1

FUNCŢII IMPLICITE

Lector Dr. ADINA JURATONI

Departamentul de Matematica
UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIŞOARA
2 Funcţii implicite

Teoremele de existenţă, unicitate, continuitate şi derivare a funcţiilor im-

plicite definite de ecuaţii sau sisteme de ecuaţii de funcţii implicite vor fi
obţinute drept caz particular din teorema funcţiilor implicite, care ı̂n cazul
cel mai general este prezentată ı̂n cele ce urmează.
Teorema 1 (Teorema funcţiilor implicite, T.F.I.) Se consideră funcţia
F : A ⊂ Rn+p −→ Rp , F ∈ C 1 (A), A-deschisă, cu x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y =
(y1 , y2 , ..., yp ) , F = (f1 , f2 , ..., fp ) . Dacă pentru (x0 , y0 ) ∈ A, sunt satisfăcute
condiţiile:
i) F (x0 , y0 ) = θRp
D (f1 , f2 , ..., fp )
ii) (x0 , y0 ) ̸= 0,
D (y1 , y2 , ..., yp )
atunci:
a) Există o mulţime deschisă U ⊂ Rn şi o mulţime deschisă V ⊂ Rp astfel
ca (x0 , y0 ) ∈ U × V ;
b) Există o unică funcţie G : U −→ V, G ∈ C 1 (U ) , G = (g1 , g2 , ..., gp ) , cu
G (x0 ) = y0 şi F (x, G(x)) = θRp , oricare ar fi x ∈ U ;
c) Derivatele parţiale ale funcţiilor gj (x1 , x2 , ..., xn ) sunt date de egalităţile

D (f1 , f2 , ..., fp )
(x0 , y0 )
∂gj (x0 ) D (y1 , ..., yj−1 , xi , yj+1 , ..., yp )
=− (1)
∂xi D (f1 , f2 , ..., fp )
(x0 , y0 )
D (y1 , y2 , ..., yp )

pentru orice i, j, 1 ≤ i ≤ n, 1 ≤ j ≤ p.
Demonstraţie. Fie funcţia H : A ⊂ Rn × Rp −→ Rn × Rp , definită prin
H(x, y) = (x, F (x, y)) . Conform ipotezei ii) rezultă că

D (f1 , f2 , ..., fp )
det (JH (x0 , y0 )) = (x0 , y0 ) ̸= 0,
D (y1 , y2 , ..., yp )

iar funcţia H ∈ C 1 (A) (fiind compusă de funcţii din C 1 (A)). Atunci există
o vecinătate deschisă U ∗ ⊂ A, U ∗ ∋ (x0 , y0 ) şi o vecinătate deschisă V ∗ a
punctului H (x0 , y0 ) = (x0 , F (x0 , y0 )) = (x0 , θRp ) , V ∗ = H(U ) astfel ı̂ncât
funcţia Φ : U ∗ −→ V ∗ , definită prin Φ (x, y) = H (x, y) = (x, F (x, y)) este un
Lector Dr. Adina Juratoni 3

C 1 − difeomorfism. Mulţimea U ∗ poate fi considerată de forma U ∗ = U × V,

unde U este o mulţime deschisă din Rn , cu x0 ∈ A, iar V este o mulţime deschisă
din Rp , cu y0 ∈ V . Cum aplicaţia Φ : U ×V −→ V ∗ este un C 1 − difeomorfism,
inversa sa Φ−1 : V ∗ −→ U × V este de forma Φ−1 (x, y) = (x, Ψ (x, y)) , unde
Ψ : U ×V −→ Rp este de clasă C 1 (U × V ) . Fie Π : U ×V −→ Rp , Π (x, y) = y.
Se observă că Π (Φ (x, y)) = F (x, y), deci F = Π ◦ Φ. Atunci este evident că
( ) ( )
F (x, Ψ (x, y)) = F Φ−1 (x, y) = Π ◦ Φ ◦ Φ−1 (x, y) = Π (x, y) = y,

ceea ce ı̂nseamnă că F (x, Ψ (x, θRp )) = θRp , oricare ar fi x ∈ U.

Fie acum G : U −→ V, definită prin G(x) = Ψ (x, θRp ) . Unicitatea lui G
rezultă din unicitatea lui Ψ. Pe de altă parte, Φ (x0 , Ψ (x0 , θRp )) = (x0 , θRp ) , iar
Φ (x0 , y0 ) = (x0 , θRp ) deci Ψ (x0 , θRp ) = y0 , adică G (x0 ) = y0 . Să notăm acum
G = (g1 , g2 , ..., gp ) şi să observăm că F (x, G(x)) = θRp , pentru orice x ∈ U,
adică fj (x1 , x2 , ..., xp, , g1 (x1 , x2 , ..., xp ) , ..., gp (x1 , x2 , ..., xp )) = 0, pentru orice
j, 1 ≤ j ≤ p. Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, din precedentele
egalităţi rezultă

∂fj ∑p
∂fj ∂gk
(x, G(x)) + (x, G(x)) (x) = 0, (2)
∂xi k=1
∂yk ∂xi

pentru orice i, 1 ≤ i ≤ n şi orice j, 1 ≤ j ≤ p. Pentru x = x0 , relaţiile (2) se

pot scrie sub forma

∂fj ∑p
∂fj ∂gk
(x0 , y0 ) = − (x0 , y0 ) (x0 ) , 1 ≤ j ≤ p (3)
∂xi k=1
∂yk ∂xi

care reprezintă un sistem liniar neomogen de p ecuaţii cu p necunoscute. De-

D (f1 , f2 , ..., fp )
terminantul sistemului este (x0 , y0 ) care prin ipoteza ii) fiind
D (y1 , y2 , ..., yp )
nenul, rezultă că are soluţie unică, ce poate fi obţinută cu regula lui Cramer,
fapt care ı̂ncheie demonstraţia.
4 Funcţii implicite

Observaţia 1.

• Dacă folosim scrierea funcţiilor vectoriale cu ajutorul componentelor lor

scalare, atunci Teor.1 indică ı̂n ce condiţii sistemul de ecuaţii

fi (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., yp ) = 0, 1 ≤ i ≤ p

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului (x0 , y0 ) pe y1 , y2 , ..., yp ca funcţii

de x1 , x2 , ..., xn .

