6.

FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE

6.1. Noțiune de funcție de mai multe variabile

6.1.1. Mulțimi în spațiul R n

Definiția 6.1.1. Mulțimea tuturor sistemelor ordonate de n numere reale de forma ( x1 , x 2 ,..., x n ) se
numește spațiu n-dimensional de coordonate An .
Fiecare sistemă ( x1 , x 2 ,..., x n )  x se numește punct din spațiu, iar numerele xi , i  1,2,..., n se
numesc coordonatele punctului.
Dacă în spațiul A n se întroduce noțiunea de distanță dintre oricare 2 puncte
M 1 ( x1(1) , x 2(1) ,..., x n(1) ) și M 2 ( x1( 2 ) , x 2( 2 ) ,..., x n( n ) ) prin formula
 (M1, M 2 )  x( 2)
1  x1(1)   x
2 ( 2)
2  x 2(1)  2

   x n( 2 )  x n(1)  2
.
atunci acest spațiu se numește spațiu euclidian R n  R  R   R.
În spațiul R n se definesc un șir de mulțimi uzuale:
 Mulțimea punctelor x  ( x1 , x 2 ,..., x n ) care satisfac relația
x 1  x1( 0)   x
2
2  x 2( 0) 
2

   xn  x n( 0) 
2
r 2

se numește sferă deschisă n-dimensională (sferă plină, bulă) de raza r, cu centrul în punctul
M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ) ;
 Mulțimea punctelor x  ( x1 , x 2 ,..., x n ) care satisfac relația
x 1  x1( 0)   x
2
2  x 2( 0)  2

   x n  x n( 0)  2
 r2
se numește sferă închisă n-dimensională de raza r, cu centrul în punctul M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ) ;
 Mulțimea punctelor x  ( x1 , x 2 ,..., x n ) care satisfac relația
x 1  x1( 0)   x
2
2  x 2( 0)  2

   x n  x n( 0)  2
 r2
se numește sferă n-dimensională de raza r, cu centrul în punctul M 0 ( x1( 0) , x 2( 0) ,..., x n( 0 ) ) ;
 Mulțimea punctelor x  ( x1 , x 2 ,..., x n ) care satisfac relația x1  x1( 0 )  d 1 ,

x 2  x 2( 0 )  d 2 ,..., x n  x n( 0 )  d n , unde d i  0, i  1,2,..., n

se numește paralelipiped n-dimensională cu centrul în punctul M 0 ( x1( 0) , x 2( 0) ,..., x n( 0 ) ) . Numerele d i

sunt semidimensiunile paralelipipedului.
 Mulțimea punctelor x  ( x1 , x 2 ,..., x n ) pentru care a1  x1  a 2  x2    a n  xn  b ( ai , b  R )
se numește hiperplan în R n .

Definiția 6.1.2. Se numește -vecinătate a punctului M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ) sfera deschisă de rază 
și cu centrul în punctul M 0 .

Definiția 6.1.3. Punctul M ( x1 , x 2 ,..., x n ) se numește punct interior al mulțimii X  R n dacă el se

conține în X împreună cu orice -vecinătate a sa.

Definiția 6.1.4. Punctul M ( x1 , x 2 ,..., x n ) se numește punct de frontieră, dacă în orice -vecinătate
a sa sunt puncte care aparțin lui X, dar și puncte care nu aparțin acestei mulțimi.

Definiția 6.1.5. Mulțimea X  R n se numește mulțime deschisă, dacă toate punctele ei sunt puncte
interioare.
Definiția 6.1.6. Mulțimea X  R n se numește mulțime închisă, dacă ei îi aparțin punctele de
frontieră.

1
 Definiția 6.1.7. Șirul de puncte  x n   R n se numește convergent, dacă există un punct A, astfel
încît pentru   0 poate fi indicat un așa număr N, începînd de la care toate punctele din acest șir se vor
afla în -vecinătatea lui A.
Acest număr A se va numi limita șirului  x  : lim x n  A .
n n 

6.1.2. Funcție de n variabile

1
Să considerăm un triunghi dreptunghic cu catetele a și b. Aria acestui triungi S   a  b . Pentru
2
valori fixe a lungimilor catetelor aria este un număr concret. Dacă însă schimbăm aceste lungimi, obținem
o mulțime de valori ale ariei, adică se poate spune că avem o funcție S : ( a , b) | a  0, b  0  R de două
variabile – lungimile catetelor.
Fie că este dat un paralelipiped drepunghiular cu laturile a,b,c. Volumul paralelipipedului este de
V  a  b  c . Schimbînd dimensiunile, obținem o mulțime de valori ale volumului, adică putem vorbi de o
funcție de 3 variabile V :  ( a , b, c ) | a  0, b  0, c  0  R .
Generalizînd aceste exemple pentru cazul a n  1 variabile, pentru o mulțime X  R n pe care este
definită o funcție reală f ( x1 , x 2 ,..., x n ) , atunci spunem că este dată funcția reală f : X  R n  R de n
variabile reale.
Dacă în sistemul de valori ( x1 , x 2 ,..., x n ) se vor fixa coordonatele ( x 2 , x 3 ,..., x n ) , atunci
f : X  R și ( x1 , x 2 ,..., x n )  X va depinde de o singură variabilă x1 și se va numi funcție parțială,
definită pe mulțimea X 1   x1 | x1  R, ( x1 , x 2 ,..., x n )  X  : f 1 : x1  f ( x1 , x 2 ,..., x n ).
În mod similar, pot fi definite funcțiile parțiale f 2 , f 3 ,..., f n . Prin urmare se poate reduce studierea
unei funcții de n variabile la studiul a n funcții de o variabilă.

