Rezultã cã F ( x)  2 x  a  1, x  (b , a) .
2 x  a  1, x  a

Atunci Fs(b)  Fd(b), Fs(a)  Fd(a)  2b  a  1  2b  a  1 , –a – 1 = a – 1
(imposibil).
Rezultã cã F admite primitive pe Z ® a = b.

1. Sã se determine urmãtoarele integrale nedefinite:

a)  sin 2xdx , x  Z ; b)  sin(2 x  3)dx, x  Z ;
c)  cos 4 xdx, x  Z ; d)  e 2x 1dx , x  Z ;
1 dx , x  1
e)  e 2x 1dx , x  Z ; f)  .
x 1
2. Determinaþi urmãtoarele integrale nedefinite ºi intervalul maxim de definiþie:

b)  1 dx , a  Z* ;
*
a)  (ax  b)n dx, a  Z , n  q* ;
ax  a
1
c) 4
 x dx ; d) 3
 x dx ; 2
e)  x  x  x dx .
3. Sã se determine a, b Z astfel încât urmãtoarele funcþii sã admitã primitive
pe domeniul maxim de definiþie:

 x 2  3x  2  a  2 x, x T 0
 , x 1
a) f : Z  Z, f ( x )   x 1 ; b) f : Z  Z, f ( x )  
0, x  (0,1) ;
a, x  1 ln x  b, x U 1
 
 x 4  ax  a, x < 0
x2  ax, x T1 
c) f : Z  Z, f ( x)   ; d) f : Z  Z, f ( x )  2, x  0 .
3 2
x  a x  b, x  1 ln( x  1)  b, x > 0


4. Sã se determine a, b, c Z astfel încât F sã fie primitiva lui f în urmãtoarele cazuri:

a) f , F : Z  Z , F ( x )  a cos x  x 2  2 x  b, f ( x )   sin x  2 x  2 ;

14
   1 1
b) f , F :  0,   Z, F ( x )  3 x  a tg x  b ctg x  c, f ( x )   2 2
;
 2 33 x 2 sin x cos x
sin x
c) f , F : (0,  )  Z, F ( x )  a x sin x  b cos x , f ( x )   x cos x  sin x ;
2 x
ax 2  bx  c 3x 2  2 x  5
d) f , F :  3,    Z, F ( x )  , f ( x)  .
x2  4x  3 x2  4 x  3
2
 
5. Sã se determine a, b Z astfel încât F : Z  Z sã fie primitiva unei funcþii
f : Z  Z în cazurile:

 x 2  2 x, x T 0
a) F ( x )   ; b) F ( x )  x 2  x  a  x  b .
 ax  b, x  0

 x
 tg
a arctg 2 , x  [0, )
6. Sã se determine a, b, c astfel încât funcþia F ( x )  
 3 sã fie o

  c, x  
1 b
primitivã a funcþiei f :[0, ]  Z, f ( x )  .
2  cos x

7. Sã se determine o primitivã F : Z  Z a funcþiei f : Z  Z, f ( x )  x x  2 , având

proprietatea F (1)  1 .
 1 
8. Sã se determine a, b Z astfel încât funcþia F :   ,   Z, F (x)  (ax  b) 2x  1
 2 
 1 
sã fie o primitivã a funcþiei f :   ,    Z, f ( x )  2 x  1 .
 2 

15
 I.4. Funcþii care admit primitive.
Funcþii care nu admit primitive
În acest paragraf vor fi date câteva criterii privind existenþa primitivelor unor anumite
categorii de funcþii. Se va face legãtura între noþiunea de primitivã, pe de o parte, ºi noþiunile
de continuitate, respectiv proprietatea lui Darboux, pe de altã parte.

Teoremã. O funcþie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.

Demonstraþie. Dacã F : I  Z este o primitivã a lui f pe intervalul I, atunci F este

derivabilã ºi F '  f . Conform teoremei lui Darboux, derivata oricãrei funcþii derivabile
are proprietatea lui Darboux.

Observaþie. Dacã f : I  Z este o funcþie astfel încât imaginea ei f ( I )  f ( x ) | x  I 
nu este interval, atunci f nu admite primitive.
Într-adevãr, dacã f ar admite primitive, atunci f ar avea proprietatea lui Darboux ºi
atunci f ( I ) ar fi interval.
Exerciþiul rezolvat 1. Sã se demonstreze cã urmãtoarele funcþii nu admit primitive
pe Z :  1, x  0
  x , x  {
a) f : Z  Z, f ( x )  [ x ] ; b) f ( x )  sgn x  0, x  0 ; c) f ( x )   .
3
1, x  0  x , x  Z  {

Soluþii. a) Im f  f (Z )  m nu este interval; b) f (Z )  {1,0,1} nu este interval;
c) f are proprietatea Darboux pe intervalul I dacã, pentru orice a, b  I , a  b ºi orice 
cuprins între f ( a) ºi f ( b) existã c  ( a, b) astfel încât f (c )   . Luãm a  3, b  5 .
 
Atunci f (a)  3 3 , f (b)  5 5 . Luãm   8  3 3, 5 5 . Dacã c { , f (c )  8 ,
rezultã c  8  3, 5 . Dacã c  {, f (c )  8 , rezultã cã c3  8 , adicã c  2
 
(contradicþie). Deci f nu are proprietatea lui Darboux ºi deci f nu admite primitive.
Exerciþiul rezolvat 2. Sã se dea exemple de funcþii f, g definite pe un interval I astfel
încât f ºi g sã nu admitã primitive pe I, dar f  g , respectiv f  g , sã admitã primitive pe I.
 2, x  {  2, x  {
Soluþie. Funcþiile f , g : Z  Z, f ( x )   , g ( x)   nu admit
 2, x  {  2, x  Z  {
primitive pe Z deoarece Im f  Im g  {2,2} nu este interval. Deoarece ( f  g )( x)  0 ,
f ( x ) g ( x )  4,  x Z , atunci f  g admite primitiva c, c Z , iar f  g admite
primitiva 4 x  c, c Z .

Teoremã. Orice funcþie f : I  Z continuã pe intervalul I admite primitive pe I.

Demonstraþia teoremei va fi fãcutã în capitolul urmãtor.

16
 Exerciþiul rezolvat 3. Sã se determine  Z astfel încât f sã admitã primitive pe Z ,

 1
sin , x  0
unde f ( x )   x .
, x  0
Soluþie. Observãm cã f nu este funcþie continuã (nu existã lim f ( x ) ). Avem
x 0
 2 1' 1 1 1  2 1' 1
 x cos   2 x cos  sin ºi deci sin x   x cos x   2 x cos x . Funcþia g : Z  Z ,
 x x x  
 1
2 x cos , x  0 1
g (x)   x este continuã pe Z . Într-adevãr,, 0 T 2 x cos T 2 x ,  x  0 ,
0, x  0 x

aratã cã lim g ( x )  0  g (0) . Deci g admite o primitivã G ºi atunci o primitivã a lui f este
x 0
 2 1
 x cos  G ( x )  c, x  0
de forma F ( x )   x . Din condiþia de derivabilitate în x  0 rezultã
G (0)  c, x  0

1
x 2 cos  G ( x )  G (0)
x  1 G ( x )  G (0) 
F '(0)  lim  lim  x cos     g (0)  0 .
x 0 x x 0  x x 
Deoarece F '(0)  f (0)   rezultã   0 .
Observaþii. Existã funcþii care nu sunt continue, dar admit primitive.
Dacã f , g : I  Z sunt continue pe I, atunci funcþiile min( f , g ) ºi max( f , g ) admit
primitive (deoarece sunt funcþii continue).
Exerciþiul rezolvat 4. Sã se determine  Z astfel încât f sã admitã primitive pe Z ,
 (2 x  3)e x , x  0
unde f ( x )   .
 , x  0
(2 x  3)e x , x  0 0, x  0
Soluþie. Fie funcþiile g ( x )   , h( x )   . Observãm cã
3, x  0   3, x  0
lim g ( x )  3 ºi deci g este continuã pe Z . Rezultã cã g admite primitive pe Z . Funcþia f
x 0

admite primitive pe Z dacã ºi numai dacã funcþia h admite primitive pe Z , adicã dacã ºi
numai dacã   3  0    3 .

Teoremã. Fie funcþia f :[a, b]  Z ºi c  ( a, b) . Dacã f admite primitive pe [a, c] ºi

admite primitive pe [c, b] , atunci f admite primitive pe [a, b] .

Demonstraþie. Fie F1 :[a, c ]  Z primitiva lui f pe [a, c] ºi F2 :[c, b]  Z primitiva

lui f pe [c, b] . În cazul în care existã, primitiva lui f pe [a, b] are forma

17
  F ( x ), x  [a, c]
F ( x)   1 . Funcþia F e continuã în x  c dacã ºi numai dacã
 F2 ( x )  , x  (c, b]
lim F ( x)  F (c)  lim F ( x)  F1(c)  F2 (c)     F1(c)  F2 (c) . Avem F '( x)  f ( x)
xc xc
F1( x)  F1(c)
pentru orice x [a, b] {c} . Demonstrãm cã F '(c)  f (c) . Avem: Fs' (c)  lim 
xc x c
F2 ( x )    F1(c) F ( x )  F2 (c)
 ( F1 )'s (c )  f (c ) , Fd' (c)  lim  lim 2  ( F2 )'d (c )  f (c )
x c x c x c x c
ºi deci F '(c )  f (c ) .

Exerciþiul rezolvat 5. Sã se determine o primitivã a funcþiei f : [ 2, 2]  Z ,

f ( x ) | x  1|  | x  1|  | 2 x | 2 .
Soluþie. Observãm cã f este o funcþie continuã (fiind sumã de funcþii continue). Avem:

 2, x  [ 2, 1]  2 x  a, x  [ 2, 1]

 2 x  4, x  ( 1,0)  2
 x  4 x  b, x  (1, 0)
f ( x)   ºi F ( x )   .
 2 x  4, x  [0,1]
2
  x  4 x  c, x  [0,1]
 2, x  (1, 2]  2 x  d , x  (1, 2]


Condiþiile de continuitate a lui F în punctele –1, 0, 1 dau: –2 + a = 1 – 4 + b, b = c,

–1 + 4 + c = 2 + d. Obþinem b = c = a + 1, d = a + 2.
Observaþie. Deoarece f este continuã (ºi deci admite primitive) nu mai este necesarã
verificarea condiþiilor de derivabilitate pentru funcþia F (în punctele –1, 0, 1).

Exerciþiul rezolvat 6. Sã se determine  Z astfel încât funcþia f sã admitã primitive

 1 2
sin x    1, x  [1,0)

pe [1,1] , unde f ( x )  2, x  0 .
 1
sin    1, x  (0,1]
 x
 1 2  1, x [1,0)
sin , x  0 
Soluþie. Definim funcþiile g, h :[1,1]  Z, g ( x)   x , h( x)  2, x  0 .
0, x  0   1, x (0,1]

Avem f  g  h ºi cum f ºi g admit primitive rezultã cã este necesar ca h sã admitã

primitive. Obþinem deci  2  1  2    1 , de unde   1 .

18
 1. ªtiind cã f admite primitive pe intervalul I, sã se demonstreze cã g
admite primitive pe I, unde g ( x )  f (ax  b), ax  b  I , a, b Z .
2. Fie f , g , h, k : Z  Z, a  Z* astfel încât pentru orice x  Z avem
g(x) = (x + a) f(x), h(x) = (x – a) f(x), k(x) = xf(x). ªtiind cã g ºi h admit
primitive pe Z, sã se demonstreze cã f ºi k admit primitive pe Z.
2 1 2 1
3. Fie funcþiile f, g :Z  Z astfel încât f(0) = g(0) = , f ( x)  sin , g ( x )  cos ,
x x
1
 x  0 . Sã se demonstreze cã f ºi g admit primitive pe Z dacã ºi numai dacã a  .
2
4. Fie f , g : Z  Z . ªtiind cã f admite primitive pe Z , g este derivabilã ºi g ' continuã
pe Z , sã se demonstreze cã h  fg admite primitive pe Z .
5. Sã se demonstreze cã urmãtoarele funcþii nu admit primitive:
 x , x  {
a) f : Z  Z, f ( x )  x  [ x ]  { x} ; b) f : Z  Z, f ( x )   2
;
 x , x  Z  {
 1
 x  1, x  { cos , x  0
c) f ( x )   x ; d) f : Z  Z, f ( x)   x ;
2 , x  Z – { , x  0,    0

 sin x  tg x
 ,x0  ,x0
e) f : Z  Z, f ( x )   x ; f) f : Z  Z, f ( x )   x .
, x  0,    1 , x  0,    1
 
6. Sã se demonstreze cã urmãtoarele funcþii admit primitive ºi sã se determine acestea:

max | x |, x 2 , x  [1,0) min x, x2 , x3 , x T 0

 
a) f ( x )  
  ;

b) f : Z  Z, f (x)   ;
2
min  x, x  , x  [0,1] max x, x2 , x3 , x  0
 

 2
 x2  4 , x T 0  2  sin x, x  0
c) f : Z  Z, f ( x )  
 ; d) f : Z  Z, f ( x )  
 .
1
x  , x  0 
 3 x  2, x U 0
 2
7. Fie f : Z  Z o funcþie care admite primitive pe Z . Sã se demonstreze cã urmãtoarele
funcþii admit primitive pe Z :
a) f1 ( x )  e x f ( x ),  x  Z ; b) f 2 ( x )  (ax 2  bx  c) f ( x ),  x  Z ;
c) f 3 ( x )  xe x f ( x ),  x  Z ; d) f 4 ( x )  xf ( x  a ),  x  Z .

8. Sã se demonstreze cã funcþia f ( x )   [ x ]2  [ x ] { x}2  {x} admite primitive pe [0, 2) .

Sã se determine o primitivã.
axenx  bx2  c
9. Sã se determine a, b, c Z astfel încât funcþia f : Z  Z, f (x)  lim
n enx  1
sã admitã primitive pe Z .

19
 I.5. Integrarea prin pãrþi
Se ºtie cã, dacã f , g : I  Z sunt derivabile pe intervalul I, atunci funcþia fg este
derivabilã pe I ºi avem ( fg )'  f ' g  fg ' .
O primã metodã ce permite determinarea primitivelor unei funcþii este integrarea prin
pãrþi (descoperitã de Brook Taylor în anul 1715).

Teoremã. Dacã funcþiile f , g : I  Z sunt funcþii derivabile cu derivatele funcþii con-

tinue pe intervalul I, atunci funcþiile fg , f ' g ºi fg ' admit primitive pe I ºi mulþimile lor

de primitive sunt legate prin relaþia:  f ( x ) g '( x ) dx  f ( x ) g ( x )   f '( x ) g ( x )dx .

Demonstraþie. Deoarece orice funcþie derivabilã este continuã, produsul ºi suma (sau
diferenþa) a douã funcþii continue este funcþie continuã, rezultã cã funcþiile fg , f ' g ºi fg '
sunt continue ºi deci admit primitive. Atunci:
f (x)g(x) C   ( fg)'(x)dx    f '( x)g(x)  f ( x)g '( x) dx   f '(x)g( x)dx   f (x)g '(x)dx C.

Probleme rezolvate. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

1) f ( x )  x 2 e x , x Z ; 2) f ( x )  x ln x, x  0 ;

  ln(ln x )
3) f ( x )  sin x ln(cos x ), x   0,  ; 4) f ( x )  , x 1;
 2 x
x   x  
5) f ( x )  2
, x   0,  ; 6) f ( x )  , x   0,  ;
cos x  2 1  cos x  2

7) f (x)  a2  x2 , x (a, a), a  0 ; 8) f ( x )  x 2   , x  I intervalul cu x 2    0 ;

9) f ( x )  x x 2  4 , unde x  2 ; 10) g ( x )  x 2 x 2  4 , unde x  2 .

2 x
Soluþii. 1) x e dx   x 2 (e x )' dx  x 2 e x  2  e x x dx  x 2 e x  2  (e x ) ' x dx 

 x 2 e x  2 xe x   e x dx  x 2e x  2( xe x  e x )  C  e x ( x 2  2 x  2)  C ;
 
 x 2 ' x2 x x2  1
2)  x ln x dx    2  ln x dx  ln x   dx   ln x    C ;
  2 2 2  2
 sin x
3)  sin x ln(cos x)dx   ( cos x)'ln(cos x)dx   cos x ln(cos x)   ( cos x)  cos x dx 
  cos x ln(cos x )   sin x dx  cos x 1  ln(cos x )   C ;

20
 1
ln(ln x )
4)  dx   ln(ln x )  (ln x ) 'dx  (ln x ) ln(ln x )   ln x  x dx 
x ln x
 (ln x ) ln(ln x )  ln x  C   ln(ln x )  1 ln x  C ;

x dx (cos x )'
5)  cos2 x   x(tg x)'dx  x tg x –  tg x dx  x tg x  
cos x
dx  x tg x  ln(cos x )  C ;
'
 x
'  cos 
x dx x dx  x x  x x 2
6)     x  tg  dx  x tg    tg  dx  x tg  2  dx 
1  cos x 2 x  2  2  2  2 x
2cos cos
2 2
x x
 x tg  2ln cos C ;
2 2

7) a2  x 2 dx x2
I   a2  x 2 dx   dx  a2   dx . Deoarece
a2  x 2 a2  x 2 a2  x 2

x2
 2
a x 2
dx    x  
a2  x 2 'dx   x a2  x 2   a2  x 2 dx   x a2  x 2  I ºi

dx x 1 x
  arcsin , rezultã cã I   x a2  x 2  a2 arcsin   C ;
2
a x 2 a 2 a

x2   x2 dx
8) I   x2   dx   dx   dx   .
2 2
x  x  x2  

x2
Avem  2
x 
dx   x  
x 2   ' dx  x x 2     x 2   dx  x x 2    I ºi

dx 1
  ln x  x 2    C . Obþinem deci I   x x 2     ln x  x 2     C .
2
x  2 

x3  4 x x3 x
9) I   x x 2  4 dx   dx   dx  4  dx 
x2  4 x2  4 x2  4

  x2  
x 2  4 'dx  4   
x 2  4 'dx  x 2 x 2  4  2  x x 2  4 dx  4 x 2  4 

1
 ( x 2  4) x 2  4  2 I . Deci I  ( x 2  4) x 2  4  C .
3

21
 x2 (x2  4) x4 x2
10) I  
2
x 4
dx  
2
x 4
dx  4
2
x 4
dx   x3  x  4 'dx  4 x x  4 'dx 
2 2

 x 3 x 2  4  3 x 2 x 2  4 dx  4 x x 2  4  4  x 2  4 dx ;

I  x 3 x 2  4  3I  4 x  x 2  4  2  x x 2  4  4 ln x  x 2  4  ;
   
1
2 2 2
 
4I  x x  4  (x  2)  8ln x  x  4 ; I  x x  4  ( x  2)  2ln x  x2  4 C .
4
2 2
 
e x  e x e x  e x e x  e x
Observaþie. sh, ch, th : Z  Z, sh x  , ch x  , th x  x ,
2 2 e  e x
e x  e x
cth  x x
, cth : Z*  Z .
e e

A. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

x
1. f ( x )  xe , x Z ; 2. f ( x )  xe  x , x Z ;

3. f ( x )  x 2 e x , x Z ; 4. f ( x )  ln x , x  0 ;

5. f ( x )  ( x ln x )3 , x  0 ; 6. f ( x )  cos x ln(sin x ), x  (0, ) ;

7. f ( x )  x sh x , x Z ; 8. f ( x )  x ch x , x Z ;
2
9. f ( x )  x 2 sh x, x Z ; 10. f ( x )  x ch x , x Z ;


x ln x  1  x 2 , x  0 ;

11. f ( x )  ln x  1  x 2
, x  0 ; 12. f ( x ) 
1  x2
1 x x  
13. f ( x )  x ln , x  ( 1,1) ; 14. f ( x )  2
, x   0,  ;
1 x sin x  2
x  
15. f ( x )  , x   0,  ; 16. f ( x )  arcsin x , x  ( 1,1) ;
1  cos x  2
17. f ( x )  arctg x , x Z ; 18. f ( x )  e x cos x , x Z ;

19. f ( x )  e x sin x, x Z ; 20. f ( x )  e 2 x cos 3 x, x Z ;

3x
21. f ( x )  e sin 2 x, x Z ; 22. f ( x )  e x cos 2 x , x Z ;

x 2 2  
23. f ( x )  e sin x , x Z ; 24. f ( x )  x tg x , x   0,  ;
 2
2
25. f ( x )  ln( x  1), x Z ; 26. f ( x )  ln(1  x ), x  1 ;

22
27. f ( x )  cos(ln x ), x  0 ; 28. f ( x )  sin(ln x ), x  0 .

ln x x  
29. f ( x )  2
,x0; 30. f ( x )  2
, x   0,  ;
x sin x  2
x   x
31. f ( x )  , x   0,  ; 32. f ( x )  , x Z ;
cos x 2
 2 ch 2 x
x x arcsin x
33. f ( x )  2
, x 0; 34. f ( x )  , x  ( 1,1) ;
sh x 1  x2

35. f ( x )  x 2 x 2  1, x Z ; 36. f ( x )  x 1  x 2 , x  ( 1,1) ;

37. f ( x )  x 3 x 2  1, x Z ; 38. f ( x )  x cos 2 x, x Z ;

2
39. f ( x )  9 x 2 ln( x  1), x  1 ; 40. f ( x )  ln x, x  0 .

B. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

x 4 arctg x 3 x 2
1. f ( x )  , x Z ; 2. f ( x )  x e , x Z ;
1  x2
2 x ln( x  1)
3. f ( x )  x5e  x , x Z ; 4. f ( x )  , x  1 ;
( x  1) 2
ln(sin x ) ln(tg x )  
5. f ( x )  2
, x  (0, ) ; 6. f ( x )  2
, x   0,  ;
sin x cos x  2
x cos x  
7. f ( x )  , x   0,  ;
3 8. f ( x )  x 4 e x , x Z ;
sin x  2

9. f ( x )  x 4 ln 3 x , x  0 ; 10. f ( x )  cos5 x, x Z ;

   
11. f ( x )  tg6 x , x   0,  ; 12. f ( x )  ctg 3 x , x   0,  ;
 2  2
3 2
13. f ( x )  sin x cos x , x Z ; 14. f ( x )  sin 2 x cos 4 x , x Z ;

1  
15. f ( x )  , x   0,  ; 16. f ( x )  x 2 9  x 2 , x  ( 3, 3) ;
6
cos x  2

17. f ( x )  xe x sin x , x Z ; 18. f ( x )  xe x cos x , x Z ;

19. f ( x )  xe x sin 2 x , x Z ; 20. f ( x )  xe x cos 2 x, x Z .

23
 I.6. Integrarea anumitor tipuri de funcþii
În paragraful I.5 s-a pus problema determinãrii unor integrale nedefinite de forma
x
 P ( x)e dx ,  P ( x)sin xdx , unde P este polinom de gradul n i q*. Problema s-a
rezolvat integrând prin pãrþi de n ori. Pentru n suficient de mare, calculul a devenit
greoi. În cele ce urmeazã vom prezenta o altã variantã de determinare a primitivelor.
1)  P ( x )ex dx , P polinom de gradul n i q*. Integrând prin pãrþi obþinem
1 x 1 1
 f ( x )dx    P ( x )(e )'dx  P ( x )e x   P '( x )e x dx . Procedeul continuã ºi, în
 
x
final, obþinem  P ( x )e dx  Q ( x )e x  C , unde Q  Z[ X ], grad Q  n . Coeficienþii
polinomului Q se determinã din condiþia Q ( x )e x '  P ( x )e x (prin metoda coeficienþilor
 
nedeterminaþi).

Pentru cazul particular  (x 2  2 x  3)e 2x dx , avem:

2
(ax  bx  c)e2x '  ( x2  2x  3)e2x  e2x (2ax2  2bx  2c  2ax  b)  e2x ( x2  2x  3) 

 2ax 2  (2 b  2 a) x  2c  b  x 2  2 x  3,  x  Z  2a  1, 2b  2a  2, 2c  b  3 
1 3 9 1 3 9
 a  , b   , c  . Deci  ( x 2  2 x  3)e 2 x dx   x 2  x   e 2 x  C .
2 2 4 2 2 4

2)  P ( x)sin xdx , P polinom de grad n i q*. Integrând prin pãrþi obþinem

1 1 1 1
 f (x)dx     P(x)(cos x)'dx    P(x)cos x    P '( x)cos x dx    P(x)cos x 
1 1 1 1

 2  P '( x )(sin x ) 'dx    P ( x )cos x   2 P '( x )sin x   2  P ''( x )sin x dx .
Continuând procedeul ajungem în final la:  P ( x )sin x dx  Q ( x )cos x  T ( x )sin x ,
unde Q ºi T sunt polinoame cu coeficienþi reali astfel încât grad Q  n, grad T  n  1 .
Coeficienþii lui Q ºi T se pot determina derivând relaþia datã ºi identificând.
Pentru cazul particular  ( x 2  2x  1)sin 2xdx avem:
2
 (x  2x  1)sin2x dx  (ax2  bx  c)cos2x  (mx  p)sin2x C . Obþinem

( x 2  2 x  1)sin 2 x  (2ax 2  2bx  2c  m)sin 2 x  (2ax  b  2mx  2 p)cos 2 x , de unde

x 2  2 x  1  2 ax 2  2bx  2c  m ºi (2a  2m ) x  b  2 p  0  2a  1,  2b  2,

1 1 3 1
2c  m  1 , 2a  2m  0, b  2 p  0  a   , b  1, m  , c  , p  .
2 2 4 2

24
 2  1 3 1
Rezultã
 (x  2 x  1)sin 2 x dx    x 2  x   cos 2 x  ( x  1)sin 2 x  C .
 2 4 2

3)  P ( x) cos xdx , P polinom de grad n i q*

Avem:  P ( x )cos x dx  Q( x )sin x  T ( x ) cos x, grad Q  n, grad T  n  1 .
2
Pentru cazul particular 2
 (2x  3x  1)dx avem:  (2 x  3x  1) cos 2 x dx 

 ( ax 2  bx  c ) sin 2 x  (mx  p ) cos 2 x C . Prin derivare rezultã (2 x 2  3x  1)cos2 x 

2
 (2ax 2  2bx  2c  m)cos2 x  (2ax  b  2mx  2 p)sin2 x . Obþinem relaþiile 2x  3x 1
 2 ax 2  2 bx  2c  m, (2 a  2m ) x  b  2 p  0 . Prin identificarea coeficienþilor avem
3
2a  2, 2b  3, 2c  m  1, 2a  2m  0 , b  2 p  0 ºi deci a  1, b   , m  1, c  0,
2
3 2  2 3   3
p   , adicã  (2 x  3x  1)cos2 x dx   x  x  sin 2x   x   cos2x  C .
4  2   4
4)  P( x ) cosm xdx,  P ( x )sinm xdx , polinom de grad n i q*, m i q*.

Utilizând formulele cos2 x  1 cos 2 x , sin 2 x  1 cos 2 x , 2sinxcosx = sin2x,

 
2 2
calculul primitivelor date se reduce la calculul unor primitive de forma  Q(x)cos kxdx,

 R( x)sin kxdx , unde Q ºi R sunt polinoame din Z[X], iar k i q*.

Sã se determine  ( x 2  2x  1) cos3 xdx .

Soluþie. Avem  ( x 2  2 x  1) cos3 xdx   ( x2  2x  1) cos2 x cos xdx 

  (x2  2x  1) 1  cos2x cos xdx  1  (x2  2x  1)cos xdx  1  ( x2  2x  1)cos2x cos xdx 
2 2 2

 1  ( x 2  2 x  1) cos xdx  1  ( x2  2 x  1)(cos3x  cos x )dx 

2 4

 1  ( x 2  2 x  1) cos xdx  1  ( x 2  2 x  1) cos 3xdx  1  ( x 2  2 x  1) cos xdx 

2 4 4

 1  ( x 2  2 x  1) cos3xdx  3  ( x 2  2 x  1) cos xdx .

4 4
x x
5)  e cos xdx ,  e sin  xdx, a , b  Z .
*

Avem F ( x)   ex cos xdx  1  e x (sin x )dx  1 ex sin  x    e x sin xdx .
  

G( x )   ex sin  xdx  1  ex ( cos  x)dx   1 e x cos  x    ex cos xdx .
  

25
 F ºi G se determinã rezolvând urmãtorul sistem de ecuaþii:

F ( x )  1 e x sin  x   G
  

G( x)   1 ex cos x   G
  

ex ( cos  x   sin x ) e x ( sin  x   cos x )

Obþinem F ( x)   C , G( x )  C .
a2  b2 a2  b2
n
6)  P ( x) ln xdx , P polinom de grad n i q*. Fie P ( x)   ak x k . Antiderivând prin
k 0

n ak k 1
pãrþi obþinem  P ( x ) ln xdx  Q( x ) ln x   1 Q( x )dx , unde Q( x )   k  1 x .
x k 0

Sã se determine  ( x 2  3x  1) ln xdx .
 3 2
  3 2
Soluþie.  ( x 2  3x  1) ln xdx    x  3x  x  ln xdx   x  3x  x  ln x 

 3 2  3 2 
2 3 2 3 2
  x  3x  1 dx   x  3x  x  ln x  x  3x  x  C .
 3 2  3 2  9 4

Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

1. f (x) = (2x2 – 3x)e2x, x i Z.
2. f(x) = (x3 – 2x2 + x)e2x, x i Z.
3. f(x) = (–3x2 + 2x)sin2x, x i Z.
4. f(x) = (4x3 – 3x2 + x – 1)sin3x, x i Z.
5. f(x) = (–4x2 + 2x – 1)cos(–2x), x i Z.
6. f(x) = (–3x3 + 2x2 – 1)cos3x, x i Z. 7. f(x) = (x2 + 2x – 1)sin2x, x i Z.
8. f(x) = (–3x2 + 2x)sin3x, x i Z. 9. f(x) = (–3x2 + 4x – 1)cos2x, x i Z.
10. f(x) = (–x3 + 2x)cos3x, x i Z. 11. f(x) = e2xsin3x, x i Z.
12. f(x) = e–4xcos2x, x i Z. 13. f(x) = (x2 – 3x + 2)lnx, x > 0.
14. f(x) = (x3 – 4x)ln2x, x > 0. 15. f(x) = (3x2 –2x + 1)ln3x, x > 0.
16. f(x) = (2x2 – 3x + 2)ex + (2x – 3)e2x, x i Z.
17. f(x) = (3x2 – 4x + 1)sinx + (3x + 1)cosx, x i Z.
18. f(x) = (4x3 –3x2 – 2x)ex + (2x2 + 3x – 2) lnx, x > 0.

26
 I.7. Schimbarea de variabilã

Schimbarea de variabilã în calculul primitivelor se efectueazã pentru a reduce calculul

unei primitive mai complicate la calculul unei primitive mai simple.

Teoremã (prima metodã de schimbare de variabilã)

g h
Fie I ºi J douã intervale din Z ºi fie funcþiile I   J  Z având proprietãþile:
a) g este derivabilã pe I ;
b) h admite primitive (fie H o primitivã a sa).
Atunci funcþia ( h  g ) g ' admite primitive pe I ºi, în plus, avem
 h  g ( x )  g '( x ) dx  H  g ( x )   C .
Demonstraþie. Deoarece H  g este o funcþie derivabilã pe I (fiind compunere de funcþii
derivabile) ºi ( H  g )'  H '( g )  g '  h( g )  g '  ( h  g )  g ' , rezultã cã H  g este o
primitivã a lui ( h  g )  g ' .
Practic procedãm astfel: avem de calculat integrala I1   f ( x ) dx , unde x  I . Scriem
funcþia f sub forma f ( x )  (h  g )( x )  g '( x )  h  g ( x )   g '( x ) . Notãm g ( x )  t  J ;
diferenþiem formal dg ( x )  g '( x )dx  dt ºi obþinem egalitatea formalã g '( x )dx  dt .
Obþinem integrala I 2   h(t ) dt  H (t )  C . Atunci obþinem I1  H  g ( x )   C .

Observaþii. Nu putem scrie egalitatea I1  I 2 deoarece I1 reprezintã o mulþime de

funcþii definite pe I, iar I 2 reprezintã o mulþime de funcþii definite pe J.
Mulþimile I1 ºi I 2 pot fi diferite chiar ºi atunci când I  J , dar g nu este funcþia
identicã (definitã pe I).

Exerciþiul rezolvat 1. Sã se determine primitivele funcþiilor:

sin x ln 3 x
a) f : Z  Z, f ( x )  ; b) f : (0,  )  Z, f ( x )  .
1  cos 2 x x

Soluþii. a) Luãm g ( x )  cos x , g : Z  [1,1] ºi atunci g '( x )   sin x . Rezultã cã

g '(x) 1 dt
f (x)   , h(t)   , h :[1,1] Z . Avem I2   h(t)dt     arctg t C ,
2
1  g (x) 1 t 2
1 t2
deci I1   f ( x )dx   arctg(cos x )  C .

1
. Rezultã cã f ( x )  g 3 ( x ) g '( x ) .
b) Luãm g ( x )  ln x , g : (0, )  Z ºi deci g '( x ) 
x
t4 1
Notãm h(t )  t 3 , h : Z  Z ºi atunci I 2   t 3 dt   C . Obþinem I1  ln 4 x C .
4 4

27
 Tabel de integrale nedefinite
Nr. Condiþii pentru g : I  Z
Integrala nedefinitã
crt. ºi alte condiþii
n g n 1 ( x )
1. g ( x )  g '( x ) dx  C n q
n 1

a g a 1 ( x ) a  1, g ( I )  (0,  )
2.  g ( x )  g '( x ) dx  C
a 1
g '( x )
3.  dx  ln g ( x )  C g ( x )  0,  x  I
g (x)

g(x) ag (x )
4.  a  g '( x ) dx  C a  0, a  1
ln a
g '( x ) 1 g (x)  a
5.  g 2 ( x )  a 2 dx  2 a ln g (x)  a
C g ( x ) { a, a},  x  I , a  0

g '( x ) 1 g (x)
6.  g 2 ( x )  a 2 dx  a arctg C a0
a
g '( x ) g(x)
7.  dx  arcsin C a  0, g ( I )  ( a, a)
2
a  g (x) 2 a
g '( x )
8. 
g 2 ( x )  a2

dx  ln g ( x )  
g 2 ( x )  a2  C a0
g '( x ) g ( I )  (, a ) sau
9.  dx  ln g ( x )  g 2 ( x )  a2  C
2 2
g (x)  a g ( I )  ( a ,  ), a  0

10.  sin g ( x )  g '( x )dx   cos g ( x )  C

11.  cos g ( x )  g '( x ) dx  sin g ( x )  C
g '( x )   
12.  cos 2 g ( x ) dx  tg g ( x )  C g ( x )  (2k  1) k  m ,  x  I
 2 
g '( x )
13.  sin 2 g ( x ) dx   ctg g ( x )  C g ( x ) k  k  m ,  x  I

  
14.  tg g ( x )  g '( x )dx   ln cos g ( x )  C g ( x )   (2 k  1)
 2
k  m,  x  I


15.  ctg g ( x )  g '( x ) dx  ln sin g ( x )  C g ( x ) k  k  m ,  x  I

16.  sh g ( x )  g '( x )dx  ch g ( x )  C

17.  ch g ( x )  g '( x ) dx  sh g ( x )  C
28
 Exerciþiul rezolvat 2. Sã se determine primitivele funcþiilor:

1 x2
a) f : (0, )  Z, f ( x )  ; b) f : Z  Z, f ( x )  .
sin x x6  1
dx sin x (cos x )' (cos x )'
Soluþie. a)  sin x   sin2 x dx   dx   dx .
2
sin x 1  cos2 x
1
Luând g ( x )  cos x , g : (0, )  (1,1), h(t )   , h : (1,1)  Z obþinem
1 t2
dt 1 t 1 1 1 t 1 1  cos x
I 2    ln  C  ln , deci I1  ln C .
1 t2 2 t  1 2 1 t 2 1  cos x
1 dt 1
b) Scriind formal avem t  x3 , dt  3x2 dx ºi atunci I2    ln t  t 2 1 C .
3 t 2 1 3  
1

Obþinem I1  ln x 3  x 6  1  C .
3 
Exerciþiul rezolvat 3. Sã se calculeze  ax 2  bx  c dx .
Soluþie. Funcþia f ( x )  ax 2  bx  c, a  0 , este definitã pe un interval I  Z pentru
care f ( x )  0,  x  I .
1 
Cazul I. a  0 . Avem f ( x ) 
 (2ax  b)2    , unde   b2  4ac . Dacã   0
4a
putem lua I  Z . Dacã   0 , considerând x1  x2 rãdãcinile ecuaþiei f ( x )  0 , putem
lua I  ( , x1 ) sau I  ( x2 ,  ) . În toate cazurile avem (2ax  b) 2    0 . Considerãm

funcþia g ( x )  2ax  b ºi avem g 2 ( x )  , g '( x )  2 a,  x  I . Notând 2ax  b  t ,

h( x )  x 2   , avem h  g ( x )   (2 ax  b) 2    2 a  ax 2  bx  c ºi atunci
1 
h g(x)  g '(x)  4a a  ax2  bx  c . Obþinem  h(x)dx  x x2   ln x  x2  C ºi
2 2
1   
atunci  ax 2  bx  c dx   (2ax  b) f ( x )  ln 2ax  b  2 a f ( x )   C .
4a  2 a 
Cazul II. a  0 . Acest caz este posibil numai dacã   0 ºi deci I  ( x1 , x2 ) . Avem
vem
1
f ( x)     (2ax  b)2 . Notând h( x )    x 2 , avem h  g ( x )     (2ax  b)2 
 
4a
 2 a ax 2  bx  c , h  g ( x )  g '( x )  4 a a ax 2  bx  c . Deoarece  h( x ) dx 
1  x 1
 x   x2  arcsin  C , obþinem  ax2  bx  c dx  (2ax  b) a f ( x) 
2 2  4a a 
 2ax  b 
 arcsin  C .
2  

29
 Sã se determine primitivele funcþiilor:

2  1 3
a) f ( x )  2 x 2  3x  1, x  1; b) f ( x )  4 x  4 x  3, x    ,  .
 2 2
Soluþii: a) Avem cazul g(x) = 2x – 3x + 1 cu a = 2 > 0,  = 1 > 0. Luãm t = 4x – 3 ºi
2

1 1 
rezultã cã:  f ( x )dx  8 (4 x  3) 2 x 2  3x  1 
ln | 4 x  3  2 2(2 x 2  3 x  1)  .
2 2 
b) Avem cazul g(x) = – 4x + 4x + 3 cu a = –4 < 0,  = 64 > 0.
2

Obþinem
1  64 8 x  4 
 4 x 2  4 y  3 dx  2
( 8 x  4)  4 x  4 x  3  2 arcsin  C
4  ( 4) 4  64 
2x  1 2x  1
adicã  4 x 2  4 x  3 dx  4 x 2  4 x  3  arcsin C .
4 2

Exerciþii rezolvate
Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:
e2 x
4. f ( x)  cos2 x , x  0 . 5. f ( x )  x , x i Z.
e 2
Soluþii.
4. Notãm x = t2, t > 0 ºi atunci dx  2tdt , t  x . Avem de calculat primitiva
2 2 2
2 t t 1 t 1
 2t cos tdt  t(1  cos 2t )dt  2   t cos 2tdt  2  2  t(sin 2t )dt  2  2 t sin 2t 
2
 1  sin 2tdt  t  1 t sin 2t  1 cos 2t  C .
2 2 2 4
x  1 x sin 2 x  1 cos 2 x  C
Primitiva cerutã este .
2 2 4

5. Luãm x = lnt, t > 0 ºi avem dx  1 dt , t  e x . Avem de calculat primitiva

t
2
t 1 t 2
 
 t  2  t dt   t  2 dt   1  t  2 dt  t  2ln t  2  C.
Primitiva cerutã este ex – 2ln(ex + 2) + C.

Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:

3
1. f ( x )  x 1  9 x 2 , x Z ; 2. f ( x )  x 2  x 3  27, x Z ;

3. f ( x)  (x3  1) x4  4x  1, x  (2, ) ; 4. f ( x)  e x sin(e x ), x Z ;

n
5. f ( x )  sin x cos x, x Z, n q ; 6. f ( x )  e x cos(e x ), x Z ;

30
 1  tg 2 x   2 4  
7. f ( x )  , x   0,  ; 8. f ( x )  tg x  tg x, x   0,  ;
tg x  2  2

e tg x    e ctgx
9. f ( x )  2
, x   ,  ; 10. f ( x )  , x   0,   ;
cos x  2 2 sin 2 x

sin 3 x   1
11. f ( x )  , x   0,  ; 12. f ( x )  , x 1;
cos x  2 x ln x
x
e 3
13. f ( x)  , x 0; 14. f (x)  x2e x , x Z ;
x

x 2 ln x
15. f ( x)  , x 1; 16. f ( x)  e2x , x 0;
x2
ln x  
x x
17. f ( x)  , x Z ; 18. f ( x)  4
, x Z ;
2 x 1
4x  1

x sin x  2 
19. f ( x )  , x  ( 1,1) ; 20. f ( x )  , x   0,  ;
1 x 4 1  2cos x  3 

sin x   sin 2 x
21. f ( x )  3
, x   0,  ; 22. f ( x )  , x   0,   ;
cos x  2 sin x

ex 1 1
23. f ( x )  , x Z ; 24. f ( x )  , x Z ;
e 2x
1 e  e x
x

x3 1
25. f ( x )  2 2
, x Z ; 26. f ( x )  , x 1;
(1  x ) x ln x ln(ln x )

ln3 x 1
27. f ( x)  , x  1; 28. f ( x)  , x Z ;
x 1  e2 x
1 1   
29. f (x)  , x (0, ) ; 30. f ( x )  , x   ,  ;
sin x cos x  2 2

ln x ln x
31. f ( x )  2
, x e; 32. f ( x )  , x  1;
x (1  ln x ) x

1   
33. f ( x )  2
, x   ,  ;
cos x 1  tg x  4 2

31
 e2 x cos x
34. f ( x )  2x 2
, x  Z, a  0 ; 35. f ( x )  , x Z ;
e a 1  sin 2 x

sin 2 x 1  x2
36. f ( x )  , x Z ; 37. f ( x )  , x  (0,1) .
1  cos 2 x x
3
38. f ( x )  x  , x 0; 39. f ( x )  x 2 (1  3 x ), x  0 ;
x
3
x2  1 x
40. f ( x )  , x 0; 41. f ( x )  , a  0;
3
x ( x  a2 ) 2
2

42. f ( x )  sin 3 x cos x , x  Z ; 43. f ( x )  sin n cos x , x  Z, n  q * ;

sin x   2   
44. f ( x ) 
3
, x   0,  ; 45. f ( x )  tg x , x    , ;
cos x  2  2 2
x
cos x   e
46. f ( x )  n
, x   0,  , n U 2 ; 47. f ( x )  , x0;
sin x  2 x

ex ln x
48. f ( x )  x
, x Z ; 49. f ( x )  , x0;
1 e x
sin 2 x 3x  1
50. f ( x )  2
, x Z ; 51. f ( x )  2
, x0;
1  cos x 3x  2 x  3
1
1  cos(ln x )
52. f ( x )  , x  , e  ; 53. f ( x )  ,x0;
x 1  ln x e  2
x
1 1
54. f ( x )  x x
, x Z ; 55. f ( x )  , x0.
e e 2 x

32
I.8. Descompunerea funcþiilor raþionale în funcþii raþionale
simple
Problema care se pune este determinarea primitivelor unor funcþii de forma
P ( x)
: I  Z , I interval, P, Q i Z[X], Q(x) @ 0, ¼x i I. Primitivele unor astfel de
Q( x )
funcþii sunt funcþii elementare ce se pot determina. Ele sunt combinaþii liniare de
funcþii raþionale, funcþii logaritmice ºi funcþii trigonometrice inverse.

Definiþie. O funcþie f : I  Z , unde I este interval, se numeºte funcþie raþionalã dacã

P ( x)
existã polinoamele P ºi Q cu coeficienþi reali astfel încât f ( x )  pentru orice x  I
Q( x )
 Q ( x )  0,  x  I  . O funcþie raþionalã f se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are una
din urmãtoarele forme:
a) f ( x )  an x n  an 1 x n1  ...  a1 x  a0 (funcþie polinomialã);
A
b) f ( x )  n
, n  q* , A  0 ;
( x  a)
Ax  B
c) f ( x )  , n  q* ,   b2  4ac  0 .
( ax  bx  c )n
2

Urmãtoarea teoremã aratã cã orice funcþie raþionalã se poate scrie ca o sumã finitã de
funcþii raþionale simple. Calculul primitivei unei funcþii raþionale se reduce la calculul
primitivelor unor funcþii raþionale simple.

P( x)
Teoremã. Fie funcþia raþionalã f : I  Z, f ( x )  , Q ( x )  0 , pentru orice x  I ,
Q( x )
iar P ºi Q polinoame prime între ele. Dacã avem Q ( x )  ( x  1 )n1 ( x   2 ) n2 ... ( x   k )nk 
mp
( x 2  a1x  b1 )m1 ( x 2  a2 x  b2 )m2 ... ( x 2  a p x  bp ) , unde 1, 2 ,..., k Z, n1, n2 ,..., nk ,
m1, m2 ,..., m p  q* , ai2  4bi  0 pentru orice i  1, p , atunci f se descompune în mod
k  A1i A2i Aii1 Aii 
unic sub forma: f ( x )  T ( x )    ni
  ...   
 ( x  i )
i 1  ( x  i )ni 1 ( x   i )2 x  i 
p 
Bi x  C1i B2i x  C2i Bii x  Cii 
  2 1 mi
  ...   , unde T este un polinom
 ( x  ai x  bi )
i 1  ( x 2  ai x  bi )mi 1 x 2  ai x  bi 
cu coeficienþi reali, Aij , Bij , C ij , j  1, i sunt constante reale.

Observaþie. „i ” nu este exponent ci „indice” în notaþia A ji (a nu se confunda nici cu

„aranjamente de j elemente luate câte i”).

33
 Metoda coeficienþilor nedeterminaþi
 se efectueazã împãrþirea cu rest a lui P la Q (evident în cazul în care grad P U grad Q )
ºi obþinem P  TQ  R , unde R este restul (evident grad R  grad Q );
 se descompune Q în factori ireductibili peste Z ;
 se scrie formula de descompunere ca în enunþul teoremei;
 se eliminã numitorul ºi se identificã coeficienþii celor douã polinoame, obþinându-se un
sistem liniar în care necunoscutele sunt coeficienþii din descompunere;
 se rezolvã sistemul.