• Teorema funcţiilor implicite, arată ı̂n ce condiţii există o unică funcţie

G : U −→ V, cu proprietatea că punctele graficului lui G sunt soluţii ale
ecuaţiei vectoriale F (x, y) = θRp .

• Dacă funcţia F din Teor.1 este de clasă C k (A) , atunci şi funcţia G :
U −→ V, definită implicit de ecuaţia F (x, y) = θRp aparţine lui C k (U ) .

• Teorema 1 este o teoremă de existenţă a funcţiei implicite; ea nu poate

da o metodă de construire a soluţiei.

Cazuri particulare ale T.F.I.

I. Cazul n = p = 1
Fie F : A ⊂ R × R −→ R, F ∈ C 1 (A) , A deschisă cu (x0 , y0 ) ∈ A. Dacă:
∂F
i) F (x0 , y0 ) = 0; ii) (x0 , y0 ) ̸= 0,
∂y
atunci există o vecinătate deschisă U ⊂ R, U ∋ x0 şi o vecinătate deschisă
V ⊂ R, V ∋ y0 şi există o unică funcţie g : U −→ V, g ∈ C 1 (U ) astfel ı̂ncât să
avem verificate condiţiile:
a) g (x0 ) = y0 ; (b) F / ) = 0, ∀x ∈ U ;
(x, g(x))
dg ∂F ∂F
c) (x0 ) = − (x0 , y0 ).
dx ∂x ∂y ( / )
′ ∂F ∂F
Expresia derivatei , y (x) = − ı̂ntr-un punct curent al curbei
∂x ∂y
Lector Dr. Adina Juratoni 5

F (x, y) = 0, se poate obţine derivând ı̂n raport cu x identitatea F (x, y(x)) = 0

şi obţinem relaţia
∂F ∂F ′
+ y (x) = 0 (4)
∂x ∂y
( )
′ ∂F ∂F
de unde rezultă y (x) = − / . Derivând ı̂ncă o dată ı̂n raport cu x
∂x ∂y
relaţia (4) se obţine ecuaţia
( )
∂2F ∂ 2F ′ ∂ 2F ′ ∂ 2F ∂F ′′
+ y + y′ y + + y =0 (5)
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂x∂y ∂y

∂F ∂F
din care se determină y ′′ (x) . Dacă ı̂ntr-un punct = 0 şi = 0 atunci
∂x ∂y
acel punct se numeşte punct singular al curbei F (x, y) = 0.
Extremele funcţiei implicite y = y(x) definită de ecuaţia F (x, y) = 0
se determină punând condiţia necesară y ′ = 0, adică se rezolvă sistemul

∂F ∂F
F (x, y) = 0, (x, y) = 0, (x, y) ̸= 0. (6)
∂x ∂y

Semnul lui y ′′ (x) ′

/ obţinut din (5) ı̂n ipoteza y = 0, adică semnul expresiei
2
∂ F ∂F
y ′′ (x) = − 2 ı̂n punctele critice vor da natura punctului de extrem
∂x ∂y
(minim sau maxim).

Exemplul 1. Să se arate că ecuaţia F (x, y) = x3 + y 3 − 2xy = 0 defineşte

o funcţie y = y(x) ı̂n vecinătatea punctului M0 (1, 1) şi apoi să se determine
y ′ (1) . Determinaţi apoi, punctele de extrem ale funcţiei y definită de ecuaţia
F (x, y) = 0.
Soluţie. Din cazul particular I, ecuaţia F (x, y) = 0 defineşte unic o funcţie

∂F 
y = y(x), dacă F (1, 1) = 0 şi (1, 1) = (3y − 2x) 
2
= 1 ̸= 0. Condiţiile
∂y  (1,1)
fiind ı̂ndeplinite rezultă că există y = y(x) soluţie a ecuaţiei( F (x,
/ y(x))
) = 0.
∂F ∂F
Derivata ı̂n punctul M0 (1, 1) este dată de relaţia y ′ (x) = − , care
∂x ∂y
6 Funcţii implicite
( / ) 
∂F ∂F 
ı̂n M0 (1, 1) este y ′ (1) = −  = −1. Punctele staţionare sunt
∂x ∂y  (1,1)
soluţiile sistemului (6) adică:

x3 + y 3 − 2xy = 0, 3x2 − 2y = 0, 3y 2 − 2x ̸= 0.
√ √
232 234
Unica soluţie a acestui sistem este x0 = , y0 = . Valoarea derivatei a
( 3√ √ )3
6x 232 234
doua y ′′ (x) = − 2 ı̂n punctul M1 , este y ′′ (M1 ) = −3 < 0,
3y − 2x 3 3
deci M1 este punct de maxim. Geometric, curba dată (foliul lui Descartes)
este ilustrată ı̂n figura 1.
y
M0
y0

x0 x
O

Figura 1

II. Cazul n = 2, p = 1.
Fie F : A ⊂ R2 ×R −→ R, F ∈ C 1 (A) , A deschisă cu (x0 , y0 , z0 ) ∈ A.
Dacă:
∂F
i) F (x0 , y0 , z0 ) = 0; ii) (x0 , y0 , z0 ) ̸= 0,
∂z
atunci există o vecinătate deschisă U a punctului M0 (x0 , y0 ) şi o vecinătate
deschisă V ∋ z0 şi există o unică funcţie g : U −→ V, g ∈ C 1 (U ) astfel ı̂ncât
să avem:
a) g (x0 , y0 ) = z0( ; b) /F (x, y,)g(x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ U ; ( / )
∂g ∂F ∂F ∂g ∂F ∂F
c) (M0 ) = − (x0 , y0 , z0 ); (M0 ) = − (x0 , y0 , z0 ).
∂x ∂x ∂z ∂y ∂y ∂z
Lector Dr. Adina Juratoni 7

• Graficul funcţiei g = g(x, y) definită implicit de ecuaţia F (x, y, z) = 0

reprezintă o suprafaţă ı̂n spaţiu.

∂g ∂g
• Derivatele parţiale şi ı̂ntr-un punct curent al suprafeţei se pot
∂x ∂y
obţine derivând ı̂n raport cu x şi apoi ı̂n raport cu y ecuaţia F (x, y, g(x, y)) =
0. Într-adevăr, prin derivare ı̂n raport cu x şi apoi ı̂n raport cu y se obţin
egalităţile:
/
∂F ∂F ∂g ∂g ∂F ∂F
+ = 0, de unde rezultă =− ;
∂x ∂g ∂x ∂x ∂x ∂z
/
∂F ∂F ∂g ∂g ∂F ∂F
+ = 0, de unde rezultă =− , g(x, y) = z(x, y).
∂y ∂g ∂y ∂y ∂y ∂z

∂F ∂F ∂F
• Derivatele parţiale , , ı̂n punctul (x0 , y0 , z0 ) reprezintă parametrii
∂x ∂y ∂z
directori ai normalei ı̂n punctul (x0 , y0 , z0 ) la suprafaţa definită de ecuaţia
F (x, y, z) = 0. Acest fapt rezultă scriind ecuaţia planului tangent la
suprafaţa z = z(x, y) ı̂n punctul (x0 , y0 , z0 ) , adică

∂z ∂z
(x − x0 ) (x0 , y0 ) + (y − y0 ) (x0 , y0 ) = z − z0 .
∂x ∂y

∂z ∂z
Ţinând seama de expresiile derivatelor şi rezultă planul de ecuaţie
∂x ∂y

∂F ∂F ∂F
(x − x0 ) (x0 , y0 , z0 )+(y − y0 ) (x0 , y0 , z0 )+(z − z0 ) (x0 , y0 , z0 ) = 0
∂x ∂y ∂z

care demonstrează afirmaţia.

Extremele locale ale funcţiei implicite z = z(x, y) definită implicit de

ecuaţia F (x, y, z) = 0 se determină din sistemul:

∂F ∂F ∂F
F (x, y, z) = 0, = 0, = 0, ̸= 0. (7)
∂x ∂y ∂z
8 Funcţii implicite

Natura punctelor staţionare obţinute din acest sistem este dată de semnul
expresiei
( ( 2 )2 )
∂ 2z ∂ 2z ∂ z
∆= 2 2
− (M0 ) ,
∂x ∂y ∂x∂y

M0 (x0 , y0 ) .

∂ 2z
• Dacă (M0 ) > 0 şi ∆ > 0, atunci M0 este minim pentru funcţia
∂x2
z = z(x, y).

∂2z
• Dacă (M0 ) < 0 şi ∆ > 0, atunci M0 este maxim pentru funcţia
∂x2
z = z(x, y).

Geometric, a determina punctele de extrem ale funcţiei z = z(x, y) definită

implicit de ecuaţia F (x, y, z) = 0, ı̂nseamnă a găsi punctele de pe suprafaţa
F (x, y, z) = 0 care au cotă maximă sau minimă.

Exemplul 2. Să se verifice că ecuaţia F (x, y, z) = 0, unde

F (x, y, z) = x2 + y 2 − z 2 − xy + x − y + 1,

defineşte
( implicit)o singură funcţie z = z(x, y) ı̂n vecinătatea punctului
√
1 1 6
M0 − , , . Să se determine apoi, extremele locale ale funcţiei
3 3 3
z = z(x, y) definită implicit de ecuaţia F (x, y, z) = 0.
Soluţie. Verificăm ipotezele ( din teorema funcţiilor implicite (ı̂n cazul
 partic-
√ ) 
1 1 6 ∂F 
ular n = 2, p = 1. Avem F − , , = 0, iar (M0 ) = −2z  ̸= 0.
3 3 3 ∂z  M0
( )
1 1
Rezultă că există o vecinătate deschisă U a punctului − , şi o vecinătate
√ 3 3
6
deschisă a lui V a lui şi o unică funcţie z : U → V , z ∈ C 1 (R2 ) astfel ı̂nât
3
Lector Dr. Adina Juratoni 9
( ) √
1 1 6
z − , = , F (x, y, z(x, y)) = 0, oricare ar fi (x, y) ∈ U şi
3 3 3
√ ) (
1 1 6∂F
( ) − , , 
∂z 1 1 3 3 3∂x 2x − y + 1 
− , =− ( √ )=  = 0;
∂x 3 3 ∂F 1 1 6 2z  M0
− , ,
∂z 3 3 3

√ ) (
1 1 6
∂F
( ) − , , 
∂z 1 1 ∂y
3 3 3 2y − x − 1 
− , =− ( √ )=  = 0.
∂y 3 3 ∂F 1 1 6 2z  M0
− , ,
∂z 3 3 3

∂F ∂F ∂F
Din sistemul F (x, y, z) = 0, = 0, = 0, ̸= 0, se obţin punctele
( ∂x ( ∂y ∂z
√ ) √ )
1 1 6 1 1 6
staţionare M0 − , , şi M1 − , , − . Prin calcul se obţin uşor
3 3 3 3 3 3
√
∂ 2z ∂ 2z 6 ∂2z 3
2
(M 0 ) = 2
(M 0 ) = şi (M0 ) = − √ . Asociind hessiana lui
∂x ∂y 2 ∂x∂y 2 6
z = z(x, y) ı̂n punctul M0 se deduce că M0 este punct de minim. Analog, se
deduce că M1 este punct de maxim.
III. Cazul n = 1, p = 2.
Fie F : A ⊂ R × R2 −→ R2 , F = (f1 (x, y, z) , f2 (x, y, z)) , F ∈ C 1 (A) , A
deschisă şi M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ A. Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) F (x0 , y0 , z0 ) = 0 ⇐⇒ f1 (x, y, z) = 0 şi f2 (x, y, z) = 0;
D (f1 , f2 )
ii) (x0 , y0 , z0 ) ̸= 0,
D(y, z)
atunci există o vecinătate deschisă U ∋ x0 şi o vecinătate deschisă V ∋ (y0 , z0 )
şi există o unică funcţie G : U −→ V, G = (g1 , g2 ), G ∈ C 1 (U ) având pro-
prietăţile: {
f1 (x, g1 (x), g2 (x)) = 0
a) g1 (x0 ) = y0 , g2 (x0 ) = z0 ; b) , ∀x ∈ U ;
f2 (x, g1 (x), g2 (x)) = 0
10 Funcţii implicite
( / )
∂g1 D (f1 , f2 ) D (f1 , f2 )
c) (x0 ) = − (M0 );
∂x (D(x, z) /D(y, z) )
∂g2 D (f1 , f2 ) D (f1 , f2 )
(x0 ) = − (M0 ).
∂x D(y, x) D(y, z)

• În acest caz teorema funcţiilor implicite arată care sunt condiţiile pentru
ca sistemul de ecuaţii f1 (x, y, z) = 0, f2 (x, y, z) = 0 (care defineşte o
curbă dată ca intersecţia a două suprafeţe) să definească ı̂ntr-o vecinătate
a punctului M0 (x0 , y0 , z0 ) pe y şi z ca funcţii de x, adică y = g1 (x),
z = g2 (x), x ∈ U.