Exerciþiul rezolvat 1. Sã se descompunã în funcþii raþionale simple:

2 x 4  3x 3  x 2  2 x  1 x3
a) f ( x )  ; b) f ( x )  .
x3  x2  x  1 x 4  3x 2  2
x x A B C
Soluþii. a) f ( x)  2x  1 2
. Avem 2
   .
( x  1)(x  1) ( x  1)( x  1) x  1 x  1 ( x  1)2
Prin eliminarea numitorului rezultã x  A( x  1)2  B ( x  1)( x  1)  C ( x  1) , de unde

x  ( A  B ) x 2  (2 A  C ) x  A  B  C . Identificând coeficienþii obþinem A  B  0

1 1 1
2 A  C  1, A  B  C  0 ºi deci A  , B   , C  .
4 4 2
2
Altfel, în egalitatea x  A( x  1)  B ( x  1)( x  1)  C ( x  1) :
1
– fãcând x  1 rezultã 1  4A , adicã A  ;
4
1
– fãcând x  1 rezultã 1  2C , adicã C  ;
2
1
– fãcând x  0 rezultã 0  A  B  C ºi atunci B  A  C   .
4
1 1 1 2 
În concluzie, f ( x )  2 x  1     .
4  x  1 x  1 ( x  1) 2 

x3 Ax  B Cx  D
b) f ( x )  2 2
 2
 .
( x  2)( x  1) x 2 x2  1

I) Eliminând numitorul rezultã x 3  ( Ax  B )( x 2  1)  (Cx  D )( x 2  2) (1)

x 3  ( A  C ) x 3  ( B  D ) x 2  ( A  2C ) x  B  2 D . Identificând coeficienþii obþinem
A  C  1, B  D  0, A  2C  0, B  2 D  0 care are soluþia A  2, B  0, C  1, D  0 .
Observaþie. Funcþia f este imparã ºi atunci B  D  0 .
II) În egalitatea (1) luãm x  i ºi obþinem i  Ci  D . Cum C ºi D sunt numere reale

34
rezultã C  1, D  0 . În egalitatea (1) luãm x  i 2 ºi obþinem 2i 2   Ai 2  B .
2x x
Deoarece A ºi B sunt numere reale rezultã A  2, B  0 . Deci f ( x )  2
 2
.
x 2 x 1
În cele ce urmeazã vom trata numai cazul în care grad P T 4. Vom exemplifica
prin exemple în care grad P = 4.

A. Cazul în care numitorul are numai rãdãcini reale

A1. Numitorul are toate rãdãcinile reale diferite
În acest caz putem considera Q(x) = (x – a)(x – b)(x – c)(x – d), unde a, b, c,
d i Z, a @ b @ c @ d @ a.
A  B  C  D
Atunci f ( x)  T ( x )  .
xa xb xc xd
Sã se descompunã în funcþii raþionale simple f : (3, )  Z,
3 2
f ( x)  5x  19x  12x  6 .
x( x  1)( x  2)( x  3)
A B  C  D
Soluþie. Avem f ( x)   ºi prin eliminarea numitorului
x x 1 x  2 x  3
obþinem: A(x3 – 6x2 + 11x – 6) + B(x3 –5x2 + 6x) + C(x3 – 4x2 + 3x) + D(x3 – 3x2 + 2x) =
= 5x3 – 19x2 + 12x + 6  (A + B + C + D)x3 + (–6A – 5B – 4C – 3D)x2 + (11A +
+ 6B + 3C + 2D)x – 6A = 5x3 – 19x2 + 12x + 6. Identificând coeficienþii obþinem
sistemul A + B + C + D = 5, –6A – 5B – 4C – 3D = –19, 11A + 6B + 3C + 2D = 12,
–6A = 6, care are soluþia A = –1, B = 2, C = –3, D = 1.
Indicãm acum o altã metodã pentru determinarea coeficienþilor A, B, C, D în
cazul funcþiei date mai sus.
3 2
Avem xf ( x )  A  x  x B 1  x C 2  x D 3  5(xx 1)(19xx 2)(12xx3)6 .
Înlocuind x cu 0 obþinem A = –1.
3 2
Avem  Ax  x C 2  x D 3 (x  1)  B  5x x(x19x2)(x12 x3) 6 .
Luând x = 1 obþinem B = 2.
3 2
Avem C  ( x  2) A  B  D  5x  19x  12x  6 .
 
x x 1 x  2 x( x  1)( x  3)
Luând x = 2 obþinem C = –3.
3 2
Avem D  ( x  3) A  B  C  5x  19x  12x  6 .
 
x x 1 x  2 x( x  1)( x  2)
Luând x = 3 obþinem D = 1.

35
 A2. Numitorul este de forma Q(x) = (x – a)2(x – b)(x – c), a @ b @ c @ a.

Atunci avem f ( x)  T ( x )  A  B  C  D .
( x  a)2 x  a x  b x  c

Sã se descompunã în funcþii raþionale simple

x5
f : (–, –1)  Z, f ( x)  .
(x  1)3( x  1)
3 2
Soluþie. Avem f(x) = x + 2 + g(x), unde g ( x )  4 x  2x 3  3x  2 .
( x  1) ( x  1)

4 x 3  2 x 2  3x  2  A  B  C  D
Luãm g ( x )  .
( x  1)3( x  1) ( x  1)3 ( x  1)2 x  1 x  1
3 2
Înmulþind cu x + 1 obþinem 4x  2x  33x  2  D  (x  1)  A 3  B 2  C  .
 
(x  1)  ( x  1) ( x  1) x  1
1
Luând x = –1 rezultã D   . Înmulþind cu (x – 1)3 avem:
8
4 x3  2x 2  3x  2  A  ( x  1)B  ( x  1)2C  ( x  1)3  D .
x 1 x 1
1 B  C  4 x3  2x 2  3x  2 
Luând x = 1 rezultã A  . Rezultã cã
2 ( x  1)2 x  1 ( x  1)3( x  1)
3 2
 1  1  B 2  C  31x  13x 3 31x  13 . Eliminând numitorul
2( x  1) 8( x  1)
3
( x  1) ( x  1) 8( x  1) ( x  1)
rezultã 8B(x2 – 1) + 8C(x – 1)2(x + 1) = 31x3 – 13x2 – 31x + 13 ® 8B(x2 – 1) +
+ 8C(x3 – x2 – x + 1) = 31x3 – 13x2 – 31x + 13.

Prin identificare rezultã 8C = 31, 8B – 8C = –13, de unde C  31, B  9 .

8 4
Rezultã cã f ( x)  1  9  31  1 x2.
2( x  1)3 4( x  1)2 8( x  1) 8( x  1)

A3. Numitorul este de forma Q(x) = (x – a)2(x – b)2, a @ b

Atunci avem F ( x )  T ( x )  A  B  C  D . (1)

( x  a)2 x  a ( x  b)2 x  b
Dacã se înmulþeºte (1) cu (x – a)2 ºi în egalitatea obþinutã se înlocuieºte x = a, se
determinã A. Dacã se înmulþeºte (1) cu (x – b)2 ºi în egalitatea obþinutã se înlocuieºte
x = b, se determinã C.

36
 Se determinã expresia E ( x)  f ( x )  T ( x )  A  C .
( x  a)2 ( x  b)2
Se obþine E( x)  B  D , iar B ºi D se determinã prin metoda coeficienþilor
xa xb
nedeterminaþi sau prin înmulþire cu x – a ºi se ia x = a ºi se determinã B, respectiv
prin înmulþire cu x – b ºi se determinã D.

B. Cazul în care numitorul are rãdãcini complexe (care nu sunt reale)

B1. Numitorul este de forma Q( x )  ( x  a)( x  b)( x  z)( x  z ) , unde a, b i Z,
z i ³ – Z.

Atunci avem f ( x)  T ( x)  A  B  Cx  D , dacã a @ b, respectiv

x  a x  b ( x  z )( x  z )

f ( x)  T ( x)  A  B  Cx  D
, dacã a = b.
( x  a)2 x  a ( x  z )( x  z )

Sã se descompunã în funcþii raþionale simple f : (1, )  Z,

f ( x)  1
( x2  x )( x 2  2x  3) .
A B Cx  D
Avem f ( x)  x  x  1  2 .
x  2x  3
1 B Cx  D

Înmulþind cu x rezultã ( x  1)( x 2  2x  3)  A  x x  1  x 2  2x  3 . 
1
Luând x = 0 rezultã A  .
3
1 A Cx  D

Înmulþind cu x – 1 rezultã x( x 2  2 x  3)  B  ( x  1) x  x 2  2x  3 . 
Luând x = 1 rezultã B  1 .
6
De aici înainte putem proceda în douã variante.
Cx  D 1 1 1 Cx  D
I. Avem x 2  2 x  3  x( x  1)( x 2  2 x  3)  3x  6( x  1)  x 2  2x  3 

 x3  x  2Cx  D  x 1  C  1, D  1 .
6 x( x  1)( x 2  2 x  3) x  2 x  3 6( x 2  2x  3) 6 6

II. Ecuaþia x2 + 2x + 3 = 0 are rãdãcinile 1  i 2 .

1  Cx  D  ( x 2  2 x  3) A  B
Înmulþind cu x2 + 2x + 3 avem
x2  x  
x x  1 . Luând

x  1  i 2 obþinem 1 i  C (1  i 2)  D  D  C  Ci 2 .
3 2

37
 Identificând pãrþile reale ºi pãrþile imaginare rezultã D  C  1 .
6

B2. Numitorul este de forma {( x )  ( x  z1)( x  z1)( x  z2 )( x  z2 ) , unde

z1, z2 i ³ – Z.
Sã se descompunã în funcþii raþionale simple f : Z  Z,

f ( x)  15x  10
( x  2 x  5)( x 2  2x  10) .
2

Ax  B  Cx  D
Avem f ( x)  (1). Ecuaþiile x2 + 2x + 5 = 0 ºi
x2  2x  5 x 2  2x  10
x2 + 2x + 10 = 0 au rãdãcinile –1 ± 2i, respectiv –1 ± 3i. Înmulþind (1) cu x2 + 2x + 5
15x  10  Ax  B  ( x2  2x  5)  Cx  D
rezultã 2 .
x  2 x  10 x 2  2 x  10
Înlocuind x = –1 + 2i rezultã –1 + 6i = B – A + 2iA ºi deci B – A = –1, 2A = 6, de
unde A = 3, B = 2.
Înmulþind (1) cu x2 + 2x + 10 rezultã:
15x  10  Cx  D  ( x 2  2x  10)  Cx  D
.
x2  2x  5 x 2  2x  5
Înlocuind x = –1 + 3i rezultã 1 – 9i = (D – C) + 3iC ºi deci C = –3, D = –2.
Observaþii
Putem descompune în funcþii raþionale simple fracþia f astfel:
5(3x  2) (3x  2)[( x 2  2 x  10)  ( x 2  2x  5)]
f ( x)   
( x 2  2x  10)( x 2  2x  5) ( x 2  2x  10)( x 2  2x  5)

(3x  2)( x 2  2x  10) (3x  2)(x 2  2 x  5)

   3x  2  3x  2 .
( x 2  2 x  5)( x 2  2 x  10) ( x 2  2x  5)( x 2  2x  10) x 2  2x  10 x 2  2 x  5
Dacã funcþia f este funcþie parã (adicã f(–x) = f(x)), atunci luãm

f ( x)  T ( x )  A  B
( x  z1)( x  z1 ) ( x  z2 )( x  z2 ) .

Fie funcþia f ( x)  ax2  b , a i Z, b i Z nu sunt simultan nule,

( x  c)( x 2  d )
2

A  B
c > 0, d > 0. Luãm atunci f ( x)  .
x2  c x 2  d
Obþinem ax2 + b = (A + B)x2 + Ad + Bc ºi deci A + B = a, Ad + Bc = b.

38
C. Sã se analizeze cazurile pentru care avem:
a) Q(x) = (x – a)3, a i Z;
b) Q(x) = (x – a)2(x – b), a,b i Z, a @ b;
c) Q(x) = (x – a)(x – b)(x – c), a, b, c i Z (distincte);
d) Q ( x )  ( x  a)( x  z )( x  z ), a  Z, z  ³ \ Z.

Sã se descompunã în funcþii raþionale simple urmãtoarele funcþii

raþionale:
2x  3 x4
1. 2. 2
x 3  x 2  2x ( x  1)( x  2)
x5  x4  8 4x2
3. 4. 2
( x  4)( x 2  9)
x3  4x
x4 1
5. 6.
4
x 1 x 2  2x  5
2x  1 x2
7. 2 8. ( x  1)3( x  2)
4x  4x  2
x2  x 1
9. 10.
( x 2  4)2 x 4  x3  x  1
x 3  2x x2
11. x 2 ( x2  1) 12.
1  x4
1 1
13. ( x 2  1)( x 2  x ) 14.
x3  1
x x2  1
15. 3 16.
x 8 x4  x2  1
x2  x  1 x5  2 x3  4 x  4
17. 18.
x4  6x2  1 x 4  2 x3  2 x 2
x4  x 2x 2  1
19. 4 20. ( x 2  1)2
x  3x 2  2
( x  1)3 1
21. 22. x4  16
3x  10 x 2  3
4

1 1
23. ( x2  1)2 24. x 4  x 2  1

1 1
25. x 4  3x2  2 26. x 4  x 2  1

1
27. x 4  4 x 2 .

39
I.9. Determinarea primitivelor funcþiilor raþionale simple

Exerciþii rezolvate
n n1
1. f ( x )  an x  an 1 x  ...  a1 x  a0 .

an x n1 an1x n a x2
Soluþie.  f ( x ) dx    ...  1  a0 x  C .
n 1 n 2

A
2. f ( x )  n
, n  q* , A  0 .
( x  a)

Soluþie. Avem f : I  Z , unde I  ( , a) sau I  (a,  ) . Dacã n  1 avem  f ( x ) dx 

A A 1 A
 dx  A  ln x  a  C . Dacã n U 2 , atunci  (x  a)n dx   n  1  ( x  a)n1  C .
xa

Ax  B
3. f ( x )  2 n
, n  q* , b2  4 ac  0 .
( ax  bx  c )
n
2 n n 2 b c
Soluþie. Deoarece ( ax  bx  c )  a  x  x   ºi constanta „iese” în afara
 a a
Ax  B
semnului „integralã”, putem considera f ( x )  cu   a2  4b  0 . Deoarece
( x  ax  b) n
2

Ax  B x 1
 ( x 2  ax  b)n dx  A ( x 2  ax  b)n dx  B ( x 2  ax  b)n dx , calculul se reduce la
1 x
determinarea urmãtoarelor primitive: 3.a)  (x2  ax  b)n dx ºi 3.b)  ( x 2  ax  b)n dx .
2
 a a2 a2
Avem x 2  ax  b   x    b  . Dacã   a2  4b  0 , atunci b   0 ºi
 2 4 4
a
determinarea primitivei 3.a), fãcând subtituþia x   t , se reduce la determinarea primitivei
2
1
In   dx . Aceasta a fost determinatã în paragraful I.4 (exerciþiul rezolvat 4).
( x  a2 ) n
2

Dacã   a2  4b  0 , atunci x 2  ax  b  0 , are douã rãdãcini reale (distincte sau nu),

iar calculul lui 3.a) se reduce la determinarea unor primitive de forma 2.

x
Pentru calcului primitivei de forma 3.b) se procedeazã astfel: 
( x  ax  b) n
2

40
 1 2x  a  a 1 ( x 2  ax  b)' a 1 x
  2
2 ( x  ax  b) n
  2
2 ( x  ax  b) n
  2
2 ( x  ax  b)n
. Atunci  ( x 2  ax  b)n dx 
1 1 a 1
  2 n 1
  2 dx . Am redus determinarea unei
2( n  1) ( x  ax  b)  2 ( x  ax  b) n

primitive de forma 3.b) la determinarea unei primitive de forma 3.a).

4. Sã se determine primitivele funcþiilor:
5
a) f ( x )  2 x 3  4 x 2  2 x  1, x Z ; b) f ( x )  , x  1 ;
( x  1) 4
4 1 7 3
c) f ( x )  3
,x ; d) f ( x )  4
,x ;
(2 x  1) 2 (2 x  3) 2
1 1
e) f ( x )  , x Z ; f) f ( x )  .
2 2 2
( x  9) 2x  x  1
1 4 4
Soluþii. a)  f ( x ) dx  2 x  x3  x2  x  C .
3
5 1
b)  f ( x ) dx   3  ( x  1)3  C .
4 dx1 1 1 1 1 1
c)  f ( x) dx  8      C    C  C .
3 2 2
1 2 2  1 4  1 (2 x  1) 2
x   x  x 
 2  2  2
dx 7 dx 7 1 1 7 1
d)  f ( x ) dx  7  4
  4
   3
C    C
(2 x  3) 16  3 16 3  3 6 (2 x  3)3
x   x 
 2  2
dx dx 1 x dx 1 9dx
e) Avem I1     2 2  arctg  C , I 2   2   2 
2 3 3 2 9 ( x  9) 2
x 9 x 3 ( x  9)
'
1 ( x 2  9)  x 2 1 1 1 x 1 1 1  1 
  2 2
dx   2 dx   x  2 2
dx  I1    x   2  dx 
9 ( x  9) 9 x 9 9 ( x  9) 9 9 2  x 9

1 1 x  1 x  1 1 x x 
 I1   2  I1   C   I1  2   C   arctg  2  C .
9 18  x  9  18  x 9 18  3 3 x 9
1
x
dx dx 1 1 dx 1 1 4 C 
f)  2x2  x  1  2      arctg
2 1 1 2 2 2 2 7 7
x  x  1  7 
2 2 x    4 4
 4   4 
2 7 4x  1
 arctg C .
7 7
41
 5. Sã se determine primitivele funcþiilor:

6x  6 x2 x2  1
a) f ( x)  , x Z ; b) f ( x)  , x Z ; c) f ( x)  , x Z .
3x 2  5x  3 x4  1 x4  1
6x  5 1 (3x2  5x  3)' 1 1
Soluþii. a) f ( x )      
2 2 2 2
3x  5x  3 3x  5x  3 3x  5x  3 3  2
5   11 
x    
 6  6 
5
x
1 1 2 11 6x  5
  f (x)dx  ln(3x2  5x  3)   arctg 6 C  ln(3x2  5x  3)  arctg C .
3 11 11 11 11
6 6
2 2
x x Ax  B Cx  D
b) f ( x )  4  2 2
 2  2 .
x  1 ( x  x 2  1)( x  x 2  1) x  x 2  1 x  x 2  1
1 1
Deoarece f este funcþie parã rezultã B  D  0 . Obþinem A   ,C  ºi deci
2 2 2 2
1 x x 1 2x  2 1 1
f ( x)    2  2
  2   2 
2 2 x  x 2  1 2 2( x  x 2  1) 4 2 x  x 2 1 4 x  x 2 1
1 2x  2
1 1 1
  2
  2   f ( x ) dx   ln( x 2  x 2  1) 
4 2 x  x 2 1 4 x  x 2 1 4 2

1 1 1 1 1
 dx  ln( x 2  x 2  1)   dx 
4 2 
2
 2 
2
4 2 4  2 
2
 2 
2

x    x   
 2   2   2   2 
2 2
x x
1 x2  x 2  1
1 1 2   1 1 2 C 
 ln    arctg arctg
4 2 x2  x 2  1 4 2 2 4 2 2
2 2 2 2
1 x2  x 2  1 2
 ln   arctg( x 2  1)  arctg( x 2  1)   C .
4 2 x2  x 2  1 4  

c) Vom da o soluþie fãrã a proceda la descompunerea în funcþii raþionale simple. Pentru

1
1
x  0 avem f ( x)  x2 . Notãm t  x  1 ºi atunci dt  1 1  dx , x2  1  t 2  2 .
1  
x2  2
x  x2  x2
x
dt 1 t
Avem  2  arctg C . Deoarece f este continuã pe Z rezultã cã f admite primitive pe Z .
t 2 2 2

42
  2 x2  1
 arctg  a, x  0
 2 x 2

O primitivã a lui f are forma: F ( x )  b, x  0 . Deoarece F este continuã
 2
 2 arctg x  1  c, x  0
 2 x 2
 2  2
în 0 rezultã F (0  0)  F (0)  F (0  0)  ab  c . Deoarece F '(0)  f (0)  1
4 4
 2 x2 1  2
 arctg 1 , x0
 2 x 2 4

rezultã b  1 . Primitiva lui f este F ( x )  1, x  0 .
 2
 2 arctg x  1  1   2 , x  0
 2 x 2 4

1. Sã se descompunã în funcþii raþionale simple:

2x  3 x4
a) f ( x )  3 , x  1 ; b) f ( x )  , x 1;
x  x 2  2x ( x 2  1)( x  2)
x5  x4  8 x2
c) f ( x )  , x  2 ; d) f ( x )  , x  1 ;
x3  4 x x 3  5x2  8x  4
1 1
e) f ( x )  3
, x  1; f) f ( x )  4 3
, x  1;
( x  1) ( x  1) x  x  x 1
x2  x ( x  1)3
g) f ( x )  , x Z ; h) f ( x )  , x Z .
x 4  3x 2  2 3x 4  10 x 3  3
2. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii raþionale:
4 9 3x  5 7
a) f ( x )  ,x ; b) f ( x )  ,x ;
2x  9 2 2x  7 2
1 1 1
c) f ( x )  3
,x ; d) f ( x )  2 , x Z ;
(4 x  1) 4 x  2x  5
4x  3 x 1
e) f ( x )  2
, x Z ; f) f ( x )  2
, x Z ;
4x  6x  5 x  16
x4 1
g) f ( x )  4
; h) f ( x )  , x Z ;
x 1 x  x2  1
4

x2 1 x2  1
i) f ( x)  , x Z ; j) f ( x )  , x Z ;
x4  3x3  5x2  3x  1 x4  x2  1
x2  1 2 x 3  2 x 2  3x
k) f ( x )  , x Z ; l) f ( x )  .
( x 2  x  1)( x 2  1) ( x 2  x  2) 2

43
 I.10. Integrarea funcþiilor raþionale
Pentru determinarea primitivelor unei funcþii raþionale oarecare vom scrie funcþia ca o
sumã finitã de funcþii raþionale simple, vom determina primitivele acestora ºi apoi primitiva
funcþiei raþionale date.
Exerciþiul rezolvat 1. Sã se determine primitivele funcþiilor:

x 2  3x  2 x2
a) f ( x )  , x  1 ; b) f ( x )  , x  1 ;
x3  2x2  x x 3  5x2  8x  4
x4 x 1
c) f ( x )  , x  1; d) f ( x )  , x Z .
3
x 1 ( x  4 x  5) 2
2

x 2  3x  2
A B C
Soluþii. a) f ( x )  2
   . Eliminând numitorul rezultã
x ( x  1) x x  1 ( x  1) 2
x 2  3x  2  A( x  1)2  Bx ( x  1)  Cx  x 2  3x  2  ( A  B ) x 2  (2 A  B  C ) x  A .

Obþinem sistemul A  B  1, 2 A  B  C  3, A  2 ºi deci A  2, B  1, C  6 ºi atunci

2 1 6 6 x2 6
f (x)   
x x 1 (x 1)2
. Primitiva:  f (x)dx  2ln x  ln x 1  x 1
C  ln 
x 1 x 1
C .

x2 6
Observaþie. Pentru x  1 primitiva este ln  C .
x 1 x 1
x2 A B C
b) Avem f ( x )  2
   2
ºi deci x 2  A( x  2)2 
( x  1)( x  2) x  1 x  2 ( x  2)
 B( x  1)( x  2)  C ( x  1) . Luând x  2 ºi apoi x  1 rezultã C  4, A  1 . Luând
dx
apoi x  0 rezultã 0  4 A  2 B  C ºi atunci B  0 . Primitiva este  f ( x )dx   x  1 
dx 4 4
 4 2
 ln x  1   C  ln( x  1)  C .
( x  2) x2 x2
x4 x A Bx  C
c) f ( x )  2
 x 2
 x  2 . Din
( x  1)( x  x  1) ( x  1)( x  x  1) x 1 x  x 1

x  A( x2  x  1)  (Bx  C )( x  1)  x  ( A  B ) x2  ( A  B  C ) x  A  C rezultã A  B  0 ,
1 1 x 1 dx
A  B  C  1, A  C  0 ºi atunci A  C  , B   . Obþinem  x 3  1 dx  3  x  1 
3 3
1 dx 1 1 2x  1  3 1 1 ( x 2  x  1)'dx
 dx  ln x  1  dx  ln( x  1)  
3  x2  x  1 3 6  x2  x  1 3 6  x2  x  1

3 dx x2 1 (x 1)2 3 2x  1
  ... . Rezultã cã  f ( x)dx   ln 2  arctg +C .
2 2 2
2 6 x  x 1 3 3
 1  3
 x    
 2  2 
44
 Observaþie. Pentru x  1 primitiva are aceeaºi expresie (de ce ?).
t 1
d) Avem x 2  4 x  5  ( x  2)2  1 . Notând x  2  t obþinem  (t 2  1)2 dt 
'
t dt (1  t 2 )  t 2 1 (t 2  1)' dt dt  1 
  dt   2  2   t   2  dt 
(t 2  1) (t 2  1)2 2 (t  1) 2
t 1  2(t  1) 
1 t dt t 1 1
 2
 arctg t  2
 2
 .2  arctg t  C
2(t  1) 2(t  1) 2(t  1) 2(t  1) 2
1 x3 
Atunci primitiva este  f ( x )dx    2
2  x  4x  5
 arctg( x  2)   C .


Sã se determine urmãtoarele integrale nedefinite:

x dx 1 x dx
1.  2 x 2  3x  1, x   2 ; 2.  2 x 2  3x  2 , x  2 ;
2 x 2  41x  91 x5  x4  8
3.  ( x  1)( x  3)( x  4) dx, x  4 ; 4.  x3  4 x
dx, x  2 ;

dx 3 x3  1
5.  6 x 3  7 x 2  3x ,x ; 6.  4 x3  x dx, x  1 ;
2

32 x dx 5 x dx
7.  (2 x  1)(4 x 2  16 x  15) , x  2 ; 8.  x 4  3x 2  2 , x  2;

(2 x 2  5) dx 3x 3  2 x 2  x  2
9.  x 4  5x2  6 ,x 3; 10.  dx, x  1 ;
x4  x2
2
x 2  3x  2 1  x 2
11.  x3  2 x 2  x dx, x  2 ; 12.  x   x  1  dx, x  1;
( x 3  1) dx x 2  3x  3
13.  , x  1; 14.  dx, x  2 ;
x3  x2 ( x  2)3

dx x 2 dx
15.  x4  x 2
, x 1; 16.  ( x  2)2 ( x  4)2 , x  2 ;
x3  6 x 2  9 x  7  x 1 
4
17.  dx, x  5 ; 18.   x  1  dx, x  0 ;
( x  2)3 ( x  5)

x 5 dx ( x 2  2 x  3) dx
19.  ( x  1)2 ( x 2  1) , x  1; 20.  ( x  1)( x 3  4 x 2  3x ) , x  3 ;
45
 7x 3  9 dx
21.  x 4  5x 3  6 x 2 dx, x  3 ; 22.  x3  x 2 , x  0 ;
x dx 2 x 2  3x  3
23.  x 3  1, x  1 ; 24.  ( x  1)( x 2  2 x  5) dx, x  1 ;
( x 4  1)dx x 2 dx
25.  x3  x 2  x  1, x  1 ; 26.  x 4  1, x  1 ;
dx dx
27.  x 4  x3  x 2  x , x  0 ; 28.  ( x  1)2 ( x 2  1) , x  1 ;
( x 5  2 x 3  4 x  4) ( x 3  6)dx
29.  x4  2x3  2x2
dx, x  0 ; 30.  x 4  6 x2  8, x Z ;
x3  x  1 (5 x 2  12)dx
31.  ( x 2  2) 2
dx, x  Z ; 32.  ( x 2  6 x  13)2 , x Z ;
(3x  5) dx dx
33.  ( x 2  2x  2)2 , x  Z ; 34.  ( x 2  1)2 , x  Z ;
( x 3  1)dx 2x 3  6 x 2  6 x  4
, x Z ; dx, x  Z ;
35.  ( x 2  4 x  5) 2
36.
 ( x 2  2 x  2) 2

dx x dx
37.  ( x 4  1)2 , x Z ; 38.  (1  x 2 )(1  x )2 , x  1 ;

3x 3  10 x 2  2 x ( x 2  4) dx
39.  dx, x  1 ; 40.  x 4  2 x 2  1, x  1;
( x 2  1)2

1 1
41.  x 4  x 2  x dx, x Z ; 42.  x4  x2  1 dx; x  Z ;
x2  1 x2  1
43.  x 4  1dx, x  Z ; 44.  ( x 2  1)2 dx, x  Z ;

x2  3 x2
45.  ( x 2  1)( x2  2)dx, x  Z ; 46.  x4  x2  1 dx, x  Z .

46
 *I.11. Integrarea funcþiilor trigonometrice

m
1. Integrale de forma  sin x cos n x dx, m, n  q .

a) Dacã m  2k  1, k q , luãm cos x  t ºi obþinem integrala unei funcþii polinomiale.

Avem sin 2 k 1 x cos n x  (1  cos 2 x )k cos n ( x )(cos x ) ' .

2 k n
Obþinem integrala  (1  t ) t (  dt)    t n (1  t 2 )k dt .
m
b) Dacã n  2k  1, k q , luãm sin x  t . Obþinem integrala t (1  t 2 )k dt .

c) Dacã m  2k , n  2 p, k , p q , se trece la arce duble cu ajutorul formulelor

1 1 1
sin 2 x  (1  cos 2 x ), cos2 x  (1  cos 2 x ), sin x cos x  sin 2 x . Se ajunge la o
2 2 2
integralã de forma a) sau b).

Exerciþiul rezolvat. 1. Sã se determine primitivele funcþiilor:

a) f(x) = sin2xcos3x; b) f(x) = sin3xcos4x; c) f(x) = sin2xcos2x.
2
Soluþii. a)  sin x cos 3 xdx   sin 2 x (1  sin 2 x )cos xdx  (sin 2 x  sin 4 x )(sin x )dx 

sin 3 x sin5 x
  C .
3 5
3
b)  sin x cos 4 xdx   (1  cos 2 x ) cos 4 x sin xdx    (cos 4 x  cos6 x )(cos x ) dx 

cos5 x cos7 x
  C .
5 7
2
2 2  sin 2 x  1 2 1
c)  sin x cos xdx    2  dx  4  sin 2 xdx  8  (1  cos 4 x )dx 
x sin 4 x
  C .
8 32
Exerciþiul rezolvat. 2. Sã se determine primitivele funcþiilor:
a) f ( x )  sin8 x cos3 x ; b) f ( x)  sin7 x cos 4 x ; c) f ( x )  sin 2 x cos 4 x .
8
Soluþii. a)  sin x cos3 x dx   sin8 x(1  sin2 x )(sin x )'dx   (sin8 x  sin10 x )(sin x)'dx 
1 1
 sin 9 x  sin11 x  C .
9 11
7
b)  sin x cos 4 x dx    (1  cos 2 x )3 cos 4 x (cos x ) 'dx 
1 11 1 9 3 1
  (cos10 x  3cos8 x  3cos6 x  cos4 x)(cos x)'dx  cos x  cos x  cos7 x  cos5 x  C.
11 3 7 5

47
 1 1 1
c) sin2 x cos4 x  (sin x cos x )2 cos2 x  sin2 2x(1  cos2x )  sin2 2x  sin2 2 x  cos 2x 
2 2 2
1 1 x 1 1
 (1 cos4x)  sin2 2x cos2x . Rezultã cã  f (x)dx  4  16 sin4x  4 (sin 2x)(sin2x)'dx 
2
4 2
x 1 1
  sin 4 x  sin 3 2 x  C .
4 16 12

2. Integrale de forma  F (sin x, cos x )dx , unde F este funcþie raþionalã în variabilele

sin x ºi cos x .
x 2t 1 t2
a) Prin schimbarea de variabilã t  tg se deduce sin x  , cos x  ,
2 1 t2 1 t2
2dt
dx  ºi se obþine integrala unei funcþii raþionale în t.
1 t2
b) Dacã F (sin x,  cos x)  F (sin x, cos x) , se efectueazã schimbarea de variabilã tgx  t .
t2 1 dt
Atunci avem sin 2 x  2
, cos 2 x  2
, dx  .
1 t 1 t 1 t2

c) Dacã F (  sin x, cos x )   F (sin x , cos x ) , se efectueazã schimbarea de variabilã

2 2
cos x  t . Obþinem sin x  1  t , dt   sin x dx .

Exerciþiul rezolvat. Sã se determine primitivele funcþiilor:

1   1
a) f ( x )  , x   0,  ; b) f ( x )  , x Z ;
1  sin x  cos x  2 2sin x  cos 2 x
2

cos x   sin x
c) f ( x )  , x   0,  ; d) f ( x )  , x Z .
2
tg x  sin x 2
 2 1  sin x  2cos2 x
2

x 1 2dt dt
Soluþii. a) Facem schimbarea t  tg      ln t  1  C
2 2 2 t 1
2t 1 t 1 t
1 
1 t 1 t2
2
 x
ºi deci  f ( x )dx  ln 1  tg 2   C .

1 dt dt 2
b) Facem schimbarea tg x  t  
2t 2
1 1 t
 2
 2
2t  1

2
 
arctg t 2  C

1  t 1 t 2
2

2
ºi deci  f ( x ) dx  2
arctg  
2 tg x  C .

48
 dt (1  t 2 )dt
1  dt dt  1 2 2 t
c) t  sin x       2   2   ln C
2 2 2
t t (2  t ) 2  t t 2 2t 8 2 t
2
 t2
1 t
1 2 2  sin x
ºi deci  f ( x )dx   ln C .
2sin x 8 2  sin x
sin x ( cos x ) '
d) Avem f ( x)  2 2 2
 . Notãm cos x  t ºi
1  (sin x  cos x )  cos x 2  cos2 x

 dt 1 t 1  cos x 
obþinem  2  t2   arctg  C . Deci  f ( x ) dx   arctg   C .
2 2 2  2 

3. Integrale de forma  sin mx cos nx dx,  sin mx sin nx dx,  cos mx cos nx dx .
1
Se utilizeazã formulele: a) sin mx cos nx  sin(m  n) x  sin(m  n) x  ;
2
1
b) sin mx sin nx   cos(m  n) x  cos(m  n) x  ;
2
1
c) cos mx cos nx  cos(m  n) x  cos(m  n) x  .
2

Exerciþiul rezolvat
1 1 1
a)  sin 6 x cos8x dx  2  sin14 x  sin 2 x  dx   28 cos14 x  4 cos 2x  C ;
1 1 1
b)  sin 9x sin 6 x dx  2   cos 3x  cos15x  dx  6 sin 3x  30 sin15x  C ;
1 1
c)  cos 4 x cos 6 x dx  2   cos10 x  cos 2 x  dx  20 sin10 x  sin 2 x  C .

Sã se calculeze integralele nedefinite:

1.  sin 3x cos5x dx, x  Z ; 2.  sin10 x sin15 x dx, x  Z ;

x x 2
3.  cos 2 cos 3 dx, x Z ; 4.  sin x cos 4 x dx, x  Z ;

3 2 sin 3 x
5.  sin x cos x dx, x  Z ; 6.  cos4 x dx, x  (0, ) ;
49
 cos2 x dx  
7.  sin6 x dx, x  (0, ) ; 8.  sin2 x cos 4 x , x   0, 2  ;
dx   dx  
9.  sin5 x cos3 x dx, x   0, 2  ; 10.  3  5cos x , x   0, 2  ;
cos x sin x  
11.  1  cos x dx, x  (0, ) ; 12.  1  sin x dx, x   0, 2  ;
1  tg x   sin x  
13.  1  tg x dx, x   0, 4  ; 14.  (1  cos x )3 dx, x   0, 2  ;
sin 2 x dx cos2 x  sin 2 x
15.  1  sin 2 x , x Z ; 16.  cos4 x  sin 4 x dx, x  Z ;
cos x   dx   
17.  sin2 x  6sin x  5 dx, x   0, 2  ; 18.  1  tg x , x    4 , 2  ;
sin x cos x   cos x  
19.  sin x  cos x dx, x   0, 2  ; 20.  cos3 x  sin3 x dx, x   0, 2  ;
cos 2 x dx   cos4 dx
21.  sin x  sin 3x , x   0, 6  ; 22.  1  cos2 x , x Z .

Sã se determine câte un interval pe care se pot calcula primitivele urmãtoarelor

funcþii ºi sã se determine aceste primitive:
23. f(x) = cos3x 24. f(x) = tg4x
1
25. f(x) = sin4x 26. f ( x )  .
1  sin x
1  cos x cos 2 x
27. f ( x )  28. f ( x ) 
1  cos x 1  sin x cos x
29. f(x) = tg2x + tg4x 30. f(x) = ctg2x + ctg4x
1
31. f(x) = ctg3x 32. f ( x ) 
cos x
1 1  sin x
33. f ( x )  . 34. f ( x ) 
sin x cos x
cos3 x sin3 x
35. f ( x)  36. f ( x ) 
sin4 x cos x
1 1
37. f ( x )  38. f ( x ) 
cos x  sin x sin x  cos x
1 1
39. f ( x )  40. f ( x ) 
sin x  cos x cos x  2sin x  3

50
 PROBE DE EVALUARE
Pentru testele urmãtoare, timpul efectiv de lucru este de 50 minute.
TESTUL 1
1. Sã se determine a, b i Z astfel încât urmãtoarea funcþie sã admitã primitive pe Z:
e x  1, x T 0
f ( x)   (1,5 p)
ax  b , x  0

x , x0

2. Sã se demonstreze cã funcþia f : Z  Z , f ( x)   x , nu admite primi-
 2, x  0
tive pe Z. (1,5 p)

3. Sã se determine primitivele funcþiilor:

a) f (x) = ln2x, x > 0 (1,5 p)
b) f (x) = exsin2x, x i Z (1,5 p)
x , x  0, 
c) f ( x) 
sin2 x  2 (1,5 p)

2
d) f ( x)  x  4 , x i Z. (1,5 p)

TESTUL 2
1. Sã se determine primitivele funcþiilor:
a) f(x) = (x2 + x + 1)ex (1,5 p)
x , x  0, 
b) f ( x) 
cos2 x  
2 (1,5 p)
c) f(x) = xarctgx, x i Z (1,5 p)

2. Sã se demonstreze cã urmãtoarele funcþii admit primitive pe Z ºi sã se deter-

mine o primitivã a lor:
2
 x  1, x U 1
a) f ( x)   (1,5 p)
2
3x  2x , x T 1

 x ln x , x U 1
b) f ( x)   2 (1,5 p)
x  x , x  1
3. Fie I n   lnn xdx , x  0 , n i q*. Sã se arate cã I n  x lnn x  nI n1 . (1,5 p)

51
 TESTUL 3

1. Sã se demonstreze cã urmãtoarele funcþii admit primitive pe Z ºi sã se deter-

mine o primitivã a lor:
( x  1)e x , x T 1
a) f ( x)   (1,5 p)
2
 x ln x , x  1
2
ln( x  1) , x  0
b) f ( x)   x (1,5 p)
 xe , x T 0

2. Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = [2x – 1].

a) Sã se demonstreze cã f nu admite primitive pe Z (1,5 p)
b) Demonstraþi cã existã o infinitate de intervale pe care f admite primitive.
(1 p)
c) Determinaþi lungimea maximã a acestor intervale. (1 p)
n
3. Fie I n   x dx , x  0 , n i q*.
2x  1
n
a) Sã se arate cã 2I n  In 1  x  C . (1 p)
n
b) Sã se determine I1, I2, I3. (1,5 p)

TESTUL 4

1. Sã se determine primitivele:
a)  sin3 xdx , x i Z (1,5 p)
3x  5
b)  ( x  1)( x  2)( x  3) dx , x  3 (1,5 p)

c)  x dx , x i Z (1,5 p)
x 2  2x  3
2x  1
2. Fie f : Z  Z, f ( x)  2  
, unde {a} înseamnã partea fracþionarã a lui a.
a) Sã se demonstreze cã f nu admite primitive pe Z. (1,5 p)
b) Demonstraþi cã existã o infinitate de intervale pe care f admite primitive.
(1,5 p)
3. Sã se determine a, b i Z astfel încât f sã admitã primitive pe [0, ], unde

 a  sin x , x   0,  
  2 
f ( x)  
. (1,5 p)
 b  cos x , x    , 
 2 
 

52
 TESTUL 5

1. Sã se determine primitivele:
2 4

 
a)  (tg x  tg x )dx , x   2 , 2  (1,5 p)

4
b)  ( x 2  1)( x2  1) dx, x  1 (1,5 p)

1
c)  x(x2  4) dx , x  0 (1,5 p)

a x 2  4 , x T 0
2. Fie f : Z  Z, f ( x)   . Sã se determine a, b i Z astfel încât f
sin x  b , x  0
sã admitã primitive pe Z ºi sã se determine o primitivã. (1,5 p)
3. a) Sã se determine funcþia f : Z  Z definitã astfel:
 max( x , x 2 , x 3 ), x T 0
f ( x)   2 3 . (1,5 p)
 min( x , x , x ) , x  0
b) Sã se determine o primitivã a funcþiei f. (1,5 p)

TESTUL 6

1. Sã se determine primitivele:
sin3 x

 
a)  cos x dx, x   2 , 2  (1,5 p)

1
b)  (x2  4)2 dx , x i Z (1,5 p)

x 4  x  1 dx , x  1
c)  (1,5 p)
x3  1

2. Fie I n   xn dx , x i Z, n i q*.
2
x  x 1
n 1
a) Sã se arate cã I n 2  I n1  I n  x  C . (1,5 p)
n 1
b) Sã se determine I1, I2, I3. (3 p)

53
 TESTUL 7
1. Sã se determine primitivele:
sin x dx
a)  ,xiZ (1,5 p)
1  cos2 x
x 2  1 dx
b)  ,xiZ (1,5 p)
x4  1
1 dx , x i Z.
c)  2 (1,5 p)
( x  1)( x 2  4)
2. Sã se determine intervalele pe care funcþia f : Z  Z admite primitive, unde
 xarctg 1 , x  0
f ( x)   x
(1,5 p)
 0 , x 0

3. Fie funcþiile f, F : Z  Z, unde f (x) = (x – 1)ex ºi F(x) = (x – 2)ex + e.

a) Sã se demonstreze cã F este o primitivã a lui f. (1 p)
F (x)
b) Sã se determine lim . (1 p)
x 1 ( x  1)2
F ( x)
c) Sã se determine lim . (1 p)
x  xe x

TESTUL 8

1. Fie funcþiile f , F : (0, )  Z, unde f ( x)   x 1 1  ln(x  1)  x1

2
ºi

F ( x )  1 [a  2x  b ln( x  1)] . (1,5 p)

x
Sã se determine a, b i Z ºtiind cã F este o primitivã a lui f.
2. Sã se determine urmãtoarele primitive:
1
a)  x(1  lnn x) dx , x > 0 (1,5 p)

cos 2 x
 

b)  1  sin x cos x dx , x  0, 3 (1,5 p)

2 2
c)  x 1  x dx , x  (1, 1) . (1,5 p)

 ax  2, x  1
3. Sã se determine a, b i Z astfel încât funcþia f : Z  Z, f ( x)  
 2ln x  b , x U 1
sã admitã o primitivã pe Z ºi sã se determine o primitivã a sa. (1,5 p)
4. Fie funcþiile f, F : (0, )  Z, f (x) = xln2x, F(x) = x2(aln2x + blnx + c),
a, b, c i Z. Sã se determine a, b, c ºtiind cã F este o primitivã a lui f. (2 p)

54
 CAPITOLUL II
INTEGRALA DEFINITÃ
II.1. Probleme care conduc la noþiunea de integralã definitã
Geometria elementarã aratã cum se pot determina ariile pentru figuri geometrice plane
mãrginite de segmente de dreaptã ºi arce de cerc. Problema geometricã generalã a calculului
ariei unei figuri plane mãrginitã de curbe arbitrare poate fi rezolvatã numai cu ajutorul analizei
matematice (a calculului integral). În matematicã sunt cunoscute diferite moduri de a defini
integrala, denumite dupã numele matematicianului care a studiat-o: integrala Riemann (Bernhard
1826-1866), integrala Darboux (Gaston 1842-1917), Lebesque (Henri 1875-1941).

Metoda de definire a integralei constã

în gãsirea unui procedeu prin care putem
asocia unei funcþii f :[a, b]  Z ,
[a, b]  Z , un anumit numãr A( f ) . Fie
o funcþie pozitivã f :[ a, b]  [0, ) .
Împãrþim segmentul [a, b] în n pãrþi prin
punctele x1  x2  ...  xn1. Notãm x0  a,
xn  b . Dreptele paralele x  xi , i  1, n
formeazã „trapeze curbilinii” (figura 1).
Pe trapezele curbilinii cu vârfurile
xi 1 , xi , i  1, n construim douã dreptunghiuri cu aceeaºi bazã xi 1 xi ºi cu înãlþimile
n n
mi  min f ( x) , M i  max f ( x ) . Atunci an   xi  xi 1  mi T  xi  xi 1  Mi  bn .
x[ xi1, xi ] x[ xi 1 , xi ] i 1 i 1
Cele douã sume reprezintã ºiruri de numere reale pozitive. În cazul în care aceste ºiruri au
aceeaºi limitã finitã pentru orice puncte x1  x2  ...  xn1 din [a, b] , se va nota cu A( f )
limita lor, iar A( f ) va reprezenta integrala definitã a funcþiei f pe intervalul [a, b] . Ea va
b
fi notatã cu a f ( x ) dx .

Fie funcþia f :[0,1]  Z, f ( x )  x 2 . Împãrþim

segmentul [0,1] în n pãrþi egale prin punctele

1 2 n 1 (i  1)2 i2
, , ... , . Avem atunci mi  , M i  , i  1, n .
n n n n2 n2
1  12 22 ( n  1)2 
Cele douã sume sunt  2  2  ...  
n n n n2 

55
 1  n1 2  n(n  1)(2n  1) (n  1)(2n  1)
   i    , respectiv
n3  i 1  6 n3 6 n2

1 n i 2 ( n  1)(2n  1) 1

n i 1 n 2

6n 2 ºi limita lor comunã pentru n   este .
3
b 1 2 1
Deci  f ( x )dx   x dx  .
a 0 3
x3
Observaþie. O primitivã a funcþiei f :[0,1]  Z , f ( x )  x 2 este F ( x )   c, c Z ,
3
1
iar F (1)  F (0)  .
3

1
Fie funcþia f : (0,  )  Z, f ( x ) 
.
x
Graficul acestei funcþii este redat în

figura 3. Notãm cu A ( x ) aria suprafeþei mãrginitã

de Ox, curba datã ºi dreptele paralele cu Oy ce trec

 1
prin punctele A(1,1) ºi M  x,  , x  1 .
 x
Dacã h  0 (vezi figura 3) avem h  f ( x  h)  A ( x  h)  A ( x )  h  f ( x ) ºi deci
A ( x  h)  A ( x )
f ( x  h)   f ( x ) (1).
h
Dacã h  0 (vezi figura 4) avem

hf ( x )  A ( x )  A ( x  h)   hf ( x  h) ºi,

ca în cazul de mai sus,

A ( x  h)  A ( x )
f ( x  h)   f ( x ) (2).
h
1
Deoarece f ( x )  este funcþie continuã pe (0,  ) rezultã cã lim f ( x  h)  f ( x ) ºi
x h 0
A ( x  h)  A (x) 1
din (1) ºi (2) rezultã cã lim  f ( x)  . Deci A este o funcþie ce admite
h0 h x
pe f ca derivatã pe [1,  ) ºi în plus A (1)  0 . Deci A este o primitivã a lui f pe [1, ) astfel

încât A (1)  0 ºi atunci A (x)  ln x .

56
 Observaþie. Dacã 0  x  1 , luând A ( x ) aria suprafeþei mãrginitã de Ox, curba
1  1
f ( x)  ºi dreptele paralele cu Oy ce trec prin A(1,1) ºi M  x ,  , rezultã cã A ( x ) este
x  x
un numãr pozitiv, anume A ( x )   ln x  ln x .

1. Fie f : [a, b]  Z o funcþie continuã pe [a, b].

Fie F, G : [a, b] douã primitive ale lui f pe [a, b].
b
Notãm F ( x ) ba  F (b)  F (a)   a f ( x)dx .

a) Sã se demonstreze cã F ( x) ba  G( x ) ba .
b
b) Sã se demonstreze cã  a f ( x)dx nu depinde de alegerea primitivei F a lui f pe [a, b].
c) Sã se verifice rezultatul de la b) pentru funcþiile urmãtoare:
f1 : [1, e]  Z, f2(x) = xlnx; f2 : [0, ]  Z, f2(x) = xsinx.

2. Sã se aplice metoda prezentatã anterior pentru calculul ariilor suprafeþelor mãrginite

de Ox, graficul funcþiei f ºi dreptele de ecuaþii x = a, x = b în cazurile:
a) f (x) = 2x2, a = 0, b = 1;
b) f (x) = 3x2 + 1, a = 0, b = 1;
c) f (x) = 3x2 + 2x + 1, a = 0, b = 1.
b
3. Folosind definiþia pentru  a f ( x)dx datã la exerciþiul 1, sã se demonstreze cã:
a
a)  a f ( x ) dx  0 ;
b a
b)  a f ( x)dx   b f ( x )dx ;
t
c) dacã F este o primitivã a lui f, atunci  a f (t )dx este o primitivã a lui f ce se anuleazã
în t = a.

4. Fie funcþia f : [–a, a]  Z, f (x) = 2x2, a > 0. Folosind C A B

metoda prezentatã anterior ºi figura 5, sã se demonstreze cã
aria S a figurii haºurate (segmentul parabolic AOB) este
D(–a; 0) A(a; 0)
S  2  AABCD .
3 Fig. 5

57
 II.2. Definirea integralei definite a unei funcþii continue

Observaþii.
Fie f :[a, b]  Z o funcþie continuã pe intervalul [a, b] ºi F , G :[a, b]  Z douã
primitive ale lui f pe [a, b] . Notãm F ( x ) |ba  F ( b)  F ( a) . Deoarece G ( x )  F ( x )  c ,
c Z , avem G ( x ) |ba  F ( b)  c  F (a )  c  F (b )  F (a )  F ( x ) |ba .
Numãrul F (b)  F (a) este independent de alegerea primitivei F a lui f pe intervalul [a, b] .

Definiþie. Fie f o funcþie continuã pe intervalul I  Z . Fie F o primitivã a lui f pe I ºi fie

b
a, b douã elemente oarecare al lui I. Numãrul F (b)  F ( a) , notat a f ( x ) dx , se numeºte
integrala definitã a lui f pe [a, b] .

x dt x
Pentru orice x  1 avem 1  ln t 1
 ln x .
t
x dy x
Observaþii. 1  ln y
 ln x aratã cã variabila t nu intervine în „final” ºi cã poate
1
y
fi înlocuitã cu orice literã cu excepþia lui x.
a a
a f ( x ) dx  F ( x ) a
 F ( a)  F ( a)  0 .

a a b
b f ( x ) dx  F ( x ) b
 F ( a)  F ( b)    F (b)  F ( a)     f ( x ) dx .
a
t t
a f ( x ) dx  F ( x ) a este o primitivã a lui f ce se anuleazã în t  a .

Teoremã. Fie funcþiile f , g :[ a, b]  Z continue pe [a, b] ºi fie  Z . Atunci avem:

b b b
a) a  f ( x )  g ( x )  dx  a f ( x ) dx   g ( x ) dx ;
a

b b
b) a f ( x ) dx   a f ( x ) dx .

Demonstraþie. Fie F ºi G douã primitive ale lui f , respectiv g. Atunci F  G este o

b b
primitivã a lui f  g ºi avem a ( f  g)(x)dx   F(x)  G(x) a  F(b)  G(b)  F (a)  G(a) 
b b
  F ( b)  F ( a)    G (b)  G (a)    f ( x ) dx   g ( x ) dx .
a a
b b b b
Pentru   0 avem a f ( x ) dx  a 0dx  c a
 c  c  0    f ( x ) dx .
a

58
 Pentru   0 funcþia F este o primitivã a lui f ºi
b b b
a f ( x ) dx   F ( x ) a  F (b)  F (a)    F (b)  F (a)    a f ( x ) dx .
Observaþii. Dacã F este primitiva funcþiei continue f :[a, b]  Z , formula
b
a f ( x ) dx  F (b)  F ( a) se numeºte formula lui Leibniz–Newton.
Existã funcþii integrabile care nu sunt funcþii continue.
Definirea integralei definite (pentru aceste cazuri) depãºeºte cadrul manualului.
Existã funcþii integrabile care nu admit primitive. Existã funcþii care admit primitive ºi
nu sunt integrabile.
Exerciþiu rezolvat. Sã se determine:
2 2 e ln x  2
a) 1(3x  2 x  2) dx ; b) 1 3  x
dx .

2 2
2
Soluþii. a) 1(3x  2x  2)dx  (x3  x2  2x)  23  22  2 2  (1)3  (1)2  2 (1) 12 .
1

e ln x  2 e ln x e1 3 e e 3 15
b) 1 3  dx  3 dx  6  dx  ln 2 x  6 ln x 1   6  .
x 1 x 1 x 2 1 2 2

b
Sã se determine urmãtoarele integrale definite a f ( x )dx determinând
iniþial o primitivã F a lui f:
e e 1
1.  1 x ln xdx 2.  1 ln 2 xdx 3.  0 x 2e2 xdx

1
 2 x cos xdx

4.  0 ( x 2  2 x )e 3xdx 5.  0 x sin xdx 6.
2

  
7.  0 e x sin xdx 8.  02 x 2 sin xdx 9.  02 x 2 cos xdx
3
1 1
10.  0 xarctgxdx 11.  12 arcsin xdx 12.  0 xe x dx
2


x dx

x e
13.  04
cos2 x
14.  2 sin2 x dx 15. 1 x ln xdx
4

e2 ln(ln x)  
16. e dx 17.  e2 xe x sin xdx 18.  02 xe x cos xdx
x
3

sin x dx cos x
 
19.  02
1  cos2 x
20.  3 sin x dx 21.  04 (tg3 x  tgx )dx
4

sin x  cos x etgx dx

 3
 2 sin x  cos x dx ln x
e 1
22.
3
23.  1 x dx 24.  0
cos2 x
59
 1 ex 2 e2x e2 1 dx
25.  0 dx . 26.  1 x dx 27.  e
1  e 2x e 1 x ln x
1 x  2 dx 1 x2 dx 1 x
28.  1 2
x  4x  5
29.  0
x 14 30.  0 (x2  1) dx

Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

2 3 2 2 e
 5 3 2 
 4 x  3x   dx ;
3
31. 1 x
32.
  x  4 x   2  dx ;
 1  x x 

1 1 5 6 3 
x  4 3 x dx ;
33.
0  3  34.

0
3e 3x  4e 2 x dx ;  35.
  x  9 
4
2
 dx ;

x2  9 

 1
3 3  2
1 2 
36.  2 tg x  dx ; 37.  dx ;
  
6
 sin 2 x   
0  4  9x 2

 2
16 x  25 

  3
38. 12  8 6
 3 1  sin x
 2  dx ; 39. dx ;
  
20
 cos2 4 x sin 2 x   
6
sin 2 x

x2  4  2
2 10 
dx ; 41. 3 2
x  ctg 2 x  x dx ;
40.  2 2 x2  4   tg

6

1 2  x 2  2  x2 1 9 y 1
42. dx ; 43. 1  t dt ; 44. dy ;
 1 4  x2
 0  4 y 1

1
16 dt 1 y dy 2ex
45.  0 t9 t
; 46.
 0 ( y 2  1) 2
; 47.
 1 x2
dx ;


3 2 dx
dx
48. ; 49. ; 50. 2
cos x  cos3 x dx .
 2
2
2 x  3x  2  1
2
x  4x  5  

2

60
 II.3. Proprietãþi ale integralei definite
În clasa a XI-a au fost prezentate rezultate privind legãtura între semnul primei derivate
a unei funcþii derivabile ºi monotonia funcþiei, între semnul derivatei a doua ºi concavitatea
sau convexitatea funcþiei, precum ºi teorema de medie. În acest paragraf vor fi prezentate
câteva rezultate legate de semnul unei funcþii continue ºi semnul integralei definite ºi se va
da teorema de medie pentru funcþii continue.
b
Teoremã. Fie funcþia continuã f :[ a, b]  [0, ) . Atunci  a f ( x ) dx U 0 .
Demonstraþie. Fie F primitiva lui f ce se anuleazã în a. Pentru orice x  [a, b] avem
x b
F ( x )   f (t ) dt, F '( x )  f ( x ) U 0 . Deci F este crescãtoare pe [a, b] ºi deci
a  a f (t ) dt 
 F (b)  F (a) U 0 deoarece a T b .

Consecinþe. Fie f , g funcþii continue pe [a, b] . Atunci avem:

b b b
a) f T g   f ( x ) dx T  g ( x ) dx ; b) f T 0   f ( x ) dx T 0 .
a a a

b b b
Demonstraþie. a) g  f U 0    g ( x)  f (x)  dx U 0   a g ( x)dx   a f ( x )dxU0 
a
b b
  f ( x ) dx T  g ( x ) dx .
a a
b b b
b) f T 0   f U 0     f ( x )  dx U 0    a f ( x ) dx U 0   f ( x ) dx T 0 .
a a

b
Observaþii. Dacã  a f ( x ) dx U 0 nu rezultã cã f U0 .

2 2
Fie f ( x )  3 x 2  2 x . Avem 0 f ( x )dx  x 3  x 2
   4  0 ºi f ( x ) T 0
0
 2
pentru orice x  0,    0, 2 .
 3
Putem compara integralele definite a douã funcþii definite pe acelaºi interval [a, b]
fãrã a le calcula efectiv.
2 2 x 2
Sã se demonstreze cã  1 x dx  1 (e  1) dx   xe x dx .
1
Fie f ( x )  x , g ( x)  e x  1, h( x )  xe x . Avem f '( x )  1, g '( x )  e x ,

h '( x )  e x  xe x . Deoarece 1  e x  e x  xe x pentru orice x  0 (ºi deci ºi pentru

2 2 2
x  [1,2] ) rezultã cã f ( x )  g ( x )  h( x ) ºi atunci 1 f ( x ) dx   g ( x ) dx   h( x ) dx .
1 1

Se ºtie cã funcþia continuã f :[a, b]  Z este mãrginitã ºi îºi atinge marginile, adicã
existã ,  [ a, b] astfel încât f ()  m T f ( x ) T M  f () pentru orice x  [a, b] .

61
 Teoremã. Fie funcþia continuã f :[a, b]  Z ºi fie m ºi M marginile lui f pe [a, b] .
b
Atunci avem m(b  a) T  f ( x )dx T M (b  a) .
a

b b b
Demonstraþie. m T f ( x) T M pentru orice x [a, b]   m dx T  f ( x )dx T  M dx 
a a a
b b b b
 mx a T  f ( x ) dx T Mx  m( b  a) T  f ( x )dx T M (b  a) .
a
a a

1 b
Observaþie. Numãrul  f ( x )dx se numeºte valoarea medie a lui f pe [a, b] .
ba a

Teorema de medie (Cauchy-1821). Fie funcþia continuã f :[a, b]  Z . Atunci existã

b
c  [ a, b] astfel încât  a f ( x ) dx  (b  a)  f (c ) .
Demonstraþie. f fiind continuã, rezultã cã f este mãrginitã ºi atinge marginile m ºi M.
1 b
Am demonstrat cã m T   f ( x )dx T M . Deoarece f este continuã pe [a, b] , atunci
ba a
1 b
f are proprietatea Darboux ºi deci existã c  [ a, b] astfel încât f (c )    f ( x ) dx .
ba a
1 x
Exerciþiul rezolvat 1. Sã se calculeze lim  ln t dt .
x0 1
1 x
Soluþie. Conform teoremei de medie existã c  [1,1  x ] astfel încât 1 ln t dt  x ln c
1 x
ºi deci lim  ln t dt  lim x ln c  0 .
x0 1 x 0

Exerciþiul rezolvat 2. Fie funcþia continuã f :[a, b]  Z având proprietatea

1
3 f ( x ) dx  1 . Sã se demonstreze cã existã x0  (0,1) astfel încât f  x0   x02
0
1
1 1 1 1 x3 1
Soluþie. 3 f (x)dx  1   f ( x)dx   0   f (x)dx   0   f (x)  x2 dx  0 .  
0 0 3 0 3 0
0
Atunci existã x0  (0,1) astfel încât 0
2
 f ( x )  x  (1  0)  0 ºi deci
0 f ( x0 )  x02 .

Teoremã. Fie f o funcþie continuã pe intervalul I. Pentru orice a, b, c  I avem

b c b
 a f ( x ) dx   a f ( x ) dx   c f ( x ) dx .
b
Demonstraþie. Fie F o primitivã a lui f pe I. Avem  a f ( x )dx  F (b)  F (a) 
b c c b
 F (b)  F (c )  F (c )  F (a)   f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ( x ) dx .
c a a c

62
 1
Exerciþiul rezolvat 3. Sã se determine  1 f ( x ) dx , unde f ( x )  min( x , x 2 ) .

 x , x  [ 1, 0]
Soluþie. Funcþia f este datã de f ( x )   2 . Deoarece f este continuã pe [1,1]
 x , x  (0,1]
x2
rezultã cã f este continuã ºi pe [1,0], [0,1] pe care admite primitivele F1( x)  , x [1,0] ,
2
0 1
x3 1 0 1 2 x2 x3 1 1 1
F2 ( x )  , x  [0,1] . Atunci 1 f (x)dx   1 x dx   x dx      .
3 0 2 3 2 3 6
1 0
b
Fie f funcþie continuã pe [a, b] . Ne propunem sã calculãm a f ( x ) dx efectuând
a 
schimbarea de variabilã liniarã (afinã) x  t  , , Z,   0 . Dacã x  a , fie c  ,

b
iar dacã x  b , fie d  . Fie F o primitivã a lui f pe [a, b] .

b b d
Avem a f ( x ) dx  F ( x )  F (t  ) . Deoarece  F (t  )  '  F '(t  ) 
a c
d d b d
 f (t  ) rezultã cã F (t ) c   f (t  )dt ºi deci  a f ( x)dx   c f (t  )dt .
c

Am demonstrat astfel urmãtoarea teoremã:

Teoremã. Fie funcþia continuã f :[a, b]  Z ºi fie funcþia liniarã g :[c, d ]  [a, b] ,
b d 1
g (t )  t   . Atunci avem  a f ( x ) dx   c f (t  ) dt , unde c  g (a ), d  g 1 (b ) .

Exerciþiul rezolvat 4. Fie f :[ a, a]  Z funcþie continuã, a  0 .

a a
a) Dacã f este funcþie parã pe [ a, a] , atunci  a f ( x ) dx  2 0 f ( x ) dx .
a
b) Dacã f este funcþie imparã pe [ a, a] , atunci  a f ( x ) dx  0 .
a 0 a 0
Soluþie. a)  a f (x)dx   a f ( x)dx   0 f ( x)dx . Punând x  t avem  a f ( x ) dx 
0 0 a a a a
  f (t )( dt)   f (t )dt   f (t )dt   f (t )dt   f ( x )dx ºi deci  a f ( x)dx 
a a 0 0 0
a 0 0 a a a
 2  f ( x ) dx .b)  a f (x) dx   a f (t )( dt)   0 f (t )dt   0 f (t )dt   0 f ( x)dx
0
a
deoarece f este imparã ºi deci  f ( x ) dx  0 .
a
1 1 1
1.  (5 x 4  3x 2  2)dx  2 (5 x 4  3x 2  2)dx  2( x 5  x 3  2 x )  4 .
1 0 0

2. 2
x 2 sin3 x cos4 x dx  0 deoarece f ( x )  x 2 sin3 x cos 4 x este funcþie imparã.
 

2

63
 Exerciþiul rezolvat 5. Fie funcþia f continuã pe Z ºi periodicã cu perioada T  0 .
a T T
Atunci pentru orice a Z avem a f ( x ) dx   f ( x ) dx .
0
aT 0 T a T
Soluþie. a f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ( x ) dx .
a 0 T
aT a a 0
Luând x  t  T avem T f ( x ) dx   f (t  T ) dt   f (t ) dt    f (t ) dt 
0 0 a
0 a T T
   f ( x ) dx deoarece f (t  T )  f (t ) . Rezultã cã a f ( x ) dx   f ( x ) dx .
a 0
2
a
3
Sã se calculeze I  sin 6 x cos15 x dx .
 a

Demonstrãm cã funcþia f ( x )  sin 6 x cos15 x este periodicã ºi îi determinãm perioada

2k  2n
principalã. Funcþiile x  sin 6 x ºi x  cos15 x au perioadele , respectiv ,
6 15
2k  2n
k , n  m* . Din  rezultã 5k  2 n . Cele mai mici numere naturale nenule caree
6 15
4  2
satisfac egalitatea 5k  2 n sunt k  2 ºi n  5 . Perioada principalã este deci T   .
 6 3
a T 
Avem  f ( x ) dx  constant . Luând a   rezultã I  3 sin 6 x cos15 x dx .
a 3   3
Deoarece f este imparã rezultã cã I  0 .
n
Ck 2n1  1
Exerciþiul rezolvat 6. Sã se demonstreze cã pentru orice nq* avem  k n 1  n 1
.
k 0

1 1
n
n 1 n
k 1 k (x 1)n1 n
xk 1
Soluþie. (x 1)   Cnk xk   (x 1) n
dx  Cn x dx 
   Cnk  
k 0
0
k 0
0 n 1 k 0 k 1
0 0

2n1  1 n C nk
  .
n 1 k 0 k  1

Exerciþiul rezolvat 7. Sã se demonstreze cã:

1 2 x dx n1 dx
a) ln 2 T  1 pentru orice n q, n U 2 ; b) lim 0.
 0 1 x n n  n 1  x2
2x 2x
Soluþii. a) 2
T  2 x pentru orice x  (0,1) ºi orice n U 2 . Rezultã
1 x 1 xn
1 2 x dx 1 2 x dx 1 1 1 2 x dx 1 1 2 x dx
2 x dx  ln(1  x 2 ) T  x2  ln 2 T 1 .
 1 x  1 x 
0
2
T
0
n

0 0  1 x
0
n 0  1 x
0
n

64
 1 1 n1 dx 1 n1 dx
b) n T x Tn  1 0  0   lim 0.
1 x2
T
1 n2
 n 1  x2
T
1 n2 n n  1  x2

1. Sã se determine valoarea medie pentru urmãtoarele integrale definite ºi,

când este posibil, punctul corespunzãtor:
1 2   2
a) 0 x dx ; b)   (a  b cos x )dx ; c)  0 sin x dx ;
3
 4 1  1 2 dx
d) sin 4 x dx ; e)  x  dx ; f) 2
dx ; g) .
0  1  x   1
2
x x  0 e 1x

2. Sã se demonstreze cã:
1 2 1 dx 2
a) 2  4  x 2 dx  5 ; b)
 ;
 0 9

1 8 x 2

7
2 2 2 1 dx 2
c) e x dx  e 2  e ; d) ;
 1 3

 0 2  x  x2

2
1
1 dx
  1 dx 
e)  ; f) T 2
T ,  n  q* ;
6  0 4x x 2 3

4 2 2  1 1  x2n 6

2 2 dx 2 1 sin x dx 2
2
g) ; h)  .
13

 0

10  3cos x 7 2  
4
x

2

3. Sã se demonstreze cã:
1
2 1 e2 1 7
a) ln(1 x2 )dx  1 ; b) ln x dx  2(e  e  2) ; 2
c) 2
tg x dx  ;
1 2 e1  0 12
1
2095 3 ln x 3 dx
2 1 3
sin x dx  dx T
d)
 1
3
31104
; e) 0 ln( x  1)dx U 2  4ln ;
2
f)
 2 x 1  2 x
;


1 2
 
x 4
g) 1 x e dx  e  1 ; h) (sin x  tg x ) dx ;
0  
12

16
1 1 2 1 2
i) e x dx T (1  x )1 x dx ; j) e  x dx T 2 .
 0  0 e
T
 1

4. Sã se calculeze:
 1
4 10 7
1 x 7  3x 5  2 x 3  x 3 1 x
a) x sin x dx ; b) dx ; c) cos x ln dx .
 

4
 1 cos x 2  
1
3
1 x

65
 b b
5. a) Fie f :[a, b]  Z continuã. Sã se demonstreze cã  a f ( x )dx T  a f ( x ) dx ;
b
b) Fie f :[ a, b]  (0, ) continuã pe [a, b] . ªtiind cã  a f ( x ) dx  0 , sã se demonstreze
cã a  b .
6. Fie funcþia f : Z  Z continuã pe Z cu proprietatea f(x) + f(–x) = x, µ x i Z .
a 2a
Sã se arate cã pentru orice a i Z avem: a)  f (x)dx  0 ; b) 0 f ( x )dx  2a2 .
a

7. Fie funcþia f : Z  Z continuã pe Z cu proprietatea f(1+x) + f(1–x) = x, µ x i Z .

a 2a
Sã se arate cã pentru orice a i Z avem: a) a f ( x )dx  0 ; b) 0 f ( x )dx  2a2 .

8. Fie funcþia continuã f : [a  b, a  b]  Z , b > 0, având proprietatea

f(a – x) +  f(a – x) =  , µ x i[–b, b], ,  i Z *. Sã se demonstreze cã:
ab 2b
f ( x )dx 
a b    , unde      .
9. Fie funcþiile f ºi g continue pe Z ºi fie a, b Z . Sã se arate cã:
b 1 b a
a)  a f (x)dx  (b  a)  0 f  a  (b  a)x dx ; b)  a f (x)g(a  x)dx  0 g(x) f (a  x) dx.
10. a) Fie funcþia f imparã cu perioada T > 0 ºi cu derivata continuã. Sã se demonstreze
2T xf ( x )dx
cã:  0.
0 1  f 2 ( x)
k x sin xdx I  k  x cos xdx
b) Sã se calculeze: I1   ; 2 0 , unde k i {1, 2}.
0 1  cos2 x 1  sin 2 x
n
1 n ( 1) k 1C nk
11. Sã se demonstreze cã   k .
k 1 k k 1
1 m 1
12. Sã se demonstreze cã 0 x (1  x ) n dx   x n (1  x )m dx , pentru orice m, nq* .
0
xy xy
13. Fie 0  y  x . Sã se demonstreze cã  .
2 ln x  ln y
14. Fie funcþia f continuã f : [a  b, a  b]  Z , a, b iZ, b > 0, având proprietatea
a b a b
f(a + x) = f(a – x), µ x i [–b, b]. Sã se demonstreze cã ab f ( x )dx  2 f ( x )dx .
a

15. a) Fie funcþia continuã f : [a  b, a  b]  Z , a, b iZ, b > 0, având proprietatea

a b
f(a + x) = –f(a – x), µ x i [–b, b]. Sã se demonstreze cã ab f ( x )dx  0 .
2 ( x  1)dx 1 ( x  1)dx
b) Sã se calculeze  ;  , n q * .
0 2x2  4x  3 1 ( x  2 x  2) n
2

66
 II.4. Integralele definite pentru funcþii raþionale
b P ( x)
Vom determina integrale definite de forma a Q( x)dx , unde P ºi Q sunt polinoame de
grad cel mult 4 pentru care Q(x) @ 0, ¼x i [a, b].
b P (x) P( x )
Avem a dx  F (b)  F (a) , unde F este o primitivã a funcþiei f (x)  , x  [a , b] .
Q( x ) Q( x)

Exerciþii rezolvate. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

3 5 7 3
1 dx 1 dx
1.  52 2 2.  34
2 x  5x  7 4 2 x 2  3x  2
2 x 2  3x  2 dx 2
1 dx
3. 1 4. 0 2
x 3  2x 2  x x4  1
1/ 2 2 x 4  3x3  x 2  2 x  1 dx 1 x3 dx
5. 0 6. 0
x3  x2  x  1 x  3x 2  2
4

5 5 x3  19 x 2  12 x  6 3 x5
7. 4 x( x  1)( x  2)( x  3) dx 8. 2 ( x  1)3( x  1) dx

3 1 2 15x  10
9. 2 ( x 2  x)( x 2  2 x  3) dx 10. 1 ( x 2  2 x  5)( x2  2 x  10) dx
Soluþii. Pentru determinarea primitivelor F vom avea în vedere afirmaþiile din capitolul I,
paragrafele 8, 9, 10.
2 2
1 1
1. Avem x2  5x  7  x  3  3 . Obþinem:  2
    dx   2 dx 
2 2 x  5x  7
 x5 3

2 4
3
 4 1 dx . Luând t  2 x  5 obþinem  2 dt  2 arctgt  C ºi deci
4 2
3 3 3 t 1 3
1  2x  5
 
3
3 5 3 5
1 2 2x  5  2 (arctg1  arctg0)   .
 522 x 2  5x  7 dx  3 arctg 3 5
2
3 2 3
2

2 7 2
2. Avem 2 x 2  3x  2  2  x  3  7  . Obþinem  34
  1
 4 
16  

4 2 x2  3x  2
dx 

73 7 3 7 3
 1   34 1 dx  8   34 1 dx  2 arctg 4 x  3 4

2 4 3
2
7 7 4 4x  3 2 7 7 3
 x
4
16 7 1  4

 2 (arctg1  arctg0)   .
7 2 7

67
 x 2  3x  2  A  B  C
3. Avem x x  1 ( x  1)2 , de unde rezultã x – 3x + 2 = A(x + 1) +
2 2
x( x  1)2
+ Bx(x + 1) + Cx. Identificând coeficienþii obþinem A = 2, A + B = 1, 2A + B + C = –3, ºi
2
deci A = 2, B = –1, C = –6. Rezultã cã  x3  3x2  2 dx  2 1 dx  6 1 2 dx –  1 dx 
x  2x  x x ( x  1) x 1

2 2 x 2  3x  2 8
 2ln | x |  6  ln x  1  C  ln x  6  C . Deci 1 dx  ln  1 .
x 1 x 1 x 1 3 2
x  2x  x 3
4. Avem x4  1  (x2  1)2  2x2  ( x2  x 2  1)( x2  x 2  1) .

1 Ax  B Cx  D
Obþinem 4
 2
 2
. Prin identificarea coeficienþilor obþinem
x 1 x  x 2 1 x  x 2 1

1 1  x  2 dx  x 2
A  1 , C   1 , B  D  1 ºi deci  4 dx 

2 2 2 2 2 x 1 2 2   x2  x 2  1
  x2  x 2  1dx  

 1   22x  2 dx   2 2 dx   22 x  2 dx   2 2 dx  
4 2  x  x 2 1 x  x 2 1 x  x 2 1 x  x 2 1 

 1 [ln( x 2  x 2  1)  ln( x 2  x 2  1)]  1 arctg 2x  2  arctg 2x  2  C .

 
4 2 2 2 2 2

2x  2  arctg 2x  2 tgx  tgy

Notând   arctg ºi aplicând formula tg( x  y )  ,
2 2 1  tgx tgy

rezultã tg  x 22 .
1 x
2 2 2 2
1 1 x  x 2 1 1 x 2  1 ln 5  1 arctg2 .
 0 2 x 4  1 dx  4 2 ln x 2  x 2  1 2  2 2 arctg 1  x 2 2
4 2 2 2
0 0

4 3 2
5. Avem 2x 33x 2 x  2x  1  2x  1  x  2x  1  A  B  C 2 .
x  x  x 1 ( x  1)( x  1)2 x  1 x  1 ( x  1)
Eliminând numitorul rezultã x = (A + B)x2 + (2A + C)x + A – B – C. Obþinem A + B = 0,
1 1 1
2A + C = 1, A – B – C = 0 ºi deci A  , B   , C  .
4 4 2
1
Integrala devine I   x 2  x  1 ln x  1  1   17  1 ln 3 .
  2
 4 x  1 2( x  1)  0 12 4

x3 x3 Ax  B Cx  D
6. Avem x 4  3x 2  2  ( x 2  2)( x2  1)  x 2  2  x 2  1 . Obþinem

f (x )  22x  2 x ºi integrala devine I  ln( x 2  2)  1 ln( x 2  1)  ln 3 2 .

1 1

x  2 x 1 0 2 0 4

68
 5x 3  19 x2  12 x  6 1 2 3 1
7. Avem f ( x )  x( x  1)( x  2)( x  3)   x  x  1  x  2  x  3 ºi deci

5
5 (x  1)2 (x  3) 1024
 4 f (x)dx  ln x( x  2)3 = ln
405
.
4

8. Avem f ( x )  x5  1  9  31  x  2 .
( x  1)3 ( x  1) 2( x  1)3 4( x  1)2 8( x  1)
3
3  1 9 31 x2  45
Atunci  2 f ( x)dx   4( x  1)2  4(x  1)  8 ln x  1  2  2 x   4  31ln 2 .
 2
1   1  1  1 x 1
9. Avem f ( x )  .
( x2  x )( x2  2x  3) 3x 6( x  1) 6 ( x  1)2  2
3

Rezultã cã  2 f (x)dx   1 ln x 2 1  1 arctg x  1  1 ln 8  1 arctg2 2  arctg 3 .  

3

6 x 6 2 2 2 6 9 6 2 2

15x  10 3( x  1)  1
10. Avem f ( x )   2 3x  2  2 3x  2  
( x  2x  5)( x  2x  10) x  2x  10 x  2x  5 ( x  1)2  9
2 2

3( x  1)  1 3t  1 3t  1

( x  1)2  4 . Notând x + 1 = t obþinem g (t)  t 2  9  t 2  4 ; x = 1  t = 2, x = 2  t = 3
3
2
ºi atunci  2 g(t)dt   3 ln t2  9  1 arctg t  1 arctg t 
   3 ln 144    1 arctg 2  1 arctg 1
3  
 2 t 4 3 3 2 2  2
2 169 24 3 3 2 2

Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

1 1 2 1
1.  0 x2  4 x  5 dx 2.  1 x3  x dx
a
a 1 x2  3x  1
3.  02 ( x  a)( x  2a) dx , a  0 4.  0 ( x2  4)( x2  1) dx

1 x2 dx
1 1 dx
5.  0 6.  0
x  x2  1
4
( x 2  2x  5)
1 x 2 x 3  1 dx
7.  0 2x2  3x  1 dx 8.  1
4 x3  x
1 ( x  2)2 1 1 dx
9.   2 dx 10.  0
x( x  1)2 ( x  1)2 ( x2  1)

1 x2 x2  1
11.  0 ( x  2)2 ( x  4)2 dx
1
12.  0 dx .
( x  1)( x 2  x  1)2
2

69
 II.5. Integrarea prin pãrþi a integralelor definite
Se demonstreazã urmãtoarea:

Teoremã. Dacã f , g :[ a, b]  Z sunt douã funcþii derivabile pe [a, b] cu derivatele

b b b
continue pe [a, b] , atunci avem:  a f ( x )g '( x )dx  f ( x )g ( x ) a   a f '( x ) g ( x ) dx .

Demonstraþie. Deoarece f ºi g sunt derivabile, rezultã cã ele sunt continue pe [a, b] ºi

deci f ' g , fg ' ºi ( fg )'  fg ' f ' g sunt continue pe [a, b] ºi atunci admit primitive pe
b b b
[a, b] . Avem:  a ( fg ) '( x ) dx   a f ( x ) g '( x ) dx   f '( x ) g ( x ) dx ºi deci
a
b b b b
( fg )( x ) a
 f ( x )g ( x ) a
  f ( x ) g '( x ) dx   f '( x ) g ( x ) dx .
a a

Exerciþiul rezolvat 1. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

 
1
2 x 3 2 x
a) ( x  3x  2)e dx ; b) cos x ln(sin x ) dx ; c) dx .
 0  
6
 
3
1  cos x
1 1 1
x1
Soluþii. a) (x2  3x  2)ex dx  2 x 2 x

1
0  (x  3x  2)(e )'dx  (x  3x  2)e   (2x  3)e dx 
0
1
0 0
x x 1 x x 1
 2  (2 x  3)(e ) 'dx  2  (2 x  3)e  2 e dx  2  e  3  2e  3e  7.
 0  0 0 0

   
3 3 3 3 cos x
b) cos x ln(sin x)dx  ln(sin x)  (sin x)'dx  ln(sin x)  sin x sin x  dx 
 
6
 
6

6

 
6
sin x

3 3 1 1 3 3 3 1 1 3 1 1 3 
 ln  ln  sin x  ln  ln     3 ln  ln 2e  .
2 2 2 2 
6 2 2 2 2 2 2 2 2e 
    
2
2 x 2 x 2  x x 2 x
c) dx  dx  x   ctg  'dx   x ctg ctg dx 
 
3
1  cos x
2sin2
x  
3
 
3
 2 2 

 
3
2
2 3
 x
  sin  ' 
  3 2   3  x 2   3
 2 2  dx     2ln  sin   ln 2 .
 
2 3
3 sin
x  2 3  2 

2

3
2 3

Exerciþiul rezolvat 2. Fie I n   2 sin n x dx .
0

a) Sã se determine I n . b) Sã se demonstreze cã lim I 2 n  0 .

n
2

c) Demonstraþi cã  lim
 2  4  6  ...  (2n)  (formula lui John Wallis, 1616-1703).
2 n 3  5  ...  (2n  1)2 (2n  1)

70
    

Soluþii. a) I0   2 (sin x)0 dx   2 dx  , I1   2 sin x dx   cos x 02  1 . Pentru n U 2
0 0 2 0
  
avem I n   2 sin n1 x ( cos x )'dx   sin n1 x cos x 2  (n  1) 2 sinn2 x(1  sin 2 x )dx 
0 0 0

n 1 2n
 ( n  1) I n  2  (n  1) I n ºi deci In  I n 2 . Obþinem I 2n1  I 2n1 
n 2n  1
2n 2n  2 2n(2n  2)  ...  2 2  4  6  ...  (2n) 2n  1
   I 2n3  ...   I1  , I 2n   I2n2 
2n  1 2n  1 (2n  1)(2n  1)  ...  3 3 5  7  ... (2n  1) 2n
2n  1 2n  3 (2n  1)  (2n  3)  ...  3  1 1 3  5  ...  (2n  1) 
   I 2n 4  ...   I0   .
2n 2n  2 2n(2n  2)  ...  4  2 2  4  6  ...  (2n) 2
1 3 5  ...  (2n  1)
b) Fie an  . ªirul este mãrginit deoarece 0  an  1 pentru orice nq* .
2  4  6  ...  (2n)
an 2n  2
Avem   1 , deci ºirul este strict descrescãtor. Rezultã cã ºirul  an  n U 1 este
an1 2n  1
1
convergent ºi limita lui se aflã în [0,1) . Deoarece 0  an  rezultã cã lim an  0
2n  1 n

ºi deci lim I 2n   lim an  0 .
n 2 n
 
c) Pentru orice x   0,  , n  q* , avem sin 2n1 x  sin 2n x  sin 2n1 x ºi deci
 2
2  4  6  ...  (2n) 1 3  5  ...  (2n  1)  2  4  6  ...  (2n  2)
I 2 n 1  I 2 n  I 2 n1 , adicã    .
3  5  7  ...  (2n  1) 2  4  6  ...  (2n) 2 3  5  7  ...  (2n  1)
2 2
1  2  4  6  ...  (2 n)   1  2  4  6  ...  2 n 
Obþinem       . Prin trecere la
2n  1  3  5  7  ...  (2 n  1)  2 2n  3  5  7  ...  (2 n  1) 
limitã rezultã formula lui Wallis.
1
Exerciþiul rezolvat 3. Se considerã ºirurile: an   x ( x  1)( x  2)...( x  n  1) dx ,
0
1 *
bn   x ( x  1)( x  2)...( x  n  1)dx, n  q .
0
an bn b
a) Sã se demonstreze cã (1) n    n1 ,  n  q* ;
n! n! ( n  1)!
b) Sã se determine bn în funcþie de ak , k  1, n ;

b 
c) Sã se demonstreze cã ºirul  n  este convergent.
 n!  n U 1
Soluþii. a) Efectuând schimbarea de variabilã x  1  t obþinem
1 1
an  (1)n   (t  1)t(t  1)...(t  n  2)dt  (1)n  t (t  1)(t  2)...(t  n  2) (t  n  1)  n dt 
0 0
71
 1 1
 (1) n  t(t  1)...(t  n  1) dt  n  (1)n  t (t  1)...(t  n  2) dt  (1)n bn  n(1)n 1 bn 1,
0 0

an bn b
de unde (1) n    n1 ,  n U 1 .
n! n! ( n  1)!
n
1 1 bn b1 a
b) Avem b1   xdx  . Adunând egalitãþile a)  k  1, n avem    (1)k  k ,
0 2 n! 1! k 2 k!
1 n a 
adicã bn  n!    ( 1)k  k  .
 2 k 2 k!

c) Pentru orice x  (0,1) avem x  1  0, x  2  0, ... , x  n  1  0 ; rezultã cã

x  ( x  1)  ( x  2)  ...  ( x  n  1) are semnul lui (1)n1 . Atunci (1) n an  0 , adicã

an b b
(1)n   0 . Rezultã n  n1 . Pentru orice x  (0,1) avem x ( x  1)...( x  n  1)  0
n! n! (n  1)!
b  bn 
ºi deci n  0 . ªirul   este descrescãtor ºi mãrginit inferior, deci este convergent.
n!  n! n U 1

Sã se determine urmãtoarele integrale definite:


e 1 x
1. 1 ln x dx ; 2.  2 x cos x dx ; 3.  0 xe dx ;
0


 x 1 3 2x 3 x dx
4. e sin x dx ; 5. 0 x e dx ; 6. ;
0  
4
sin 2 x

 2 e 1
7. 0 x 3 sin x dx ; 8.
1 x log 2 x dx ; 9. 0 ln( x  1) dx ;

 3 2
e
10.  2 e 2 x cos x dx ; 11.
 1 ln
3
x dx ; 12. 1 x ln x dx ;
0

1 1 1
13.  0 arctg x dx ; 14.  0 arcsin x dx ; 15. 0 x arctg x dx ;

e ln 2 x 1 2

16. dx ; 17. x 3e  x dx ; 18. x 2 sin 2 x dx ;
 1 x2  0
 0
4


1 2  x
19.  x arccos x dx ; 20.  e sin x dx ; 21.  2 sin x cos2 x dx ;
0 0 0


1 e2 ln(ln x )
22. sin x ln(cos x ) dx ; 23. x 2 arctg x dx ; 24. dx ;
 0
4
0  e x

72
 1  29
2 2x
25. 2
( x  2 x  3)e dx ; 26. 2
( x 2  2 x  1)sin 2 x dx ; 27. x x2  4 dx ;
 0  0  2 2

3 1 1
x2 x2  4 dx ; x2 x2  1dx ; x
28.
 2 2
29.
 0
30.
e 0
dx .

31. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

2 2  xe x , x  [0,1]
a) ln 1  x  1  dx ; f ( x )
b) dx , unde f ( x ) ;
0 0  
e (2 x  1), x  (1, 2]
( x 1)e x , x [0,1]
2  1 ex 1
c)  f ( x)dx , unde f ( x)   ln2 x ; d)  f ( x)dx , unde f ( x)  x .
0 1 e 1
 , x (1,2]
 x
1 x
32. Sã se determine a, b  { astfel încât I { , unde I   ( x 2  a x  b)e dx .
1
e 1
33. Fie I n   (ln x ) n dx, n  q* , J n   x ne x dx, n  q .
1 0
a) Sã se demonstreze cã ºirurile sunt convergente.
b) Sã se arate cã I n  e  nI n 1 ºi sã se calculeze lim I n , lim J n .
n n 
1 n *
34. Fie I n   ln(1  x ) dx, n  q .
0

a) Sã se calculeze I1 ºi I 2 .
b) Sã se demonstreze cã ºirul este convergent.
c) Sã se calculeze lim I n .
n

35. Fie I n   2 tg n x dx, n  q* . Sã se demonstreze cã:
0
1 1
a) I n   I n2 ,  n U 3 ; b) I n  ,  nU 2; c) lim I n  0 .
n 1 2n  2 n
1
36. Fie I n   x n 1  x dx, n  q .
0

a) Sã se calculeze I n pentru n{0,1,2} .

b) Sã se arate cã I n  2n I .
2n  3 n1
c) Sã se determine lim I n .
n n
1 dx 1 x dx
37. Fie ºirul ( I n ) nU 0 definit prin I 0   , I 
n 0 , n  q* .
0 x2  1 1 x2
1
Sã se demonstreze cã: a) I n 2  I n  , n  q* ; b) I n U I n 1 , n  q* ;
n 1
 1 1 
c) 2 I n   , , nU 2 ; d) lim 2 nI n  1 .
 n  1 n  1 n

73
 II.6. Schimbarea de variabilã pentru integrale definite
Ca ºi în cazul determinãrii primitivelor unei funcþii, schimbarea de variabilã pentru
integrale definite se efectueazã pentru a reduce calculul integralelor definite complicate la
calculul unor integrale definite mai simple.

Teoremã (prima metodã de schimbare de variabilã)

Fie g : [a, b]  J, f : J  Z, J interval din Z astfel încât f este continuã pe J, g este
derivabilã cu derivata g continuã pe [a, b]. Atunci avem
b g (b )
 a f (g ( x ))g ( x)dx   g (a) f (t)dt .

Demonstraþie. Deoarece f este continuã pe J rezultã cã f admite primitive pe J.

Fie F : J  Z o primitivã a lui f. Deoarece f ºi g sunt funcþii continue ºi g este continuã,
rezultã cã funcþia ( f  g )  g este continuã ºi deci este integrabilã. Atunci funcþia F  g : I  Z
este o primitivã a lui ( f  g )  g deoarece (F  g)  F(g)  g  ( f  g)  g .
Aplicând formula lui Leibniz-Newton avem
b b b g (b ) g ( b)
 a f (g (x))g (x)dx  (F  g )( x) a  F (g (x )) a  F (t) g (a )  g (a) f (t)dt .

Probleme rezolvate
Sã se determine urmãtoarele integrale definite.
1 x3

sin3 x e ln x 2
1.  0 x4  1dx 2.  4 cos x dx 3.  1 x dx
6


sin x
1 x 1 dx

3
4.  02 e cos xdx 5. 0 2 6.  04 (tgx  tg x )dx .
x  2x  2
Soluþii. 1. Fie funcþia g : [0, 1]  [1, 2], unde g(x) = x4 + 1. Funcþia g este derivabilã cu

derivata g(x) = 4x3, care este funcþie continuã. Luãm f ( x)  1 ºi avem g(0) = 1, g(1) = 2.
x
4
1 1 4x 3
1 (x  1) dx  1 dt  1 ln t 2  1 ln 2
1  2
Integrala devine 4  0 4 dx  4  0 4 4 1 t 4 1
4 .
x 1 x 1
Sã observãm cã am notat t = g(x) ºi atunci dt = 4x3dx.
Noile limite de integrare sunt t1  x14  1  1, t2  x24  1  2 .
3
sin x(1  cos2 x ) 1  cos 2 x 2
2. Avem sin x   ( cos x)   1  cos x (cos x ) .
cos x cos x cos x cos x
2
  3, t  g   2
Luãm t = g(x) = cosx, f (t)   1  t  t  1 , t1  g  
t t 6 2 2 4 2 . Rezultã
2 2

sin3 x 2
t  1 dt   t  ln t   ln 3  1 .
cã avem:  4 cos x dx  
6 2
2
3   t 2 
2

2
3
2 8

74
 2
3. Avem ln x  (ln2 x)  (ln x ) . Luãm t = g(x) = lnx, f (t) = t2, t1 = ln1 = 0, t2 = lne = 1.
x

Rezultã cã avem: ln2 x dx  1 t 2dt  t 3

e 1
 1.
1 x 0 3 0
3


4. Avem esinxcosx = esinx(sinx). Luãm t = g(x) = sinx, t1 = g(0) = 0, t2  g   1 , f (t) = et.
2
 1
sin x
Rezultã cã avem:  02 e cos xdx   0 e t dt  et 10  e  1 .

( x 2  2x  2)
5. Avem ( x 2  2 x  2)   2 x 1 .
2 x2  2x  2 x  2x  2

Luãm t  g ( x )  x 2  2 x  2 , f (t) = t, t1 = 0, t2 = 1.

Rezultã cã avem
1 x 1 1
dx  0 dt  1 .
0 2
x  2x  2

6. Avem tgx  tg3 x  tgx(1  tg2 x)  tgx  1  tgx  (tgx) .

cos2 x

Luãm t = g(x) = tgx, t1 = g(0) = 0, t2  g

  1, f (t )  t .
4 
2
Rezultã cã avem  04 (tgx  tg3 x ) dx   0 tdt  t  1.
 1 1
0
2 2

Integrarea funcþiilor pare. Integrarea funcþiilor impare

Fie a > 0 ºi funcþia continuã f : [–a, a]  Z.

a
2 a f ( x )dx , f funcþie parã
Vom demonstra cã   a f ( x )dx   0 .
0, f funcþie imparã
a 0 a
Fie I   – a f ( x )dx , I1    a f ( x)dx , I 2   0 f ( x )dx .
Avem I = I1 + I2. În I1 efectuãm schimbarea de variabilã x = –t ºi deci dx = –dt. Obþinem:
0 0 a
I1   a f (t)(dt)    a f (t )dt   0 f (t )dt . Dacã f este funcþie parã avem f(–t) = f(t) ºi
a
deci I1   0 f (t)dt  I 2 ºi atunci I = 2I2.
Dacã f este funcþie imparã avem f(–t) = –f(t) ºi rezultã cã I1 = –I2 ºi atunci I1 + I2 = 0.