• Derivatele de diferite ordine ale funcţiilor y = g1 (x), z = g2 (x) definite

de sistemul f1 (x, y, z) = 0, f2 (x, y, z) = 0 se pot obţine şi direct re-
zolvând sistemul algebric obţinut prin derivare ı̂n raport cu x ecuaţiile
f1 (x, y, z) = 0, f2 (x, y, z) = 0, ţinând cont că y = y(x) şi z = z(x).

Exemplul 3. Demonstraţi că ecuaţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (x3 + y 3 − z 3 + xyz + 2, xy − yz + xz + x2 + y 2 ) = θR2 , defineşte
ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (−1, 0, 1) pe y şi z ca funcţii de x şi apoi să
se calculeze y ′ (−1) , z ′ (−1) , y ′′ (−1) , z ′′ (−1) .
D (f1 , f2 )
Soluţie. Rezultă uşor că F (−1, 0, 1) = (0, 0) , (−1, 0, 1) ̸= 0.
D(y, z)
Într-adevăr,
 
 3y 2 + xz −3z 2 + xy 
D (f1 , f2 )  
(−1, 0, 1) =   (−1, 0, 1)
D(y, z)  x − z + 2y −y + x 
 
−1 −3
 
=   = −5 ̸= 0
−2 −1
{
x3 + y 3 − z 3 + xyz + 2 = 0
Rezultă că sistemul , defineşte ı̂n vecinătatea
xy − yz + xz + x2 + y 2 = 0
punctului M0 funcţiile y = y(x) şi z = z(x). Derivatele lor se obţin din sistemul
Lector Dr. Adina Juratoni 11

obţinut prin derivarea ı̂n raport cu x sistemul precedent, adică din sistemul:
{
3x2 + 3y 2 y ′ − 3z 2 z ′ + yz + xy ′ z + xyz ′ = 0
(*)
y + xy ′ − y ′ z − yz ′ + z + xz ′ + 2x + 2yy ′ = 0
{
y ′ (−1) + 3z ′ (−1) = 3
care ı̂n punctul M0 (−1, 0, 1) ia forma , cu soluţia
−2y ′ (−1) + z ′ (−1) = 1
z ′ (−1) = 1, y ′ (−1) = 0. Derivând ı̂ncă o dată ı̂n raport cu x sistemul (∗) şi
ţinând seama de derivatele de ordinul ı̂ntâi ı̂n M0 , se obţin derivatele de ordinul
doi y ′′ (−1) , z ′′ (−1) .
IV. Cazul n = 2, p = 3.
În acest caz teorema 6.2 conduce la sistemul de funcţii implicite,


 F1 (x, y, f1 (x, y) , f2 (x, y) , f3 (x, y)) = 0
F2 (x, y, f1 (x, y) , f2 (x, y) , f3 (x, y)) = 0 ,

 F (x, y, f (x, y) , f (x, y) , f (x, y)) = 0
3 1 2 3

care pe baza regulilor de derivare ale funcţiilor compuse, prin derivare ı̂n ra-
port cu x (şi apoi ı̂n raport cu y) conduce la un sistem de trei ecuaţii cu trei
∂f1 ∂f2 ∂f3 ∂f1 ∂f2 ∂f3
necunoscute , , (respectiv , , ) care rezolvate (de exem-
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y
plu cu regula lui Cramer) vor da derivatele parţiale căutate.
Exemplul 4. Să se determine ı̂ntr-un punct curent derivatele parţiale de
ordinul ı̂ntâi ale funcţiilor u = u(x, y), v = v(x, y) definite implicit de sistemul
de funcţii implicite,
{
2x + y + u2 + v 2 + 1 = 0
.
x + xy + u2 − v 2 − 1 = 0

Soluţie. Derivând ı̂n raport cu x, ţinând cont că u = u(x, y), v = v(x, y)
rezultă sistemul
{ {
′ ′
2 + 2uux + 2vvx = 0 uu′x + vvx′ = −1
⇐⇒ ,
1 + y + 2uu′x − 2vvx′ = 0 uu′x − vvx′ = − 12 (y + 1)
12 Funcţii implicite

care rezolvat (de exemplu cu regula lui Cramer) conduce la soluţia

∂u 1 + y − 2v ∂v y−1
= , = , u ̸= 0, v ̸= 0.
∂x 4uv ∂x 4v
∂u ∂v
În aceeaşi manieră se obţin şi derivatele parţiale , .
∂y ∂y