Integrarea funcþiilor periodice

Fie T > 0 ºi fie D _ Z astfel încât pentru orice x i D sã avem x + T i D, x – T i D.
Fie o funcþie f : D  Z continuã ºi periodicã de perioadã T. Atunci avem f (x + T) = f (x),

75
 b  nT b
¼x i D. Atunci pentru orice [a, b] _ D, ¼n i m, avem  a nT f ( x)dx   a f ( x )dx .
b nT b b b
Într-adevãr, luând x = t + nT, obþinem  anT f (x)dx   a f (t  nT )dt   a f (t)dt   a f (x)dx .


Sã se determine 0 sin 6 x dx .

Soluþie. Luãm x  t ºi obþinem I   0 sin 6 x dx  1  0 sin t dt . Funcþia

 6

6 6
g (t )  sin t , g : Z  Z, are perioada principalã T = . Atunci obþinem:

I  1  0 sin t dt    sin t dt   2 sin t dt   3 sin t dt   4 sin t dt   5 sin t dt 

2 3 4 5 6

6  

5 5
 1   k sin t dt  1   0 sin t dt  1  6  0 sin tdt   cos t 0  2 .
(k 1)  

6 k 0 6 k 0 6

Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

1 x 1 dx 1 1
1.  0 x 4  1 dx 4  x2
2. 0 2
3. 0 x x  1dx
2 2
4. 0 2 x dx 5. 2 x dx 1 x
6.  0 xe dx
2

2  0 4
1 x 1 x

sin x

cos x 
dx 8.   2 dx
2
7.  04 9.  02 sin3 x cos xdx
cos2 x 3 sin x
 
cos x dx 
sin x dx
10.  02 sin x cos3 xdx 11.  02 2 12. 02
1  sin x 1  cos2 x
4e x
dx
e ln x
dx
e2 1 dx
13.  1 14.  1 15.  e
x x x ln2 x

sin 2x dx e cos(ln x) 2
e sin(ln x) 2

16. 02 17.  0 dx 18.  0 dx

1  cos2 x x x
4 sin
1
1 ex  1 1 1
19.  0 2 x dx 20.  1 x x dx 21.  6 2 x dx
e 1 e e  x
2 1 3 1 a
22.  1 x 2 x  1 dx 23.  1 ( x  1) x dx 24.   a a2  x 2 dx , a  0
1
1 x 2 x 2  1 dx 3 1  x 2 dx
25.  02 1  x dx 26.  1 27. 1
x x2

1 1 1
28.  0 x 2 1  x 2 dx 29.  1 2 dx 30.  2 sin 2x dx
x 2 x 2 2
3x 3  x dx  3 2

31.  3 32.   sin x ln x dx 33.  ln(1  tgx) dx
4
1  x2  x4 0

4 6 5 2
34.  0 cos x dx 35.  6 sin 2 x dx 36.  5 sin x cos xdx .
1 x 3 dx 1 2
x dx .
37.  0 4 38.  0 x 2 x3  1 dx 39.  02
x 1 1- x4
76
 II.7. Probleme de sintezã

1. Fie g (m)   1
3 dx , m i Z.
x  m 1
a) Sã se determine g(m).
b) Sã se calculeze lim g (m) .
m

Soluþie. a) m T 1  g (m)   1
3 1 dx  ln( x  m  1) 13  ln 4  m . Dacã m i (1, 3]
x  m1 2m

avem g(m)   1
m 1 3
dx   m 1 dx   ln(m  x  1) 1m  ln(x  m  1) 3
 ln m(4  m)
m
m  x 1 x  m1
3 1 dx   ln(m  x  1) 13  ln m .
Dacã m > 3 avem  1
m  x 1 m2
m 0
b) lim g (m)  lim ln .
m  m  m2
3
2. Sã se determine  1 ( x  1)( x  2)( x  3) dx .

Soluþia 1. Avem f ( x)  ( x  1)( x  2)( x  3)  x  1  x  2  x  3 .

Pentru x i [1, 3] avem x – 1 U 0, x – 3 T 0 ºi deci
(x  1)(x  2)(x  3), x  [1, 2]
f (x )  ( x  1)(3  x) x  2   
(x  1)(x  2)(x  3), x  (2, 3]
3 2
 x  6 x  11x  6 , x  [1, 2]
 3 .
( x  6x 2  11x  6), x  (2, 3]
Deoarece f este funcþie continuã (fiind modulul unei funcþii continue) rezultã cã f este
3 2 3
integrabilã ºi avem  1 f ( x)dx   1 f ( x)dx   2 f ( x )dx 
2 2 2 3
  1 x 4  2x3  11x  6 x    1 x 4  2 x3  11x  6 x   1 .
4 2 1  4 2 2 2
Soluþia 2. Efectuãm schimbarea de variabilã x – 2 = t. Deoarece x i [1, 3] rezultã cã
t i [–1, 1] ºi obþinem funcþia g(t) = (t + 1)t(t – 1) = t3 – t, care este o funcþie imparã ºi deci
t  g (t ) este funcþie parã. Valoarea integralei este datã de
1 2 1 4 1 1
1 1 1 3
 
 1 g (t ) dt  2 0 g (t ) dt  2 0 (t  t ) dt  2 2 t  4 t 0  2 .

3. Fie funcþia f : [0, 2]  Z, f ( x )  x  [ x] , unde [x] este partea întreagã a numãrului

2 x  [ x]  1
real x.
a) Sã se demonstreze cã f nu admite primitive pe [0, 2].

77
 2
b) Sã se demonstreze cã f este integrabilã pe [0, 2] ºi sã se determine  0 f ( x)dx .
 x , x  [0, 1]
 2x  1

Soluþie. a) Avem f ( x )   x  1, x  [1, 2) .
 2x
 0, x  2

x 1 1 1 1
Avem    
 2x  1 dx  2  1  2x  1 dx  2 x  2 ln(2 x  1)  C1 pentru x i [0, 1) ºi
x 1 1 1 1
 
 2x dx  2  1  x dx  2 (x  ln x)  C2 pentru x i [1, 2). Dacã f ar admite primitive pe
 1 x  1 ln(2x  1)  C , x  [0, 1)
2 4 1


[0, 2], atunci primitiva este de forma F ( x)   1 x  1 ln x  C2 , x  [1, 2)
2 2

C3 , x  2

Punând condiþiile ca F sã fie continuã în punctele 1 ºi 2 rezultã cã
 1 x  1 ln(2x  1)  C , x  [0, 1)
2 4
1  1 ln 3  C  1  C  C 1 1
1 3 . Deci F are forma F ( x )   x  ln x  1 ln 3  C , x  [1, 2) .
2 4 2 2 2 2 4

1 1
  ln 3  C , x  2
 2 4

Deoarece F este derivabilã în 1, avem Fs(1)  Fd(1)  lim x  lim x  1  1  0

x 1 2x  1 x 1 2x 3
(imposibil). Rezultã cã f nu admite primitive pe [0, 2].
Altfel, x = 1 este punct de discontinuitate de prima speþã pentru f ºi deci f nu admite
primitive.
b) Deoarece f este integrabilã pe [0, 1] ºi pe [1, 2] rezultã cã f este integrabilã pe [0, 2]

ºi avem  0 f ( x )dx   0 f ( x)dx   1 f ( x )dx   0 x dx   1 x  1dx 

2 1 2 1 2

2x  1 2x

 1 x  1 ln(2x  1)
    21 x 21 ln x 
1 2
 1  1 ln12 .
2 4 0 1
4
4. Fie funcþia f : [a, b]  [c, d] bijectivã, crescãtoare, derivabilã ºi cu derivata continuã.
b d 1
Sã se demonstreze cã  0 f ( x )dx   c f ( x )dx  bd  ac .
Soluþie. Fie x = f(t) ® t = f–1(x). Deoarece f este crescãtoare ºi f derivabilã avem
b d b b
a = f –1(c), d = f –1(b). Obþinem  a f ( x )dx   c f 1( x )dx   a f ( x)dx   a tf (t)dt 
b b b b
 a f (x)dx   a xf (x)dx   a ( f (x)  xf ( x)) dx  a  xf (x) dx  xf (x) ba  bf (b)  af (a)  bd  ac.

78
 n Ck n 1
5. Sã se demonstreze cã  k n 1  2n 11 .
k 0

Soluþie. Considerãm funcþia f : [0, 1]  Z, f(x) = (1 + x)n.

n 1
Avem (1  x )n   Cnk xk . Integrând în ambii membri pe [0, 1] obþinem  0 (1  x)n dx 
k 0

n 1 1
(1  x ) n 1 k
 2  1 , respectiv  1   Cnk x k  dx   Cnk x 10   Cn .
n n k 1 n

n 1 0
n 1 0
 i 0  k 0 k 1 k 0 k  1

6. Fie funcþia f : [0, 1]  Z, f ( x )  1 . Fie ºirul (I n ) nU0 definit astfel:

2
x  2x  2
1 1
I0   0 f ( x )dx , I n   0 x n f ( x )dx , n U 1.
a) Sã se calculeze I0 ºi I1.
1
b) Sã se demonstreze cã, pentru orice n i q, avem I n  2  2I n 1  2 In  .
n 1
c) Sã se demonstreze cã ºirul (In) este descrescãtor.
1 T 5I
d) Sã se demonstreze cã, pentru orice n i q*, avem 5 I n  2 T n.
n 1

e) Sã se demonstreze cã, pentru orice n i q*, n U 2, avem 4 TI T 1 .

5(n  1) n
5(n  1)
f) Sã se demonstreze cã lim nI n  1 .
n  5
Soluþie. a)  0 2 1 1 dx  arctg( x  1) 0  arctg2  arctg1  arctg 1 ;
1 1 1
dx   0
x  2x  2 2
( x  1)  1 3
2
x 1 ( x  2 x  2) 1
dx  1  0 2 dx  I0  1 ln(x 2  2x  2) I 0  1 ln 5  arctg 1 .
1
I1   0 2
x x2 2 x  2x  2 2 0 2 2 3
n 2 1
b) In  2  2I n1  2I n   0 x ( x2  2x  2)dx   0 x ndx  x
n 1
 1 .
1 1

x  2x  2 n 10 n 1
n 1 n
c) 0 T x T 1  0 T xn 1 T x n T 1  0 T 2 x T 2 x T 1 
x  2x  2 x  2x  2 x 2  2 x  2
 0 T I n 1 T I n T I1 .
1 T 5I
d) Avem 5In+2 T In+2 + 2In+1 + 2In T 5In  5 I n  2 T n.
n 1
1 , n U 2
e) De la punctul d) avem 5 I n  2 T 1 ºi deci I n T . Din
n 1 5(n  1)
1 T 5I  I U 1 1 TI T 1
n 1 n n
5(n  1) ºi deci 5(n  1) n
5(n  1) , ¼n U 2.
n T nI T n
f) Din punctul e) rezultã . Rezultã cã
5(n  1) n
5(n  1)
lim n T lim nI T lim n  lim nI  1
n  5(n  1) n n n  5(n  1) n n 5 .

79
 1. Sã se determine primitivele urmãtoarelor funcþii:
x2  1 x2  1
a) f ( x)  4 b) f ( x)  4
x 1 x 1
1 x2
c) f ( x)  4 d) f ( x)  4
x 1 x 1
x2  1 x2  1
e) f ( x)  f) f ( x) 
x  3x  5 x 2  3x  1
4 3
x  x  2x 2  2 x  1
4 3

x2  1 x2  x  1
g) f ( x)  h) f ( x )  4 .
x  x2  1
4
x  6x2  1
2. Fie f : Z  Z o funcþie continuã.

a) Sã se demonstreze cã:
b b
i)  a f ( x) dx   a f (a  b  x )dx ;

b b
ii)  a f ( x )dx   a f (b  x )dx ;

2a a
iii)  0 f ( x )dx   0 ( f ( x )  f (2a  x )dx .

b) Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

I2   0 x sin x2 dx ;
n n
I1   02 ln tgxdx ;
1  cos x

I3  0 (2ax  x 2 ) arccos 1  x dx ;  
2a 

a I 4  04 ln(1  tgx )dx ;


I5  02 cos3 x dx ;

I6   02 sin3 x dx .
sin x  cos3 x
3
sin x  cos3 x
3

n
3. Fie ºirul (In)nU0 definit prin I0   0 1 dx , I n   0 x dx , n U 1 .
1 1

x 3 x3
a) Sã se calculeze I0 ºi I1.
1
b) Sã se demonstreze cã pentru orice n i q avem I n 1  3I n  .
n 1
c) Sã se demonstreze cã ºirul (In) este monoton ºi mãrginit.

d) Sã se demonstreze cã pentru orice n i q avem 4 I n1 T 1 T 4 I n .

n 1

e) Sã se demonstreze cã pentru orice n i q* avem 1 TI T 1 .

4(n  1) n
4n
f) Sã se determine lim nI n .
n 

80
4. Se defineºte ºirul (In)nU0 astfel: I0   0
1 1 dx , I  1 x n dx , ¼n U 1.
4  x2
n  0 4  x2
a) Sã se determine I0 ºi I1.

b) Sã se demonstreze cã 0 T x n T xn , ¼x i [0, 1], ¼n i q*.

4  x2
c) Sã se studieze monotonia ºi mãrginirea ºirului (In).
1
d) Sã se demonstreze cã I n T , ¼n i q*.
n 1
e) Sã se determine lim I n .
n 

n
5. Se defineºte ºirul (In)nU0 astfel: I0   0
1 1 dx , I n   0 2 x
1
dx , ¼n i q*.
2
x  6 x  10 x  6 x  10
a) Sã se determine I0 ºi I1.
b) Sã se demonstreze cã:
1
i) I n  2  6 I n 1  10I n  , ¼n i q*; ii) In+1 T In, ¼n i q;
n 1
1 T 17I 1 1
iii) 17In  2 T n , ¼n i q*; iv) 17(n  1) T I n T 17(n  1) , ¼n i q, n U 2.
n 1
a
c) Sã se determine lim n I n , a Z .
n 

6. Se considerã funcþiile fn : Z  Z definite prin: f0(x) = cosx, fn+1(x) = fn (x), ¼n i q*.

a) Sã se determine f0() ºi f1().

2
b) Sã se determine  0 f1( x )dx .
c) Sã se determine f10(x).
f0 ( x)  f1( x )  ...  fn ( x )
d) Sã se demonstreze cã lim  0 , ¼x i q.
n  n
x
7. Se considerã funcþiie In : Z  Z definite prin: I0(x) = 1, I n 1( x )   0 I n ( x )dt .
a) Sã se determine funcþiile I1 ºi I2.

b) Sã se determine In, n i q*.

c) Sã se calculeze lim I n ( x) , x i Z.
n 

I0 (1)  I1(1)  ...  In (1)

d) Sã se determine lim .
n n

81
 8. Se considerã funcþiile f, F : Z  Z definite prin: f(x) = 4x 3 + 3x 2 + 2x + 1,
x
F ( x )  1  0 f ( x )dt .
a) Sã se demonstreze cã F este o primitivã a lui f.
b) Sã se determine o expresie mai simplã pentru (x – 1)F(x), x i Z.
c) Sã se demonstreze cã F(x) > 0, ¼x i Z.
d) Sã se demonstreze cã F este convexã pe Z.
f (1)  f (2)  ...  f (n)
e) Sã se determine lim
n  F (n) .

x
9. Se considerã funcþiile f, F : Z  Z definite prin f(x) = 2 + arcsin(sinx), F ( x)   0 f (t )dt .

a) Sã se determine perioada principalã a funcþiei f.

 
b) Sã se demonstreze cã 2  T f ( x ) T 2  , ¼x i Z.
2 2
c) Sã se demonstreze cã orice primitivã a funcþiei f este strict monotonã pe Z.
2
d) Sã se demonstreze cã F ( x)  2 x  x , x     ,   .
2  2 2
e) Sã se determine lim F ( x) .
x 

 
10. Se considerã ºirul (In)nU0 definit prin I0   02 dx , I n   02 sinn xdx , n i q*.

a) Sã se determine I0, I1, I2 ºi I3.

b) Sã se demonstreze cã I n  n  1 I n  2 , n  q, n U 2 .
n

c) Sã se demonstreze cã I n 1 T I n T n  1 I n , ¼n i q*.
n
I
d) Sã se determine lim n .
n I n 1

82
 PROBE DE EVALUARE

Pentru testele urmãtoare, timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

TESTUL 1
1. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:
1 x3 dx 
a) 0 ; b)  0 e x cos xdx ;
1  x8
 2 2 3 2
c)  0 x cos xdx ; d)  0 ln( x  1)dx ;
 2 2 x 1
e)  03 xtg2 xdx ; f)  1 ( x  1)e dx . (6 p)

2. Fie f : [0, 2]  Z, f(x) = ex · min{1, x2}.

a) Sã se demonstreze cã f este integrabilã. (1,5 p)
b) Sã se determine  f ( x)dx . (1,5 p)

TESTUL 2
1. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:
3 arctgx
 1 x 2  1 dx ; x  2
a) b)  0 e cos xdx ;
 1 x
c)  02 (cos x  sin x )e x dx ; d)  0 x  2 dx ;
1 1 x 1
e)  0 1  x dx ; f) 0 arcsin xdx . (6 p)

2. Fie f : [–1, 1]  Z, f ( x)  1 .
2
x 2 x 2
a) Sã se demonstreze cã f este integrabilã. (1,5 p)
1
b) Sã se determine  1 f ( x )dx . (1,5 p)

83
 TESTUL 3

1. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:

1 2 x e2
a)  0 ( x  1)e dx ; b) 1 x ln xdx ;

sin x e ln x 2
c) 12 1  cos2 x dx ; d) 1 x dx ;
a
1 x 2 2
 2a a  x dx , a > 0.
e)  0 x  1dx ; f)
2
(6 p)

e e x
2. Sã se demonstreze în douã moduri cã  0 ln(1  x)dx   0 x  1dx . (2 p)

1 xn
dx , n U 1, unde I0   0 x 1 dx . Sã se arate cã
1
3. Fie I n   0 x
3 2 3 2
2 I n 1  2 I n  1
. (1 p)
n 1

TESTUL 4

1. Sã se determine valoarea medie pentru funcþia f : 0,    Z , f (x) = tgx, precum ºi

 3 
punctul corespunzãtor. (2 p)
n
2. Fie I0   0
1 1 dx , I n   0 2 x
1
dx . Sã se arate cã
2
x  2x  3 x  2x  3
I n  2  2 I n 1  3In  1 . (2 p)
n 1
3. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:
1 e 3x 4
a)  0 1  e x dx ; b)  2 x 2  4dx ;

1

sin 2 x
c)  0 arccos xdx ; d)  02 sin2 x  1dx ;
  2
e)  04 (tg 2 x  tg 4 x )dx ; f)   e x sin xdx . (6 p)

84
 TESTUL 5

1 
1. Fie o funcþie f cu proprietatea  0 f ( x)dx  4 , f :[0, 1]  Z funcþie continuã. Sã se
1  f (c)  1
demonstreze cã existã c i (0, 1) astfel încât . (1,5 p)
1 c 2c
2. Sã se determine urmãtoarele integrale definite:
1

etgx
a)  1 (2x  2 x )tgxdx ; b)  03 cos2 x dx ;
1 x 2
c)  0 x4  4 dx ; d)  0 x ln(1  x )dx ;

2
1 ln x 1
e) 1 x2 dx ; f) 0 x 2  3dx . (6 p)

8
3. Sã se determine 0 cos x dx . (1,5 p)

TESTUL 6

1. Fie n i q*, n U 4. Sã se determine:

n n
a)   n sin x dx ; b)  n cos x dx . (3 p)

1
2. Fie o funcþie continuã f : [0, 1]  Z cu proprietatea cã 2 0 f ( x )dx  1 .
Sã se demonstreze cã existã a i (0, 1) astfel încât f(a) = a. (2 p)
n
3. Fie ºirul (In)nU0 definit astfel: I0   0 1 dx, In  0 x dx , ¼n U 1.
1 1

x2 x2
a) Sã se determine I0 ºi I1. (1 p)
1
b) Sã se demonstreze cã I n 1  2I n  ºi cã In+1 T In, ¼n i q. (1,5 p)
n 1
1 TI
c) Sã se demonstreze cã 3I n 1 T n , ¼n i q*. (1,5) p
n 1

85
 CAPITOLUL III
APLICAÞII ALE INTEGRALEI DEFINITE

III.1. Aria unei suprafeþe plane

Vom da o interpretare geometricã primitivelor, analoagã cu cea care a fost datã funcþiei
logaritmice.
Fie planul P raportat la sistemul ortogonal xOy.

Definiþie. Spunem cã o parte S a planului P este mãsurabilã dacã i se poate asocia un

numãr A ( S ) U 0 (numit aria lui S), care are urmãtoarele proprietãþi:
a) dacã S , S '  P sunt mãsurabile, atunci S N S ' ºi S  S ' sunt mãsurabile;
b) dacã S , S '  P ºi S O S '   , atunci A ( S N S ')  A ( S )  A ( S ') ;
c) aria pãtratului cu lungimea laturii egalã cu 1 este 1;
d) aria unui dreptunghi este egalã cu produsul lungimilor laturilor sale;
e) un segment de dreaptã are aria 0.

Observaþii. Dacã S , S '  P sunt mãsurabile, atunci S O S ' ºi  sunt mãsurabile.

Într-adevãr, avem S O S '  S  ( S  S '),   S  S .
A ( S N S ')  A ( S )  A ( S ')  A ( S O S ') ºi S '  S  A ( S ') T A ( S ) .
Fie funcþia continuã f :[ a, b]  [0, ) ºi fie G f reprezentarea graficã a lui f în planul
P raportat la sistemul ortogonal xOy. Fie S partea din plan limitatã de G f , Ox ºi paralelele
la Oy ce trec prin punctele A a, f (a) , B  b, f (b) . Avem S  ( x, y) a T x T b, 0 T y T f ( x ) .
Demonstrãm cã S este mãsurabilã. Fie S x partea din plan limitatã de G f , Ox ºi paralelele la
Oy ce trec prin punctele A a, f (a)  ºi M  x, f ( x )  . S x este reprezentatã în figurile 1 ºi 2.
y y M
B B
M
A A

x x
0 a x c1 c2 b a x+h c1 c2 x b
x+h
Fig. 1 Fig. 2

Fie aplicaþia A :[ a, b]  Z  , x  A ( x ) , unde A ( x ) este aria lui S x .

Dacã h  0 ºi a T x  h T b , fie c1 , c2  [ x , x  h] astfel încât f (c1 ) ºi f (c2 ) reprezintã
cea mai micã, respectiv cea mai mare valoare a lui f pe [ x , x  h] . Atunci A ( x  h)  A ( x )

86
este cuprinsã între ariile a douã dreptunghiuri, f (c1 )  h T A ( x  h )  A ( x ) T f (c2 )  h ºi
A ( x  h)  A ( x )
deci f (c1 ) T T f (c2 ) (1).
h
A ( x )  A ( x  h)
Dacã h  0 ºi a T x  h T b avem f (c1 ) T T f (c2 ) ºi obþinem din
h
nou inegalitãþile (1).

Deoarece f este continuã, rezultã cã pentru orice   0 existã   0 astfel încât pentru
orice t [a, b], t ( x , x  ) , avem f (t)  f ( x)  , f ( x)   . Alegem h(, ) ºi atunci:
f ( x )    f (c1 )  f ( x )  

f ( x )    f (c2 )  f ( x )  
A ( x  h)  A ( x )
f (x)     f ( x)  
h
A ( x  h)  A ( x)
Rezultã cã lim  f (x) , ceea ce revine la A '( x )  f ( x ) . Deci A este o
h0 h x b
primitivã a lui f ce se anuleazã în a, adicã A ( x)   f (t )dt . Aria lui S este A (b)   f (t)dt .
a a

b
Teoremã. Dacã f :[a, b] [0, ) este o funcþie continuã pe [a, b] , atunci  a f (x)dx este
aria porþiunii din plan (raportat la un sistem ortogonal xOy) definitã prin a T x T b, 0 T y T f ( x) .

Observaþii. Putem nota, în caz general, prin

[a, b] mulþimea numerelor reale cuprinse între
a ºi b, unde a  b sau a T b .
Fie f :[a, b]  Z continuã pe [a, b] .
a) f U 0, a  b  A ( S ) U 0 (figura 4);
b) f T 0, a  b  A ( S ) T 0 (figura 5);
c) f U 0, a  b  A ( S ) T 0 (figura 6);
d) f T 0, a  b  A ( S ) U 0 (figura 7).
b
În toate aceste cazuri se spune cã a f ( x ) dx
reprezintã „aria algebricã” a lui S.
Vom considera în continuare cã aria unei
porþiuni S din plan este pozitivã. Deci în cazurile
b) ºi c) vom considera „modulul” integralei
b
a f ( x ) dx .

87
 Consecinþã. Fie funcþiile f , g :[ a, b]  Z
continue pe [a, b] astfel încât f ( x ) U g ( x ),
 x  [ a, b] . Atunci mulþimea
S  ( x , y )  Z  Z a T x T b, g ( x ) T y T f ( x ),
cuprinsã între graficele G f ºi Gg ºi paralelele
x  a, x  b la Oy, are arie ºi
b
A (S )    f ( x )  g ( x )  dx .
a

Exerciþiul rezolvat 1. Sã se determine aria discului de razã r.

Soluþie. Cercul are ecuaþia x 2  y 2  r 2 . Axele Ox ºi Oy împart
discul în patru regiuni care au ariile egale (fig. 10). Atunci
r
r  x  r 2
A  4 r  x dx  2  r 2 arcsin  x r 2  x 2 
2 2
 2  .  r 2
0  r  0 2

Exerciþiul rezolvat 2. Sã se determine aria mulþimii S delimitatã

de curbele y  2  x 2 ºi y 3  x 2 .
Soluþie. Soluþiile în Z  Z ale sistemului format din cele douã ecuaþii
sunt ( 1,1) ºi (1,1) . Reprezentarea graficã este datã în figura 11.
1.
1
2 5
1
2
  x3 3  32
Avem A ( S )  2 x3  dx  2  2 x   x 3 
  2  x
0





3 5 


15
0

Exerciþiul rezolvat 3. Sã se determine aria

mulþimii mãrginitã de graficul funcþiei

 4 19 
f : , Z, f (x)  sin x ºi axa Ox.
 3 6 
Soluþie. Funcþia f ( x )  sin x este o funcþie

continuã ºi imparã cu perioada principalã 2 . Conform unui rezultat obþinut în paragraful

a 2  2
V.5 avem a sin x dx   sin x dx .
0
19  
  
Deci A ( S )  4 sin x dx   4 sin x dx   6 sin x dx  4cos x  3 sin x dx 
0  3 0 0
3
  
3 6 1 3
 6 sin x dx  8  cos x  cos x  10  .
0 0 0 2
88
 Exerciþiul rezolvat 4. Sã se determine aria mulþimii din plan
delimitatã de curbele de ecuaþii y 2  4 x ºi y 4  16 x .

Soluþie. Soluþiile reale ale sistemului sunt (0,0), (1, 2) ,

(1, 2) , iar graficele sunt redate în figura 13. Avem
1
1 4 5 2 3 4
4
A (S )  2

0 5


 x  x dx  2   x 4   x 2 
3 


15
.
0

Sã se determine aria mulþimii din plan cuprinsã între curbele având ecuaþiile:

2
1. y  4 x  x ºi Ox ; 2. y  4 x ( x  1)( x  2) ºi Ox;

3. y  2 x  x 2 , y   x ; 4. y  2 x  1, y  x  1 ;

2 x3
5. y  x , y  x ; 6. y  x 2 , y  ;
3
x x
7. y  e , y  e , x  1 ; 8. y 2  16  8 x , y 2  24 x  48 ;

1 x2 x2
9. y  2
, y ; 10. y  ºi x 2  y 2  8 ;
1 x 2 2
2 2 2 x 3 x
11. y  x , 2 y  x , y  2 x ; 12. y  2 x e , y   x e ;
ln x 3
13. y  , y  x ln x ; 14. y  x , y  8 ºi Oy;
4x
2 2 2
3
15. x 3  y 3  a 3 , a  0 ; 16. y  x , y  2 x , y  x ;
x 4
17. y  x  e , y  x , x  [0,1] ; 18. y  x , y  x;
1
19. x 2  y 2  1, x  y 2 ; 20. y  , y  x , x  1, x  2 ;
x
21. y  2 x , y  2 x , y  2 ; 22. y  2 x  x 2 , y  mx , m  (0, 2) ;

x2  2x  1 ln x 4
23. y  2
, x  1, x  2 ; 24. y   x  2  4 , y  x  2  , x  1.
x  6x  8 x x

25. Fie f :[0, 2]  Z, f ( x )  2 x  x 2 . Sã se determine m Z astfel încât dreapta

y  mx sã împartã subgraficul lui f în douã mulþimi de arii egale.

89
 III.2. Volumul unui corp de rotaþie
Volumul unui corp (în spaþiul tridimensional) este numãrul care indicã câte cuburi ºi
fracþiuni de cub cu latura unitate „încap“ (pot fi distribuite) în tot interiorul corpului.
Am învãþat formule pentru calculul volumului anumitor corpuri
geometrice. Volumul unui corp mai complicat nu poate fi calculat
cu ajutorul unei formule simple, dar putem sã-l aflãm dacã reuºim
sã-l scufundãm într-un vas gradat; avem 1l = 1dm3 = 0,001m3 .

paralelipiped prismã
cub dreptunghic
L
h

V  Ab  h
V  l3 V  l Lh

prismã dreaptã piramidã

trunchi de piramidã

Ab  h ( AB  Ab  AB Ab )  h
V  Ab  h V V
3 3
trunchi de con sferã
cilindru con

2 r 2 h ( R2  r 2  Rr )  h 4 r 3
V  r h V V V
3 3 3
y
Un corp de rotaþie este caracterizat de o axã de rotaþie ºi de
o generatoare. Ne vom ocupa în continuare de volumele
corpurilor de rotaþie care au ca axã de rotaþie Ox ºi ca
O x
generatoare graficul unei funcþii.

• Care dintre corpurile geometrice de mai sus se pot obþine

prin rotirea graficului unei funcþii în jurul axei Ox?

90
 Definiþie. Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Mulþimea punctelor din spaþiu


V  ( x , y , z )  Z3 | y2  z2 T f ( x)  se numeºte corpul de rotaþie (în jurul axei Ox)
determinat de funcþia f.

Urmãtoarea teoremã ne indicã formula de calcul pentru volumul unui corp de rotaþie:

Teoremã. Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Corpul de rotaþie determinat de f are

b
volumul V   f 2 ( x ) dx .
a

Volumul conului y

Teoremã.
hr 2 x
Volumul conului de rotaþie cu raza r ºi înãlþimea h este .
3
Demonstraþie.
r
Generatoarea conului este graficul funcþiei f : [0, h] « Z, f ( x )  x tg u  x.
h
h h r2 x 3 r 2 h r 2 h
V   f 2 ( x ) dx    x 2 dx   | 
0 0 h 2
3 h2 0 3 .
y
Volumul sferei
4 r 3 x
Teoremã. Volumul sferei cu raza r este .
3

Demonstraþie. Din ecuaþia cercului C(0, r): x2 + y2 = r2 deducem y   r 2  x 2 .

Sfera este corpul geometric de rotaþie determinat de funcþia f :[0, r]  Z, f ( x)  r 2  x2 .

r r  x 3  r 4r 3
V   f 2 ( x ) dx    (r 2  x 2 ) dx    r 2 x   | 
0 0  3 0 3

Volumul elipsoidului

Teoremã. Volumul elipsoidului format prin rotirea elipsei de

2
x2 y 2
ecuaþie E : 2  2  1 în jurul axei Ox este V  4ab .
a b 3

91
 2
Demonstraþie. Din ecuaþia elipsei deducem cã y  b 1  x 2 . Elipsoidul este generat de
a
2
graficul funcþiei f : [–a, a]  Z, f (x )  b 1  x2 . Volumul elipsoidului este
a
a
2 3 2
V  a f ( x )dx  a b  1  x2  dx  b2  x  x 2   4ab.
a 2 a 2

 a   3a  a
3
3
Observaþie. Pentru a = b = R se obþine volumul sferei V  4R .
3
y
Volumul trunchiului de con B
A
Teoremã. Volumul trunchiului de con de raze R ºi r ºi de r h R
2
h(R  Rr  r ) 2 x
înãlþime h este V  .
3
Fig. 17
Rr xr
Demonstraþie. Ecuaþia dreptei ce trece prin punctele A(0, r), B(h, R) este y 
h
(figura 17). Trunchiul de con poate fi obþinut prin rotaþia graficului funcþiei f : [0, h]  Z,

f ( x)  R  r x  r , în jurul axei Ox.

h
2 3h
Obþinem V   0 f 2 ( x )dx   0 R  r x  r dx    h R  r x  r
   
h h

h 3 Rr h 0
2 3
h( R  Rr  r ) .
   h ( R3  r 3 ) 
3 Rr 3

Observaþie. Luând r = 0 (în volumul trunchiului de con) se obþine volumul conului

2
circular drept de razã R ºi înãlþime h, anume V 
R h .
3
y
Volumul segmentului de sferã

Teoremã. Volumul unui segment de sferã de înãlþime h din

O x
h2 (3R  h)
sfera de razã R este V  .
3 Fig. 18

Demonstraþie. Segmentul de sferã se obþine prin rotaþia graficului funcþiei f : [R – h, R]  Z,

2 2 R
f ( x)  R 2  x2 , în jurul axei Ox (figura 18). Obþinem V  R  h (R  x ) dx 
3 3 ( R  h)3  h2 (3R  h)
   R2 x  x     R3  R     R2 (R  h) 
R 
 .
 3 
Rh
 3  3  3

92
 3
Observaþie. Pentru h = R se obþine volumul emisferei V  2R .
3

Volumul astroidului y
a
Teoremã. Volumul astroidului obþinut prin rotaþia astroidei
2 2 2 –a a
de ecuaþie x 3  y 3  a 3 , a  0 , în jurul uneia din axele sale este O x
3
V  36a . Fig. 19
105 –a
Demonstraþie. Astroida este simetricã faþã de ambele axe de coordonate (figura 19).
Considerãm V, volumul obþinut prin rotaþia graficului funcþiei f : [0, a]  Z,
3
 2 2 2

f ( x )   a 3  x 3  în jurul lui Ox. Rezultã cã
 
2 2 3 4 2 2 4
a a  a 
V  2V   2 0 f 2 (x)dx  2 0  a3  x 3  dx  2 0  a2  3a 3 x 3  3a3 x 3  x 2  dx 
   
a
4 5 2 7 3
 2  a2 x  9 a5 x 9  9 a3 x 3  1 x3   36a .
 
 5 7 3  0
105

1. Calculaþi volumul unui tetraedru regulat ºi al unui cub, ambele de laturã l.

Comparaþi volumele obþinute.
2. Calculaþi volumul conului de rotaþie cu razã r = 4 cm ºi înãlþimea h = 6 cm.
3. Calculaþi volumul unei sfere cu raza r = 2 cm.
4. Calculaþi volumul corpului de rotaþie determinat de funcþia f . Desenaþi corpul obþinut.
a) f : [–1, 2] « Z , f (x) = x2 ; b) f : [–1, 2] « Z , f (x) = x3 – x2;

c) f : [e, e2] « Z , f (x) = ln x ; d) f : [–1, 2] « Z , f (x) = ex;

x
 x 2 , x  [0, 1]
e) f : [1, 2] « Z , f (x) = x3 – lnx; f) f : [0, 2] « Z , f ( x )   .
 x , x  (1, 2]
5. Sã se determine volumul corpului de rotaþie determinat de graficul funcþiei f în
urmãtoarele cazuri:
a) f : [0, a]  Z, f (x)  2 px , a  0, p  0 ; b) f : [0, 1]  Z, f (x) = xex;
c) f : [1, e2]  Z, f ( x)  x ln x ; d) f : [0, 1]  Z, f ( x)  x 1  x ;

1
e) f : [1, 2]  Z, f ( x)  ; f) f : [0, 1]  Z, f ( x)  x 1  x 2 ;
x
g) f : [0, 2]  Z, f(x) = e ;
–x
h) f : [1, e]  Z, f (x) = xlnx.

93
 III.3. Lungimea graficului unei funcþii derivabile cu
derivata continuã

3x  2, x  [0, 1]
 x , x  (1, 2)

Fie funcþia f : [0, 5]  Z definitã prin f ( x)  
 2, x  [2, 3]
  x  5, x  (3, 5]

Graficul acestei funcþii este redat în figura 20 ºi este dat

de reuniunea segmentelor [AB], [BC], [CD], [DE], unde
avem A(0, –2), B(1, 1), C(2, 2), D(3, 2), E(5, 0). Lungimea
acestui grafic este datã de l(G f )  AB  BC  CD  DE 

 (1  0)2  ( f (1)  f (0))2  (2  1)2  ( f (2)  f (1))2 

–
2 2 2 2
 (3  2)  ( f (3)  f (2))  (5  3)  ( f (5)  f (3)) 
 10  2  1  2 2  10  3 2  1 .
Fie o funcþie f : [a, b]  Z derivabilã ºi cu derivata f  funcþie continuã. Pe graficul
funcþiei considerãm punctele Ai(xi, f(xi)), i  0, n , unde a = x0 < x1 < x2 < ... < xn = b.
Observãm cã y

Ai 1 Ai  ( xi  xi 1)2  ( f ( xi )  f ( xi 1))2 

2
 f ( xi )  f ( xi 1) 
 ( xi  xi 1) 1     O x0 x 1 x 2 x3 xn–2 x n–1 x n x
 xi  xi 1 
Fig. 21
 ( xi  xi 1) 1  f 2 ( xi )2 , unde punctul ci i [xi–1, xi] rezultã din aplicarea teoremei lui Lagrange
funcþiei f pe intervalul [xi–1, xi].
 = (a = x0 < x1 < x2 < ... < xn = b) se numeºte diviziune a intervalului [a, b] (figura 21).
f ( xi )  f ( xi 1)
Considerãm funcþia f : [a, b]  Z definitã prin f ( x)  f ( xi 1)  ( x  xi 1),
xi  xi 1
x  [ xi 1 , xi ], i  1, n , care reprezintã ecuaþia dreptei Ai–1Ai pe fiecare interval [xi–1, xi].

Definiþie. Lungimea graficului funcþiei f este numãrul

n
l( f )   ( xi  xi 1)2  ( f ( xi )  f ( xi 1))2 .
i 1

Vom considera norma diviziunii  numãrul   max( xi  xi 1), i  1, n . Dacã   0

putem considera cã l(f) „aproximeazã” lungimea graficului funcþiei f.

94
 Teoremã. Fie funcþia f : [a, b]  Z derivabilã cu derivata continuã. Atunci graficul lui
b
f are lungime, care este datã de l ( f )  a 1  ( f ( x))2 dx .

Probleme rezolvate
Sã se determine lungimile graficelor funcþiilor:
1. f : [0, 2]  Z, f(x) = x2.
2. f : [1, e2]  Z, f(x) = lnx. 4

3. f :   ,    Z, f ( x)  ln(sin x) .
 4 2 
Soluþii. 1. Graficul funcþiei f este arcul OA din figura 22.

Avem: l( f )   2 1  ((x2 ))2 dx   2 1  4x2 dx  1  2 1  x2 dx 

0 0 2 0 4
17
 1  x 1  x 2  1 ln x  1  x 2 
  1 17  ln 4  1 17  1 ln 17 .
1
 2
2 2 4 8 4  2 4 16 1 0
4 16
2
2. Graficul funcþiei este redat în figura 23. Funcþia f este y
1
derivabilã ºi derivata f  : [1, e2]  Z, f ( x)  , este o funcþie 2
x
continuã. Lungimea graficului este
2 1 e2 x
1  12 dx   1 x  1 dx .
e2 e2
l( f )   1
x x Fig. 23

Efectuãm schimbarea de variabilã t  x 2  1 . Notãm a  e 4  1 . Lungimea graficului

2
este l ( f )   a 2t dt  t
a
 1 ln t  1
a
 a  2  1 ln
 a  1)( 2  1 .
2
t 1 2 2 t 1 2 2 (a  1)( 2  1)

3. Funcþia f :   ,    Z , este derivabilã ºi cu derivata f  :   ,    Z , f (x) = ctgx

 4 2   4 2 

l ( f )   2 1  ctg 2 x dx   2 1 dx 
 
funcþie continuã. Lungimea graficului este
4 4 sin x

2 2 2
  2 sin x  cos x dx   2  sin x  cos x  dx   cos x
  
2
 y
4 sin x 4  sin x  
4
B R A
2 2
2 2
 0 2 t dt  2  t 2
 1 ln t  1  ln(1  2) .
2

1  t2 2 2 t 1 0 –R
0
D O C x
4. Sã se determine lungimea cercului de razã R.
Soluþie. Considerãm cercul cu centrul în O ºi de razã R
(figura 24). Din ecuaþia cercului x 2 + y 2 = R 2 obþinem Fig. 24

95
y   R2  x 2 . Cercul este reuniunea graficelor funcþiilor f, g : [–R, R]  Z,
f ( x )  R2  x2 , g ( x)   R2  x 2 , care au graficele simetrice faþã de Ox. Lungimea

cercului este de 4 ori lungimea arcului   )   , ( AOB

AB , unde ( xOA  )   . Obþinem
4 2

C R 2 , 0 , D  R 2 , 0 . Fie a  R 2 . Lungimea graficului este datã de

   
2 2 2
2 a
x  dx  4 a R x  4R    
a 
l ( f )  4a 1    
 R2  x 2 
a
R2  x 2
dx  4 R arcsin
R a 4 4     2R .
5. Sã se determine lungimea astroidei.
2 2 2
Soluþie. Vom considera astroida de ecuaþie x 3  y 3  a3 , a  0 . y
Graficul astroidei fiind simetric faþã de axele de coordonate ºi a
bisectoarelor lor, atunci lungimea graficului este de 8 ori lungimea B
2 –a A
arcului AB, unde avem A(a, 0), B(b, b), ºi b  2 este abscisa
3
O a x
punctului de intersecþie a astroidei cu bisectoarea de ecuaþie y = x.
1 1
–a Fig. 25
3 2 2 2
  2 1  1  2 2 2

Obþinem f ( x)   a3  x 3     x 3    x 3  a3  x 3  .
2   3   
2 2 2 2 2
Atunci 1  ( f ( x))2  1  x 3  a3  x 3   a3 x 3 , x  [b , a] . Lungimea graficului astroidei
 
1 2 1 2
a a
este 8 b a3 x 3dx  12a3 x 3 b  6a .

Sã se determine lungimile graficelor urmãtoarelor funcþii:

1. f : [0, 4]  Z, f(x) = 2x + 1; 2. f : [0, 2]  Z, f (x) = 2x – x2;

3. f : [1, 2]  Z, f(x) = x2 + 1; 4. f : [0, 1]  Z, f (x) = ex;

5. f : [1, 2]  Z, f ( x)  2 x ;
 1 2
6. f : 0, 2   Z, f ( x )  1  x ;
 
 1 2
7. f : 0, 2   Z, f ( x )  ln(1  x ) ;
 
8. f : 0, 2   Z, f ( x)  ln(1  cos x) ;
   
 
9. f : 0, 4   Z, f ( x )  1  ln x ; 10. f :  0, 4  Z, f ( x)  x x ;
 
x x
11. f : 0, 1  Z, f ( x )  e  e ; 12. f : 1, 2  Z, f ( x )  2x  x 2 .
2

96
 III.4. Aria unei suprafeþe de rotaþie
Ca ºi în cazul volumelor corpurilor geometrice, se va folosi o formulã cu integrala
definitã pentru calculul ariei suprafeþei obþinutã prin rotirea în jurul axei Ox a graficului
unei funcþii derivabile cu derivata continuã. Reamintim formulele pentru ariile unor corpuri
de rotaþie, precum ºi desfãºurarea planã a lor.

Corpul ºi aria (lateralã) Reprezentarea Desfãºurarea planã

geometricã

Cilindrul G
A = 2RG
R

Conul h G
A = RG
R

Trunghiul de con r
A = G(R + r) G
h
R

Sfera
R Suprafaþa unei sfere nu are o
A  4 R 2
desfãºurare planã.

Definiþie. Fie f : [a, b]  Z+ o funcþie continuã.

Mulþimea S f  {( x , y , z)  Z3 y 2  z 2  f 2 ( x ) , x i [a, b]} se numeºte suprafaþa de
rotaþie determinatã de funcþia f (obþinutã prin rotaþia graficului funcþiei f în jurul axei Ox).

Observaþie. O „justificare” a teoremei care urmeazã o reprezintã aproximarea ariei

suprafeþei Sf cu suprafeþele laterale ale unor „trunchiuri de con” (figura 26).

97
 Teoremã. Fie o funcþie f : [a, b]  Z+ derivabilã cu derivata continuã. Atunci Sf are arie
b 2
ºi aria este datã de A(S f )  2 a f ( x ) 1  ( f ( x)) dx .

Observaþii.
b
Dacã f : [a, b]  Z, atunci avem A(S f )  2a f ( x) 1  ( f ( x ))2 dx .
Dacã f : [a, b]  Z+ este o funcþie cu derivata continuã pe (a, b) astfel încât funcþia
f  1  ( f )2 are limite finite în a ºi b, atunci suprafaþa de rotaþie determinatã de f are aria
b
A(S f )  2a h( x) dx , unde h : [a, b]  Z este prelungirea prin continuitate a funcþiei

f  1  ( f )2 la intervalul închis [a, b].

Probleme rezolvate y
1. Aria sferei de razã R este 4R2. R
Soluþie. Suprafaþa sferei se obþine prin rotirea graficului funcþiei
f : [–R, R]  Z, f ( x)  R 2  x2 , în jurul axei Ox (figura 27). R
–R O x
Funcþia f ( x)  x este continuã pe intervalul (–R, R).
R2  x 2 Fig. 27

Prelungirea prin continuitate a funcþiei f  1  ( f )2 pe intervalul [–R, R] este funcþia

2
2
h( x )  R  x  1   2 x 2   (R2  x 2 ) 1  2 x 2   R . Aria sferei este deci
2 
2 
 R x   R x 
R R
A(S f )  2 R Rdx  2Rx R  4R2 .

Observaþie. Putem calcula aria sferei ºi astfel:

2
R  
A(S f )  2 lim  R  R2  x 2  1    x  dx  2 1 Rdx  4R2
 1 .
 0  R2  x 2 

98
 2
x 2  y  1,
2. Aria obþinutã prin rotirea în jurul lui Ox a graficului elipsei de ecuaþie 2 2
a b
2 2
a > b >0, este 2ab arcsin e  1  e2 , unde e  a  b  c se numeºte excentricitatea elipsei.
 
e a a
Soluþie. Din ecuaþia elipsei se obþine y
B
y   b a2  x2 . Considerãm funcþia f : [–a, a]  Z,
a
–a a
f ( x )  b a2  x 2 (figura 28). Funcþia O
a x

f (x)  bx este continuã pe intervalul (–a, a) –b Fig. 28

a a2  x2
2
bx
ºi avem f ( x) f ( x )   2 pentru orice x i (–a, a). Prelungirea prin continuitate a funcþiei
a

f  1  ( f )2 la intervalul [–a, a] este funcþia datã de h( x)  f 2 ( x)  ( f ( x )  f ( x))2 

2 4 2 2
 b2  b2 x 2  b4 x 2  b a2  a 2 b x 2  b a2  (ex )2 . Aria va fi datã de
a a a a a

A(S f )  2b a a2  (ex)2 dx  2ab arcsin e  1  e 2 .

 
a

a e
3. Sã se determine ariile suprafeþelor de rotaþie determinate
de urmãtoarele funcþii:

a) f : 0,    Z , f(x) = cosx;

 2 
x x
b) f : [0, 1]  Z, f ( x)  e  e .
2
Soluþii. a) Graficul funcþiei f este redat în figura 29.
 
Avem f (x) = –sinx continuã pe  0, 2  ºi f ( x) 1  ( f ( x))2  cos x 1  sin2 x .
2 1
Efectuând schimbarea de variabilã t = sinx rezultã cã A(S f )  20 1  t dt 

  t 1  t 2  ln(t  1  t 2 )  10  ( 2  ln(1  2)) . y

b) Graficul funcþiei f este redat în figura 30.
x x
Avem f ( x)  e  e funcþie continuã pe [0, 1] ºi
e O 1 x
x x x x 2
f ( x) 1  f ( x))2  e  e  1   e  e  
2  2  Fig. 30
x x 2 2
 1 (e x  e  x ) (e x  e  x )2   e  e   1 e x  1x
   41 (e 2x
 2  e 2x ) . Aria suprafeþei
4  2  4 e

99
 1
1
(e 4  e 2  1)
de rotaþie este A(S f )    0 (e 2x  2  e2x ) dx   (e 2x  x  e 2 x )  .
2 4 0 4e 2
4. Sã se determine aria suprafeþei de rotaþie a unui parabo-
loid de înãlþime h.
Soluþie. Considerãm parabola de ecuaþie y2 = 2px, p > 0.
Paraboloidul se obþine prin rotaþia graficului funcþiei
f : [0, h]  Z, f ( x)  2 px în jurul axei Ox (fig. 31). Avem

p
f ( x )  continuã pe (0, h]. Prelungirea prin continuitate
2x
a funcþiei f  1  ( f )2 la intervalul [0, h] este funcþia g (x)  p  2 p  x . Aria suprafeþei de
3
h 2 p 3 2
2 p  3 3
2.
rotaþie este A(S f )  2 p  0 2x  pdx  (2x  p)2  (2h  p ) 2
 p
3 0
3  

1. Sã se determine ariile laterale ale urmãtoarelor corpuri:

a) conul circular drept;
b) trunchiul de con circular drept;
c) cilindrul circular drept.
2. Sã se determine ariile suprafeþelor de rotaþie (în jurul axei Ox) pentru urmãtoarele
funcþii:
1 4  x2
a) f : [0, 2]  Z, f ( x)  1  2 x ; b) f : [–2, 2]  Z, f ( x)  ;
2
c) f : [0, 4]  Z, f ( x)  2x ; d) f : [1, 4]  Z, f ( x)  2 x ;

 
e) f : 0, 4   Z , f (x) = sinx;
 
f) f : 0, 4   Z , f (x) = tgx.
   

100
 III.5. Centrul de greutate al unei suprafeþe plane

În clasele anterioare s-a demonstrat cã, dacã A(x1, y1), y B

B(x2, y2), C(x3, y3) sunt vârfurile unui triunghi (figura 32), M
x  x  x y  y  y3 
atunci avem G  1 2 3 , 1 2  ºi A
 3 3 
    O G x
GA  GB  GC  0 .
Analog s-a demonstrat cã, dacã M este mijlocul
 x1  x2 y1  y2 
segmentului (AB) avem M  2 , 2  . Fig. 32 C
 
Vom extinde aceste rezultate prin urmãtoarea:

Teoremã. Fiind date n puncte A1, A2, ..., An (în plan sau în spaþiu), n U 2, atunci:
n 
    
a) existã un punct unic G astfel încât  GAk  GA1  GA2  ...  GAn  0 ;
k 1
n  
b) pentru orice punct M (din plan sau spaþiu) avem  MAk  nMG .
k 1

Demonstraþie. Pentru n = 2 luãm G mijlocul lui (A1A2). Cum A3

    
GA1 ºi GA2 sunt vectori opuºi rezultã cã GA1  GA2  0 . Pentru
     
orice punct M avem MA1  MA2  (MG  GA1)  (MG  GA2 )  G
   
 2MG  (GA1  GA2 )  2MG . În plus G este unic. A1 G3 A2
Pentru n = 3, fie G3 mijlocul lui (A1A2). Fig. 33
Fie G i (A3G3) astfel încât GA3 = 2GG3. Acest punct G este
       
unic (figura 33). Rezultã cã GA1  GA2  2GG3  AG3 ºi deci GA1  GA2  GA3  0 . Pentru
        
orice punct M avem MA1  MA2  MA3  (MG  GA1)  (MG  GA2 )  (MG  GA3 ) 
    
 3MG  (GA1  GA2  GA3 )  3MG .
   
Pentru n = 4 considerãm punctul G4 pentru care G4 A1  G4 A2  G4 A3  0 (punctul G4
existã ºi este unic din cazul n = 3).
  
Se ia punctul G i (A4G4) astfel încât GA4  3 A4G4 , adicã 3GG 4  GA4  0 . Rezultã
4
         
imediat cã GA1  GA2  GA3  GA4  0 . Rezultã imediat cã GA1  GA2  GA3  GA4  0 .
   4  4  
Deoarece pentru i  1, 4 avem MAi  MG  GAi rezultã cã  MAi   ( MG  GAi ) 
i 1 i 1
 4  
 4 MG   GAi  4MG .
i 1
Procedeul continuã pentru n U 5.

101
 Definiþie. Se numeºte punct ponderat orice pereche (A, a) formatã dintr-un punct A ºi un
numãr real a (numit ponderea sau masa lui A).

Teoremã. Pentru orice sistem de douã puncte ponderate (A, a) ºi (B, b) cu a + b @ 0,

  
existã ºi este unic un punct unic G cu proprietatea cã aGA  bGB  0 .

        

Demonstraþie. aGA  bGB  0  aGA  b(GA  AB)  0  (a  b)GA  bAB 
  
 bBA  AG  b AB . Ultima relaþie aratã cã G este un punct unic pe AB.
ab
Observaþii. Dacã a + b = 0 ºi A @ B, atunci G nu existã.
Dacã a + b = 0 ºi A = B, atunci G este nedeterminat.
Definiþie. Pentru sistemul de puncte ponderate (A, a) ºi (B, b) cu a + b @ 0, punctul G
  
cu proprietatea aGA  bGB  0 se numeºte baricentrul acestor puncte. Dacã a = b @ 0, G se
numeºte izobaricentru (sau centru de greutate) al sistemului de puncte A ºi B.

Observaþie. Dacã a = b @ 0, atunci G este mijlocul lui (AB).

Teoremã. Fie G baricentrul sistemului de puncte ponderate (A, a), (B, b), cu a + b @ 0.
  
a) Pentru orice punct M (din plan sau spaþiu) avem aMA  bMB  (a  b)MG .
b) Dacã într-un sistem de coordonate avem A(xA, yA), B(xB, yB), atunci
ax  bxB ay  byB
xG  A , ya  A .
ab ab
        
Demonstraþie. a) aMA  bMB  a(MG  GA)  b(MG  GB)  (a  b) MG  (aGA  bGB) 

 (a  b)MG .
  
b) Luãm ca punct M, originea sistemului de coordonate. Atunci OG  a OA  b OB
ab ab
        ax  bxB  ayA  byB 
ºi deci xGi  yG j  a (xAi  yA j )  b (xBi  yB j )  xGi  yG j  A i j
ab ab ab ab
axA  bxB ay  byB .
 xG  , yG  A
ab ab

Teoremã. Fie sistemul de puncte ponderate (Ai, ai), i  1, n , n U 2, astfel încât

n
a   ai  0 .
i 1
n  
a) Existã ºi este unic un punct G astfel încât  ai GAi  0 .
i 1 n  
b) Dacã M este un punct oarecare în plan sau spaþiu avem  ai MAi  aMG .
i 1

102
 n 
Demonstraþie. Fie funcþia f : S  V , f ( M )   ai MAi , unde S este spaþiul, iar V
i 1

mulþimea vectorilor din spaþiu. Fie O un punct fixat în S. Atunci avem

n   n  n  n   
f ( M )   ai  OAi  OM    ai OAi  ai  OM  ai OAi  a  OM  f (0)  a  OM .
i 1 i 1 i 1 i 1

Cum 0, Ai, ai sunt fixate, condiþia ca sã existe un punct G cu f (G )  0 , devine
n 
OG  1  ai OAi . Deci punctul G existã.
a i 1
 n  
Din OG  1  ai OAi rezultã cã f (O)  a  OG ºi deci G este unic.
a i 1
  
Avem f ( M )  a  OG  a  OM  aMG .

Observaþii. Dacã G este baricentrul sistemului de puncte ponderate ( Ai , ai ) ,

n
i  1, n , n U 2 ,  ai  a  0 , atunci într-un sistem de coordonate Oxyz baricentrul G are coor--
i n
n n n
donatele xG  1  ai xi , yG  1  ai yi , zG  1  ai zi .
a i 1 a i 1 a i 1
x1  x2  x3
Dacã n = 3, a1 = a2 = a3 = 1, coordonatele centrului de greutate sunt xG  ,
3
y1  y2  y3
yG  .
3
Probleme rezolvate
1. Punctele A, B, C sunt coliniare dacã ºi numai dacã existã a, b, c i Z nu toate nule
   
astfel încât a + b + c = 0 ºi aMA  bMB  cMC  0 , unde M este un punct oarecare.
Soluþie. Fie c @ 0. Cum a + b = –c, avem a + b @ 0. Atunci existã un punct unic G i AB
      
astfel încât aMA  bMB  (a  b)MG . Dacã aMA  bMB  cMC  0 , rezultã cã
  
(a  b) MG  cMC  (a  b) MC ºi deci C = G i AB.
 
Reciproc, dacã A, B, C sunt coliniare, atunci existã  i Z asfel încât MB  MA 
     
  MC   MA , adicã (  1)MA  MB   MC  0 . Luãm a =  – 1, b = 1, c = – ºi
atunci a + b + c = 0.
2. Fie A, B, C trei puncte necoliniare fixate. Sã se determine mulþimea punctelor
  
M i (ABC) pentru care MA  2MB  3MC  8 .
Soluþie. Fie G baricentrul sistemului de puncte ponderate (A, 1), (B, –2), (C, 3). Deoarece
  
1 + (–2) + 3 @ 0, existã un punct unic G i (ABC) astfel încât MA  2MB  3MC 
   
 (1  2  3)MG  2MG . Obþinem 2MG  8 , adicã MG  4 . Locul geometric este cercul
de centru G ºi razã 4.
103
 Vom extinde aceste concepte de la sisteme discrete (sisteme
cu numãr finit de puncte) la plãci plane cu o infinitate de puncte
(adicã plãci a cãror grosime este suficient de micã astfel încât
poate fi neglijabilã). Vom identifica aceste plãci cu mulþimi de
puncte din plan care au arie. Vom considera cã toate plãcile sunt
omogene, adicã masa fiecãrei pãrþi din placã este direct
proporþionalã cu aria pãrþii respective. Pentru început fie
dreptunghiul D, care poate fi identificat cu produsul cartezian
[a, b] D [c, d]. Centrul de greutate al dreptunghiului are
a  b, y  c  d
coordonatele xG  G (figura 34).
2 2
Fie funcþiile f, g : [a, b]  Z cu f T g. Vom calcula coordonatele baricentrul plãcii
S  {( x , y) a T x T b , f (x) T y T g (x)} . Fie  = (a = x 0 < x 1 < x2 < ... < x n = b) o
diviziune a intervalului [a, b]. Pentru orice i  0, n  1 vom considera dreptunghiul

xi  xi1 f (xi )  g(xi )

Di = [xi, xi+1] D [f (xi), f (xi+1)] (fig. 35), care are baricentrul xGi 
, yGi  .
2 2
Aproximãm placa S cu reuniunea de dreptunghiuri D0, D1, D2, ..., Dn–1, care are baricentrul
n 1 n 1
 xG  aria( Di )  xG  g (xi )  f (x2 ) (xi 1  xi )
i i

cu xG  i  0  i  0n 1 ,
aria S
  g (xi )  f ( x2 ) (xi 1  xi )
i 0

1 n1  g 2 ( x )  f 2 ( x )  ( x  x ) n 1

2 i  i 2  i 1 i  yG aria(Di )
i
yG  0
 i 0 .
n 1
aria S
  g (xi )  f (x2 ) (xi 1  xi )
i 0

Din aceste consideraþii rezultã urmãtoarea:

Teoremã. Fie S o placã planã mãrginitã de funcþiile continue f, g : [a, b]  Z cu f T g

b
ºi a ( g ( x )  f ( x ))dx  0 .
Centrul de greutate al plãcii este punctul G de coordonate:
b 1 b  g 2 ( x )  f 2 ( x )  dx
 a x  g (x )  f (x )  dx a  
xG  b , yG  2 b .
 a  g (x )  f (x )  dx  a  g (x )  f (x )  dx

Observaþie. Dacã f U 0, g = 0, f : [a, b]  Z, centrul de greutate G al plãcii omogene

S mãrginitã de graficul lui f, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = a, x = b are coordonatele:
b 1 b f 2 ( x )dx
 a xf ( x)dx 2 a
xG  b , yG  b .
 a f (x )dx  a f (x )dx

104
 Probleme rezolvate
1. Sã se determine coordonatele centrului de greutate al suprafeþei
delimitate de graficul funcþiei f : [0, 1]  Z, f(x) = x3, axa Ox ºi
dreptele de ecuaþii x = 0, x = 1 (fig. 36).
5 1 4
Soluþie. Avem  0 xf ( x )dx  0 x 4dx  x  1 ;
1 1
5
50 5
1 1
1 x4 1 1 1 2 1 x7 1
 0 f ( x)dx  4  4 ; 2  0 f (x )dx  2  7  14 .
0 0

1 1
5 4 14 2.
Coordonatele centrului de greutate sunt xG   , yG 
1 5 1 7
4 4

2. Sã se determine coordonatele centrului de greutate al suprafeþei

determinate de parabola y2 = x ºi dreapta x = 4.
Soluþie. Suprafaþa este determinatã de graficele funcþiilor
g, f : [0, 4]  Z, g ( x )  x , f ( x )   x , care sunt simetrice faþã 4
de Ox (figura 37).
5 4
Avem  4 x  g ( x )  f ( x )  dx  2 4 x xdx  4 x 2  128 ,
0 0 5 0 5
3
4 4 4 4 32 4 2 2
0 (g (x)  f ( x))dx  2 0 xdx  3 x 2 0  3 , 0 (g (x)  f (x))dx  0
128  3  12 , y  0
ºi deci xG  .
5 32 5 G
y
3. Sã se determine coordonatele centrului de greutate al
unui semidisc cu centrul în originea sistemului de coordonate,
de razã R ºi aflat deasupra axei Ox.
Soluþie. Suprafaþa este determinatã de axa Ox, dreptele –R O R x
x = –R, x = R ºi graficul funcþiei f : [–R, R]  Z,
Fig. 38
f ( x)  R 2  x2 (figura 38).
R R
Avem  R xf ( x)dx   R x R2  x 2 dx  0 (deoarece funcþia este imparã) ºi deci xa = 0.

2 1 1 3
Avem
R R 2 2 2R 2 2R 2

 R f (x)dx  2 0 R  x dx  R , 2  R f (x)dx  0 (R  x )dx  R x  3 x  R
0 

3
 2R ºi deci yG  2R .
3 3

105
 Sã se determine coordonatele centrelor de greutate ale plãcilor omogene
determinate de:
1. f(x) = 1, g(x) = 5, h(x) = 2x + 1;
2. f(x) = x – 1, g(x) = 2x + 3, h(x) = –x + 3;
3. f(x) = x2, g(x) = x;
4. f(x) = x, g(x) = x3;
5. f(x) = 9 – x2, x = 0, y = 0;
6. y = –2, y = 2, y2 = x – 1;
7. f(x) = –x2 + 3, g(x) = x2 – 2x – 1;

8. f(x) = sinx, g(x) = cosx, x   0,   ;

 4
1 , g ( x )  1 , x  [1, 5]
9. f ( x)  x ;
1  x2
 
10. f ( x)  sin x , g ( x)  tgx , x  0, 3  .
 

106
 PROBE DE EVALUARE

Pentru testele urmãtoare, timpul efectiv de lucru este de 50 minute.

TESTUL 1

1. Sã se determine aria suprafeþei cuprinsã între graficele curbelor de ecuaþii x2 = 4y, y2 = 4x.
(1,5 p)
2. Sã se determine volumul corpului de rotaþie determinat de graficul funcþiei f
(x) = ln(x + e), f : [–e + 1, 0]  Z. (1,5 p)
3. Sã se determine lungimea graficului funcþiei f : [0, 4]  Z, f ( x)  4 x  x 2 .
(2 p)
4. Sã se determine aria suprafeþei de rotaþie determinatã de graficul funcþiei

f :   ,    Z , f(x) = ctgx. (2 p)
 4 2 
5. Sã se determine coordonatele centrului de greutate al plãcii omogene determinate de
graficele funcþiilor f, g : [0, 2]  Z, f(x) = x2, g(–x) = 2x. (2 p)

TESTUL 2

1. Sã se determine aria mulþimii între curbele de ecuaþii f(x) = xlnx, g(x) = x ºi dreptele
de ecuaþii x = 1, x = e. (1,5 p)
2. Sã se determine volumul corpului de rotaþie determinat de graficul funcþiei
x x
f : [0, 2]  Z, f ( x)  e 2  e 2 . (1,5 p)

3. Sã se determine lungimea graficului funcþiei f : [0, 2]  Z, f ( x)  4  x 2 . (2 p)

4. Sã se determine aria suprafeþei de rotaþie determinatã de graficul funcþiei f : [0, 2]  Z,

f ( x)  5  x 2 . (2 p)

5. Sã se determine coordonatele centrului de greutate al plãcii omogene determinate de

graficele funcþiilor f , g :  0,    Z , f ( x )  cos x , g ( x)  3 3 x ºi dreptele de ecuaþii

 6 

x = 0, x  . (2 p)
6

107
 TESTUL 3

1. Sã se determine aria suprafeþei cuprinsã între axa Ox, axa Oy ºi cercul de centru
A(2, 2) ºi razã 2. (1,5 p)
2. Sã se determine volumul corpului de rotaþie determinat de graficul funcþiei
f : [1, e2]  Z, f ( x)  x ln x . (1,5 p)

3. Sã se determine lungimea graficului funcþiei f : [1, 4]  Z, f ( x)  x . (2 p)

4. Sã se determine aria suprafeþei de rotaþie determinatã de graficul funcþiei

x x
f : [0, 1]  Z, f ( x)  e  e . (2 p)
2
5. Sã se determine coordonatele centrului de greutate determinat de graficele funcþiilor
 
f , g :   ,    Z , f (x) = sinx, g(x) = ctgx ºi dreptele de ecuaþii x  3 , x  2 . (2 p)
3 2

TESTUL 4

1. Sã se determine aria suprafeþei cuprinsã între axa Ox, axa Oy ºi cercul de centru
A(a, a) ºi razã a, a > 0. (1,5 p)
2. Sã se determine volumul corpului de rotaþie determinat de graficul funcþiei
f : [e; e2] « Z, f(x) = xlnx. (1,5 p)

3. Sã se determine lungimea graficului funcþiei f :[ a; 4 a]  R, f ( x )  ax . (2 p)

4. Sã se determine aria suprafeþei de rotaþie determinatã de graficul funcþiei

x x
f : [0;1]  R, f ( x )  e  e . (2 p)
2
5. Sã se determine coordonatele centrului de greutate determinat de graficele funcþiilor

f , g :  0;   , f(x) = cosx, g(x) = tgx ºi dreptele de ecuaþii x = 0, x   . (2 p)

 4  4

108
 PROBLEME DE SINTEZÃ

1  x2 e) Demonstraþi cã pentru orice x >1:

1. Fie funcþia f :  ,    Z, f ( x)  .
2  2 x 1
x ln x ln x 1
a) Determinaþi m astfel încât f (x)Um,  xU1; ln 2  ln  T F ( x) T 1   .
x 1 x 1 x x
b) Fie ºirurile (an )nU0 , (bn )nU0 , (cn )nU0 f) ªtiind cã existã a  lim F ( x ) , arataþi cã
x 
definite astfel: a0  2, an1  f (an ),  nU0 , a [ln 2;1] .
a 1
bn  n , cn  ln(bn ),  nU0 .
an 4. Fie funcþiile f , g : Z  Z ,
Determinaþi formula termenului general
1
pentru fiecare ºir ºi lim an . f ( x)  x
, g ( x )  x  e x 1 . Fie
n 1  xe
1 n  nx 1 *
I   f ( x ) dx , I n   x e dx, n  q .
ln x 0 0
2. Fie funcþia f :(0, )  Z, f (x)  . Fie
x a) Studiaþi monotonia funcþiei g ºi demon-
ºirurile ( In )nU8 , (an )nU8 , (bn )nU8 definite
1
n n straþi cã xe  x T ºi 1  xe  x  0,  x Z .
astfel: In   f (x)dx, an   f (k), bn  an  In . e
8
k 8 b) Trasaþi graficul funcþiei f ºi demonstraþi
a) Trasaþi graficul funcþiei f .
e
b) Demonstraþi: an1  f (8)TIn Tan ,  nU8 . cã 1T f ( x ) T ,  x U0 .
e 1
c) Determinaþi lim I n ºi lim an .
n n c) Calculaþi I1 ºi I 2 .
d) Demonstraþi cã (bn ) este convergent.
d) Demonstraþi cã pentru orice x Z avem:

3. Fie funcþiile f , g : (0,  )  Z , 1 (xex )n1

1 xex  x2e2x  ...  xnenx  .
ln x 1 xex
g ( x )  1  x 2  2 x 2 ln x , f ( x )  .
1  x2  
Fie F : (0,  )  Z , F ( x )  
x
f (t ) dt . 5. Fie funcþia f n : 0,   Z ,
1   2
sin(2n 1)x  
a) Demonstraþi cã ecuaþia g ( x )  0 admite o  , x  0, 
fn (x)   sin x  2  , unde nq .
soluþie unicã   (1, e ) . 
2n 1, x  0
 
a) Demonstraþi cã f n este continuã pe 0,  .
b) Trasaþi graficul funcþiei f .  2
 
c) Demonstraþi cã F este derivabilã pe (0, ) . b) Este f n derivabilã pe 0,  ?
 2
ln x ln x 
d) Demonstraþi: T f (x)T 2 ,  xU1 .
(1 x)2 x c) Determinaþi I n   2 f n ( x )dx .
0

109
6. Fie funcþia f : Z  {1}  Z , 1

c b) Demonstraþi I  J   2 x 2 f ( x )dx .
0
f ( x )  ax  b  , a, b, c  Z . Funcþia f
x 1 c) Calculaþi J.
are urmãtorul tabel de variaþie: d) Determinaþi a ºi b astfel încât
1
aT  2 x2 f ( x )dx T b .
0

ln x
a) Determinaþi coeficienþii a, b, c . 10. Fie funcþia f : (0,  )  Z, f ( x )  .
x
b) Trasaþi graficul funcþiei f . a) Studiaþi variaþia funcþiei f .
c) Determinaþi asimptotele graficului ºi a
b) Comparaþi numerele ab ºi b , 0  a  b .
poziþia graficului faþã de asimptota oblicã.
 e
d) Determinaþi aria domeniului limitat de c) Comparaþi numerele e ºi  .
graficul funcþiei ºi dreptele de ecuaþii d) Determinaþi m, nq* distincte astfel
y  x  1, x   n, x  n  1, n  q*  {1} .
încât f ( m)  f ( n) .
7. Pentru orice x  0 definim funcþiile: e) Pentru orice nq* comparaþi numerele
x x
F ( x )   cos(ln t )dt, G( x )   sin(ln t )dt . n n 1
1 1
a) Determinaþi douã relaþii între F ºi G.

n 1 ºi n  .  
b) Determinaþi F ºi G.
11. Fie funcþia f : (0, )  Z ,
n
(1)k
8. Fie ºirul xn   , nU1 .
k 0 2k  1
2x  a 3 2
f (x )   ax , a  0 . Fie b, c  0 .
a) Determinaþi o formulã mai simplã pentru 3
a) Demonstraþi cã f ( x )U 0,  x  0 ºi
suma: 1 x2  x4  ...  (1)n x2n , x Z, n q . rezolvaþi ecuaþia f ( x )  0 .
1
x 2 n 2
b) Calculaþi xn  (1)n 1 dx .

0 1  x2 b) Demonstraþi cã
abc 3  bc
U a  .
2

3  2 
c) Determinaþi lim xn .
n
abc 3
1 c) Demonstraþi cã U abc .
 1  3
9. Fie f : 0,   Z, I   2 f ( x ) dx ,
 2 0
12. Fie funcþia f : (0, )  Z ,
1
J   2 (1  x )e  x dx . n
0 f ( x )  ln(1  nx )  ln x, n  q* .
n 1
2  1
a) Demonstraþi 1T f ( x )T ,  x  0,  . Demonstraþi cã:
e  2
a) f ( x )  ln(1  n),  x  0, x  1 ;

110
 n 1 16. Se considerã funcþiile f n : Z  Z ,
n  1  nx  f 0 ( x )  cos x ºi f n 1 ( x )  f n( x ) ,  n q
b) x    ,  x  0, x  1 ;
 1 n  ºi  x Z .
n n1 a) Sã se calculeze f0().
 1  1 
c)  1     1   , nU1 ; b) Sã se arate cã lim f 0 ( x ) nu existã.
 n   n  1 x 

n 1 n 2
c) Sã se calculeze f1().
 1  1 
d)  1    1  , nU1 . 2
 n  n  1 d) Sã se calculeze  f1 ( x ) dx .
0

e) Sã se determine f10(x), x i Z.
13. Fie ºirul ( xn ) n U 0 definit prin
f) Sã se arate cã
x0  a  0, xn1  xn2  xn ,  nU 0 . f 0 ( x )  f1 ( x )  ...  f n ( x )
lim  0 , x i Z.
n
1 n n
Determinaþi yn   , nU1 .
k 1 1  xk
17. Fie funcþiile I n : Z  Z , I 0 ( x )  1 ºi
14. Studiaþi monotonia, mãrginirea ºi
x
convergenþa ºirurilor: I n 1 ( x )  I n (t ) dt ,  x Z ,  n q .
 0

a) xn  3  3  ...  3 , n radicali, nU1 ;

a) Sã se calculeze
I 0 (1)  I 0 (2)  ...  I 0 (2003) .
1 b) Sã se determine I1 ( x ), x Z .
b) x0  0, xn1  1  ,  nU 0 .
xn c) Sã se determine asimptota cãtre + la
graficul funcþiei I1 (x).

15. Se considerã funcþiile d) Utilizând metoda inducþiei matematice,

xn
f : (1, )  Z , f (x) = ln(1 + x) – x ºi sã se arate cã I n ( x )  , µ n i q*,
n!
2 µ x i Z.
g : ( 1, )  Z , g(x) = ln(1 + x) – x + x . e) Sã se calculeze
2 lim I n ( x ) .
n
x
a) Sã se verifice cã f ( x )  ºi f) Sã se arate cã
1  x
x2 I (1)  I1 (1)  ...  I n (1)
g ( x )  , µ x > –1. lim 0 0.
1 x n n
b) Sã se calculeze f (0) ºi g(0).
c) Sã se arate cã f (x) < 0 < g(x), µ x > 0. 18. Se considerã ºirul  I n nq , definit prin
d) Sã se arate cã 1 + 3 + 5 + ... +(2n – 1) 1 dx 1 xn
= n , µ n iq*.
2 I 0  ,
 I n  dx ,  n q * .

0 1 x 0 1 x
e) Utilizând metoda inducþiei matematice, a) Sã se calculeze I .
0
sã se arate cã
1
n(4n2  1) b) Sã se verifice cã I n1  I n  n  1 , µ n i q*.
1 + 3 + 5 + ... + (2n – 1) =
2 2 2 2
,
3
µ n i q*.

111
c) Utilizând metoda integrãrii prin pãrþi, f) Sã se arate cã aria cuprinsã între graficul
1 xn 1 1
sã se arate cã nI n    dx , funcþiei g :[0, )  Z , g ( x )  , axa
2
0
1 x
2 1  x9
µ n i q*. Ox ºi dreptele x = 0 ºi x = 1, este un numãr
d) Sã se arate cã In+1 T In, µ n i q*. real cuprins în intervalul (0,91; 0,96).
e) Sã se calculeze lim I n .
n
21. Se considerã funcþia f : Z  Z ,
f) Sã se calculeze lim nI n .
n 
f (x)  e x  e x .

19. Se considerã ºirul (In)nU0, definit prin a) Sã se calculeze f ( x ) , x i Z.

1 xn
f ( x )  f (1)
1 1 b) Sã se calculeze lim .
I0   2 dx ºi I n   2 dx . x 1 x 1
0 x 1 0 x 1
c) Sã se calculeze aria suprafeþei plane
a) Sã se calculeze I0 ºi I1. cuprinse între graficul funcþiei f, axa Ox
b) Sã se verifice relaþia ºi dreptele de ecuaþii x = 0 ºi x = 1.
x
1  f (t ) dt
I n 2  I n  , n  q * . d) Sã se calculeze lim 0
.
n 1 x  f ( x )
c) Sã se arate cã In U In+1, ¼ n i q*. e) Sã se arate cã funcþia f este strict
d) Sã se deducã inegalitãþile crescãtoare pe intervalul [0, ) ºi strict
1 1 descrescãtoare pe pe intervalul (–, 0].
T In T , n U 2 . f) Sã se arate cã ecuaþia f (x) + f (21x) =
2( n  1) 2( n – 1)
= f (2x) + f (1986x) are numai soluþia x = 0.
e) Sã se calculeze lim nI n .
n 

22. Se considerã funcþia f : Z  Z ,

f) Sã se calculeze lim  nI n – 1  n .
n   2 f ( x )  ( x  1)3  x 3 .
a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
20. Se considerã funcþia b) Sã se determine intervalele de mo-
notonie ale funcþiei f.
1
f : Z  1  Z , f ( x )  . c) Sã se arate cã funcþia f este convexã
1 x
a) Sã se determine asimptota verticalã a pe Z.
graficului funcþiei f. d) Sã se determine valoarea minimã a
b) Sã se determine asimptota la + a funcþiei f pe Z.
graficului funcþiei f. e) Sã se calculeze
c) Sã se arate cã f ( x )  1  x  x 2 T0 ,
µ x U 0. f (0)  f (1)  ...  f (n)
lim .
d) Sã se arate cã n n3
f ( x )  1  x  x 2  x 3 U0 , µ x U 0. f ( x)
f) Sã se calculeze lim .
x  xf ( x )
e) Sã se deducã inegalitãþile
1
1  x  x2  x3 T T1  x  x 2 , µ x U 0.
1 x

112
 PROBLEME RECAPITULATIVE – ALGEBRÃ
(pentru Bacalaureat)

1. Sã se demonstreze cã: 0,( xyz )  0,( yzx )  0,( zxy )  0, x( yz )  0, y ( zx )  0, z ( xy ).

m
2. Sã se demonstreze cã nu existã numere raþionale astfel încât:
n
a) FH mIK 2
 3; b) m FH IK 2
 p , p numãr prim; FH IK 3
c) m  5.
n n n

3. Sã se demonstreze cã: a) 1  1  {, n q, nU 2;

n2  1 n
1 1  1 q, n q*.
b) 
n n 1 n  2

4. Sã se determine A  n q n! 2  { , unde n!  1 2  ...  n,  n q* ; 0!  1.

5. Fie numerele x, y  Z  {, m, n  m . ªtiind cã x  y  {* , sã se decidã care dintre

2 2
numerele x  y , mx  ny este raþional sau iraþional.

6. Sã se demonstreze cã pentru orice x, y iZ, x > 0, existã n i q astfel încât nx  y

(„proprietatea lui Arhimede“).

7. Fie r {* o aproximare a lui 2 . Sã se demonstreze cã r  2 este o aproximare

r 1
„mai bunã“ pentru 2 FH adicã r  2  2 T r  2 . IK
r 1
8. Fie a, b i{ astfel încât a 2  b 3  0. Sã se demonstreze cã a = b = 0.

9. Fie a, b, c cifre nenule distincte ºi x  0 , a (b )  0 , b( c )  0 , c ( a ). Sã se determine x

ºtiind cã x i{.

10. Sã se demonstreze cã urmãtoarele numere sunt iraþionale:

3
a) 3
7  5 2  3 5 2  7; b) 5  2 13  3 2 13  5.

11. Fie x, y iq. Sã se demonstreze cã:

a) dacã x { , atunci x q;
b) dacã x  y  {, atunci x q, y q.

113
 12. Sã se determine numãrul tripletelor (x, y, z) formate din cifre nenule distincte astfel
încât: a) x , y ( z )  y , z ( x )  z , x ( y ) {;

b) x ,( yz )  y ,( zx )  z ,( xy ) {.

13. ªtiind cã numãrul radicalilor din scrierea numerelor a ºi b este 2000, unde

a  2  2... 2 , b  6  6... 6 , sã se determine partea întreagã a acestor numere.

14. Sã se efectueze:
1
a) 2 x  2  2 2 x  1  2 x  2  2 2 x  1, x U ;
2
b) 2x  2  4 x  3  2x  2  4 x  3 , x U  3 .
4
15. Sã se determine f (x0) în cazurile urmãtoare:

a) f ( x )  a  x  a  x , x  2ab , a  0, b  0;
0
a x  a x b2  1

x2 1 , x  1 F I
a  b , a  0;
b) f ( x ) 
x  x2 1
0
2 H b a b K
c) f ( x ) 
cx 2
h
 a2
1
 cx 2
h
 a2
1
2 2
, x 0  a m  n , m  n  0, a  0.
cx 2
a h
2 1
 cx 2
a h 2 1 2mn

16. Sã se compare numerele:

a) a  15  13 ºi b  19  17 ;

b) A  xa  x , B y  a  y , dacã x > y U 0, a > 0.

17. Sã se demonstreze cã:

a) c 3 2 h c
n
2 1  h c
n
h c 3  2h U 4, n q*;
2 1 
n n

T 2 1  FH a  b IK , a , b  1, 1 .
2
b) 1  a2  1  b2
2
18. Sã se rezolve ecuaþiile:
2x2
a) 3 x 1 8  3 x
( x )x  5 x 2x ; b) x 3 x x 3  2x x 3 ; c) 2 x 1 11 4 x
( 2x )3 x  3 x 1 7 x  2.

19. a) Fie a, b, c iZ* astfel încât a + b + c = 0.

1  1  1  1 1 1.
Sã se demonstreze cã a b c
a2 b2 c 2

114
 b) Sã se calculeze: 1  12  12  1  12  12 ... 1  1 2  1 2 .
2 3 3 4 99 100
20. Sã se determine valoarea expresiei:
L c x  a h  c x  a h OP
1 1 2

a) M
2 2 2 2 2 2
2 2
m n
MM cx  a h  cx  a h PP pentru x  a 2mn , a  0, m  0, n  0;
1 1

N 2 2 2 2
Q 2 2

F 2 I F
4
1
2
I 4 F 2 I1

b) G x  a x J  G a  a x J pentru x  G b  a J , a  0, b  0;
2 2 2
2
3

H K H K H K
2 3 3 2 3 3 3 3

L aa  xf  ab  xf  aa  xf  a x  bf OP
1 1 1 1
2

c) M
2 2 2 2

MN aa  xf  ab  xf  aa  xf  a x  bf PQ pentru x  ab , a  0, b  0.
1
2
1
2
1
2
1
2

d) c1  x h  c1  x h pentru x  c1  a h c1  a h , a  1.
1 1
1 2 1 2 1 2 1  2

21. Cunoscând a ºi b, sã se determine c în cazurile:

a) a  log 60 4, b  log 60 6, c  log 24 2;
b) a  log12 2, b  log12 5, c  log 6 40.

22. Sã se determine numãrul funcþiilor inversabile f : A  A ºtiind cã :

a) A = {1, 2}; b) A = {a, b, c}.

23. Sã se studieze injectivitatea, surjectivitatea, respectiv bijectivitatea funcþiilor

f : Z« Z, unde:
 2 x  3, x  {  x  2, x  {
a) f ( x )   ; b) f ( x )   3 .
 mx  3, x  Z  {  x  1, x  Z  {

8 x  27 x 1
24. Fie f : Z  Z , f ( x )  . Sã se demonstreze cã f ( x )U 9 ,
3  12  8  18 x  5  27 x
x

x Z.
x x
25. Fie a, b i (0, )\{1}. Sã se studieze monotonia funcþiei f : Z  Z , f (x)  ab  ba .
26. Fie f : Z  Z, f ( x )  a x  a  x , a i (0, )\{1}. Sã se demonstreze cã:
a) Im f = [2, );
b) f este strict descrescãtoare pe (–, 0] ºi strict crescãtoare pe [0, ).

27. Fie f : [0, 1]  Z, f ( x )  a x  a1 x , a  0, a  1.

a) Sã se studieze monotonia lui f.
b) Sã se demonstreze cã 2 a T f ( x )Ta  1, x [0, 1].

28. Sã se determine semnul funcþiilor:

a) f ( x )  log 8 2 x ( x  1); b) f ( x )  log x 1 ( x 2  5x  4);

115
 c) f ( x )  log x  2 (  x 2  3x  18).
29. Sã se demonstreze cã urmãtoarele numere sunt iraþionale:
a) log 3 2; b) log 3 10; c) log 3 6; d) log 5 15 .
30. Fie a, b, c i (0, 1) sau a, b, c i (1, ). Sã se arate cã:
a) log a bc  log b ac  log c ab U6; a fa fa
b) log a bc  log b ac  log c ab U8. f
31. Fie a, b i(1, ). Sã se demonstreze cã:
a) log a (b  1)  log a b  log a 1 b; b) log a (b  1)  log a 1 ( b  1)  log a 1 b.

32. Sã se demonstreze cã:

a
a) log 2 7 f  alog 7f
1
24
1
 2; b) 1
log 9 18  log18 36
 12;

c) 6  1  2 pentru a  ( 3, 9).
log 3a 9a  log a 3a

33. Fie a, b i (0, ) \ {1}. Sã se studieze monotonia funcþiei f : (0, )Z:

x2 x
a) f ( x )  log a x 2  a ; b) f ( x )  a b  b log a x ;

c) f ( x )  log a x  log b x; d) f ( x )  a log b x  b log a x .

Sã se rezolve ecuaþiile:
34. 3x 2  2 x  15  3 x 2  2 x  8  7 ;

35. 2 x  2 2 x  1  2x  2 2x  1  2 ;

36. 3x  x  2  3x  x  2  2  2 2 ;

37. x 2  x  2  2 x 2  3x  1  3x 2  4 x  1 ;

38. 2 x  2 x2  x  1  2 x  2x2  x  1  2 2 ;

39. 3
2 x  1  3 x  1  1;

40. 3
x  16  3 x  9  1;

41. 3
x  6  2 3 x2 ;

42. 3
x 1  3 7  x  2 ;
3
43. x  45  1  3 x  16 ;

44. 3
8 x  3 8 x  2 2 ;

116
45. 3
x  3 x 2  3 x 9  2;

46. 3
2x  1  x  3  3 ;
3
47. 2 x  1  3 x  7  3 3x  6 .

48. x2  9  4 y 2  4 y  2  4 ;

49. 2 x  1  2 y  4  3 y  9   x  y  z .

Sã se rezolve ecuaþiile:
x 1 x 1 x
50. a) 3x  2  3x 1  28; b) 2  3  2  5  2  6  0;

c) 5  32x 1  9 x  0,5  9 x  4  32x  2 ; d) FH 2IK  FH 9IK

x x
 27 .
3 8 64
2x x
51. a) 7  6  7  5  0; b) 2  9 x  5  3x  1323  0;
c) 32 x  5  3 x  2  2; d) 3 4 x
 3  49 x
.

52. a) 6 2x  4  2x 8  27 x ; b) 3 16 x  36 x  2  81x ;

c)
x
4  27 FH IK FH IK
x 1
 2; d) 2x  3 x
2
 3x  2
 1.
9 8 3
53. a) 6 x  8 x  10 x ; b) 3x  4 x  5 x  6 x ;
c) 9 x  5x  4 x  2 20 x ; d) 2 x  7 x  2 14 x  9 x .
x1 x 1 x 1 x 7
54. a) 4 x  3 2 3 2  22x 1 ; b) 9 x  2 2 2 2  32x 1 ;
c) 2 x  2  2 x 1  1  2 x 1  1; d) x 2  2 x 1  2 x  3  2  x 2  2 x  3  4  2 x 1 .

e 2  3 j  e 2  3 j  14; e j  e 8  3 7 j  16;
x x x x
3 3 3 3
55. a) b) 83 7
d) c 3  1h  c 3  1h  4( 2 ) .
x x
c) c7  4 3 h  c7  4 3 h  194;
x x x
4 4

x 2 1 x 2 1 x2  2 x 2  2 1
56. a) 25  5 5  500; b) 9 3  54;
2 2
c) 22x  2  5  6  22x  2  0; d) 41 x  41 x  15.

57. 53x U125;

2
58. 2 x  4x 3
U8;

59. 2 x+2  2x T12;

60. 7 x  2x  2T5  7 x 1  2x 1 ;
2
61. 2 x  6 x  2,5
T16 2;

117
 1 1
62. 2x  1 T 1  2x 1 .

63. a) log x 1 ( x 2  7 x  11)  1; b) log x 1 ( 2x 2  x  6)  2;

2 lg x
c)  1; d) log 2 [3  log 3 ( x  1)]  0.
lg(5x  4)
64. a) log 2 x  log 4 x  log 8 x  11; b) log x 9  log x 2 81  3;

c) log 2 x  log 2
a fa
x  log 1 x  4; d) log x 2  log 2 x 2  log 4 x 2.
2
f
65. a) 1  log 2 x  log 2 ( x  1); FH
b) 2 lg( x  1)  lg x  1  lg 2( x  3);
2
IK
c) lg 2  lg( 4 x 1  9)  1  lg( 2x 1  1); d) log 2 (17  3x )  5  x.

a f FGH
66. a) log x 2  log x 2  log x 2  0;
2
IJ
K 16
b) log x 2 9  log 3 x 81  3;

c) log 9 (log 3 x )  log 3 (log 9 x )  2; a fa f

d) log x 3 log 3x 2  log 9 x 3.

b) alog 3falog 3falog 9 x f  1;

log 4 x 2
67. a) log x 2  ; x 3x 3
log 2 x 2
F I FH IK d) log FH 2 IK  log x  1.
c) log 2 GH 1
log 2 x
JK
 log 4 log 4 x ;
2 2x
x 2
2

2
x  lg x 2
68. a) 2  log 1 x  3  1  log 1 x ; b) x  1 lg  x 1 ;
3

3 3

log 2 ( 5 x ) log 2 x
c) x  2  x2 ; d) log x  2 ( x 2  4)  1.

69. a) x lg x  100 x; b) x log x 2x

 4;
lg x  7
c) 5lg x  3lg x 1  3lg x 1  5lg x 1 ; d) x 4  10 lg x 1 .

70. a) 5x  5  log 3 x; b) log 4 ( 2x  2)  9  x;

c) log 2 ( x  1)  log 3 ( 2x  1)  2x; d) log 2 ( x 2  1)  log 2 x  3x 2  2x 3 .

71. Sã se demonstreze cã:

n n
a)  k  k !  ( n  1)! 1 ; b)  ( k k 1)!  1  ( n 1 1)! ;
k 1 k 1
n n
( 2k  1)! ( k  1)!
c)  ( 2k  2)!  n 2 ;
k 1
d)  ( k  1)!  1  n 1 1 ;
k 1
n
( k  1)! n( n  1)( n  2)
e)  ( k  1)!  pentru orice n iq*.
k 1
3
118
72. Sã se demonstreze cã:
a) ( 2n  1)!  22n  ( n!)2, nU1 ; b) n 2n  ( 2n)!, nU3 ; c) 2! 4!...( 2n)!  (( n  1)!) n , nU2 .

73. Sã se rezolve ecuaþiile:

a) n! 1  (n  1)2 ; b) (n  3)! n  n2 .

74. Sã se rezolve sistemele:

 Axy : Axy 1  10
  A y  9  Axy 1
a)  y y 1 5 ; b)  x y y 1
; c) C xy11  C xy1  2C xy11 .
C x :C x   2C x  3C x
 3
75. Sã se calculeze sumele:
n n
a)  ( k  11)! k ! ; b)  k ! ( k k1)!2 ( k  2)! .
k 1 k 1

76. Sã se demonstreze cã:

a) C nk  C nk 2  2C nk21  C nk22 , 2TkTn  2;
b) C nk  C nk 3  3C nk31  3C nk32  C nk33 , 3T k Tn  3; .

77. Sã se determine termenul care nu conþine pe x din dezvoltarea:

F x 1
I 15
FG 2x  y IJ 12

H K
a) 3 ; b) .
x H y 2x K
78. Sã se determine x ºtiind cã pentru dezvoltarea:

a) d x  x 1 i 6 5
avem T5  ;
9 c
b) x  5 h 6
avem T5  T3  300.
100
79. Fiind datã urmãtoarea dezvoltare x  2  a0  a1 x    a100 x 100 determinã:
a) a97 ; b) a0 + a1 + ... + a100 .

80. Sã se determine rangul celui mai mare termen din dezvoltãrile:

a) FH 4  1 IK 100
; b) FH 5  1 IK 100
.
5 5 6 6
81. Sã se determine suma coeficienþilor dezvoltãrilor:

d
a) 3x 2  2x i 50
a
b) 4 x  5y f 200
d
c) 5x 4  3y 5 , n q * i n

82. Sã se determine numãrul termenilor raþionali din dezvoltãrile:

a) c 2 3 h 50
b) c 3
2 5 h 200
c) c 3
6 4 h
100

83. Sã se determine numãrul natural n ºtiind cã în dezvoltarea:

a f
a) 5  n n termenul al zecelea este cel mai mare;
a f
b) 7  3n n al ºaselea termen este cel mai mare.

119
  
84. Fie vectorii u (2, 3), v (4,  ),  Z . Sã se determine :
 
a) ºtiind cã u ºi v sunt coliniari;
 
b) ºtiind cã u ºi v sunt ortogonali.

85. Fie punctele A(a, b), B(c, d) ºi k gZ–{–1}. Sã se determine coordonatele unui punct
 
M astfel încât AM  k AB .