Exerciţii şi probleme rezolvate

1. Să se verifice că ecuaţia F (x, y) = 0, unde F (x, y) = x ln y −y ln x+x+y −2
defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (1, 1) o funcţie implicită y = y(x) şi
apoi să se calculeze y ′ (1) şi y ′′ (1) .
Soluţie. Se vede uşor că F ∈ C ∞ (D) , D = (0, ∞)×(0, ∞) . Apoi, deoarece
∂F x ∂F
F (1, 1) = 0 şi = − ln x + 1, deci (1, 1) = 2 ̸= 0. Atunci există o
∂y y ∂y
vecinătate U ∈ V(1) , o vecinătate V ∈ V(1) şi o unică funcţie
g : U −→ V, g ∈ C ∞ (U ) , astfel ca g(1) = 1, iar F (x, g(x)) =(0, oricare)ar fi
∂F ∂F
x ∈ U. Conform teoremei funcţiilor implicite, avem y ′ (x) = − / , de
( ) ∂x ∂y
∂F ∂F
unde y ′ (1) = − / (1, 1) = 0. Derivând ı̂ncă o dată expresia y ′ (x) =
( ) ∂x ∂y
∂F ∂F
− / , se obţine
∂x ∂y
( 2 ) ( )
∂ F ∂ 2 F ′ ∂F ∂F ∂ 2 F ′ ∂2F
+ y − y +
′′ ∂x2 ∂x∂y ∂y ∂x ∂y 2 ∂y∂x
y (x) = − ( )2 ,
∂F
∂y
de unde rezultă că y ′′ (1) = −1/2.
2. Să se demonstreze că ecuaţia F (x, y, z) = 0, unde F 9(x,(y, z) =)x cos z +
π
z sin y −xy defineşte implicit ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 1, 0, o unică
2
funcţie z = z(x, y). Să se determine apoi, polinomul Taylor de gradul doi al
funcţiei z = z(x, y) ı̂n punctul M′0 (1, 0) .
Lector Dr. Adina Juratoni 13
( π)
Soluţie. Se observă că F ∈ C ∞ (R3 ) şi F 1, 0, = 0. Deoarece avem
( ) 2
∂F ∂F π
= sin y −x sin z, iar 1, 0, = −1 ̸= 0, există o vecinătate U ∈ V(1,0) ,
∂z ∂z 2
o vecinătate V ∈ V( π ) şi o unică funcţie z : U −→ V, z ∈ C ∞ (U ) , cu
2
π ∂F
z(1, 0) = şi F (x, y, z(x, y)) = 0, pentru orice (x, y) ∈ U. Deoarece este
2 ( ) ∂z
∂F π
funcţie continuă pe R3 , iar 1, 0, ̸= 0, rezultă că există o vecinătate
∂z 2
∂F
W ∋ M0 , iar (x, y, z) ̸= 0 pe W. Pentru orice (x, y, z) ∈ W, derivatele
∂z
parţiale de ordinul ı̂ntâi sunt:
( )
∂z ∂F ∂F cos z − y
= − / = ;
∂x ∂x ∂z x sin z − sin y
( )
∂z ∂F ∂F z cos y − x
= − / = ,
∂y ∂y ∂z x sin z − sin y
∂z ∂z
care ı̂n punctul M′0 (1, 0) = ΠxOy (M0 ) , au valorile (M0 ) = 0, (M0 ) =
∂x ∂y
π
= − 1. Derivatele parţiale de ordinul doi se obţin din cele de ordinul ı̂ntâi,
2
ţinând cont de faptul că z depinde de x şi y. Avem:
∂ 2z −zx′ sin z (x sin z − sin y) − (cos z − y) (sin z + xzx′ cos z)
=
∂x2 (x sin z − sin y)2
( ′ ) ( )
∂ 2z −zy sin z − 1 (x sin z − sin y) − (cos z − y) xzy′ cos z − cos y
=
∂x∂y (x sin z − sin y)2
( ′ ) ( )
∂2z zy cos y − z sin y (x sin z − sin y) − (z cos y − x) xzy′ cos z − cos y
= .
∂y 2 (x sin z − sin y)2
∂ 2z ′ ∂ 2z ′ π ∂ 2z
Rezultă astfel că (M 0 ) = 0, (M 0 ) = − , (M′0 ) = π − 2, ceea ce
∂x2 ∂x∂y 2 ∂y 2
ı̂nseamnă că polinomul Taylor ı̂n M′0 asociat funcţiei z este
π (π ) π (π )
T2 (x, y) = + − 1 y − (x − 1) y + − 1 y2.
2 2 2 2
3. Fie funcţia F definită prin
( )
F (x, y, z, u(x, y, z), v(x, y, z)) = x + yz − uv − u2 , x − y + u3 − v 3 = θR2
14 Funcţii implicite

F = (F1 , F2 ) , F ∈ C ∞ (R5 ) . Să se verifice teorema funcţiilor implicite pentru

funcţiile u şi v definite implicit de sistemul F1 = 0, F2 = 0 ı̂n vecinătatea
punctului M0 (1, 1, 1, 1, 1) şi apoi să se calculeze derivatele parţiale de ordinul
ı̂ntâi ale funcţiilor u(x, y, z) şi v(x, y, z) definite de sistemul F = (F1 , F2 ) =
= (0, 0) .
Soluţie. Ipotezele teoremei funcţiilor implicite sunt ı̂ndeplinite.
D (F1 , F2 )
Într-adevăr, F1 (M0 ) = 0, F2 (M0 ) = 0, iar (M0 ) = 12 ̸= 0.
D (u, v)
Rezultă că ı̂n vecinătatea punctului M′0 = (1, 1, 1) ∈ R3 , există două funcţii f1 ,
f2 ∈ C ∞ (R3 ) , cu proprietăţile f1 (M′0 ) = 1, f2 (M′0 ) = 1, x + yz − f1 f2 − f12 = 0
∂f1 ∂f1 ∂f1 ∂f2 ∂f2 ∂f2
şi x − y + f13 − f23 = 0. Derivatele lor parţiale , , , , , ı̂n
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
punctul M′0 = (1, 1, 1) se obţin din sistemele algebrice obţinute prin derivare ı̂n
raport cu x, y, z a ecuaţiilor F1 (x, y, z, u, v) = 0 şi F2 (x, y, z, u, v) = 0. Aşadar,
derivând ı̂n raport cu x se obţine sistemul:
{ {
′ ′ ′
1 − ux v − uvx − 2uux = 0 (v + 2u) u′x + uvx′ = 1
⇐⇒ ,
1 + 3u2 u′x − 3v 2 vx′ = 0 3u2 u′x − 3v 2 vx′ = −1
{
3u′x + vx′ = 1 ∂u
care ı̂n punctul M0 devine: ′ ′
, cu soluţia u′x (M′0 ) = (M′0 )
3ux − 3vx = −1 ∂x
1 1
= , vx′ (M′0 ) = . În acelaşi mod se obţin şi celelalte derivate parţiale:
6 2
∂u ′ 1 ∂v ∂u 1 ∂v 1
(M0 ) = , (M′0 ) = 0, (M′0 ) = , (M′0 ) = .
∂y 3 ∂y ∂z 4 ∂z 4
4. Demonstraţi că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (3x3 − 2y 2 + 3z + xyz 2 ; 2xz − yz + x2 + 1) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (1, 0, −1) pe y şi z ca funcţii de x şi

apoi să se calculeze y ′ (1), z ′ (1) prin două moduri.
Soluţie. Fie f1 (x, y, z) = 3x3 −2y 2 +3z+xyz 2 şi f2 (x, y, z) = 2xz−yz+x2 +1
componentele funcţiei vectoriale F . Verificăm ipotezele din teorema funcţiilor
implicite, adică
Lector Dr. Adina Juratoni 15

1) F (1, 0, −1) = 0 ⇔ f1 (1, 0, −1) = 0 şi f2 (1, 0, −1) = 0;

2)  
 ∂f1 ∂f1 
 
D(f1 , f2 )  ∂y ∂z 
(1, 0, −1) =  ∂f ∂f2  =
D(y, z)  2
 
∂y ∂z (1,0,−1)
   
 −4y + xz 2 3 + 2xyz   1 3 
   
=  =  = −1 ̸= 0.
 −z 2x − y   1 2 
(1,0,−1)

Atunci conform teoremei funcţiilor implicite există o vecinătate deschisă U ∋ 1

şi o vecinătate deschisă V ∋ (0, −1) şi există o unică funcţie G : U → V ,
G = (g1 , g2 ), G ∈ C 1 (U ) având proprietăţile:
{
f1 (x, g1 (x), g2 (x)) = 0
a) g1 (1) = 0, g2 (1) = −1; b) , ∀x ∈ U ;
f2 (x, g1 (x), g2 (x)) = 0
D(f1 ,f2 ) D(f1 ,f2 )
∂g1 D(x,z) 18 ∂g2 D(y,x)
c) (1) = − D(f1 ,f2 ) |(1,0,−1) = − = 18; (1) = − D(f1 ,f2 ) |(1,0,−1) =
∂x −1 ∂x
D(y,z) D(y,z)
−9
− = −9.
−1
Cel de-al doilea mod de a determina y ′ (1), z ′ (1) este să derivăm sistemul
{
3x3 − 2y 2 + 3z + xyz 2 = 0
2xz − yz + x2 + 1 = 0

ı̂n raport cu x. Astfel, rezultă sistemul

{
9x2 − 4yy ′ + 3z ′ + yz 2 + xy ′ z 2 + 2xyzz ′ = 0
2z + 2xz ′ − y ′ z − yz ′ + 2x = 0

care ı̂n punctul (1,0,-1) ia forma

{
y ′ (1) + 3z ′ (1) = 9
,
y ′ (1) + 2z ′ (1) = 0

cu soluţia y ′ (1) = 18, z ′ (1) = −9.

16 Funcţii implicite

5. Să se arate că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (x2 − 3y 2 + z 2 − z + 2; xy + xz − yz − 2x + 1) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (1, 1, 0) pe x şi y ca funcţii de z şi

apoi să se calculeze x′ (0), y ′ (0).
Soluţie. Fie f1 (x, y, z) = x2 − 3y 2 + z 2 − z + 2 şi f2 (x, y, z) = xy + xz − yz −
2x + 1 componentele funcţiei vectoriale F . Verificăm ipotezele din teorema
funcţiilor implicite, adică
1) F (1, 1, 0) = 0 ⇔ f1 (1, 1, 0) = 0 şi f2 (1, 1, 0) = 0;
2)  
 ∂f1 ∂f1 
 
D(f1 , f2 )  ∂x ∂y 
(1, 1, 0) =  ∂f ∂f  =
D(x, y)  2 2 
 
∂x ∂y (1,1,0)
   
 −6y   2 −6 
 2x   
=  =  = −4 ̸= 0.
 y+z−2 x−z   −1 1 
(1,1,0)

Conform teoremei funcţiilor implicite există o vecinătate deschisă U ∋ 0 şi o

vecinătate deschisă V ∋ (1, 1) şi există o unică funcţie G : U → V , G = (g1 , g2 ),
G ∈ C 1 (U ) având proprietăţile:{
f1 (g1 (z), g2 (z), z) = 0
a) g1 (0) = 1, g2 (0) = 1; b) , ∀z ∈ U ;
f2 (g1 (z), g2 (z), z) = 0
D(f1 ,f2 ) D(f1 ,f2 )
∂g1 D(z,y) 1 ∂g2 D(x,z) 1
c) (0) = − D(f1 ,f2 ) |(1,1,0) = − ; (0) = − D(f1 ,f2 ) |(1,1,0) = − .
∂z 4 ∂z 4
D(x,y) D(y,z)
Un alt mod pentru a determina x′ (0), y ′ (0) este să derivăm sistemul
{
x2 − 3y 2 + z 2 − z + 2 = 0
xy + xz − yz − 2x + 1 = 0

ı̂n raport cu z ţinând cont de faptul că x şi y sunt funcţii de z. Astfel, rezultă
sistemul {
2xx′ − 6yy ′ + 2z − 1 = 0
xy ′ + x′ y + x′ z + x − y ′ z − y − 2x′ = 0
Lector Dr. Adina Juratoni 17

care ı̂n punctul (1,1,0) are forma

{
2x′ (0) − 6y ′ (0) = 1
,
−x′ (0) + y ′ (0) = 0

−1
cu soluţia x′ (0) = y ′ (0) = .
4
6. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei y definită implicit de
ecuaţia F (x, y) = x2 − xy + 2y − x − 1.
Soluţie. Punctele staţionare se obţin rezolvând sistemul:


 F (x, y) = 0 



 ∂F 
 x − xy + 2y − x − 1 = 0
2

(x, y) = 0 ⇔ 2x − y − 1 = 0 .
 ∂x 

  −x + 2 ̸= 0

 ∂F
 (x, y) ̸= 0
∂y

Se obţin punctele critice M1 (3, 5), M2 (1, 1). Semnul lui y ′′ (x), ı̂n ipoteza y ′ = 0,
adică semnul expresiei
∂2F
2
y ′′ (x) = − ∂x
∂F
∂y
ı̂n punctele critice vor da natura punctului de extrem. Astfel avem

∂ 2F ∂F
2
= 2, = −x + 2,
∂x ∂y
2
deci y ′′ (x1 ) = − = 2 > 0 şi prin urmare punctul x1 = 3 este punct de
−1
minim pentru funcţia y definită implicit de ecuaţia F (x, y) = 0. De asemenea
2
avem y ′′ (x2 ) = − = −2 < 0 de unde rezultă că x2 = 1 este punct de maxim
1
a funcţiei y definită implicit de ecuaţia F (x, y) = 0.
7. Să se determine extremele locale ale funcţiei z = z(x, y) definită implicit
de ecuaţia F (x, y, z) = ez + x2 − 2x + y 2 + z = 0.
18 Funcţii implicite

Soluţie. Evident că f ∈ C ∞ (R3 ) ; punctele staţionare ale funcţiei

z = z(x, y) definită implicit de ecuaţia F (x, y, z) = 0, se obţin din sistemul


 2x − 2 = 0
∂F ∂F
= 0, = 0, F (x, y, z) = 0 ⇐⇒ 2y = 0 ,
∂x ∂y 
 ez + x2 − 2x + y 2 + z = 0

care are soluţia unică x = 1, y = 0, z = 0, deci M0 (1, 0) este punct staţionar.