86. Fie punctele distincte A1  x1 , y1  , A2  x2 , y2  , A3  x3 , y3  în plan. Sã se demonstreze

cã A1 A2  A1 A3   x2  x1   x3  x1    y2  y1   y3  y1   0.

87. Fie punctele distincte A1  x1 , y1  , A2  x2 , y2  , A3  x3 , y3  în plan.

x2  x1 y2  y1
a) Sã se demonstreze cã A1, A2, A3 sunt coliniare dacã ºi numai dacã  .
x3  x1 y3  y1
Observaþie. Egalitatea de mai sus trebuie interpretatã în cazuri particulare astfel:
x2  x1  x3  x1 ; y2  y1  y3  y1 .

b) Sã se demonstreze cã A 1 , A 2 , A 3 sunt coliniare dacã ºi numai dacã

x1  y2  y3   x2  y3  y1   x3  y1  y2   0.
 
88. Sã se determine coordonatele vectorilor u ºi v ºtiind cã:

       
 2u  3v  3i  10 j 3u  2v  i  8 j
a)      b)     
 3u  4v  13i  2 j 2u  3v  4i  7 j
 
89. Sã se determine coordonatele vectorilor u ºi v ºtiind cã:


u 5  v  j  3 2
a)    b)   
 u  i  2 5  v  i  2 2

90. Fie A (1, 2), B (3, 4). Sã se determine C (x, 6) ºi D (y, 0) astfel încât sã fie îndeplinite
 
condiþiile: a) A, B, C coliniare; b) AB  CD .
91. Fie punctele A(1, 3), B(5, 0), C(–1, –3). Sã se determine:
a) ecuaþiile dreptelor AB, BC, CA;
b) ecuaþiile medianelor triunghiului ABC;
c) coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC.
92. Sã se determine tangentele unghiurilor dintre axele de coordonate ºi vectorii:
     
a) 2i  2 j ; b) 4i  4 3  j ; c) 4i  4 j .

120
 93. Laturile AB, BC, AC ale unui triunghi ABC au ecuaþiile: 4x – 3y = 6; 2x + 3y = 5;
x = 3. Sã se determine coordonatele punctelor A, B, C ºi ecuaþiile medianelor triunghiului
ABC.
94. Laturile triunghiului ABC au ecuaþiile: AB : x – 2y – 2 = 0; BC : 2x + y – 2 = 0;
AC : x – y + 2 = 0. Sã se determine coordonatele vârfurilor triunghiului ºi ale centrului de
greutate, precum ºi ecuaþiile medianelor triunghiului ABC.
95. Sã se determine ecuaþiile înãlþimilor triunghiului ABC ºi coordonatele ortocentrului
în cazurile:
a) A(–1, –1), B(3, –2), C(1, 5); b) A(2, 6), B(5, –3), C(5, 1).
96. Sã se determine ecuaþiile mediatoarelor triunghiului ABC ºi coordonatele centrului
cercului circumscris în cazurile:
a) A(–1, 3), B(3, 1), C(1, –3); b) A(3, –2), B(1, 0), C(5, 2).
97. Sã se determine ecuaþiile laturilor triunghiului ABC când cunoaºtem B(–1, –1), C(3, 1)
ºi ortocentrul H(1, 2).
98. Un paralelogram are douã laturi de ecuaþii 2x – y = 0 ºi 3x – y – 1 = 0, iar centrul este
E(2, 3). Sã se determine ecuaþiile celorlalte douã laturi.
99. Un triunghi ABC are vârful A(1, 1) ºi ecuaþiile a douã înãlþimi x + y + 3 = 0,
respectiv 3x – 2y – 5 = 0. Sã se determine ecuaþiile laturilor triunghiului ºi coordonatele
ortocentrului.
100. Fie dreapta d : 3x + 2y + 1 = 0 ºi punctul A(2, 3). Sã se determine:
a) douã drepte d1, d2 ce trec prin A ºi fac cu d un unghi de 45°;
b) douã drepte d1, d2 care împreunã cu d1, d2 determinã un pãtrat.
101. Fie a, b g Z ºi dreptele d : ax + y + a2 = 0, d ' : bx  y  b2  0.
a) În ce condiþii d ºi d ' sunt secante? Dar perpendiculare?
b) Sã se determine coordonatele punctelor de intersecþie.
102. Fie dreptele dm : (2 m  1) x  2 my  m  2  0, m Z.
a) Sã se demonstreze cã dreptele dm trec printr-un punct fix.
b) În ce condiþii avem dm tOx ? Dar dm tOy ?
c) În ce condiþii dreapta dm este paralelã (respectiv perpendicularã) cu (pe) dreapta
d : 2x – y + 1 = 0?
d) Sã se determine m1 , m2 Z astfel încât dm1 tdm2 .
e) Sã se determine m1 , m2 Z astfel încât dm1  dm2 .
103. Fie dreptele dm : mx  ( m  1) y  m  2  0. Sã se determine m g Z ºtiind cã dm taie
1 1
Ox ºi Oy în A, respectiv B ºi cã   13.
OA2 OB 2
104. Sã se determine coordonatele punctului C ºtiind cã triunghiul ABC este echilateral,
unde A(–1, 1), B(2, 5).

121
 105. Fie rombul ABCD cu diagonalele paralele cu axele de coordonate. Sã se determine
coordonatele vârfurilor C ºi D ºtiind cã avem A(–2, –3), B(1, 1).

106. Fie triunghiul ABC în care AB = c, AC = b, BC = a. Sã se demonstreze cã, dacã AD

este medianã, atunci avem 4 AD 2  2  b 2  c 2   a 2 (teorema medianei).

107. Fie A, B, C trei puncte coliniare în planul P cu B g (AC). Sã se demonstreze cã

pentru orice punct M al planului P avem:
AM 2  BC  BM 2  AC  CM 2  AB  AB  AC  BC (relaþia lui Stewart).

108. Sã se determine:
a) ecuaþiile bisectoarelor interioare ºi exterioare ale triunghiului ABC;
b) simetricele vârfurilor faþã de laturile opuse;
c) aria triunghiului, coordonatele cercului înscris ºi raza acestuia în cazurile:
i) A(2, 1), B(–2, –1), C(0, 4);
ii) A(2, 4), B(–2, 2), C(1, –1).

109. Fie punctele A(3, 1), B(1, 7) ºi dreapta d : x – 3y + 2 = 0. Sã se determine:

a) simetricele lui A ºi B în raport cu d;
b) ecuaþia simetricei dreptei AB în raport cu d.

110. a) Fie dreapta d : ax + by + c = 0 ºi punctul A(,). Fie B simetricul lui A faþã de

d. Sã se determine coordonatele lui B.
b) Sã se trateze cazurile particulare: i) A(0, 0), d : 4x + 3y – 12 = 0;
ii) A(2, 1), d : 2x – 3y + 4 = 0.

111. Fie punctele A(4, 0), B(0, 3), C(0, –3). Fie M g BC astfel încât yM = a ºi N (0,),
|| > 3.
a) Sã se calculeze distanþele de la M la AB ºi AC ºi sã se demonstreze cã suma acestor
distanþe este constantã.
b) Sã se calculeze distanþele de la N la AB ºi AC ºi sã se determine o relaþie între aceste
distanþe.

122
 PROBLEME PENTRU PREGÃTIREA
EXAMENULUI DE BACALAUREAT

1. Fie n  m astfel încât n nu este divizibil cu 3. Sã se determine restul împãrþirii lui n2 la 12.
2 2
2. Sã se rezolve ecuaþia x  4 x  1  2 4  4 x  x .

3. Fie x, y , z Z astfel încât x  y  z  0 . Sã se demonstreze cã:

x 2  y 2  z 2 x 5  y5  z5 x7  y7  z7
  .
2 5 7
4. Sã se demonstreze cã pentru orice n q avem:
a) 11| 3n 3  4 4 n  2 ; b) 7 | 32 n1  2 n  2 ; c) 24 |13n 1  6  3n  5 .

1 1 1 5
5. Sã se demonstreze cã: a)   ...   ,  n  q* ;
4 n  1 4n  2 8n 8
69 119 220 n
b) 220 | a , unde a  220119  69220  11969 ; c) 21| 2 4 ,  n q* .

xa x  2a xa x  2a
6. Sã se rezolve ecuaþia    , unde a  0 .
xa x  2a xa x  2a
xm
7. Sã se rezolve ºi sã se discute inecuaþia U1, m  Z .
1  mx
8. Sã se rezolve ºi sã se discute ecuaþia x  a  x  b  x , unde a, b Z .

9. Sã se rezolve sistemele de ecuaþii:

x y 2 y 2 x  y  x 2  y2  8
a)  ; b) 
 ;
mx  2 y  2m, m  Z 2 2
 xy  x  y  7
 x 2  y 2  4a2  4
 ( x  y )3  x 2 y 2 ( x  y )  39
c)  1 1 ; d)  .
3 3 2
 x  y  a, a  Z  x y  xy ( x  y )  26


10. Sã se demonstreze cã, dacã ecuaþiile x 2  ax  b  0, x 2  cx  d  0, a, b, c, d  m ,

au o rãdãcinã iraþionalã comunã, atunci a  c, b  d .
( x  a) 2 , x Ta
11. Fie funcþiile f , g : Z  Z , unde g ( x )  m( x  a), f ( x )   , a, m  Z .
2
( x  a) , x  a
a) Sã se determine m ºtiind cã cele douã grafice au trei puncte comune.
b) Sã se rezolve inecuaþia f ( x )U g ( x ) .

123
 2000
12. Fie m  Z* , ai  Z,  i  1,2000, f ( x )   (mx  ai )2 .
i 1
a) Sã se determine valoarea minimã a lui f .
2000 2000
b) Sã se demonstreze cã, dacã  ai2  2000 , atunci  ai2 T 2000 .
i 1 i 1

13. Fie numerele reale a, b, c nenule ºi distincte. Fie mulþimile:

   
A  x  Z ax 2  bx  c  0 , B  x  Z cx 2  bx  a  0 . Sã se demonstreze cã:
a) A ºi B au acelaºi numãr de elemente;
b) dacã A N B are trei elemente, atunci A O B are un element.
3x 2  ax  b
14. Sã se determine a, b  Z astfel încât   3,5 pentru orice x  Z .
x2  1
15. Fie f : Z  Z, f ( x )  ( m 2  1) x 2  2(m 2  2) x  m 2  4, m  Z .
a) Sã se determine mZ astfel încât ecuaþia f ( x)  0 sã aibã o singurã rãdãcinã în [1,1] .
b) Sã se demonstreze cã parabolele y  f ( x ) trec printr-un singur punct fix.
16. Sã se demonstreze cã:
2 a 1  a2  1
a) 0  b  a  1  a  a  1  1  a ; b) 1  b  a  2   .
b b  1  1  b2 b 1  b2  1

17. Fie f :[ a, b]  Z, f ( x )  x  a  b  x . Sã se studieze monotonia funcþiei ºi sã se

determine punctele de extrem.

18. Sã se determine imaginea funcþiei f : Z  Z, f ( x )  x 2  x  1  x 2  x  1 .

x2  x2 1
19. Fie f ( x )  . Sã se determine f ( x0 ) unde x0  a  , a  0 .
x2  x 2 a

20. Sã se determine x Z ºtiind cã:

3
a) 26  x 3  26  x 3  3 6 ; b) 26  x 3  3 26  x 3  4 .

n n
21. Fie an    
2 1  
2  1 , unde n q . Sã se arate cã:

a) am  n  am an  am  n ,  m, n  q, m  n ;
b) 2 | an  2 | n ;

c) an  k 2, k q* , pentru orice n impar..

124
22. Fie progresia aritmeticã  an nU1 având termenii strict pozitivi. Sã se calculeze suma:
1 1 1 1
Sn     ...  ( 1) n .
a2  a1 a3  a2 a4  a3 an  an 1

23. Sã se determine progresia geometricã cu 5 termeni ºtiind cã suma primilor trei termeni
este 30, iar suma ultimilor trei termeni este 120.

24. Fie f , g : Z  q definite astfel f (0)  2, 2  f (n)  f (n  1)  5,  nU1, g(n)  f (n)  5 ,

 n q . Sã se determine:
a) g (n) ; b) f ( n) ; c) lim f ( n) .
n

5an  3 a 3
25. Fie a1  Z  {3}, an1  , bn  n . Sã se determine an , bn ºi lim an .
an  3 an  1 n

26. Fie f :[0,1]  Z, f ( x )  a x b1 x  a1 x b x , a, b  (0,  )  {1} .

a) Sã se studieze monotonia funcþiei.
b) Sã se demonstreze cã 2 ab T f ( x )T a  b,  x  [0,1] .

1 1 2a2
27. Sã se rezolve ecuaþia:   , a  0, a  1 .
a( x 1)( x  2) a( x 1)( x  3) a( x  2)( x 3)
1 1
x x 3 2
28. Sã se rezolve ecuaþiile: a) 4 x  3 2 3 2  22 x 1 ; b) x2
 2 x3
 1.
5 5
1
a) log x2  x  2 (9  x 2 ) 9 x U 0 ;
2
29. Sã se rezolve:

b) log m x  log mx x  log m x log m x U0, m  0, m  1 ;

x

 1 1 5
 log x  log y  6 log33 x  log 33 y  19log 3 xy

c)  2 2
; d) 
 3 x ;
log x log 3
 2  2 y 13 log3 x  log 3 y  7log 3 y
 
 log 2 y log 2 x 6

2 2 x 2 a
log a a ax  log x a ax  log a a  log x a  a, a2  q*  {1} ;
2
e)
a x

1 1 2
f)   , a  0, a  1 .
log x  a a log x  a a log x 2  a2 a

125
 n
k 2  3k  1 n
30. Se dau ºirurile an  n   2
, bn   ak .
 3k  2 k 1 k
k 1
a) Sã se studieze monotonia, mãrginirea ºirurilor date ºi sã se determine numerele
a  lim an , b  lim bn .
n n
1
b) Sã se determine k q* astfel încât an  a T pentru orice nUk .
1000
c) Sã se determine vecinãtatea lui b în care sunt cuprinºi toþi termenii ºirului (bn ) cu

excepþia primilor 4 termeni.

31. Sã se determine limitele ºirurilor:

n
k (k  2)
a) an   log 1 ;
k 1 2
(k  1) 2

2
1 k n  i
b) an     a   , k  q* fixat;
n i 1  n

n
 ( n  k  1)(n  k  2)...(n  2k ) 
c) an    , k  q* fixat,   0 ;
 ( n  1)( n  2)...(n  k ) 
an
d) a1  2, an1   2 ,  nU1 .
nan  1
32. Sã se determine ºirurile de numere întregi care verificã condiþia an 2  ,  n  q* .
an  n
33. Fie ºirul ( xn ) n U1 definit astfel: x1  1, xn 1  1  nxn ,  n U1 . Sã se demonstreze cã
xn
n  2T xn T n  2,  nU1 ºi sã se determine lim .
n n

34. Sã se determine a, b, c Z astfel încât:

a) lim
n
 3
n3  an2  n2  an  1 ;  b) lim
n
 n4  2n3  an2  bn  c  0 . 
35. Sã se determine urmãtoarele limite:
1
1 
xe x x n  1  nx  n
a) lim (2  tg x ) sin x  cos x ; b) lim 2
; c) lim 2
, n  q* ;
x
 x0 tg x x 1 (n  1)
4
m n
nx ( x  1)  mx ( x  1)
d) lim 2
, m, n  q*  {1} ;
x 1 ( x  1)
1  cos x cos 2 x...cos nx 1  cos x cos 2 x cos 3x
e) lim , n q* ; f) lim .
x 0 x 2 x 0 x2
126
36. Sã se studieze continuitatea funcþiilor:

sin x e nx  cos x sin x, x  {

a) f ( x )  lim ; b) f ( x )   ;
n  e nx  1 0, x  Z  {
2
c) f ( x )  [ x ] , x  [0, 2] ; d) f ( x )  [ln x ], x  [1, e 3 ] ;

x  1 e nx  a( x  1) 2 e  nx sin x  x  1 e nx
e) f ( x )  lim , aZ ; f) f ( x )  lim .
n e nx  e  nx n  1  e nx

37. Fie funcþia f :[0, )  Z continuã pe [0, ) , cu proprietatea f ( x )  f ( x 2 ),  x U 0 .

Sã se demonstreze cã f este constantã.
n
38. Fie f : Z  Z, f ( x )  x x  a1 , g : Z  Z, g ( x )   x  ak , nU 2, h : Z  Z ,
k 2
h( x )  f ( x )  g ( x ), a1 , a2 , ... , an Z . În ce condiþii h este derivabilã pe Z ?

39. Fie f , g : Z  Z , f ( x )  e x , g ( x )  e x sin x . Sã se demonstreze cã graficele celor

douã funcþii au puncte comune ºi cã în punctele comune au tangentã comunã.
40. Fie F funcþie polinomialã asociatã unui polinom cu coeficienþii reali astfel încât
F '( x )  ( x  1)2 ( x  1)3 ( x  2)4 . Sã se determine numãrul rãdãcinilor reale multiple ale
ecuaþiei F ( x )  0 .

2 x2
41. Fie f : D  Z, f ( x )  , D  Z fiind domeniul maxim de definiþie.
x2 2
a) Sã se determine domeniile maxime de continuitate ºi derivabilitate.
2 2
x2
b) Sã se calculeze lim f ( x ) ; c) Sã se calculeze lim f ( x ) x 2 .
x 2 x 2

42. Sã se studieze derivabilitatea urmãtoarelor funcþii definite pe domeniul maxim:

x2  x  x 2  mx  n, x  [ 1,0)
a) f ( x )  ; b) f ( x )   ;
x2  x 2
 px  4 x  1, x  [0,1] cu f ( 1)  f (1)

2 3 x2  | x2  x  2 |

c) f ( x )  max 1, x , x ;  d) f ( x ) 
x  | x  1|
.

43. Sã se traseze graficele urmãtoarelor funcþii pe domeniul maxim de definiþie:

x2  1 x 2  3x
a) f ( x )  ; b) f ( x )  ; c) f ( x )  ( x  2)2 ( x  1) ;
2 x 1
1 x
2
d) f ( x )  e 2 x  2e x ; e) f ( x ) | x 3  2 x |  | 6  3 x | ; f) f ( x )  x  x  4 .

127
 x 3 1  2 ln x
g) f ( x )  x 2  2 x ; h) f ( x )   ; i) f ( x )  ;
3 x x
ln( x  1) 3  ln x 2x x
j) f ( x )  ; k) f ( x )  ; l) f ( x ) | e  e | 2 .
x 1 1  ln x
1
44. Fie ºirul I n   ln(1  x n ) dx, n  q* .
0

a) Sã se calculeze I1 , I 2 .
b) Sã se demonstreze cã ºirul este convergent.
x
45. Fie f :[2,4]  Z, f ( x)  2    1 , unde [a] înseamnã partea întreagã a numãrului a.
2  
x
a) Sã se reprezinte grafic funcþia F :[2, 4]  Z, F ( x )   f (t ) dt .
0

b) Sã se determine aria domeniului mãrginit de graficul lui F, axa Ox ºi dreptele x  2, x  4 .

2 x2 a
46. Sã se determine I (a)  , aZ .

2 xa 2

128
 MODELE DE PROBLEME PENTRU EXAMENUL
DE BACALAUREAT

1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x3 + x2 + x – m, m i Z.

a) Sã se determine f (x).
1
b) Sã se calculeze  0 xf ( x )dx .

f ( x)
c) Sã se calculeze lim , n {1, 2, 3, 4} .
x  xn
d) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
e) Sã se determine m i Z astfel încât f (x) U –2 pentru x U 0.

2. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = ex – e–x.

a) Sã se determine f (x).
b) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
2
c) Sã se determine a i Z astfel încât f ( x) U e  1 pentru orice x U a.
e
1
d) Sã se calculeze  1 f ( x )dx .

e) Sã se calculeze lim[ f (1)  f (2)  ...  f (n)] .

n

3. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x3 + 9x2 + 26x + 24.

a) Sã se calculeze f(x) – (x + 2)(x + 3)(x + 4).
b) Sã se rezolve ecuaþia f (x) = 0.
c) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.
1
d) Sã se determine  0 f ( x)dx .
e) Determinaþi douã funcþii g, h : Z  Z strict crescãtoare pe Z astfel încât
g(x) = f(x) + h(x), ¼x i Z.

129
 1
4. Se considerã funcþia f : [1, )  Z, f (x )  .
9x 2  1
n
Fie ºirul (xn)nU1 definit prin xn   f (k ) .
k 1

a) Sã se demonstreze cã f (x )  1 1  1  
2 3x  1 3x  1
b) Sã se determine f (x), x U 1.
5
c) Sã se calculeze  3 f ( x )dx .
d) Sã se determine formula termenului general al ºirului (xn)nU1.

e) Sã se calculeze lim(4xn )n .
n 

5. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f(x) = x–1lnx.

a) Sã se determine f (x), x > 0.
b) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
c) Sã se determine maximul local al funcþiei f.
d) Sã se determine lim f (x) .
n

e) Sã se determine lim f ( x) .
n 0

2
6. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  3x 2 3x 3 1 .
(x  x)

n
Se considerã ºirul (an)nU1, an   f (k ) .
k 1

a) Sã se demonstreze cã existã a, b i Z astfel încât f ( x )  a3  b 3 , x  0 .

x ( x  1)
b) Sã se determine formula termenului general al ºirului (an)niq*.
c) Sã se studieze convergenþa ºirului (an)nU1.
d) Sã se determine lim an .
n

2
e) Sã se determine  1 f ( x)dx .

130
 2
7. Se considerã funcþia f : (2,  )  Z, f ( x )  x  4 .
a) Sã se calculeze f (x), x > 2.
f ( x)
b) Sã se determine lim .
x2 x2

f ( x)  5
c) Sã se calculeze lim .
x 3 x3
d) Sã se determine ecuaþiile asimptotelor la graficul funcþiei f.
e) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
f) Sã se determine aria suprafeþei plane determinate de graficul lui f, axa Ox ºi dreptele
de ecuaþii x  5 , x  2 2 .

8. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = e2x + 1.

a) Sã se determine f (x), x i Z.
b) Sã se determine a, b i Z astfel încât f (x) > a ºi f (x) > b, ¼x i Z.
c) Sã se determine ecuaþiile asimptotelor la graficul funcþiei f.
f (x)  1
d) Sã se determine lim .
x 0 x
e) Sã se demonstreze cã avem a2 + a + 1 > 0 ºi a2 – a + 1 > 0 pentru orice a i Z.
f) Determinaþi douã funcþii g, h : Z  Z strict crescãtoare pe Z astfel încât
f(x) + h(x) = g(x), ¼x i Z.

9. Se considerã funcþiile f, g : Z  Z, f (x) = ex – x – a, g(x) = f (x), a i Z.

a) Sã se determine funcþia g.
b) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
c) Sã se determine a ºtiind cã f(x) U 0, ¼x i [0, ).
d) Pentru a = 1, sã se rezolve în numere reale ecuaþia f (x) + 3g(x) = 4ex – x – 3.

e) Sã se determine lim 
 f (x )  f (x )  .
x   f ( x) f (x ) 

131
 10. Se considerã funcþia f : [–3, 3]  Z, f ( x )  9  x 2 .
a) Sã se calculeze f (x) – f(–x), x i [–3, 3].
b) Sã se calculeze f (x), x i (–3, 3).
c) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.
2
d) Sã se calculeze   2 f ( x )dx .

3
e) Sã se calculeze lim n3  0n f 2 (t )dt  .
n   

5
11. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  .
( x 2  4)( x 2  9)

a) Sã se calculeze f (x)  1 , x Z .
x2  9
b) Sã se determine f (x), x i Z.
c) Sã se studieze monotonia funcþiei f pe intervalul [3, ).
d) Sã se determine asimptotele la graficul funcþiei f.
e) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.
3
f) Sã se calculeze  2 f ( x)dx .

n
g) Sã se calculeze lim  f ( 5k  1) .
n  k 1

12. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f (x) = x + 1 – lnx.

a) Sã se calculeze f (x), x > 0.
f ( x)  2
b) Sã se calculeze lim .
n1 x 1
c) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
2
d) Sã se calculeze  1 f ( x)dx .

f ( x)
e) Sã se calculeze lim .
x  x

132
 13. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x)  x .
1  x2
a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
b) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
c) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.
d) Sã se determine o primitivã a funcþiei f.
1
e) Sã se calculeze  1 f ( x )dx .

f) Sã se determine numãrul soluþiilor ecuaþiei f(n) + f(–n) = 0, n i m, n T 100 .

14. Fie funcþia f : Z  Z, f (x )  e  a , a Z .

e x 1
1 1
a) Sã se determine a i Z ºtiind cã f (x )  x 1  x , x Z .
e e
b) Sã se determine asimptotele la graficul funcþiei f.
c) Sã se determine a i Z ºtiind cã f(x) + f (x) = 0, ¼x i Z.
n
Fie a = 1 ºi fie ºirul an   f (k ) , n U 1 .
k 1

d) Sã se determine formula termenului general al ºirului (an).

e) Sã se calculeze lim an .
n 

f) Sã se determine aria suprafeþei plane delimitate de graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele

de ecuaþii x = 0 ºi x = 1.

2x  a , a  Z
15. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x)  2 .
x 2
a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
b) Sã se determine a i Z ºtiind cã f este strict crescãtoare pe [1, ).
c) Sã se determine numãrul de rãdãcini reale ale ecuaþiei f (x) = 1 pentru a i Z.
3
d) Sã se demonstreze cã  T f ( x) T 1, x  Z , pentru a = 1.
4

e) Sã se determine lim xf ( x ) .
x 

1
f) Sã se calculeze  0 f ( x)dx pentru a = 1.

133
 3 3 3
16. Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + x + 1 ºi fie ºirul an  23  1  33  1  ...  n3  1 , n U 2 .
2 1 3 1 n 1
f ( x)  7
a) Sã se determine lim .
x 2 x2
b) Sã se calculeze f(x – 1) – f(–x), x i Z.
c) Sã se determine formula termenului general al ºirului (an).
d) Sã se calculeze lim an .
n 

e) Sã se calculeze lim 13  0 f (t )dt .

n

n  n

n 1
3
f) Sã se calculeze lim an
n  2
  .

17. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x4 – x2 + 1.

Fie f : Z  Z o primitivã a funcþiei f.
a) Sã se determine f(a) + f(–a) ºi f(a) – f(–a), a i Z.

x6  1
b) Sã se demonstreze cã f ( x )  2 , x  Z .
x 1
c) Sã se determine f (x), x i Z.
d) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.

e) Sã se demonstreze cã f ( x ) U 3 , ¼ x  Z .
4
xf ( x )
f) Sã se calculeze lim .
x  F ( x)
1
g) Sã se calculeze  0 f ( x)dx .

x 1
18. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  ln .
x
a) Sã se calculeze f(a) + f(a + 1), a i (0, ).
b) Sã se determine f (x), x i (0, ).
e 1
c) Sã se calculeze  1 xf ( x )dx .
d) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
1
e

e) Sã se calculeze  1 f x  f ( x ) dx . 
n
f) Sã se calculeze lim  f (k ) .
n  k 1

134
 2x  3
19. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  .
( x 2  3x  2)2

1 , x0
a) Sã se calculeze f ( x )  .
( x  2)2
b) Sã se determine f (x), x > 0.
1
c) Sã se calculeze  0 f ( x)dx .
n
d) Sã se determine termenul general al ºirului (an)nU1 definit prin an   f (k ) .
k 0

e) Sã se determine lim an .
n

2
f) Sã se determine lim an( n1) .
n 

20. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x4 – 4x + 1.

a) Sã se determine f (x), x i Z.
b) Sã se demonstreze cã f (x) U 2x(x – 2), ¼x i Z.
c) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
d) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.

e) Sã se calculeze  2 f (2x )dx .

1
x
e2 x2 1
f) Sã se demonstreze cã  e f (x) dx T 2 .

21. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x3 – x.

a) Sã se determine f (x), x i Z.
b) Sã se rezolve ecuaþiile f(x) = 0 ºi f (x) = 0.
c) Sã se determine punctele de extrem local ale funcþiei f.
1
d) Sã se determine  1 f ( x )dx .
e) Sã se verifice dacã este adevãratã egalitatea:

f ( x)  1 [( f ( x))2  f ( x)  1]  1 [( f ( x ))2  f ( x )  1] , ¼x i Z.
2 2

135
 1
22. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f (x)  ºi ºirul (an)nU1 definit prin
x2  3x  2
n
an   f (k ) .
k 1

1 , x  (0, )
a) Sã se calculeze f ( x )  .
x2
b) Sã se determine f (x), x > 0.
c) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
d) Sã se determine formula termenului general an.

e) Sã se calculeze lim(2n  1) 1  an .  
n  2
n 2
f) Sã se calculeze lim  n f (x )dx .
n

23. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x3 + x2 – x + 2.

a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
2 f ( x)
b) Sã se calculeze  1 dx .
x2
c) Sã se studieze monotonia funcþiei f.
d) Sã se determine punctele de extrem local.
f ( x)
e) Sã se determine lim , n i q*, n T 4.
x  xn
a f ( x )  f ( x )
f) Sã se determine 1 dx , a i q* – {1}.
a x3

24. Fie mulþimea A = Z – {1, 2, 3}. Se considerã funcþiile

f, g, h : A  Z, f(x) = x3 – 6x2 + 11x – 6, g(x) = f (x), h(x) = g(x).

Se considerã funcþia k ( x )  1  1  1 , h : A  Z.
x 1 x  2 x  3
a) Sã se determine g(x), x i A ºi h(x), x i A.
b) Sã se rezolve ecuaþia f(x) = 0.
c) Sã se demonstreze cã g(x) = f(x)k(x), ¼x i A.
d) Sã se studieze monotonia funcþiei k.
e) Sã se demonstreze cã h(x)f2(x) = f(x)h(x) – g2(x), ¼x i A.
1
f) Sã se determine   2 h( x )dx .
g) Sã se demonstreze cã g2(x) > h(x)f(x), ¼x i A.

136
 SOLUÞII
CAPITOLUL I
6
I.2. 1. a) x  x4  3ln x  2 ; b) 2x x  3x3 x C ; c) 2 x  x2 x C ; d) e3x  2e2x C ;
6 x
1 5
e)  ln(cos2x )  ln(cos3x ) C ; f) 2tg4x  2ctg3x C ; g) ln(4  2x)  ln(3x  6) C ;
2 3
x 2 1 x2
 2

h) ln x  x  4  ln
x 2
C ; i) x  cos x C ; j) ctg x  cos x C ; k) arctg x  ln
4 x2
C ;
x x 4 a  b 3 abx 2
2  2
l) 2arctg  2ln x  x  4 C ; m)  4

3
x 
2
C ; n) tg x  ctg x  2 x C ;

x 2 x 2 m x 4 x m n x 2 x2n x
o) arcsin
2

 ln x  x 2  2 C ; p)   
4 m  1 2 m  2n  1 4 n  1
C .

 x 3x 2  1
 2e   a, x T 0  ln | x |   a, x T 1
 2  x
2. a) F ( x )   ; b) F ( x )   ;
x
3
 2 7
2 x  x x  a , x 1
 3  x  x  a, x  0  3 3
 x2
  2 x  a, x  [3, 2]
2
2arctg x  a, x T 0  x 3
 1
c) F ( x )   2 ; d) F ( x )    4 x  a  7 , x  ( 2,3) .
2 x  3 x x  a, x  0 3 3
x 2
5
  2 x  a  20 , x  [3,4]
 2 6

I.3. 1. a) –1; b) ab0; c) b  a2  a, a Z ; d) a  b  2 . 2. a) a  1, b  1; b) a  1, b 1, cZ;

c) a  1, b  1; d) a  1, b  1, c  2 . 3. a) a  2, b  0 ; b) a  b  1 .

1 1
I.4. 1. F '  f , G '  g, G(x)  F (ax  b) . 2. G '  g, H '  f  F (x)  (G( x )  H ( x));
a 2a
1  1 1 2
K ( x)  (G ( x )  H ( x )). 3. f ( x )   sin , x  0 ; f (0)  1  (1  2 )  f admite
2a 2 2 x 2
1 1
primitive  1 – 2 = 0    . Analog   pentru g. 4. F '  f  fg  (Fg)' Fg ' .
2 2

5. a) x  x admite primitive, x [ x] nu admite primitive rezultã x  {x} nu admite primi-

 1
x sin , x  0
tive; b) Imaginea intervalului  
15, 17 nu este interval; d) g( x)   x admite
0, x  0

137
  2 1
x sin  2G( x), x  0
primitiva G, F ( x)   x ,
2G(0), x  0

F '(0)  2 g (0)  0 e primitiva lui f  f (0)  0    0 . e) lim f ( x )  1     (0,1)

x 0
existã vecinãtatea V  V () a lui 0 astfel încât   f ( x )  1,  x V O (0, ) . Existã a  0
astfel încât (0, a) V O(0, )  f (0)  0    f (a), f (x)  ,  x (0, a)  Im f  (0, a)  interval.
f) analog cu e). 6. Funcþiile sunt continue, deci admit primitive. a) Avem f ( x)  x, x [1,0) ;
2
x3
f ( x )  x 2 , x i [0, 1] rezultã F ( x )   x  a , x i [–1, 0); F ( x )   a , x i [0, 1]. 7. Se
2 3

aplicã rezultatul problemei 4. 8. [x]  0, x [0,1); [x] = 1, x i [1, 2)  f ( x)  0, x [0,2) 

c
 F ( x )  c . 9. x  0  f ( x )  bx 2  c, f (0)  ; f (a)  ax, x  0 . Luãm c  0 ºi
2
bx 3 ax 2
F ( x)   , x T 0, F ( x )   , x  0 .
3 2

x x x4  3 2 3 3
I.5. A) 1. e (x 1) . 2. e (x 1) . 3. e (x  2x  2) . 4. x(ln x1) . 5. ln x ln x  ln x   .
x 2
4 8 8
6.  ln(sin x )  1 sin x . 7. x ch x  sh x . 8. x sh x  ch x . 9. x 2 ch x  2 x sh x  2ch x .

  
10. x2 sh x  2x sh x  2sh x . 11. x ln x  1  x2  1  x2 . 12. 1  x 2 ln x  1  x 2  x . 
1 2 1 x x x
13. 
x 1 ln   x . 14. x ctg x  ln(sin x) . 15. x ctg  lnsin2 . 16. x arcsin x  1 x2 .
2 1 x 2 2
1 1 1
17. x arctg x  ln 1 x2 .18. ex (cos x  sin x) .19. ex (sin x  cos x) . 20. e2x (2cos3x  3sin3x) .
2 2 13
1 3x ex ex
21. e (3sin 2 x  2cos 2x ) . 22. (5  cos2 x  2sin 2 x ) . 23. (5  cos 2 x  2sin 2 x ) .
13 10 10
x2
24. x tg x   ln(cos x ) . 25. x ln( x 2  1)  2 x  2arctg x . 26.  x  ln(1  x ) .
2
x x ln x
27.  sin(ln x)  cos(ln x) . 28.  sin(ln x)  cos(ln x) . 29.  . 30.  x ctg x  ln(sin x ) .
2 2 x
31. x tg x  ln(cos x ) . 32. x th x  ln ch x . 33.  x cth x  ln sh x . 34. x  1  x 2 arcsin x .
1 3 2 1 3 1 1
2 2

35.  2x x 1  x x 1 ln x  x 1  . 36.
8  3

1 x2 ; 37. x2 1 (x2 1)2  (x2 1) .
  5 3


2
1 2 3 3 3x 2
38. (2x  2x sin2x  cos2x) . 39. 3( x  1)ln( x  1)  x   3x . 40. x(ln x  2ln x  2) .
8 2

138
  x3  1 2 x
2
2 2 1 2 x2 1 x2 4 2
B) 1.   x arctg x  (arctg x)   ln(x 1) . 2. ( x  1)e . 3.  e ( x  2x  2) .
 3  2 6 3 2 2
ln( x  1) 1  x  cos2 x
4. ln2 ( x  1)   . 5. x  ctg x ln(sin x) . 6.  ln(tg x)  1 tg x ; 7. .
x 1 x 1 2sin2 x
x 4 3 2 x5  3 3 2 6 6  sin x  4 4 2 8
8. e (x  4x 12x  24x  24) . 9. ln x  ln x  ln x  . 10. cos x  cos x  .
5 5 25 125 5  3 3
tg6 x tg4 x tg2 x 1 cos3 x  2 2
11.    ln | cos x | . 12.  2
 ln(sin x ) . 13.   sin x   .
6 4 2 2sin x 5  3
3 3 3
sin x cos x sin x cos x sin x cos x x tg x  3 4 
14.    . 15.  4
 2  8 .
6 8 16 16 15  cos x sin x 
x3 2 9x 2 81 x xe x e x cos x
16. 9  x  9  x  arcsin . 17. (sin x  cos x)  . 19., 20. I1  I 2 
4 8 8 3 2 2
xex (cos2x  2sin2x) ex
  xex dx  (x 1)ex , I1  I2   xex cos2xdx   (4sin2x  3cos2x)  I1, I2 .
5 25

1
I.7. 1. 1  9 x 2  t 2  I  1 (1  9 x 2 )3 . 2. t  x 3  27  I  3 ( x3  27)4 .
27 4
4 33 4 4 x x
3. x  4 x  1  t  I  ( x  4 x  1) . 4. t  e  I   cos(e ) C . 5. sin x  t 
16
sin n 1 x 1
I . 6. t  e x  I  sin(e x ) . 7. t  tg x  I  ln(tg x) . 8. t  tg x  I  tg3 x .
n 1 3
tg x ctg x cos2 x
9. t  tg x  I  e . 10. t  ctg x  I  e . 11.
1. t  cos x  I   ln(cos x )  .
2
1 3
12. t  ln x  I  ln(ln x ) . 13. t  x  I  2e x . 14. t  x3  I  e x . 15. t  ln x 
3
2 1 2 x2 2 1 2 2 1 2
I  ln(ln x) . 16. t  x  I  e . 17. 4x 1 t I  4x 1. 18. t  x I  arctg x .
4 4 2
1 33 4
19. t  x 2  I  arcsin x 2 . 20.  1  2cos x . 21.  cos 2 x . 22. sin3 x .
2 2 3
1
23. t  e x  I  arctg e x  x  ln e 2 x  1 . 24. e x  t  I  arctg e x . 25. 1  x 2  t 
 
2
1 2 1  ln4 x
 I  ln(1 x )  . 26. t  ln x  I  ln  ln(ln x )  . 27. I  . 28. t  1  e 2 x 
2 1 x2  4
1 1  e2x  1 1 x x x  x 
 I  ln . 29. f ( x )   ctg  tg   I  ln tg . 30. ln tg    .
2 1  e2x  n 2 2 2 2 2 4
1 2 1
31. t  ln x  I   ln 1  ln 2 x . 32. ln 3 x . 33. 2 1  x 2 . 34. ln e 2 x  a2 .  
2 3 2
2 1 1 t
35. arctg(sin x ) . 36.  ln(1  cos x ) . 37. t  1  x 2  I  t  ln .
2 1 t

139
 2 3 33
3 3 3 x2 1 sin4 x .
38. x  6 x . 39. x  3x x . 40. x 3 x  . 41.  2( x 2  a2 ) . 42.
2 3 10 4 2 4
n 1
1 1
43. sin x . 44. 2 . 45. tgx – x. 46.  (n  1)sinn1 x . 47. 2e x . 48. ln(1 + ex).
n 1 2cos x
2
49. ln x . 50. –ln(1 + cos2x). 51. ln 3x 2  2x  3 . 52. arcsin(lnx). 53. sin(lnx). 54. arctgex.
2
55. 2 x  4 ln(2  x ) .

I.8. 1. f ( x)  Ax  x B 1  x C 2 . 2. f ( x)  x  2  x A 1  x B 1  x C 2 .

3. f ( x)  x 2  x  4  A  B  C . 4. f ( x)  A  B  C  D .
x x2 x2 x2 x 2 x3 x 3
1  1  1 21  21  1  1 1  1  1
5. f ( x)  1 
( x 2  1)( x 2  1)  2 x 1 x 1   
4 x  1 x  1 2( x 2  1)
.

1 2x  1 A  B  C  D .
6. f ( x)  2 2 . 7. (2x  1)2  1 . 8. f ( x) 
( x  1)  2 x  2 x  1 ( x  1)2 ( x  1)3
A B  C  D A B Cx  D
9. f ( x)  x  2  . 10. f ( x)  x  1  x  1  2 .
( x  2)2 x  2 ( x  2)2 x  x 1
A B Cx  D 1 1 1 1 1
11. f ( x)  x  2  2
x x 1 
. 12. f ( x)  4 x  1  x  1  2  2
x 1 
.

A B Cx  D A Bx  C
13. f ( x)  x  x  1  2 . 14. f ( x)  x  1  2 .
x 1 x  x 1
A Bx  C Ax  B  Cx  D
15. f ( x )  x  2  2 . 16. f ( x)  2 .
x  2x  4 x  x 2  1 x2  x 2  1
Ax  B  Cx  D A B Cx  D
17. f ( x)  . 18. f ( x)  x  2  x  2  2 .
x2  3  2 2 x2  3  2 2 x x  2x  2
Ax  B  Cx  D
19. f ( x)  1  2 .
x 1 x2  2

1 1 1 1 16 1
I.9. 1. a)  3  1  5  1  1  1 ; b)      ; c) x 2  x  4 
2 x 3 x 1 6 x  2 6 x 1 2 x  1 3 x 2
1 1 1 1 4 1 1 1 1 1 1 1 1
 2  5  5 ; d)  ; e)        ;
x x2 x 2 x  1 ( x  2)2 2 3
8 x 1 4 ( x 1) 2 (x 1) 8 x 1
1 1 1 1 1 x 1 x 1 x2 x 1
f)      2 ; g)  2  2 ; h) 2
 2 .
2 x 1 6 x 1 3 x  x 1 x 1 x  2 3x  1 x  3

140
 3x 31 1 1 1 x 1
2. a) 2ln(2 x  9) ; b)  ln(2 x  7)  C ; c)   2
; d) arctg ;
2 4 12 (4 x  1) 2 2
1 2 2
e) ln(4 x 2  6 x  5) ; g) x  2  arctg x  1  1 ln x2  x 2  1 ;
2 8  x 2 2 x  x 2  1

1 1 1 1 x2  x  1 2 3 x2  1
h)     arctg x ; i) ln  arctg C ;
5 x 5 3x 3 x 4 x2  x  1 3 x 3

 1 
 1  2  dx 1 dt 2 2t  3 ;
 x  ;x t 2 arctg
j)   2 1   1 x t  3t  3

3  3
 x  2   3 x    5
 x   x
1 dx 3 t 3 x2 1
k) x  tI  2  arctg C   I  arctg C .
x t 3 3 3 3 x 3

x 1 1  (x 1)4(x  4)5 x3 x2 x2(x  2)5

I.10. 1. ln 2
; 2. ln(x  2) 2x 1 ; 3. ln
 
; 4. 3 2  4x  ln ;
2x 1 5 (x  3)7 (x  2)3
3 2 1 1 7 9
5. ln(3x  1)  ln(2 x  3)  ln x ; 6. x  ln x  ln(2 x  1)  ln(2 x  1) ;
11 33 3 4 16 16
(2x 1)(2x  5)5 x2  2 1 x 2 1 x 3 2 3
7. ln 6 ; 8. ln ; 9. ln  ln ; 10.  ln( x  x) ;
(2x  3) x2  1 2 2 x 2 2 3 x 3 x

x2 6 x4 9 1 ( x  1)2 2x  3
11. ln  ; 12. ln  ; 13. x   ln ; 14. ln( x  2)  ;
x 1 x  1
3
( x  1) x  1 x x 2( x  2)2

1 x 1 x4 5x  12 3
15.  ln ; 16. 2ln  2 ; 17.
2
 ln( x  5) ; 18. x  ln( x  1)8 
x x 1 x  2 x  6x  8 2( x  2)
8(9x2  12x  5) (x  2)2 1 9 1 3 1 x2  4x  3
 ; 19.    ln(x 1) (x 1) ; 20.  ln ;
3(x 1)3 2 4(x 1)2 4(x 1) 8 x 1 x
3 5 47 x 1 x 1 3 2x 1
21.  ln x  20ln( x  3)  ln(x  2) ; 22. ln ; 23. ln  arctg ;
2x 4 4 2
x 1 3 x  x 1 3
2 3
(x2  2x  5)3 1 x 1 (x 1)2 x 1 1 x 1 1
24. ln  arctg ; 25.  ln  arctg x ; 26. ln  arctg x ;
x 1 2 2 2 x2 1 4 x 1 2
1 x4 1 1 (x 1)2 1 x2 2
27. ln  arctg x ; 28. ln 2
 ; 29.  2x   2ln(x2  2x  2) 
2 2
4 (x 1) (x 1) 2 4 x 1 2(x 1) 2 x
x2  4 3 x x 2 2 x 2 x
 2arctg(x 1) ; 30. ln   arctg  2arctg  ; 31. 2
 ln x2  2  arctg ;
x2  2 2 2 2  4(x  2) 8 2

141
 13x  159 53 x 3 2x  1 x 1
32.
2
 arctg ; 33. 2
 arctg( x  1) ; 34. 2
 arctg x ;
8( x  6x  13) 16 2 2(x  2x  2) 2( x  1) 2
3x 17 1 15 3x 14
35. 2
 ln(x2  4x  5)  arctg(x  2) ; 36. 2  ln(x2  2x  2) 15arctg(x 1) .
2(x  4x 5) 2 2 x  2x  2

1 1 1 1 3 5x x
I.11. 1.  cos8 x  cos 2 x ; 2.  sin 25 x  sin 5 x ; 3. sin  3sin ;
16 4 50 10 5 6 6
3x sin 2x sin 4 x 1 3 2 1 1 ctg3 x ctg5 x
4.   ; 5. cos x(3cos x  5) ; 6.  ; 7.   ;
8 4 32 15 3cos3 x cos x 3 5
x
3 tg  2
tg x 1 3 1 1 2
8. tg x   2ctg 2 x ; 9. tg 2 x  3ln(tg x )   ; 10. ln ;
3 2 2
2 tg x 4 tg x 4 4 x
tg  2
2
x 1 1
11. x  tg ; 12. x  tg x  ; 13.  ln | cos x  sin x | ; 14.  ; 15. ln(1  sin2 x) ;
2 cos x 2(1 cos x)2

2 2  sin 2 x 1 5  sin x x 2  
16. ln ; 17. ln ; 18.  ln | cos x  sin x | ; 19.  sin   x  
4 2  sin 2x 4 1 sin x 2 2 4 
2 3 x dt 3
. 23. sin x  sin C .
ln tg 
  
   C . 20. tg x  t  x

4  8 2   t 3
 1 3
1 tg3 x  tgx  x  C
24. . 25. 3x  1 sin 2 x  1 sin 4 x C . 26. tg x   C . 
3 8 4 32 2 4
1 3
27. 2tg x  x  C . 28. ln(2 + sin2x) + C. 29. tg x  C . 32. ln tg   x  C .  
2 3 4 2
1 1 C 2
34. ln(1 + sinx) + C. 35. sin x  3 . 36. 2 cos x  cos x  1  C .
3sin x  5 
2 ln tg x  3  C . 38. 2 ln tg x   C . 40. arctg tg x  1  C .
37.
2 
2 8  2 2 8   2  
Testul 1. 1. f continuã în 0  b = 2, a i Z. 2. Avem f(x) = –1, x < 0 ºi f(x) = 1, x > 0.
Deoarece Imf = {–1, 1, 2} nu este interval, f nu admite primitive. 3. a) x(ln2x – 2lnx + 2) + C;
1 e x (sin 2x  2cos 2x ) C
b) ; c)  xctgx  ln(sin x)  C ; d) 2ln(x  x2  4)  x x2  4 C .
5 2
Testul 2. 1. a)  ( x2  x  1)e xdx  e x (ax2  bx  c)  ( x2  x  1)e x  e x (ax2  bx  c  2ax  b)

 a  1, b  1, c  2 ; b) xtgx + ln(cosx) + C; c) 1 ( x 2  1)arctgx  x  C ;

2 2

1[x x2  1  ln(x  x2 1)]  C , x U 1


2. a) f continuã pe Z  f admite primitive de forma F (x)  2 1

3 2
x  x  C2 , x  1

142
F continuã în 1  C1 = C2 ; b) f continuã pe Z  f admite primitive de forma
 x ln x  x  C1 , x U 1

F ( x)   x 3 x2 . F continuã în 1  C1  1  C2  1 .
 3  2  C2 , x  1 6
Testul 3. 1. a) f continuã pe Z  f admite primitive de forma
 xe x  2e x  C1 , x T 1 . F continuã în 1 ® C1 – e = 2 + C2.
F (x)   2
 x (ln x  2ln x  2)  C2 , x  1
b) f continuã pe Z  f admite primitive de forma:
x
e ( x  1)  C1 , x T 0
F (x)   2 . F continuã în 0 ® C1 – 1 = C2.
 x ln( x  1)  2x  2arctgx  C2 , x  0
2. a) Imf = m nu este interval  f nu admite primitive. b) 2x  1 (n , n  1) 
n n 1 n
 In   n  1 , n  2  , n  m . 3. a) 2I n  I n 1   2x  x dx   x n 1dx  x  C ;
 2 2  2x  1 n
1 2x  1  1 1 1 1 1
 
b) I1  2  2x  1 dx  2  1  2x  1 dx  2 x  4 ln(2x  1)  C ;

2 2 3 3 2
I2  1  x  I1   x  x  1 ln(2x  1)  C ; I3  1  x  I2   x  x  x  1 ln(2 x  1)  C .
2 2  4 4 8 2 3  6 8 16

1 sin3 x  C 3x  5 4 11 7
Testul 4. 1. a)
3  
; b)  ( x  1)(x  2)(x  3)dx   x  1  x  2  x  3 dx 

( x  2)11( x  3)7
 4 ln( x  1)  11ln( x  2)  7ln( x  3)  C  ln C ;
( x  1)4

x ( x  1)
c)  dx   dx  2 arctg x  1  C .
x2  2 x  3 ( x  1)2  ( 2)2 2 2

1 1 1
     
2. a) f (x )  x  2 ; f ( x  1)  x  2  1  x  2  f ( x)  f are perioada 1. Atunci pe

 x  1 , x   1 , 1
1 3  2  2 2 

 ,
 2 2  avem f ( x )  
x  1 , x   1 , 3 
. Dacã f admite primitiva F, atunci
 2  2 2
2
 x  x  C , x   1 , 1
 2 2 
2
x  x  c, x  1, 1
 2 2
 2 1
F (x)   1 C  1 C  F(x)   2
x 2
x 1 3 . F continuã în 
C , x  ,  2
2
   2 1 2
 2 2  2 2 x  x  1  c, x 1, 3
 2 2 2 2

F derivabilã în 1  lim x  1  lim x  1  1  0 (fals) . Deci f nu admite primitive pe

   
2 x 1
2
2 x 1 2

143
  1 , 3  . b) Intervalele sunt de forma I = (n, n + 1), n i m. 3. f continuã în   b  a  1
 2 2  n 2

Testul 5. 1. a)  tg2 (1  tg2 x)dx   tgx  1 dx  (tgx )(tgx )dx  1 tg3 x  C ;

cos2 x
 3

4 dx  2 21  21 dx  2arctgx  ln x  1  C ;
b)  2 2
( x  1)( x  1) x 1 x 1  x 1

1 1 1 x 1 1
c)   2
 x( x2  4) dx  4  x  x2  4 dx  4 ln x  8 ln(x  4)  C .
2. f continuã în 0 ® b = 2a. Fie F o primitivã a f. Atunci:
2a ln(x  x2  4)  ax x2  4  C , x T 0
F (x )   2 1
. F este continuã în 0 ® 2aln2 + C1 = C2 – 1.
 cos x  C2 , x  0


2a ln( x  x2  4)  ax x 2  4  C , x T 0
Avem deci b = 2a ºi F ( x )   2 .
 cos x  2a  1  c  2a ln 2, x  0

 x2 , x T 0

3. a) Avem f ( x )   x3 , x  (0, 1) ; b) Deoarece f este continuã pe Z  f admite primitive
x , x  0

 x3  C , x T 0
3 1
 4
 F (x)   x  C2 , x  (0;1) . F continuã în 0 ºi 1  C = C , C  1  C  1  C  C  C ,
 42 3 2 1 2
1 2
2 4
 x  C , x U1
 2 3

C3  C  1 .
4
3 (1  cos2 x )sin x 2 2
Testul 6. 1. a)  sin x dx   dx , t  cos x   1  t dt   ln t  t 
cos x cos x t 2
2 2
2
 I   ln cos x  cos x  C ; b)  1 dx  1 (4  x )  x dx  1 1 dx 
2 (4  x 2 )2 4  ( x 2  4)2 4  x2  4

 1  x  2 x 2 dx  1 I  1  1 I1  2x , I1   2 1 dx  I  2x  1 arctg x  C
 
4 (x  4) 4 4  2 2(x  4)  x 4 8(x  4) 16 2

2
c) x4  x  1  1  x 2 1 ( x  1) 3 2x  1
 x3  1 dx    x  ( x  1)(x2  x  1)  dx  2  6 ln x2  x  1  3 arctg 3  C
 

144
 x n ( x2  x  1) n1
2. a) In 2  In1  I n   dx   x ndx  x  C
2
x  x 1 n 1

x (2x  1)  1
b) I1   dx  1  2 dx  1 ln( x2  x  1)  1  dx 
x2  x  1 2 x  x 1 2 2 2

 x 1
2  

2
3

 1 ln( x 2  x  1)  3 arctg 2x  1  C .
2 3 3

x2 (x 2  x  1)  x  1
I2   2
dx   2
dx   1  2 x
  2 1 dx  
x  x 1 x  x 1 x  x 1 x  x 1

 x  I1  2 3 arctg 2x  1  C  ... ; I3  x  I 2  I1 .
2

3 3 2

( cos x) 1  12
Testul 7. 1. a)  x 2  1 dx 
dx  arctg(cos x )  C ; b) x
1  cos2 x  x4  1  2 1 dx;
x  2
2 x
t  x  1  J   2 1 dt  1 ln t  2  C I  1 ln x2  x 2  1  C .
x t 2 2 2 t 2 2 2 x  x 2 1
2 2
1 1 ( x  4)  ( x  1) dx  1 1  1
c)  2
( x  1)( x 2  4)
dx  
3 ( x 2  1)( x 2  4) 
3  x2  1 x 2  4
dx  
arctg 1
 1 arctgx  1 arctg x C . 2. lim xarctg 1  lim
  x  f (0  0)  lim arctgt  0 ;
3 2 2 x 0 x x 0 1 t  t
x
arctgt
f (0  0)  lim  0 . Deci f este continuã pe Z ºi atunci f admite primitive pe orice
t  t
interval I _ Z. 3. a) F (x)  (( x  2)e x  e)  (x  2)e x  e x  (x  1)e x  f (x) ;

0 F (x) F ( x) ( x  1)e x e
b) Limita este de forma . Avem lim
x 1 ( x  1)2
 lim
x 1 2( x  1)
 lim
x 1 2( x  1)
 ;
2
0

F ( x) ( x  1)e x ( x  1)
c) lim x
 lim
x  ( x  1)e x
 lim
x  x  1
 1.
x  xe

Testul 8. 1. a) F ( x )  1  a  2x  b ln(x  1)   2  b  f (x)  a  b  1 .

x2 x x(x  1)

2. a) ln x  t  J   dt 2  arctgt  C  I  arctg(ln x )  C ;
1 t

b) I   cos 2 x dx  2 (sin 2 x  2) dx  2ln(2  sin 2 x )  C ;

 sin 2x  2
1  1 sin 2 x
2

145
 3
c) x  sin t  J   sin t cos2 tdt   cos2 t(cos t)dt   cos t  C  I   1 1  x 2  C .
3 3
3. f continuã în 1 ® a + 2 = b. O primitivã a lui f este de forma
 ax2  2x  C , x  1

F (x)   2 1
a
. F continuã în 1   2  C1  2  b  C2 .
 2( x ln x  x)  bx  C2 , x U 1 2

4. F (x)  2a ln2 x  2(a  b) x ln x  (b  2c) x  f ( x)  2a  1, a  b  0, b  2c  0 

a   1, b  1, c   1 .
2 2 4

CAPITOLUL II

II.1. 1. b b
G( x )  F ( x)  c  G( x ) a  (F ( x )  c) a  G(b)  G(a)  F (b)  F (a) .

1
2 x3 2 3 a
3 1 3 2 1
2. a) 3  3 ; b) ( x  x )  2 ; c) ( x  x  x )  3 ; 4. S  2 x  4a3  2 A .
0 0 0 3 a 3 3 ABCD
2 2
II.2. 1. e 4 1 ; 2. x(ln2 x  2ln x  2) 1  e  2 . 3. e 4 1 ;
e

1
1 2 4 4 3x 17e3  4 
 0

4. 3 x  9 x  27 e  27 . 5. ( x cos x  sin x) 0   . 6. ( x sin x  cos x ) 2    .



e x (sin x  cos x)

 e  1 . 8. ( x cos x  2x sin x  2cos x ) 02    2 .

2
7.
2 0
2

2 3
2
9. ( x 2 sin x  2x cos x  2sin x ) |02    8 . 10.

2
1. ( x arcsin x  1  x ) |12 
. 11.
4 4 2

(9  4 3) 1 3
 2 3  6 3  6 . 12. e  2 . 13. xtgx  ln(cos x) 04    ln 2 . 14.

 ln .
12 e 4 2 36 2 2

e 4 3 x x
 4  e . 16. (ln(ln x) 1)ln x ee  ln4 1. 17. xe (sin x  cos x)  e cos x 
2
15. 2 x x ln x  2
  2

3 3 1 9 2 2 0

  
sin2 x  3 3 1 2 4
 e  2 . 19. arctg(cos x) 02  4 . 20.  ln(sin x)  2   ln 2  8 . 21. tg x  1 .

2  
4  
4
2 0 2
 e
4 
x1
    ln( 3  1) . 23. ln x  1 . 24. etgx 4  e  1 . 25. arctge 0  arctge  ;
2 
22. ln sin x  
4  4 1 4 0 4
3

e2
1
x x 2 2 1  5 . 28. 1 ln(x2  4x  5)   1 ln5 .
26.  e  ln(e  1)  e  e  ln(e  1) . 27. 
1 2(1 ln x) e 72
2
2 1 2

146
 1
2
1
29.  2 ln x2  x 2  1  2 (arctg(x 2  1)  arctg( x 2  1)   2 ln(3  2 2)   ; 30. .
 8 x  x 2 1 4 0 8 2 2

e6 4 2 5 3 2 7
31. 8  ln 2 ; 32.  e   5 ; 33. 5; 34. e  2  5 ; 35. ln 3
; 36. 2 3  ln3;
6 e 6 e 4 4  7 
1 3 1 3  3 3 3  3  10   2  1
37. arcsin  ln ; 38. 2 3  2tg  3ctg ; 39. ; 40. ln ;
3 4 20 7 5 20 6  10  12  2  12
4 3  2  2 2  1 23 1
41. ; 42.  ln  4  2 3  ; 43. ; 44. ; 45. 12; 46. ; 47. e  e ;
3 2 3 3 4
1 4 1 4
48. ln ; 49. arctg ; 50. .
5 3 7 3

1 3    1   3  3  3 3 
II.3. 1. a) ; c  ; b) a; c   , ; c) ; c   ,  ; d) ; c  arcsin ,   arcsin  ;
3 3  2 2 2 4 4  8  8 8 
20 10  19 6 2
e) ;c  ; f) 2ln ; g) 2  ln . 2. e) 4  x2 U4  x2  x3 U4  2x2 ,  x [0,1] 
9 3 5 2
e 1
1 1 1
 T T ; f) 1  x 2 T 1  x 2n T1,  x  [ 1,1], nU1 
4  x2 4  x 2  x3 4  2x2
1 1 2( x 1) x3  
 U U1. 3. a) ln(1 x2 )  x ; b) ln x  ; c) tg x  x  , x  0,  ;
1  x2 1 x2n x 1 3  2
x3   2x
d) sin x  x  pentru x   0,  ; e) ln( x  1)U ,  x U0 ; g) 1  x e x  e x ;
6  2 x2
 
h) sin x  tg x  2x, x  0,  . 4. Integralele sunt nule deoarece funcþiile sunt continue ºi impare.
 2
b
5. a)  | f ( x) |T f ( x)T| f ( x)|,  x [a, b] ºi se integreazã; b) a f (x)dx  F (b)  F (a)  0 
 F '( x )  f ( x )  0 . Cum F este injectivã rezultã a  b . 6.; 7.; 8. Cazul mai general este:
„Dacã f : Z  Z este continuã pe Z, g este continuã pe Z cu primitiva G ºi dacã
d G(d)  G(a)
f (x  b) f (c  x)  g(x  b), x  Z , atunci Ia,d   f (x)dx  , unde  iZ*,
a 
g( x) 
a + d = b + c.“ Din f(x) + f(b + c – x) = g(x) rezultã f ( x )    f ( b  c  x ), deci
 
1 d  d 1 
I a, d   g ( x )dx  a f (b  c  x ) dx  (G (d )  G (a))  I a,d , etc. 9. a) x  a  t(b  a) ;
 a   

b) x  a  t . 10. a) Aplicãm rezultatul precedent pentru  =  = 1, b = 2T, c = 0,

f ( x ) 2
g ( x )  2T  2 . b) Pentru k = 1 avem I1   I 2  . Pentru k = 2 avem I1 = I2 = 0.
1  f (x) 4

147
 1 (1 x)n
11. Se integreazã în douã moduri.
x x x
1 2 1 y dt y dt 1 x x y
12. t  1  x . 13. t  1   2  ln  , etc.
2t (1  t ) 2

2 
1 t 1
2
(1  t ) 2 y xy

a b b b 
14. f ( x )dx   f (a  t )dt   f (a  t )dt . 15. a) x   t  2 f (sin x)dx 
 a b b b
2 
0
 
0    
2 2
f (sin x ) dx   f  sin   t   dt  f (cos t ) dt ; b) Funcþiile date au


0 

2
  2  
0

proprietatea f(1 + x) = –f(1 – x) ºi deci integralele sunt nule.

2
II.4. 1. arctg 1 . 2. 12 ln 85 . 3. ln 23 . 4. 21 ln xx 2  41  21 arctg 2x .
7
1 x2  x  1  1 arctg x 3 x 1 x 1
. 7. ln 2x  1 . 8.  ln x  ln(2x  1) (2x  1) .
7 9
5. 4 ln 2
x  x 1 2 3 1  x2 4 6

9 1 1 2 1
9. 4 ln x  3ln x  1  . 10. 2 ln x  1  4 ln(1  x )  2( x  1) .
x 1
2
11. 2ln x  4  25x  12 . 12. ln 2x  1 .
x  2 x  6x  8 x  x 1

2 e  1 e2  3 9  4 3 1 3
II.5. 1. 1; 2.   1 ; 3. 1  ; 4. ; 5. ; 6.  ln ; 7. 3  6  ;
2 e 2 8 36 2 2

3 e 2 26  ln4  2 2
8. 2  ; 9. 1; 10. 1. 6  2e ; 12. 9ln3  ; 13.
; 11. ; 14. ; 15. ;
ln16 5 9 4 2 4
5 1 1  2 2 e  1 1 2 ln2e
16. 2  ; 17.  ; 18.
e 2 e 8
; 19. ; 20.
9 2
; 21. ; 22.
3 2
1 ln 2  1; 23.
6
;  
4 13e  18 1 2e
24. ln ; 25. ; 30. 2; 31. a) 4 ln 2  2 ; b) 1  2e ; c) ln 2  ; d) 4 ln .
e 8 e e 1
32. I  2( a  b  2)  2e (1  b)  { b  1, a  Z . 33. a) ªirurile sunt descrescãtoare ºi

mãrginite inferior de 0; b) limitele sunt 0. 34. a) I1  2ln2  1, I2  ln2   2 ; b) 0TIn Tln2 ;
2
2 4 6
c) lim In  0 . 36. a) I0  , I1  , I2  ; c) lim In  0 .
n 3 15 105 n
2
1
x  1  x2 2
. 3. 1 ( x 2  1)3  2 2  1 . 4. 
1
1 21 
II.6. 1. arctgx 0  . 2. arcsin
2 8 20 6 2

3 0 3 0
2 1  
2 ex  e  1 . 7. 1 4  2  1 . 8.  sin1 x  
2
 2  2 . 5. 1 arcs in x 2 2   . 6.  2 2e
4 2 0 12 0 cos x 0 3

148
  
4 4
 2 3  3 . 9. sin x  1 . 10.  cos x  1 . 11.
2 2 
 
1. arctg (sin x) 02  . 12. arctg( cos0)  .
3 4 0 4 4 0 4 4 4
e2
x 4
 2(e  e ) . 14. 1 ln2 x 1  1 . 15.  1  1 . 16.  ln(1  cos2 x ) 2  ln 2 .
2 e 
13. 2e
1 2 2 ln x e 2 0

1
1
2 2 x 2x

17. sin(ln x) ee  sin2  sin1. 18.  cos(ln x) ee  cos1  cos2 . 19. arctge  x  ln(e  1)
2  0


4
 1    arctge  1 ln 2 2 . 20. arctge x  arctge  arctg 1 . 21. cos 1   2  3 .
1
4 2 e 1 1 e x6 2


2 2
22. 2arctg 2x  1 1  . 23. 2arctg x 1  . 24. a arcsin x  x a2  x2  a .
2  3 
6 6 2 a 2 2
1
1  x  1  x2  63 3 .

25. 2arctg
1 x  2

0
6
1
x3 dx  1  arcsin x 4
Testul 1. 1. a)
1
0
1– x8 4   0
 ;
8
 x 1 x  1 
b) 0 e cos xdx  e (sin x  cos x) 0  (e  1) ;
2 2

1 3 1 2 1 1 23  3
c)
 2 2

0 x cos xdx  6 x  4 x sin 2x  4 x cos 2x  8 sin 2x  12 ;
0

32 2 2 3
d) 0 ln( x  1)dx  [ x ln( x  1)  2x  2arctgx] 0  3ln 4  2 3  ;
3



2 x2  3  3 2
e)  xtg xdx   xtgx  2  ln(cos x )   3  18  ln 2 ;
0
3
 0
2 2
f) 1 ( x 2  1)e x 1dx  ( x 2  2 x  3) e x 1 1  3e  2 .

2 3
ex 3(e  1)
Testul 2. 1. a) I  1 arctg 2 x
2  0
 x 2 
  ; b) 0 e cos xdx  10 (5  2sin2x  cos2x) 0  5
18
1

x x
 1 x dx   2 x  2 ln x  2  
c) 0 (cos x  sin x)e dx  e co s x 0  1 ; d) 0
2 2  4 
x 2  x  2 0
11  x 1
 2  2 ln( 2  1) ; e) 0 1  x dx    x  4 x  4 ln(1  x )  0  3  ln 4 ;
2
1 1
f) 0 arcsin xdx  ( x arcsin x  1  x 2 )    1
0 2
 1 , x  [1, 0]
 x2  2 x  2
2. a) f continuã pe [–1, 1]  f integrabilã; b) f ( x )   
 2 1 , x  (0, 1]
 x  2x  2

149
 arctg( x  1)  C1 , x  [1, 0] 1 
 F ( x)   0 1
;  f ( x )dx  arctg( x 1) 1  arctg( x  1) 0  .
arctg( x  1)  C2 , x  (0, 1] 1 2
e2
 x2 x2  3e 4  1
2
Testul 3. 1. a) ( x  2x  3)e
x 1
 3  6 ; b)  ln x   
0 e 2 4 1 4 ;
e 1
c) arctg(cos x )  arctg1   ; d) ln x  1 ; e)  x dx  2( x  arctg x )  4   ;
 3
2
0 4 x 1 e x 1 0 2
a
1 ax  ln 3 .

f) 2a ln a  x  2

a
2
a

x x 0
2. Fie f : (0, e)  Z, f ( x )  ln( x  1)  . Avem f ( x )  f strict crescãtoare
x 1 ( x  1)2

 f ( x)  lim f ( x)  0  ln( x  1)  x  0 ln( x  1)dx  0 x dx . În al doilea mod,

e e

x 0 x 1 x 1
e e e 11
avem 0 ln( x  1)dx   ( x  1) ln( x  1)  x  1 0  (e  1) ln ,
e
e x e
0 x  1 dx  [x  ln(x  1)] 0  e  ln(e  1) etc.
n 1
3. 3I n 1  2I n  0 3x
1  2x n dx  1 x ndx  1 .
3x  2 0 n 1

Testul 4. 1. 1  3 tgxdx   3 ln cos x 3  3ln 2 .

  0 0  0 
3 1
1 n2 2x n 1  3x n dx  x n 1  1 .
2. I n 2  2I n 1  3I n  0 x 
x 2  2x  3 n 10 n 1
1 2
3. a) 1 ex
3x 2x (e  1)
dx   e  e x  ln(e x  1)    ln(e  1) ;
0
e 1  2 0 2
4
4 2 1 2 2
b) 2 x  4dx  ( x x  4  4 ln( x  x  4))  4 3  2 ln(2  3) ;
2 2


1 2
1 
sin 2 x dx  ln(1  sin 2 x) 2  ln 2
c) 0 arccos xdx  ( x arccos x  1  x )  1 ; d) 02 ;
0 1  sin2 x 0

 tg3 x 1
e) 02 (tg2 x  lg4 x )dx   ; f) Funcþia este imparã ºi deci integrala este nulã.
3 3
1 dx  arctg x 1   . Rezultã cã 1 f ( x)  1 dx  0 .
Testul 5. 1. Avem 0
1  x2
1
0 4
0 
1  x2 
Se aplicã formula de medie.
1
2. a) 1 (2x  2 x )tgxdx  0 , deoarece (2x  2 x )tgx  f (x) este funcþie imparã;

150
 2 1
etgx dx  e tgx 3  e 3  1 1 1 (x )

 1 x 1 1 1 1 t 1 1
b) 03
cos2 x 0
; c) 0 x4  4 dx  20 x4  4dx  2 0 t2  4dt  4 arctg 2 0  4 arctg 2 ;
1
2 x2 1 1 2 x2 1  x2  1
d) 0 x ln(x  1)dx  2 ln( x  1) 0  2 0 x  1 dx  ln 2  2  2  x  ln( x  1)   4
 0
e
ln 2 x
e ln 2 x  2ln x  2  2e  5
e) 1 2 dx   x e ;
x 1

1
1 2 1 2 2 3
f) 0 x  3dx   x x  3  3ln( x  x  3)   1  ln 3 .
2 0 2

8 2  2
3. 0 cos x dx  40 cos x dx  1602 cos xdx  16s in x 0  16
n n 
Testul 6. 1. a) n sin x dx  20 sin x dx  2n0 sin xdx  4n ; b) Analog obþinem 4n.
1 1 1
2. 20 f (x)dx  1  0 ( f (x)  x)  0  existã a i (0, 1) astfel încât 0  0 ( f (x)  x)dx  f (a)  a
ºi deci f(a) = a.
3 2 2
1 1
 1

3. a) I0  ln(x  2) 0  ln 2 ; I1  0 1  x  2 dx  x  2ln( x  2) 0  1  2 ln 3 ;

n
1 x n 1  2 x n x n 1 1
b) I n1  2I n  0 x  2 dx  n  1  n  1 ;
0

n1 n
0 T x T 1  0 T xn 1 T xn T 1  0 T x T x  In1 T I n ;
x2 x2
c) Rezultã din relaþiile de la b).

CAPITOLUL III

32 9 16 1 9 (e  1)2 32 6 3  2
III.1 1. ; 2. 2; 3. ; 4. ; 5. ; 6. ; 7. ; 8. ; 9. ;
3 2 3 3 4 e 2 6
4 4 18 3  ln 4  2ln 2 2 3a2 3
10. 2  ºi 6   ;11. 1. 4; 12.  2 ; 13. ; 14. 12; 15. ; 16. ;
3 3 e 2
16 8 2
7
17. 1  e 1 ; 18. .
15
(e6  1) (e6  1)
III.2 2.) 32. 3. 323 . 4. a) 335 ; b)  129
7
 65  33 ; c) 7 ; d)
3 5 3  2 ; e)  ;
2e 2e 2
38 (e 1) 2
(e  1)  
4
2 (e 2  1) (2e3  3)
f) . 5. a) pa2 ; b) ; c) ; d) ; e) ; f) ; g) ; h) .
15 4 4 12 2 15 2e 2 9
2

III.3 1. 4 5 ; 2.  x x 2  2x  45  81 ln x  1  x2  2x  54   5  81 ln 5  2 .
 
 0 52

151
 2


2 1 1 2

3.  x x  4  8 ln x  x  4  
1 2 
1  2 17  5  1 ln 4  17
8 2  5 . 4.
2
1  e2  2  ln 1  e  1 .
e( 2  1)
3
x  1 l  1 ln t  1  1  1  1 ln 3  2 2  2 6  2 2
5. t  x ;  2

2 t 1 t 1 t 1 2 2 5  2 6
2
  
1 t 1
 2 2
6. . 7. ln3  . 8. ln(3  2 2) . 9. x  1  t  l  t  ln t  1
6 2 2

 2  2  ln(9  6 2) . 
2 2
8(10 10  1) 1 x  3  1 ln 3 .
10. . 11. e  1 . 12. 2 x  ln 
27 2e 2 x2 1 2 2

III.4 2. a) 85 (5 5  2 2) ; b) f (x) 1  ( f (x))2  83 4  x2  12  1 

4  x2
2 2
4(5 5  3 3)
 A( f )   5 arcsin x  3 x 4  x 2
   5 ; c) 2 (7 7  3 3) ; d) ;
4 2 16 2 4 3 3

 2 e  1  e2   ( 5  1)( 2  1) 
e)   e 1  e  2  ln 1  2  ; f)   5  2  ln .
   2 

III.5 1. Cele trei drepte se intersecteazã în punctele A(1, 5), B(1, 3), C(2, 5). Rezultã
G 4 , 13 . 2. A(–4, 5), B(2, 1), C (0, 3)  G 2 , 3 . 3. y = x2, y = x  A(0, 0), B(1, 1);
   
3 3 3
1 2 1 1
2 1 2 4 2 1 1 1 1 1 2 1 2
0 ( x  x )dx  6 ; 0 x( x  x )dx  12 ; 0 (x  x )dx  15 ; xG  12 : 6  2 ; yG  2  15 : 6  5
1 3 1 1 3 2
4. y  x , y  x3  A(0, 0), B(1, 1) ; 0 ( x  x )dx  ; 0 x( x  x )dx  ;
4 15
1 2 6 4 2 1 8 1 4 1 8
0 (x  x )dx  21  xG  15 : 4  15 , yG  2  21 : 4  21 . 5. f(x) = 0  x i {±3};
3 3 3 2 2 54 3136
3 (9  x )dx  20 (9  x )dx  36; 3 (9x  x )dx  0 , 3 (9  x ) dx  5 ; xG  0, yG  45 .
2 2 3

y
6. Vezi figura 1. Avem f1(x)  x  1, f 2 ( x)   x  1 ;
2
5 32 5544
1 ( x  1  x  1)dx  3 ; 1 2x x  1dx  15 ;
O 5 x
5 2 2 33
1  f1 (x)  f2 (x) dx  0  xG  10 , yG  0 . –2
Fig. 1

7. y = –x2 + 3, y = x2 – 2x + 1  A 1  5 , 3  5    B 1 5 , 3  5 
2 2 2 2
1 5
2 2 5 5  6 5 5  6 5 5 1 5 2 2 5 5
1–2 5 (x  3  x  2x  1)dx  6  6  3 ; 125 x(x  3  x  2x  1)dx  3 ;
2 2
1 5 1 5
 2 ( x 2  3)2  (x 2  2x  1)2  dx  4 2 (x3  2x 2  x  2)dx  17 5  xG  1; yG  17 .
1 5
2
1 5
2 12 40

152
  
8. 04 (cos x  sin x)dx  2  1 ; 04 x(cos x  sin x)dx  (x sin x  x cos x  sin x 
 cos x ) 04   2  4 ; 04 (cos2 x  sin 2 x)dx  04 cos 2 xdx  1  xG  4 , yG  2  1 .
  

4 2  4

PROBLEME DE SINTEZÃ

( x  1)2 (a 1)2 a
1. a) f ( x)  1   m  1 ; b) cn1  ln n 2  2ln n1  2ln bn  2cn ; cn  2n ln2 ;
2x  1 an an
2n
1 1
bn    ; an  1.
2n
2 1
 
1  
2
2  ln x
2. a) f '( x)  , f '(e2 )  0 ; Graficul este redat în figura alãturatã;
2x x
b) f (k  1)T f (t ) T f (k ),  t  [k , k  1], k U8  e 2 
k 1 k 1 k 1 k 1 k 1 k 1
 f (k  1)dt T f (t )dt T f (k )dt  f (k  1) dt T f (t )dt T f (k ) dt 
k k k k k k
k 1 n1 n1 k 1 n1
 f (k  1)T f (t)dtT f (k ); 8 f (t)dt    f (t)dt  f (9)  ...  f (n  1)T f (t)dtT
k k 8
k 8
n1 n1 2 x
T f (8)  f (9)  ...  f (n)  an1  f (8)TIn Tan ,  nU8 ; c) I n   2 x ln x   dx 
8 8 x
2 n  1  ln(n  1)  2   12 2 ln 2  8 2  lim I n  ; an U I n  lim an   ;
n n
d) bn 1  bn  f (n  1)  0,  nU8  (bn ) strict crescãtor; an 1  f (8)U an  f (8) 
n1  ln8 
 0Tan   f (t )dt T f (8)  0Tbn T f (8) . Deci (bn ) e convergent ºi are limita în  0, .
8
 8
3. a) g '( x)  4 x ln x  g '( x )  0,  x  (0,1), g '(1)  0, g '( x )  0,  x  1 . Avem g (1)  2 ,
g (e )  1  e 2  0   (1, e ) ; Graficul este redat în figura alãturatã;
g (x)
b) f '( x)  ; c) F '(x)  f (x) ; d) xU1 x2 1 x2  (1 x)2 
2 2
x 1 x 
x ln t x x dt
1 1 ln x 1 ln x ln x 1 1 1
dt   ln t    ln x   1;
 2
 2
(1 x) 1 x x
 2 2
T 2
(1 x) 1 x x
T 2 ; e)
1 t 2 t 1 t
1
2 x x
x x x
ln t 1 1 1  ln x x
dt   ln t  dt    ln  ln 2 . Pentru x  1 
1 (1  t ) 2 1 t 1

1
 
 t t 1 1 x x 1

153
 x ln t x x ln t
dt T f (t ) dt T dt  inegalitatea cerutã; f) Se trece la limitã în

1 (1  t ) 2 1 1 t2
inegalitatea de la e) ºi rezultã ln 2T aT1 .

4. a) g '( x )  1  e x 1 . Funcþia g este strict crescãtoare pe ( ,1] ºi strict descrescãtoare pe

[1,  ) . Cum g (1)  0  g ( x)T0,  x Z. x  e x 1T0,  x Z  e x ( x  e x1 )T0,  x Z 
1 x 1 x 1
 xe  x T . Avem  xe U  1  xe U1   0 .
e e e

e  x (1  x )
b) f '( x )  ; f '( x )  0,  x  1; f '( x )  0,  x  1 ;
(1  xe  x )2
e 1
lim f ( x)  11T f ( x)T f (1)  ,  xU0 ; c) I1  xe x 0 
x e 1
1
1 x 2 1  1 1 1 e2  5
 e dx  1  ; I 2   x 2 e 2 x dx    x 2  x   e 2 x  ; d) 1  xe x 
0 e 0  2 2 4 0 4e 2

x n1
 x  2  x n 1  xe 
 xe  ...  xe  x
.
1 xe

5. a) lim f n ( x )  2n  1  f n (0)  f n continuã în 0; b) da; c) In  In1,  nU1 I n  I0  .
x0 2
6. a) f (2)  2, f '(2)  0, f (0)  2, f '(0)  0 2a  b  c  2 ,
b  c  2, a  c  0  a  b  c  1 ; b) x  1, y  x  1 sunt
asimptote. c) x  1  graficul se aflã sub asimptota y  x  1 ;
x  1  graficul se aflã deasupra asimptotei y  x  1 .
n  1  n n 1
d)   x  1 x 1   dx   ln | x  1| n1  ln .
 n 1  x 1 n

1
7. a) F(x)  x cos(ln x) 1 G(x); G(x)  xsin(ln x)  F(x) ; b) F(x)   x cos(ln x)  xsin(ln x) 1 ,
2
1 x2n2 1 dx 
G(x)   x cos(ln x)  x sin(ln x)  1 . 8. a) (1)n ; b)  ;
2 1 x 2 0 1 x 42 
 1 
c) x4  T  xn  .
4 2n  3 4

xe x  1 1 x2
9. a) f '( x)  . Avem tabelul alãturat; b) x  0, 
 2  1 x  1  x  
(1  x)2   1 x

154
 1
 f ( x )  (1  x )e  x  x 2 f ( x )  I  J   2 x 2 f ( x ) dx ;
0

1 1
d) a  ,b .
24 12 e
10. a) Avem tabelul alãturat; b) A compara ab ºi ba revine la a compara f ( a) cu f ( b) ;
Dacã 0  a  b T e  f (a )  f ( b)  ab  ba ;
b a
Dacã e  a  b  a  b ;
c) e    f (e )  f ( )  e   e ;
n
d) Fie 1T n  m . Convine n  2 ºi rezultã 2m  m2  m  4 ; e) Fie a   n  1 ,
n 1
b   n . Pentru n  1  a  b . Pentru nT7  b  a . Pentru nU8  b  a .

2 3 x  3 a
11. a) f '( x )  ;
33 x
2
 bc abc 3  bc
b) f (x)U0,  x  0  f  U0  U a 
 2  3  2 
2
bc abc 3
c)   U bc  U abc .
 2  3

n( x  1)
12. a) f '( x )  ; b) f ( x )  ln(1  n) 
(n  1)(1  nx ) x
n 1 nx
 ln(1 nx)  ln(n 1)  ln x  (n 1)ln  nln x 
n 1 n 1
n1
 1 nx  n 1 n
   x ; c) Se ia x 1 n în inegalitatea de la b); d) Se ia x  n 1 în inegalitatea
 n 1 
de la b).
1 x x x2 x x 1 1 n
1 n 
1 1  1 1
13.  2 n  n  n  n1 n         .
1 xn xn  xn xn1 xnxn1 xnxn1 xn xn1 k11 xk k1 xk xk1  a xn1

14. a) 0  xn  xn1T1 13 , xn 1 13 ; b) 1 xn T2,  nU2; x0 Tx2 T...Tx2n; x1Ux3 U...Ux2n1 ;

2 2
1 1 1 1 5
c) x2 n  a, x2 n 1  b  a  1  , b  1   a  b; a  1   a  .
b a a 2
15. a) Se verificã prin calcul direct. x –1 0 
b) Avem f (0)  g (0)  0 . f (x) – 0 –
c) Din tabela de semn rezultã f (x) < 0 ºi
f (x) + 0 –
g(x) > 0,  x  0 .
155
 x –1 0 
d) Utilizãm formula primilor n termeni ai unei
progresii aritmetice: rezultã g(x) – 0 
1  2n  1 g(x) + 0 +
1  3  5  ...  2n  1   n  n2 .
2
e) Pentru n = 1 se verificã uºor. Sã arãtãm acum Pn ± Pn+1. Avem
n(4 n2  1) (n  1)(4( n  1) 2  1)
12  32  52  ...  (2n  1) 2  (2n  1)2   (2n  1) 2  .
3 3
Ultima egalitate se verificã prin calcul direct.
x2
f) Din c) rezultã x   ln(1  x )  x,  x  0 . Vom avea
2
2
1 1  1  1   1 3  3  ln  1  3   3
  ln   ;   ; .....;
n2 2n4  n 2  n 2 n 2 2n 4  n2  n2
2
2n  1 (2n  1) 2n  1 2n  1
2
 4
 ln  1  2  
n 2n  n  n2
Adunând aceste inegalitãþi rezultã (din d) ºi e))
n(4n2  1) 1 3 2n  1
1 4
 ln  1  2   ln  1  2   ...  ln  1  2   1 .
2  3 n  n   n   n 
 1 3 2n  1 
Trecând la limitã, obþinem lim  ln  1  2   ln  1  2   ...  ln  1  2    1 .
n 
  n   n   n 

16. a) f0() = cos = –1.

b) Dacã xn = 2n, atunci f0(xn) = 1 ºi lim f 0 ( xn )  1 . Dacã yn =2n + , atunci
n

f0(yn) = –1 ºi lim f0 ( yn )  1 . Deci lim f 0 ( x ) nu existã.

n x 

c) f1() = f0() = –sin = 0.

2 2 2 2
d)  f1 ( x ) dx   (  sin x ) dx    sin xdx  cos x 0
 0 ..
0 0 0

e) f0(x) = cosx; f1(x) = –sinx; f2(x) = –cosx; f3(x) = sinx; f4(x) = cosx.
Deci valoarea funcþiei se repetã din 4 în 4, rezultã f10(x) = f2(x) = –cosx.
f ( x )  f1 ( x )  ...  f n ( x )
f) lim 0  0 deoarece numãrãtorul este constant, putând lua
n n
una din valorile 0, cosx, cosx – sinx, –sinx. Cum numitorul tinde la , rezultã fracþia
tinde la 0.
x
17. a) Suma cerutã este 2003. b) I1 ( x )   dt  x , x  Z .
0
c) Cum lim ( I1 ( x )  x )  0 , rezultã cã y = x este asimptota oblicã a funcþiei I1(x) cãtre +.
x 
xn
d) Arãtãm prin inducþie matematicã egalitatea I n ( x )  , x Z . Pentru n = 1 s-a
n!
verificat; sã arãtãm cã Pn  Pn+1. Avem

156
 x x tn t n 1 x x n 1
I n 1 ( x )   I n (t ) dt   dt   , ceea ce trebuia arãtat.
0 0 n! (n  1)! 0 (n  1)!
xn xn a x
e) lim  0, x Z . Într-adevãr, fie x > 0 ºi an  . Atunci n 1  1
n n! n! an n 1
deci an+1 < an, ¼ n U n0. Rezultã cã ºirul este descrescãtor ºi cum an > 0, ºirul este
x
mãrginit. Deoarece an1   a , trecând la limitã obþinem L = 0 · L sau L = 0. Când
n 1 n
xn ( x )n
x = 0 este evident, iar pentru x < 0 se observã cã  ( 1) n care are limita 0.
n! n!
1 1
I 0 (1)  I1 (1)  ...  I n (1) 1  1!  ...  n! 3
f) 0    , de unde
n n n
I 0 (1)  I1 (1)  ...  I n (1)
lim 0.
n n
1 dx 1
18. a) I 0   ln(1  x ) 0  ln 2 .
0 1 x

1 xn ( x
 1) 1 x n1 1 1
b) I n1  I n   dx   x n dx   , n  q * .
0 1 x 0 n 1 0 n 1
1 x n
x 1 n 1 xn
c) I n   dx . Fie f ( x )   f ( x )  ; g ( x )  x  g ( x )  .
0 1 x 1 x (1  x )2 n
x n1 1 1 1 xn 1 1 1 xn 1 1 xn
Avem I n    (1 x) dx    (1  x) dx , deci nI n    (1 x) dx .
n( x  1) 0 n 0 2 2n n 0 2 2 0 2

x n1 xn
d) Cum xn+1 T xn, µ x i [0, 1], rezultã cã T , µ x i [0, 1], deci In+1 T In.
1 x 1 x
e) Avem 0T I n T x n dx  1 . Deci lim I n  0 .
1

0 n 1 
n

1 xn 1
f) Analog, se obþine cã lim  (1  x ) dx  0 ºi din c) rezultã cã lim nI n  .
n 0 2 n 2
1 1 1  1 x 1 1
1
19. a) I 0   dx  arctg x 0  , iar I1   2 dx  ln( x 2  1)  ln 2 .
2
0 x 1 4 0 x 1 2 0 2
x n ( x 2  1) 11 1
b) I n  2  I n  0 dx   x n dx  .
2
x 1 0 n 1
xn x n 1
c) Cum xn U xn+1 , ¼ x i [0, 1], rezultã U , x  [0, 1] ºi, integrând,
1 x2 1 x2
1xn 1 x n 1
obþinem 0 1  x 2
dx U 0 1  x 2 dx , adicã In U In+1.
1 1
d) Avem  I  I T 2 I n , de unde rezultã I n U ºi
n  1 n n 2 2(n  1)

157
 1 1
 I n  I n –2 U 2 I n , de unde rezultã I n T . Deci
n –1 2(n – 1)
1 1
T In T , n U 2 .
2( n  1) 2( n – 1)
n n 1
e) T nI n T , de unde rezultã lim nI n  .
2( n  1) 2( n – 1) n  2
n 1 1 n 1 1 1 1
f) – T nI n – T  , sau  T nI n  T , de unde
2( n  1) 2 2 2( n – 1) 2 2( n  1) 2 2( n  1)
– n 1 n 1
T n  nI n –  T . Obþinem cã lim n  nI n – 0.
2( n  1)  2  2( n – 1) n   2 
20. a) x = –1 este asimptota verticalã.
b) Cum lim f ( x )  0 , rezultã cã y = 0 este asimptotã orizontalã la  .
x 
1  (1  x )(1  x  x 2 ) 1  1  x 3
c) f ( x )  1  x  x 2   T0 , µ x U 0.
1 x 1 x
1  (1  x )(1  x  x 2  x 3 ) 1  1  x 4
d) f ( x )  1  x  x 2  x 3   U0 , µ x U 0.
1 x 1 x
1
e) Din c) ºi d) rezultã 1 – x + x2 – x3 T T1 – x + x2, µ x U 0.
1 x
1
f) Din e) rezultã 1 – x9 + x18 – x27 T T1 – x9 + x18, µ x U 0, pe care integrând-
1 x9
1 1 1 1 dx 1 1
o obþinem 1    T 9
T 1   . De aici rezultã cã aria cãutatã,

10 19 28 0 1 x 10 19
1 dx
adicã  este un numãr cuprins în intervalul (0,91; 0,96).
0 1 x9

f ( x )  f (1)
21. a) f ( x )  e x  e  x . b) lim  f (1)  e  e 1 .
x 1 x 1
1 1 1 1
x
c)  f ( x )dx   (e  e  x ) dx  e x 0 e  x  e  1  (e 1  1)  e  e 1 .
0 0 0

x x x
 f (t ) dt e t e  t 0 ex  1 ex  1
0
d) lim 0
 lim  lim 1.
x  f ( x ) x  e  ex
x x  e x  e x
e) f ( x )  0  e x  e  x ; e este supraunitar, deci x > –x  x > 0  x i (0, ). Deci
funcþia f este strict crescãtoare pe [0, ) ºi strict descrescãtoare pe (–, 0].
f) f (x) + f (21x) = f (2x) + f (1986x).
Dacã x  0, atunci x  2 x  f ( x )  f (2 x ) ºi 21x  1986 x  f (21x )  f (1986 x ) ;
rezultã f ( x )  f (21x )  f (2 x )  f (1986 x ) ºi deci x > 0 nu poate fi soluþie.
Dacã x  0, atunci x  2 x  f ( x )  f (2 x ) ºi 21x  1986 x  f (21x )  f (1986 x ) ;

158
rezultã f ( x )  f (21x )  f (2 x )  f (1986 x ) ºi deci x < 0 nu poate fi soluþie.
x = 0 se verificã uºor cã e soluþie.
22. a) f ( x )  6 x  3 .
1
b) f ( x ) U 0  x    ,   , deci f este strict crescãtoare pe intervalul   1 ,   ºi
 2   2 

cum f (x) T 0 pe  ,  1  , rezultã cã f este strict descrescãtoare pe  ,  1  .

 2   2 
c) f ( x )  6  0, x Z , deci f este convexã pe Z.
 1
d) f (x) = 3x2 + 3x + 1, deci valoarea minimã a funcþiei f este  .
4a 4
f (0)  f (1)  ..  f (n) 13  03  23  13  ...  (n  1)3  n3 (n  1)3
e) lim  lim  lim  1.
n n3 n n3 n n3
2
f) lim 3x  3x  1  1 .
x  x (6 x  3) 2

23. a) Evident.
b) f (x) = 2xln2 – 2–xln2.

c) Din tabel rezultã cerinþa.

d) f ( x )  (2 x  2 x )(ln 2) 2  0, x  Z , deci funcþia f este convexã pe Z.

x 2 x  2 x
 f ( t ) dt
e) lim 0  lim ln x2 ln x2  1 .
x  f ( x) x  2  2 ln 2
f) Se observã cã x = 1 este soluþie. Dacã x i (0, 1), atunci x > x2 ºi f (x) > f (x2) iar x21,
x1986, de unde f (x21) > f (x1986).
Deci în acest caz avem f(x) + f(x21) > f(x2) + f(x1986), adicã x i (0, 1) nu este soluþie.
Dacã x > 1, atunci x < x2 ºi x21 < x1986, care vor conduce la
f (x) + f (x21) < f (x2) + f (x1986), deci nici x > 1 nu poate fi soluþie. Rezultã cã x = 1 este
soluþie unicã.