∂F
Deoarece F (1, 0, 0) = 0, (1, 0, 0) = 2 ̸= 0, conform Teoremei funcţiilor
∂z
implicite există o vecinătate U ∈ V(1,0) , o vecinătate V ∈ V(0) şi o unică
funcţie
z : U −→ V, z ∈ C ∞ (U ) astfel ca z(1, 0) = 0, iar F (x, y, z(x, y)) = 0 pentru
orice (x, y) ∈ U. Derivând ı̂n raport cu x ecuaţia dată se obţine ecuaţia
∂z ∂z ∂z 2 − 2x
ez + 2x − 2 + = 0, de unde rezultă că = z . Analog, derivând ı̂n
∂x ∂x ∂x e +1
∂z ∂z ∂z −2y
raport cu y aceeaşi ecuaţie se obţine ez +2y + = 0, de unde = z .
∂y ∂y ∂y e +1
Derivând aceste relaţii ı̂ncă o dată ı̂n raport cu x şi y, se obţin derivatele
parţiale de ordinul doi ı̂n punctul staţionar, adică

∂ 2z ∂ 2z ∂ 2z
(M0 ) = −1, (M0 ) = 0, (M0 ) = −1.
∂x2 ∂x∂y ∂y 2

Matricea Hesse asociată funcţiei z(x, y) ı̂n M0 (1, 0) este

( )
−1 0
Hz (1, 0) = , cu ∆1 = −1 < 0, ∆2 = 1 > 0,
0 −1

ceea ce ı̂nseamnă că punctul staţionar M0 (1, 0) este un punct de maxim local
pentru funcţia z = z(x, y) definită de ecuaţia dată.
8. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei z = z(x, y) definită
implicit de ecuaţia F (x, y, z) = (x − 1)2 + y 2 + z 2 − 1 = 0.
∂z x−1 ∂z y
Soluţie. Din sistemul =− = 0, = − = 0, rezultă x = 1,
∂x z ∂y z
y = 0, care ı̂nlocuite ı̂n ecuaţia dată implică z = ±1. Rezultă că M1 (1, 0, 1) şi
Lector Dr. Adina Juratoni 19

M2 (1, 0, −1) sunt puncte staţionare. În aceste puncte avem z (M1 ) = 1, care
∂ 2z ∂ 2z
este maxim, iar z (M2 ) = −1 este minim deoarece, (M 1 ) = 1, (M1 ) =
∂x2 ∂y 2
∂ 2z ∂ 2z ∂ 2z
= 0, (M1 ) = 0, iar (M 2 ) = −1, (M2 ) = −1.
∂x∂y ∂x2 ∂y 2

Exerciţii şi probleme propuse

1. Să se verifice că ecuaţia F (x, y) = x3 y 3 − 3xy 3 − 2x + 2 = 0, defineşte
ı̂n vecinătatea punctului M0 (2, 1) o funcţie implicită y = y(x) şi apoi să se
calculeze y ′ (2) şi y ′′ (2) .
7 51
Răspuns. y ′ (2) = − , y ′′ (2) = .
6 9
2. Să se demonstreze că ecuaţia F (x, y) = ex+y −arctan xy−1 = 0 defineşte
ı̂n vecinătatea originii o unică funcţie y = y(x) şi apoi să se calculeze y ′ (0) .
Răspuns. y ′ (0) = −1.
3. Să se determine y ′ (0), y ′′ (0) pentru funcţia y = y(x), definită implicit
de ecuaţia y 5 + x3 y 2 + x + y = 0 ı̂n vecinătatea punctului (0, 0).
Răspuns. y ′ (0) = −1, y ′′ (0) = 0.

4. Să se verifice că ı̂ntr-o vecinătate a punctului M (1, 0), ecuaţia F (x, y) =
0, defineşte pe y ca funcţie de x, unde
i) F (x, y) = (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y) + 2,
y
ii) F (x, y) = ln(x2 + y 2 ) − arctan .
x
Să se calculeze apoi y ′ (1), y ′′ (1) ı̂n fiecare caz ı̂n parte.

5. Să se verifice că ı̂ntr-o vecinătate a punctului M (1, 0), ecuaţia F (x, y) =
0, defineşte pe x ca funcţie de y, unde
i) F (x, y) = x2 + y 5 + 2y − 1,
ii) F (x, y) = ln(x2 + y 2 ) − xexy + 1.
Să se calculeze apoi x′ (0), x′′ (0) ı̂n fiecare caz ı̂n parte.
Răspuns. i) x′ (0) = −1, x′′ (0) = −1. ii) x′ (0) = 1, x′′ (0) = 2.
20 Funcţii implicite

6. Să se verifice că ı̂ntr-o vecinătate a punctului M (−1, −1), ecuaţia

F (x, y) = 0, defineşte pe y ca funcţie de x, unde
i) F (x, y) = x2 + y 3 − (x4 + 2y) − 3,
ii) F (x, y) = 4x − 5y − xy.
Să se calculeze apoi y ′ (−1), y ′′ (−1) ı̂n fiecare caz ı̂n parte.

Răspuns. i) y ′ (−1) = −2, y ′′ (−1) = −30.

7. Să se verifice că ı̂ntr-o vecinătate a punctului M (−1, −1), ecuaţia

F (x, y) = 0, defineşte pe x ca funcţie de y, unde
i) F (x, y) = x2 + y 3 − (x4 + 2y) − 3,
ii) F (x, y) = 4x − 5y − xy.
Să se calculeze apoi x′ (−1), x′′ (−1) ı̂n fiecare caz ı̂n parte.

1 17
Răspuns. i) x′ (−1) = − , x′′ (−1) = − .
2 4
4 8
ii) x′ (−1) = , x′′ (−1) = .
5 25
8. Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctu-
∂z
lui M (1, −1, 2) pe z ca funcţie de variabilele x şi y, iar apoi calculaţi (1, −1),
∂x
∂z ∂2z
(1, −1) şi (1, −1), unde
∂y ∂x∂y

F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 3xy + 4yz − 3z + 5.

∂z 5 ∂z ∂z 7
Răspuns. (1, −1) = , (1, −1) = 1, (1, −1) = − .
∂x 3 ∂y ∂x∂y 3

9. Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctu-

∂z
lui M (0, 1, −3) pe z ca funcţie de variabilele x şi y, iar apoi calculaţi (0, 1),
∂x
2 2 2
∂z ∂ z ∂ z ∂ z
(0, 1), 2
(0, 1), (0, 1) şi (0, 1), unde
∂y ∂x ∂x∂y ∂y 2

F (x, y, z) = yz − xy + z 2 − 4x + 3y + 2xz − 9.
Lector Dr. Adina Juratoni 21
∂z 11 ∂z ∂ 2z 902 ∂ 2 z
Răspuns. (0, 1) = , (0, 1) = 0, (0, 1) = − , (0, 1) = 0,
∂x 5 ∂y ∂x2 125 ∂x2
∂ 2z 16
(0, 1) = − .
∂x∂y 25
10. Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a
punctului M (−1, 2, 1) pe z ca funcţie de variabilele x şi y, iar apoi calculaţi
∂z ∂z ∂ 2z ∂ 2z ∂ 2z
(−1, 2), (−1, 2), (−1, 2), (−1, 2) şi (−1, 2), unde
∂x ∂y ∂x2 ∂x∂y ∂y 2
F (x, y, z) = x3 + y 2 + 2z − 4xz + 3xy − 3.
∂z 5 ∂z ∂ 2z 1
Răspuns. (−1, 2) = − , (−1, 2) = −df rac76, 2
(−1, 2) = − ,
∂x 6 ∂y ∂x 9
∂ 2z 1 ∂ 2z 46
(−1, 2) = − , (−1, 2) = − .
∂x2 3 ∂x∂y 36
11. Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a
punctului M (0, 1, 1) pe y ca funcţie de variabilele x şi z, iar apoi calculaţi
∂y ∂y ∂ 2y ∂2y ∂2y
(0, 1), (0, 1), (0, 1), (0, 1) şi (0, 1), unde
∂x ∂z ∂x2 ∂x∂z ∂z 2
F (x, y, z) = x2 − y 2 − 2z − 4xz + xy + 3.
∂y 3 ∂y ∂ 2y 23 ∂ 2 y
Răspuns. (0, 1) = − , (0, 1) = −1, (0, 1) = − , (0, 1) =
∂x 2 ∂z ∂x2 4 ∂z 2
2
∂ y
−1, (0, 1) = −4.
∂x∂z
12. Să se arate că ecuaţia F (x, y, z) = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a
punctului M (0, −1, 1) pe x ca funcţie de variabilele y şi z, iar apoi calculaţi
∂x ∂x ∂ 2x ∂ 2x ∂ 2x
(−1, 1), (−1, 1), (−1, 1), (−1, 1) şi (−1, 1), unde
∂y ∂z ∂y 2 ∂y∂z ∂z 2
F (x, y, z) = x − y + 2z 2 − x2 y − yz − 4.
∂x ∂x ∂ 2x ∂ 2x
Răspuns. (−1, 1) = 2, (−1, 1) = −5, 2 (−1, 1) = −8, 2 (−1, 1) =
∂y ∂z ∂y ∂z
∂ 2x
46, (−1, 1) = 21.
∂y∂z
22 Funcţii implicite

13. Demonstraţi că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (2x + y 3 − 3xy + 2yz − xyz − 1; x − y + 3z + x2 yz + 1) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (0, 1, 0) pe y şi z ca funcţii de x şi

apoi să se calculeze y ′ (0), z ′ (0) prin două moduri.
5 ′ 2
Răspuns. y ′ (0) = , z (0) = − .
11 11
14. Demonstraţi că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (2x2 + y − xy + 2yz − xz − 4; x − 2y + z + xy 2 z + 3) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (−1, 1, 0) pe y şi z ca funcţii de x şi

apoi să se calculeze y ′ (−1), z ′ (−1) prin două moduri.
D(f1 ,f2 ) D(f ,f )
 1 2

′
Răspuns. y (−1) = −
D(x,z) (−1,1,0) = 1 , z ′ (−1) = − D(y,x) (−1,1,0) = 4 .
D(f1 ,f2 ) 2 D(f1 ,f2 ) 3
D(y,z) D(y,z)

15. Demonstraţi că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (2x2 + y − xy + 2yz − xz − 4; x − 2y + z + xy 2 z + 3) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (−1, 1, 0) pe x şi z ca funcţii de y şi

apoi să se calculeze x′ (1), z ′ (1) prin două moduri.
D(f1 ,f2 ) D(f ,f )
 1 2

′
Răspuns. x (1) = −
D(y,z) (−1,1,0) = 2, z ′ (1) = − D(x,y) (−1,1,0) = 8 .
D(f1 ,f2 ) D(f1 ,f2 ) 3
D(x,z) D(x,z)

16. Demonstraţi că funcţia vectorială de variabilă vectorială

F (x, y, z) = (x2 + y 2 − 3xy + yz − z + 2y − 1; x − 2y − z + xz + 2xy − 4) = θR2 ,

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului M0 (2, 1, 0) pe x şi y ca funcţii de z şi

apoi să se calculeze x′ (0), y ′ (0) prin două moduri.
Lector Dr. Adina Juratoni 23
D(f1 ,f2 ) D(f ,f )
 1
1 2

′
Răspuns. Modul I: x (0) = −
D(z,y) (−1,1,0) = − , y (0) = −
′ D(x,z) (2,1,0) =
D(f1 ,f2 ) 4 D(f ,f
1 2 )
D(x,y) D(x,y)
1
− .
8
Modul II: Din sistemul
{
x′ (0) − 2y ′ (0) = 0
3x′ (0) + 2y ′ (0) = 0

1 1
rezultă x′ (0) = − , y ′ (0) = − .
4 8
17. Să se determine extremele funcţiei implicite y = y(x) definite de
ecuaţia: y 3 + x2 − xy − 3x − y + 4 = 0.
5
Răspuns. ymax = y( ).
8
18. Să se determine extremele funcţiei implicite z = z(x, y) definite de
ecuaţiile:
i) x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0, ii) x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0.
Răspuns. i) zmin = (1, −2) = −2, zmzx = z(1, −2) = 8.