159
 PROBLEME RECAPITULATIVE – ALGEBRÃ

xyz 100x 10y  z 111(x  y  z) x  y  z 99x 10y  z

1. 0,(xyz)  999   999

999

9
, 0, x(yz)   900


100( x  y  z )
   x  y  z . 2. a), b). Presupunem cã existã m, n q* prime între ele
900 9
2
m 2 2 2 2
astfel încât    p   m  n p . Cum  m , n   1, deoarece (m,n) = 1, rezultã cã
n
p | m2 ºi deci p | m. Existã k q* cu m = kp. Rezultã cã k 2 p2  n2 p  k 2 p  n2 . Analog

gãsim n  dp, d q* . Avem p | m, p | n, deci (m, n) @ 1 (contradicþie). c) Analog.

1 1 1 1 1 1  1 1  1 1
3. a) 2
,  { 2   { . b)  (0,1],   0,  ,   0,   a  
n 1 n n 1 n n n 1  2  n  2  4  n
1 1  5
    0,1 . Dacã a g q atunci avem a  1  3n2  6n  2  n3  3n2  2n 
n  1 n  2  6 
 n3  4n  2  0 (fals). 4. Fie f (n) = n! + 2. Avem f (0) = 3; f (1) = 3; f (2) = 4; f (3) = 8;
f (4) = 14. Pentru nU5 avem u (n! + 2) = 2, deoarece 1E2E3E4E5E...En se terminã în 0.
Cum u(x) (ultima cifrã a lui x) nu poate fi 2, 3, 7, 8 pentru cã pentru cã u( x )  k 2 , rezultã
  x
cã A = {2}. 6. Pentru yT 0 luãm n = 1. Pentru y > 0 luãm n    1.
 y
r 2
7.  2 T r  r 2   r  2 1 2  T  r  2   r 1  2 1Tr  1  r U 2  2.
r 1
8. Dacã a = b = 0 rezultã a 2  b 3  0. Presupunem cã a 2  b 3  0 ºi a @ 0, b @ 0. Atunci
2 b  2 b 
  contradicþie cu  {,   {  . Deci a = b = 0.
3 a  3 a 
9a  b  9b  c  9c  a ab c
9. x   { a  b  c  k 2 . Cum a, b, c sunt cifre nenule distincte
90 9
rezultã 0 + 1 + 2 T a + b + c T 7 + 8 + 9. Deci a + b + c g{9;16}. Luãm cazul 0 < a < b < c T 9. Pentru
a + b + c = 9, respectiv a + b + c = 16 obþinem 3, respectiv 8 soluþii. Atunci avem (3 + 8) E 6 = 66 soluþii.

10. a) Fie a  3 7  5 2, b  3 7  5 2 . Atunci avem x = a + b, ab = 1, x3  a3  b3  3ab(a  b) 

 9 y  z  10( x  y  z )
 x 3  10 2  3x  x  2 2. b) 13. 12.  x, y( z )    x   . Avem
vem
90  9

10( x  y  z )
 { 10( x  y  z )  10k 2  x  y  z  10  4  6  24 soluþii. 13. 2 a2
9

160
 2 2
 [a]  1; 6  b  3  [b]  2. 14. a)  2x  1  1   2x  1 1  2x  1  1  2x  1 1 

  3 1
  1   2, x ,  
2, x   ,0
 2  . b) 2x  2  4x  3  4x  4  2 4x  3  4x  3 1  f (x)    4 2 .
 
 2 2  2(4x  3), x  1
2 2x  1, x  0  2
2 2
b 1  b 1 ab mn  mn
15. a) ; b) ; c) . 16. a) 1515; b) 0,6 2 ; c) 8.
2b ab  ab mn  m n
n n n n
17.  3  2    3  2    2  1   2  1 U
n n
U 2  3  2  3  2    2  2  1 2  1   2  2  4 ;

b) 1 a2  1 b2  2 1 a2 1 b2  T4  a2  b2  2ab  1 a2 1 b2  T1 ab 

 1  a2  b2  a2 b2 T1  2ab  a2 b2  (a  b)2 U0.

a 1 3 4 5 
18. a) 3 x  1  a  q, a U 2  x    , , , ...   A ; 8  3 x  b  q, b U 2 
3  3 3 3 
8  b 6 5 4  c 2 3 4 
x   , , ,...  B; 5x  c q, cU2  x   , , , ...  C. Deci x  AOBOC {1; 2}.
3 3 3 3  5 5 5 5 
1 1 1 1 1 1  1 1 1 
Se aratã cã x = 2 este soluþia. 19. a) 2  2  2  2  2  2  2    
a b c a b c  ab ac bc 

a bc FH IK FH IK FH
 0 a  b  c  0. b) Suma este 1 1  1  1 1  1  1 1  1 ... 1 1  1  9801. IK FH IK
abc 2 3 3 4 4 5 99 100 100

mn  mn 2 2
b a 1 a 1
20. a) ; b) 3
ab  b 3  a 3 ; c) ; d) x   f  x0   .
mn  m n a a 1 a
a
60 a
21. a) 4  60a , 6  60b  c  log60 a  b b   .
2(a  b)
12 3a  b
b) 2  12 a , 5  12 b , 6   121 a , 40  23  5  123a  b  c  .
2 1 a
 x  2, x  {
22. a) 2; b) 6. 23. a) f este bijectivã  m  {* ; b) f 1 ( x )   3 .
 x  1, x  Z  {
x
1  3 3 2
24. a) f (x)U 9 33x 9 32x U3 2x  3x 8 2x  32x 5 33x. Notând    t  0  4t  8t  3t  9U0 
9  2
x x x x
 (2t  3) 2 (t  1) U 0 (adevãratã). 26. a) a  a U2 a  a  2  Im f  [2, ). Trebuie

161
 1
demonstrat cã  yU2 existã x gZ astfel încât ax  a x  y. Fie ax  t  0. Atu
Atunci t   y 
t

y y2 4  x y  x
 t2  ty 1  0. Luãm t  . b) Fie 0T x  y . Atunci f (x)  f ( y)  a a  ay  ax y 1 .
2
Dacã a > 1 avem a x  a y  0, a x  y  1  0 ºi deci f (x) < f (y). Dacã a g (0, 1) avem
a x  a y  0, a x  y  1  0 ºi deci f (x) < f (y). Deci f este strict crescãtoare pe [0, ). Analog se
aratã cã f este strict descrescãtoare (–, 0] sau folosim faptul cã f este funcþie parã. 27. a) Avem f
(1–x) = a1–x + ax = f (x) pentru orice x g[0, 1]. Demonstrãm cã f este strict crescãtoare pe
1   1 1
 2 ,1 ºi atunci rezultã cã f este strict crescãtoare pe 0, 2  . Fie 2 T x  y . Atunci rezultã cã
   

x + y – 1 > 0. Avem f ( x )  f ( y )  a1 x  y  a x  a y  a x  y 1  1 . Dacã a > 1 avem

a x  a y  0, a x  y 1  1  0 ºi deci f (x) < f (y). Dacã a g (0, 1) avem a x  a y  0, a x  y 1  0

1 
ºi deci f (x) < f (y). În consecinþã rezultã cã f este strict crescãtoare pe  ,1. b) Pentru
2 

 1 1 1 
x  0,  avem f (0) U f ( x )U f    a  1U f ( x) U 2 a . Pentru x   ,1 avem
 2 2 2 
1
f   T f ( x )T f (1)  2 a T f ( x ) T a  1. 28. a) D = (2, 3) N (3, 10). Avem f (x) < 0 pentru
2
FG
x i (2, 3) N (9, 10) ºi f (x) >0 pentru x i (3, 9); b) D = (4, ); f (x) > 0 pentru x  5  13 ,  .
IJ
*
2 H K
29. a) Avem 0  log3 2  1 . Presupunem cã existã m, n  q , (m, n)  1, m  n astfel încât
m
m
log 3 2  . Avem deci 3 n  2  3m  2m (fals). c) log3 6  1  log 3 2  { log 3 2  { (fals).
n
d) log5 15  1  log5 3. 30. Dacã a, b, c g (0,1) sau a, b, c g (1,) avem logab > 0, etc.. Atunci
1
log a b  log b a  log a b 
log b a
U 2, etc. a)  loga bc   loga b  logb a   loga c  logc a 
  log b c  log c b  U 2  2  2  6. b) Fie x  log a b, y  log a c , z  log b c. Atunci

a x  yfFH 1x  zIK FH 1y  1z IKU2 xy  2 z  2 1  8.

x yz

1  1  log 48  2; b) 1 1 log 2 9  log 2 18

32. a) 7   
log 2 7 log 24 7 log 9 18  log18 36 1  1 log 2 18  log 2 9
log 2 9 log 2 18
b gb g b g
= log2 9 1  log2 9  3 1  3  12; c) Fie x = log3ai(1, 2). Avem log3a 9a  1 log3a 3  1
1
1 log3 a


1 1 x 1 1
 1 ; log a 3a  1  log a 3  1   . Deci E    x 2  x  (6,  2)
1 x 1 x x x  2 x 1

x 1 x
162
  1  2
 2
pentru x  (1, 2). 34.  ;1. 35.  2x 1 1  2 x  1  1  2  2x 1 1 
 3 
1 
 2x 1 1  2  x   ,1 . 36. 2. 37. x 2  x  2  2 x 2  3x  1  2  x 2  x  2  2 x 2  3x  1 
2 

 3x 2  4 x  1 pentru x  (, 2] N [1,  )  ( x  1)2 ( x  2)(2 x  1)  1  x  x  1 sau

 3  33 
2x2  3x  3  0  x  1; 3
. 39. 1. 40. {–8}. 41. {4}; 42. {–1; 7}. 43. 20 = (x+45)(x–16).
 4 
1 
44. {0}. 45. {–1}. 46. {1}. 47. 3 (2 x  1)( x  7)(3 x  6)  0   x   ;  7;  2.
2 
1
48. x 2  9  (2 y  1)2  1U 9  1  4  x  0, y  . 49. x  1  aU0,
2

y  4  bU0, y  9  cU0  2(a  2b  3c)  a2  b2  c2  14  (a 1)2  (b  2)2  (c  3)2  0 

 a  1, b  2, c  3  x  2, y  8, z  18. 50. a) 1; b) 2; c) l; d) 3. 51. a) {0; log67}; b) 3;

{ }
1
k p
c) –2; d) 0; 4 . 52. a) 4; b) 1 ; c) 2; d) 1;  2 . 53. a) 2; b) 3; c) 2; d) 2.
2
54. a)
2 2
fk p
3 ; b ) 3 ; c ) 1,  N 3 .
55. a) {±6}; b) {±3}; c) {±8}; d) {±2}.

56. a)  5 ; b)  2 ; c) 3 ; 1  log 2 3 ; d)  1. 57. [1; ); 58. (–; 0]N[4; ). 59. (–, 2]. 60. l.
2
LNM IK a f
61. [–1; 7]. 62. 0, log 2 3 N 1,  . 63. a) 6; b) l; c) 4; d) 8. 64. a) 64; b) 33 3 ; c) 4; d) 2 2 .
4
{ } { }
65. a) 1; b) 1; c) {2; 3}; d) 2. 66. a) 4, 1 ; b ) 3, 1 ; c ) 9; d ) 3 . 67. a) 2 2 ; b) 3 2 ; c) 4; d)
4 27
 2

{ }
1 ; 1; 2
4 { 10 } { } 2 { 10 }
. 68. a) [9; ); b) 1 ; 2; 1000 ; c ) 2, 5 ; d) –3. 69. a) 1 , 100 ; b) l; c) 100;
n n
d) {10; 10 }. 70. a) 1; b) 7; c) l0;1q ; d) 1. 71. a)  k  k !   (k  1  1)k ! 
–4
k 1 k 1

n n n n
k  k 1 1  1 1  1
  (k  1)! k !  (n  1)! 1; b)  (k  1)!   (k  1)!  (k  1)!    k !  (k  1)!   1 (n  1)! ;
k 1 k 1 k 1  k 1  
n n
(2k  1)! n n
(k  1)! n 1 n
1 1  1 (k  1)!
c)  (2k  2)!  (2k 1)  n2 ; d)  (k 1)!   k (k  1)   k  k 1  1 n 1; e)  (k 1)! 
k 1
k 1 k 1 k 1 k 1 k 1

n
n(n  1)(2 n  1) n(n  1) n (n  1)(n  2)
  k 2  k     . 72. a) P(1) : 3! > 22 (adevãratã);
k 1 6 2 3
P(n + 1) : (2n + 3)! = (2n + 1)! (2n +2) (2n +3) > 22n · (n!)2 (2n +2) (2n +3) U 22n + 2 [(n + 1)!]2 ®
® (2n + 2)(2n + 3) U 4(n + 1)2 ® 4n2 + 10n + 6 U 4n2 + 8n + 4 (adevãratã). b) P(3) este adevãratã. Avem

163
 (n 1)2n2 (n 1)2n2
P(n + 1) : (n 1)2n2  n2n  2n
 (2n)! 2n
U(2n  2)!  (n 1)2n2 Un2n (2n 1)(2n  2) 
n n
2n 2
2n1 2n  n 1
2n
 n 1  1 n 
 (n  1) U2  n (2n  1)     ( n  1) U4n  2. Dar    ( n  1)  1   (n  1)U
 n   n   n  
n
U22 (n  1)  4n  4  4n  2. c) P (2) este adevãratã. P(n + 1): 2! 4! ...  (2 n)!(2n  2)!   ( n  1)! 
n1
 (2n  2)!   (n  2)! , ultima inegalitate fiind echivalentã cu (n  2)(n  3)...(2n  2)  (n  2)n1

(adevãratã). 73. a) n!  n2  2n . Observãm cã 0, 1, 2, 3 nu sunt soluþie, iar n = 4 este soluþie. Pentru

nU5 avem (n  1)!  n  2  ( n  1)! ( n  1)  3  ( n  1) ( n  2)! 1  3. Cum nU5 avem
( n  1)  ( n  2)! 1U 4  5  20  3. b) (n  3) (n  4)! n2  3n  8  24. Se iau cazurile
n n
1 1
n  3 {4, 6, 8, 12, 24}. 74. a) (15; 6); b) (14; 6); c) (2; 1). 75. a)  (k 1)! k   (k 1)!(1 k ) 
k 1 k 1

n n n n
k k  1 1 n  1 1  1 k 2 1
       1 . b)  k ! k 2  4k  4   k !(k  2) 
k 1 ( k  1)! k 1 ( k  1)! k 1  k ! ( k  1)!  ( n  1)! k 1 k 1
n n
k 1  1 1  1 1 k k k 1 k k 1

( k  2)!
 
( k  1)!

( k  2)!   2  ( n  2)! . 76. a) Cn  Cn1  Cn1  Cn 2  Cn 2 
k 1 k 1  

 Cnk21  Cnk22  Cnn2  2Cnk21  Cnk22 . b) Cnk  Cnk2  2Cnk21  Cnk22  Cnk3  Cnk31  2  Cnk31  Cnk32  

Cnk32  Cnk33  Cnk3  3Cnk31  3Cnk32  Cnk33 . 77. a ) C156 ; b) C126 y 3 . 78. a) 27; b) {±1; ±2}.

80. a) 21; b) 15. 81. a) 1; b) (–1)200 = 1; c) (5 – 3)n = 2n. 82. a) 26; b) 66; c) 34. 83. a) 12; b) 6.
2 3 8
84. a)     6; b) 2  4  3  0     . 85. Fie M(x, y). Avem
4  3
   
( x  a )i  ( y  b ) j  k (c  a )i  (d  b ) j   x  a  k (c  a ); y  b  k (c  b ).

 
86. A1 A2  x2  x1 , y2  y1  , A1 A3  x3  x1 , y3  y1  . Avem A1 A2  A1 A3   x2  x1   x3  x1  

  y2  y1   y3  y1   0. 87. a) A 1 , A 2 , A 3 sunt coliniare  A1 A2  x2  x1, y2  y1  ,
 x x y y
A1 A3  x3  x1 , y3  y1  sunt coliniari  2 1  2 1 . b) Rezultã din relaþia de la a).
x3  x1 y3  y1
   
  (2a  3x )i  (2b  3 y ) j  3i  10 j
88. Notãm u (a, b), v ( x, y ). a) (3a  4 x )i  (3b  4 y ) j  13i  2 j 
  


2 a  3x  3; 2 b  3 y  10  
  a  3, x = –1, b = 2, y = 2  u (3, 2), v (1, 2);
3a  4 x  13;  3b  4 y  2

164
        
3u  2v  i  8 j | 3 u  i  2 j u (1, 2) 
b)            . 89. a) Fie u ( x, y ). Avem
2u  3v  4i  7 j | 2 3v  6i  3 j v (2,  1)

x 2  y 2  25, ( x  1)2  y 2  20. Prin scãderea ecuaþiilor rezultã x = 3. Avem u (3, 4) sau
 
u (3, – 4) . b) Fie v ( x, y ). Avem x 2  ( y  1) 2  18, ( x  1)2  y 2  8. Prin scãderea ecuaþiilor

se va obþine y = 5 – x. Înlocuind în a doua ecuaþie rezultã (x – 3)2 = 0. Obþinem v (3, 2).
x 1 6  2  
90. a) A, B, C coliniare    x  5. b) AB(2, 2), CD( y  5,  6) sunt ortogonali
3 1 4  2

 2( y  5)  2  6  0  y  11. 91. a) AB : 3x + 4y – 15 = 0, BC : x – 2y – 5 = 0, AC : 3x –

 3  3
– y = 0; b) M  3,  , MC : 9x – 8y – 15 = 0, N(0, 0), BN : x – 5y = 0, P  2,   , PA
A : 9x +
 2  2
5   11 4 
+ 2y – 15 = 0. c) G  , 0  . 92. a) –1; b)  3; c) 1. 93. A(3, 2), B  ,  ,
3   6 9
 1  29 1   5   29 11 
C  3,   , M  ,  , N  3.  , P  ,  ; AM : 2x – 3y = 0, BN : 42x – 126y + 159 = 0,
 3  12 18   6   12 9 
 6 2 3 4
CP : 168x + 63y – 483 = 0. 94. A (–6, –4), B  ,   , C(0, 2), M  ,  , N (3, 1),
 5 5 5 5
 12 11
P  ,  , G  8 ,  4 ; AM : 12x – 11
1y + 6 = 0, BN : x – 7y – 4 = 0, CP : 7x – 4y + 8 = 0.
 5 5  5 5
95. a) AA : 7x + 2y + 9 = 0, BB  : 3x – y – 11 = 0, CC  : x + 4y – 21 = 0, H(1, –8).
96. a) x – 3y = 0, x + 2y = 0, 2x – y = 0, O(0, 0). 97. AB : 2x – y + 1 = 0, AC : 2x + 3y – 9 =
0, BC : x – 2y –1 = 0. 98. y = 2x – 2, y = 3x – 4. 99. x = y, 2x + 3y = 5, 2x + 13y – 75 = 0.
3
m
100. a) y – 3 = m(x – 2); 2  1  m  5,  1   d : 5 x  y  7  0, d : x  5 y  17  0.
  1 2
3m  5
1
2
b) d1 O d  B (1,  2), d2 O d  C (3, 4). Dreapta ce trece prin B ºi este paralelã cu d2 are ecuaþia
x + 5y + 9 = 0. Dreapta ce trece prin C ºi este paralelã cu d1 are ecuaþia 5x – y +19 = 0.
101. a) a  b; d  d '  (a)  (b)  1  ab  1. b) a  b; (a  b) x  a2  b2  0 
 3
 x  (a  b), y  ab. 102. a) –x – 2 + m(2x – 2y – 1) = 0; –x – 2 = 0; 2x  2y 1  0  A 2, .
 2
1
b) dmtOx  2m1  0  m  ; dm tOy  m  0.
2
2m  1 1 2m  1 1
c) md  2; dm td   2  m   ; dm  d   2  1  m  .
2m 2 2m 3
2m1  1 2m2  1 2m1  1 2m2
d)  , m1  m2 este imposibil. e)   1  m1  m2  4m1m2 .
2m1 2m2 2m1 2m2  1

165
 2
 m2   m 2 m (m1)2  17
103. dm OOx  A , 0; dm OOy  B0, .  13 11m2 50m51 0 m3, .
 m   m1  m2  (m2)2
2
 11

104. Avem AB = 5. Fie C(x, y). Se rezolvã sistemul ( x  1) 2  ( y  1)2  25;

( x  2)2  ( y  5)2  25. 105. Cazul 1. AC tOx, BDtOy (figura 6). Obþinem yC = –3, xD = 1.
Fie E(1, –3) mijlocul diagonalelor. Obþinem C(4, –3), D(1, –7). Cazul 2. ACtOy, BDtOx (figura
7). Obþinem C(–2, 5), D(–5, 1).

 a  a 
106. Alegem Ox = BC, D = O (figura 8). Fie B   , 0  , C  , 0  , A(m, n). Din AB = c,
 2  2 
2 2
 a  a
AC = b avem m   n2  c2;  m   n2  b2. Rezultã
 2  2
2 2
 
2  b2  c2   a2  2 m2  am  a  n2  m2  am  a  n2  a2  4  m2  n2   4 AO2  4AD2.
4 4

108. a) i) AB : x – 2y = 0, AC : 3x + 2y – 8 = 0, BC : 5x – 2y + 8 = 0. Bisectoarele unghiurilor

A, B, C au respectiv ecuaþiile: x  2y  3x  2y 8; x 2y  5x 2y 8; 3x  2y 8 5x  2y 8.

5 13 5 29 13 29
109. b) Fie C(1, 1), D(–2, 1) g d. Fie C , D  simetricele lui C ºi D faþã de A. Avem C (5, 1),
D (8, 2). Simetrica lui AB în raport cu d este dreapta C D  : x – 3y – 2 = 0.
a b
110. a) mAB   ; AB : y    ( x   ). Rezolvând sistemul format din ecuaþiile dreptelor
b a

b2   ab  ac
AB ºi d obþinem coordonatele lui M (mijlocul lui (AB) ): x M  ;
a2  b2

a2  ab  bc   b2  a2    2ab  2ac  a2  b2    2ab  2bc 

yM  2 2
. Rezultã B  , .
a b 
 a2  b2 a2  b 2 


 96 72   6 43 
b) i)  =  = 0, a = 4, b = 3, c = –12 ± B  ,  ; ii) B  ,  . 111
1. Caz general. Fie
 25 25   13 13 

166
M punct interior triunghiului ABC ºi fie N, P proiecþiile lui M pe laturile
AB ºi AC ale triunghiului isoscel ABC (figura 9). Luãm A(0, b), B(a, 0),
C(–a, 0), M(, 0) cu –a < < a. Dreptele AB ºi AC au ecuaþiile bx + ay
– ab = 0, bx – ay + ab = 0. Atunci
b  ab  b  ab 2ab
MN  MP    ct.
2 2
a b a2  b2
b) Modulul diferenþei distanþelor este o constantã.

MODELE DE PROBLEME PENTRU

EXAMENUL DE BACALAUREAT
4 3 2
1. a) f (x) = 3x2 + 2x + 1; b) 0 xf ( x )dx  0 (3x 3  2x 2  x )dx  3x  2x  x 10  23 .
1 1

4 3 2 12
 , n {1, 2}
f (x) x3  1, n  3
c) lim  lim  . d) f (x) > 0, ¼x i Z  f strict crescãtoare pe Z.
x  xn x  x n
0, n  4

e) f(x) U –2, ¼x U 0, f strict crescãtoare pe Z  f(0) U –2  –m U –2  m i (–, 2].
2. a) f (x) = ex + e–x, ¼x i Z; b) f (x) > 0, ¼x i Z  f strict crescãtoare pe Z;
2
c) f (x ) U e  1  e  e 1 , x U a , f strict crescãtoare pe Z, f(1) = e – e–1  a T 1.
e
1
d) f(–x) = e–x – ex = –f(x), ¼x i Z  f imparã pe [1, 1]  1 f ( x)dx  0 .

1  1n
n n n
e(e n  1) 1
k
e) Fie an   (e  e )   e
k k
 e  k
  e . Deoarece
k 1 k 1 k 1 e 1 e 1 1
e
1  1n
e(e n  1) 1 1
lim   , lim  e  , rezultã cã lim an   . 3. a) Avem x3 + 9x2 + 26x + 24 =
n  e 1 n  e
1 1 e 1 n 
e
= (x + 2)(x + 3)(x + 4) ºi atunci f (x) – (x + 2)(x + 3)(x + 4) = 0, ¼x i Z.

b) f (x) = 3x2 + 18x + 26. Din f (x) = 0 rezultã x  9  3 . c) Avem urmãtorul tabel de
3
variaþie: x 9  3 9  3
– +
3 3
f (x) + 0 – 0 +
f (x) –  a  b  +

167
x  9  3 este abscisa punctului de maxim local, iar x  9  3 este abscisa punctului
2 3
4
de minim local. d)
1 x 2 2 1 1
0 f (x)dx   4  3x  13x  24x  0  40 4 . e) Luãm de exemplu

1 (3x  1)  (3x  1)
h(x) = x3 + 9x2 + 27x +24, g(x) = x. 4. a) f ( x )   1 
(3x  1)(3x  1) 2 (3x  1)(3x  1)

 1 1  1 . b) f (x)  3  1 2  1 2  . c)
  5 1  (3x  1) (3x  1) 
5  
3 f (x)dx  6 3  3x  1  3x  1 dx 
2 3x  1 3x  1 2 (3x  1) (3x  1) 

1 n 1 1 1 1 1 1 1
  ln 3x  1
6 3x  1
5
3
6 32 k 1
  
 1 ln 35 . d) xn  2  3k  1  3k  1  2 2  3n  1  4  6n  2 . 
2 n
3n 1 3n 1
  2 ln x  f (x )  1  ln x . b), c) Avem
e) (4 xn )n   1  2
  2
  e 3 . 5. a) f ( x ) 
 3n  1  x x2

urmãtorul tabel de variaþie: x 0 e –

f (x) + + + 0 – – –
f(x)  1 
e

Funcþia f este strict crescãtoare pe (0, e) ºi strict descrescãtoare pe (e, ). Punctul de maxim
1
 
local este e , e . d) Aplicând regula lui lHospital în cazul


avem lim f ( x )  lim 1  0 .
x 0 x  x

( x  1)3  x 3 1
e) lim f (x )   . 6. a) f ( x )  3 3
 3  1 3 . Luãm a = 1, b = –1.
x0 ( x  1) x x ( x  1)
n 
1 1  1 1 1 1  1  0 
b) an    3   1 . c) an1  an  1 
k 1  k (k  1)3  (n  1)3 (n  2)3 (n  1)3 (n  1)3
ºirul este strict crescãtor. Avem 0 < an < 1 ºi deci ºirul este mãrginit. ªirul este deci conver-
2 2 1 1  1  1 2 11 
gent. d) lim an  1 . e) 1 f (x)dx  1  x3  (x  1)3  dx    2x2  2(x  1)2  1  36 .
n     
x f (x) 2
f (x)  5
7. a) f ( x)  2; b) lim  lim x  4  lim x  2   . c) lim 
x 4 x2 x  2 x 2 x  2 x2 x2 x3 x3
f ( x)  f ( x )
 lim  f (3)  3 . d) Funcþia f este continuã pe domeniul de definiþie ºi graficul
x 3 x 3 5
f (x)
nu are asimptote verticale. Avem lim f (x )   , m  lim  1, n  lim( f ( x )  x) 
x  x  x x 

 lim 4  0 . Graficul are asimptota oblicã y = x spre +. e) f (x) > 0, ¼x > 2 
2
x  x 4 x

168
 2 x 2  4 dx  x 2dx 4
f strict crescãtoare pe (2, ). f) I   x  4dx   2
dx 
 2  2
x 4 x 4 x 4

 I1  4 I 2 ; I1   x( x 2  4)dx  x x 2  4  I ; I 2  4 ln( x  x 2  4)  I  1 [ x x 2  4 
2

4ln( x  x 2  4]  aria este 4 ln 2 2  2  5  2 2 . 8. a) f (x) = 2e 2x. b) Deoarece

5 1
f (x) > 0, ¼x i Z rezultã cã f este strict crescãtoare pe Z. Avem f (x)  lim f (x)  1,
x 

f ( x)  lim f (x)  0 . Avem deci a T 1, b T 0. c) lim f ( x )  1  y  1 asimptotã orizontalã

x  x 
spre +. Deoarece f este continuã pe Z, graficul nu admite asimptote verticale. Deoarece
f (x)
lim f ( x )   ºi lim   , graficul nu admite asimptote oblice sau orizontale spre + .
x  x x
2
f (x)  2 f ( x)  f (0)
d) lim  lim  f (0)  2 . e) a2  a  1  a  1  3  0 , ¼a i Z.
 
x 0 x x 0 x 2 4
1 2 1 2
f) g ( x )  [( f x ))  f ( x)  1], h( x)  [( f ( x))  f ( x)  1] . 9. a) g(x) = ex – 1; b) Avem
2 2
urmãtorul tabel de variaþie:
x – 0 –
f (x) – – – 0 + + +
f(x)   1–a  +

Funcþia f este strict descrescãtoare pe (–, 0) ºi strict crescãtoare pe (0, ).

c) f strict crescãtoare pe [0, )  f(x) U f(0) = 1 – a, ¼x U 0. Din 1 – a T 0  a i [1, ).
d) f(x) + 3g(x) = 4ex – x – 3 ® –4 = –3 (fals). Ecuaþia nu are soluþie.
1  1x f (x) f ( x) f ( x ) 
f ( x ) e x
 1 e  1  lim 
e) lim  lim x  lim  1 . lim
x  f ( x) x   f ( x)

f ( x ) 
0
x  f ( x) x  e  x  a x  x a
1 x  x
e e
10. a) f ( x )  f ( x )  9  x2  9  x 2  0  f ( x)  f ( x ) , ¼x i [–3, 3] i [–3, 3] 
x
f funcþie parã. b) f ( x)   . c) Avem urmãtorul tabel de variaþie:
9  x2
x –3 0 3 Punctele (–3, 0), (3, 0) sunt puncte
f (x) | + 0 – | de minim local, iar punctul (0, 3)
f(x)  0  3  0 este punct de maxim local.

2 2
d) Fie I   a2  x2 dx , x i [–a, a], a > 0. Avem I   a  x dx  a2  1 dx 
2 2
a x a  x2
2

x2 dx  a2 arcsin x  J 2 2 2 2

2 a ; J   x( a  x )dx  x a  x  I  I 
a2  x 2

169
 1 x a2  x 2  a2 arcsin x  C . Deoarece f este funcþie parã, aria cerutã este
 
2 a
2 3 3
A  x 22  x2  22 arcsin x  4arcsin1  2 . e) Avem 0n f 2 (t)dt  0n (4  t2 )dt   4t  t  n 
3 3

20  3 0

 12  93 ºi lim n3 12  93  lim(12n2  9)   . 11. a) f ( x )  ( x  9)  ( x  4) 

2 2

n n n  n n  n   ( x 2  4)( x 2  9)

1  1  f ( x)  1  1  
 ; b) f ( x)  2 1  21     
x2  4 x2  9 x2  9 x2  4 x 4 x 9

 2 x(10x 2  65)
 2x  2 1  2 1 2   2

2 2 2 . c) Deoarece f (x) < 0, ¼x U 3  f strict
 ( x  9) (x  4)  (x  4) (x  9)
descrescãtoare pe [3, ). d) Deoarece f este continuã pe Z, rezultã cã graficul lui f nu admite
asimptote verticale. Deoarece lim f ( x)  lim f (x) , rezultã cã y = 0 este asimptotã orizontalã
x  x 

spre + ºi spre –. e) Avem urmãtorul tabel de variaþie:

x – 0 –
5
f (x) + + 0 – – –  
Punctul 0, 36 este punct de maxim local.
   5
f(x)  0
36
n
3 3 25
f) 2 f ( x)dx  f ( x) 2  f (3)  f (2)   . g) Avem an   f ( 5k  1) 
936 k 1
n

k 1
 5k1 5  5k 1 10   101  5n 1 10 ºi deci a  101 . 12. a)
n f ( x )  1  1  x  1 .
x x
f (x)  2 f ( x)  f (1)
b) lim  lim  f (1)  0 . c) Avem urmãtorul tabel de variaþie:
x 1 x 1 x 1 x 1
x 0 1 + Funcþia f este strict descrescãtoare pe
f (x) – – – 0 + + + (0, 1) ºi strict crescãtoare pe (1, ).
f(x)   2  +
2
d) Avem  ln xdx   x ln xdx  x ln x   dx  x ln x  x  C . Atunci 1 f ( x )dx 
2 2
  x  2x  x ln x   7  2ln 2 . e) lim f ( x)  lim 1  1  ln x  1  lim ln x  1 .
 
2 1 2 x  x x  x x x  x

1  x2
13. a) f ( x )  . b), c) Avem urmãtorul tabel de variaþie:
(1  x 2 )2
x – –1 1 +
f(x) – – 0 + + 0 + +
f(x)    1  1  0
2 2

170
 1 1
   
Punctul 1,  2 este punct de minim local, iar punctul 1, 2 este punct de maxim local.
Funcþia f este strict descrescãtoare pe intervalele (–, –1] ºi [1, ) ºi strict crescãtoare pe
2
x dx  1 (1  x )dx  1 ln(x 2  1) 1
intervalul [–1, 1]. d) Avem  1  x2 2  1  x2 2 . e) 1 f ( x )dx  0

deoarece f este funcþie imparã pe [–1, 1]. f) Deoarece f(–x) = –f(x), ¼x i Z rezultã cã
f(n) + f(–n) = 0 pentru orice n i m, n T 100 . Numãrul soluþiilor ecuaþiei este 2 · 100 +1 = 201.

14. a) f (x)  1x  1  e  1  a  1 . b) Avem lim f (x)  0 ºi deci y = 0 este asimptotã

e e x 1 e x 1 x 

  , a  e
1 a
x  x  e e  

orizontalã spre +. Avem lim f ( x)  lim x  x 1  0, a  e . c) f (x )  f (x ) 
  , a  e


e aea 0 n
e 1 n 1 1 1 1
e x 1
e x 1
k 1 e k 1 e e e 
, ¼x i Z, ¼a i Z. d) an   k 1   k  k 1  e  n1 . 
2
1 1e 1 1 2 e 1
e) lim an  . f)
n  e
1 x  x 1 x  x 1 1
 
0 e x 1 dx  0  e  e  dx  (e  e ) 0  e2  e  1  e .
2
15. a) f ( x )  2x 2 2ax2  4 ; b) f (1) U 0 ® a T 1. c) f(x) = 1 ® x2 – 2x + 2 = a 
( x  2)
(x – 1) = a – 1. Dacã a > 1, ecuaþia are douã rãdãcini reale distincte 1  a  1 . Dacã a = 1,
2

ecuaþia are rãdãcina dublã 1. Dacã a < 1 ecuaþia nu are rãdãcini reale. d) Pentru a = 1 avem
2( x 2  x  2)
f ( x)   ºi urmãtorul tabel de variaþie.
( x 2  2)2
– –2 1 + 1
x Avem deci  T f ( x ) T 1 ºi atunci
– – 0 + + 0– –– 2
f(x)
3
 T f ( x) T 1 .
f(x)     1  1  0 4
2
2 2
e) xlim xf ( x )  lim 2x 2  ax  2 . f) 1 22x  1 dx  1 ( x 2  2)dx  1 2 1 2 dx 
x  x  2
 0
x 2 0
x 2 0
x  ( 2)
1
f ( x)  7 f ( x )  f (2)
 ln( x 2  2) 10  2 arctg x  ln 3  2 arctg 2 . 16. a) lim  lim 
2 20 2 2 2 x 2 x2 x2 x2
 f (2) . Deoarece f (x) = 2x + 1 rezultã cã limita este 5. b) f(x – 1) – f(–x) = (x – 1)2 +
2
k 3  1  (k  1)(k  k  1)  k  1  f (k )
+ (x – 1) + 1 – x + x – 1 = 0, ¼x i Z. c) Avem k 3  1 (k  1)(k 2  k  1) k  1 f (k  1) .
2

 n k  1  n f (k )  1 f (n) n2  n  1
Atunci an    k  1   f (k  1)   n  1  f (1)  3(n  1) . d) lim
n 
an   .
 k 2  k  2 

1 n f (t )dt  lim  1  t 3  t 2  t  n   lim 1  n3  nn  n   1

e) nlim 
 n3 0 
 
n   n3  3 2  0  n n3  3 2  3

171
 n 1 n 1

    12  43n  23n 
3
f) 2 an 2
 0 . 17. a) f (a) + f (–a) = a4 – a2 + 1 + a4 – a2 + 1 = 2f(a);
x6  1
f(a) – f(–a) = f(a) – f(a) = 0. b) Deoarece (x2 + 1)(x4 – x2 + 1) = x6 + 1 rezultã cã f ( x )  2 .
x 1
c) f (x) = 4x3 – 2x. d), e) Avem f ( x )  0  x  0,  2 . Avem urmãtorul tabel de variaþie:
 
2

 2 2
x
– 0 +
2 2
f(x) – – 0 + 0 – 0 + +
+  3  1  3
f(x)
+
4 4

2

Punctele  2 , 0 ,   22 , 0 sunt puncte de minim local, iar punctul (0, 1) este punct de
xf ( x) 5 3
maxim local. Avem f ( x) U 3 , ¼x i Z. f) xlim  lim x5  x 3  x  5 ;
 F ( x ) x  x
4 x x
5 3

 5 3
a  1  ln a  2  ln a  2
g) 0 f ( x )dx   x  x  x  0  13 . 18. a) f (a)  f (a  1)  ln
1 1
;
5 3  15 a a 1 a

b) Pentru x > 0 avem f(x) = ln(x + 1) – lnx ºi deci f ( x)   1 . c) e 1 xf ( x)dx 

x(x  1) 1

 1
e 1 1 dx   ln( x  1) e 1
 ln 2 ; d) f (x)  0, x  0  f strict descrescãtoare pe (0, ).
x 1 1 e
1 1
1 1
e) Avem f 1
x
 ln x
1 
 ln( x  1) ºi deci f x  f (x )  ln x . f)  e

1 f x  f ( x))dx 
x
n m n
lim  f (k )  lim    1   lim  1  1   
e
 1 ln xdx  ( x ln x  x ) 1e  1 . g)
n  k 1 n  k 1  k (k  1)  n  k 1 k  1 k
2 2
 lim
n 
 n 1 1  1  1. 19. a) f (x)  (x  1)2x (x3 2)  (x(x2)1) (x(x 2)1)  (x 11)  (x 12) 
2 2 2 2 2 2

 f ( x)  1  1 2 . b) f ( x )   2 3  2 2(3x 2  9x  7)
2  .
( x  2) ( x  1) ( x  1) ( x  2)3
( x  1)3 ( x  2)3

n 
1  1 
c) 0 f ( x)dx  0  1 2  1 2  dx  1  1 10  1 ; d) an   
1 
1

 (x  1) ( x  2)  x  2 x 1 3  k 1  (k  1)

2
(x  2)2 

 1  1 2 ; e) lim an  1 ; f) lim an(n 1)  0 . 20. a) f (x) = 4x 3 – 4 = 4(x 3 – 1) =

2

4 (n  2) n  4 n 

= 4(x – 1)(x + x + 1); b) f(x) U 2x(x – 2) ® x4 – 2x2 + 1 U 0 ® (x2 – 1)2 U 0.

2

172
c), d) Avem urmãtorul tabel de variaþie: x – 1 +
f (x) – – 0 + +
f(x) +  –2  +
Funcþia are un singur punct de extrem local: punctul (1, –2) este punct de minim local.
2
f ( x) 3
dx  1 x 2  4  12 dx   x  4 ln x  1   17  4ln 2 . f) Funcþia f este strict
 
2 2
e) 1
x 2 x x 3 x 1 6
crescãtoare pe [1, ), iar [e, e2 ] _ [1, ). Avem f(x) U f(e) = e4 – 4e2 + 1 > 0. Cum
f(x) U 2x(x – 2), ¼x i Z, rezultã cã x  2 T 2x pentru x i [e, e2] ºi atunci avem:
f ( x)
e x2
2
e 1 2
1 e 1 2

e f (x )dx T e 2x dx  2 ln x e  2 . 21. a) f (x) = 3x2 – 1, ¼x i Z.

b) f ( x )  0  x {1; 0; 1}; f ( x)  0  x   3 , 3 . c) Avem urmãtorul tabel de variaþie:

 
3 3
x
–  3 3 +
3 3
f(x) + + 0 – – 0 + +
–  4 3  4 3 
f(x)
+
9 9
3 4 3
Punctul  3 , 9  este punct de maxim local, iar punctul  33 ,  493  este punct de
1
minim local. d) Funcþia f este funcþie imparã ºi deci 1 f ( x)dx  0 . e) Egalitatea este adevãratã.

1 ( x  2)  ( x  1) 1 1 1 1
22. a) f ( x )  ( x  2)( x  1)  ( x  2)( x  1)  x  1  x  2  f ( x)  x  2  x  1 .

1 1 2x  3
b) f ( x)   ( x  1)2  ( x  2)2   ( x  1)2 ( x  2)2 . c) Deoarece f (x) < 0 pentru x > 0, rezultã
n
1 1 1 1

cã f este strict descrescãtoare pe (0, ). d) an   k  1  k  2  2  n  2 .
k 1

1 2n  1  2

e) lim(2n  1) 2  an  nlim
n

 n  2
. f) lim n
n
n2 1  1 dx  lim ln x  1 n  2 

x 1 x  2 
n

x2 n 
(n  3)(n  2)  2
 lim  ln  ln  lim n2  5n  6   ln1  0 . 23. a) f (x) = 3x2 – 2x – 1.
n   (n  4)(n  1)   n n  5n  4 
f (x) 1
b) 1
2

x 2
dx  1 3  2  12 dx  3x  2ln x  1 12  5  ln4 . c), d) Avem f (x) = 0  x  1, .
2

x x    x 2  3  
Rezultã urmãtorul tabel de variaþie:
x
– –1 1 +
3
f(x) + + 0 – – 0 + +
–  3  49 
f(x)
27
+

173
 1
 
Funcþia este strict crescãtoare pe intervalele (–, –1) ºi 3 ,  , respectiv strict descrescãtoare

1 1 49

pe intervalul  1, 3  . Punctul (–1; 3) este punct de maxim local, iar punctul 3 , 27 este
  
 , n {1; 2}
f (x)
; f) 1 f ( x)  3f (x ) dx 
3
x
punct de minim local. e) lim n  lim n  1, n  3
a
x  x n  x a x
0, n  4

3 a
 1 2 x 3 2x dx 21 1  12 dx  2 x  1 1  0 . 24. a) g(x) = 3x2 – 12x + 11; h(x) = 6x – 12.
   
a a

a x a x x a
b) Avem f(x) = (x – 1)(x – 2)(x – 3). Din f(x) = 0 rezultã x i {1, 2, 3}. Cum 1, 2, 3 h A,
ecuaþia f(x) = 0 nu are soluþii (în A).
1 1 1
 
c) Avem f (x)k (x)  (x  1)(x  2)(x  3) x  1  x  2  x  3  (x  2)(x  3)  (x  1)(x  3) 

k ( x)    1 2  1 2  1 2   0,
 
(x  1)(x  2)  g (x ), x  A . d) Avem
 ( x  1) ( x  2) ( x  3) 
x  A . Rezultã cã funcþia k este strict descrescãtoare pe intervalele (–, 1), (1, 2), (2, 3),
(3, ). e) Se verificã direct sau rezultã din relaþia c) ºi din g(x) = f (x), h(x) = g(x).
1 1
f) 2 h( x )dx  2 (6 x  2)dx  (3x 2  12x) 21  21 . g) Deoarece h(x)f2(x) = 6f2(x) > 0, ¼x i A,
rezultã cã g2(x) = f(x)h(x) – 6f2(x) > f(x)(x), ¼x i A.

174
 BIBLIOGRAFIE

• I.D. Ion, Nicolae R. – „Algebrã”, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti

1981
• Nãchilã P., Becheanu M., Brânzei D. – „Subiecte posibile pentru admitere”,
Editura Paralela 45, Piteºti 1997
• Nãchilã P., Stoica C. – „Probleme pentru admiterea în învãþãmântul superior”,
Editura Scorpion, Bucureºti 1997
• Nicolescu M. – „Analizã Matematicã”, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti 1980
• Roºculeþ M. – „Analiza matematicã”, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti
1984
• Sireþchi Gh. – „Calcul diferenþial ºi integral”, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,
Bucureºti 1985
• Donciu N., Flondor D. – „Algebrã ºi analizã matematicã”, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti 1967
• Chiþescu I., Alexandrescu P. – „Analiza matematicã”, Editura Paralela 45, Piteºti
2000

175
 CUPRINS
Capitolul I. Primitive
I.1. Probleme care conduc la noþiunea de primitivã .......................................................... 3
I.2. Primitivele unei funcþii ................................................................................................ 5
I.3. Operaþii cu funcþii care admit primitive ..................................................................... 11
I.4. Funcþii care admit primitive. Funcþii care nu admit primitive .................................. 16
I.5. Integrarea prin pãrþi ................................................................................................... 20
I.6. Integrarea anumitor tipuri de funcþii ......................................................................... 24
I.7. Schimbarea de variabilã ............................................................................................. 27
I.8. Descompunerea funcþiilor raþionale în funcþii raþionale simple ................................ 33
I.9. Determinarea primitivelor funcþiilor raþionale simple .............................................. 40
I.10. Integrarea funcþiilor raþionale .................................................................................. 44
*I.11. Integrarea funcþiilor trigonometrice ....................................................................... 47
Probe de evaluare ............................................................................................................. 51
Capitolul II. Integrala definitã
II.1. Probleme care conduc la noþiunea de integralã definitã .......................................... 55
II.2. Definirea integralei definite a unei funcþii continue ................................................ 58
II.3. Proprietãþi ale integralei definite .............................................................................. 61
II.4. Integralele definite pentru funcþii raþionale ............................................................. 67
II.5. Integrarea prin pãrþi a integralelor definite .............................................................. 70
II.6. Schimbarea de variabilã pentru integrale definite ................................................... 74
II.7. Probleme de sintezã .................................................................................................. 77
Probe de evaluare ............................................................................................................. 83
Capitolul III. Aplicaþii ale integralei definite
III.1. Aria unei suprafeþe plane ........................................................................................ 86
III.2. Volumul unui corp de rotaþie .................................................................................. 90
III.3. Lungimea graficului unei funcþii derivabile cu derivata continuã ......................... 94
III.4. Aria unei suprafeþe de rotaþie .................................................................................. 97
III.5. Centrul de greutate al unei suprafeþe plane ........................................................... 101
Probe de evaluare ........................................................................................................... 107
Probleme de sintezã ........................................................................................................ 109
Probleme recapitulative – algebrã (pentru bacalaureat) .................................................. 113
Probleme pentru pregãtirea examenului de bacalaureat ................................................. 123
Modele de probleme pentru examenul de bacalaureat ................................................... 129
Soluþii .............................................................................................................................. 137
Bibliografie ..................................................................................................................... 175

176