Exemplu. Să considerăm funcția f ( x, y )  16  x 2  y 2 , definită pe mulțimea

 2 2 2

X  ( x , y )  R | x  y  16 . Dacă, de exemplu, fixăm variabila y=0, obținem o funcție de o variabilă
f1 ( x )  16  x 2 . Pentru y=1 avem funcția parțială f 1 ( x )  15  x 2 , definită pe mulțimea

X 1  x  R |  15  x  15 . 
Definiția 6.1.8. Mulțimea punctelor din spațiul R n 1 de forma
( x1 , x 2 ,..., x n , f ( x1 , x 2 ,..., x n ))  ( x , f ( x )) , unde ( x1 , x 2 ,..., x n )  X se numește graficul funcției
reale f de n variabile, adică   ( x, z ) | x  X , z  f ( x ) .

Ecuația z  f ( x ) se numește ecuația graficului funcției reale de n variabile reale f : X  R n  R .

Dacă n =2 atunci avem o funcție de două variabile f : X  R 2  R cu valorile z  f ( x, y ) . În acest
caz interpretarea geometrică a graficului funcției constă în următoarele.

Atunci cînd punctul N(x,y,0) parcurge toate punctele mulțimii X din planul xOy, atunci punctul
M(x,y,z) descrie în spațiul R 3 o suprafață care și este graficul funcției.
Deci în spațiul 3-dimensional graficul funcției z  f ( x , y ) este o suprafață.

z Domeniul de definiție X a funcției f se va

M(x,y,z) nota în continuare prin D=D(f), așa cum s-a
procedat în cazul funcției de o singură variabilă,
z=f(x,y) iar domeniul de valori
E ( f )  u  R | u  f ( x ), x  D .

Definiția 6.1.9. Se numește linie de nivel a

y funcției de două variabile z  f ( x , y )
• X
N(x,y,0)
2
x
Fig. 6.1.
mulțimea punctelor ( x , y )  R 2 pentru care valoarea funcției este una și aceiași, adică f ( x, y )  C ,
C=const.

Definiția 6.1.10. Se numește suprafață de nivel a funcției de trei variabile u  f ( x, y , z ) mulțimea

punctelor ( x , y , z )  R 3 pentru care valoarea funcției este una și aceiași, adică f ( x , y , z )  C ,
C=const.

Exemplu. Să se construiască liniile de nivel ale funcției z  x 2  y 2 .

Rezolvare. După definiție, ecuația liniei de nivel este x 2  y 2  C , C  0 cu C=const. Vom da cîteva
valori acestei constante și obținem:
C1  0, x 2  y 2  0
C 2  1, x 2  y 2  12 C3  4, x 2  y 2  22
C 4  9, x 2  y 2  32
Așa dar liniile de nivel reprezintă o familie de cercuri concentrice cu centrul în originea coordonatelor
(figura 6.2). Ușor se
observă că aceste linii y z
sunt de fapt niște
cercuri obținute în
rezulatul intersecției
graficului funcției
2 2
z  x  y , care este

z=

+y
x²

²
un paraboloid de 1 2 3 x
rotație, cu planuri
paralele la planul xOy
(figura 6.3). x

Fig. 6.2 Fig. 6.3.

6.1.3. Limita y
funcției de mai
multe variabile. Continuetate

Definiția 6.1.11. Șirul de puncte  M k   R n se numește convergent, dacă există un așa punct M 0 ,
astfel încît pentru orice număr   0 poate fi indicat un număr N, începănd de la care toate punctele șirului
se vor afla în -vecinătatea punctului M 0 , adică  ( M 0 , M k )   .

Punctul M 0 va fi limita șirului  M k  : M 0  klim


Mk .
Definiția 6.1.12. Fie f : D  R n  R . Numîrul A se numește limita funcției f(M) în punctul M 0 ,
dacă pentru un șir de numere  M k  din D care converge către M 0 , șirul de valori f ( M k ) converge
către A, adică klim f (M k )  A .


Definiția 6.1.13. Numîrul A se numește limita funcției f ( x1 , x 2 ,..., x n ) în punctul

M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ) , cînd M ( x1 , x 2 ,..., x n )  M 0 , dacă pentru orice număr   0 există un
număr   0 , încît pentru orice M  D pentru care distanța  ( M 0 , M )   are loc inegalitatea
f ( x1 , x 2 ,..., x n )  f ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0 ) )   .

lim f (M )  A
În acest caz se scrie Mlim f ( M )  A , sau 0
x1  x1
0
x2  x 2 .
M 0

0
xn  x n

3
 ln(1  x 2  y 2 )
Exemplu . Să se calculeze limitele funcțiilor de două variabile: a) lim ; b)
x 0
y 0 x2  y2
x2  y2
lim
x 0
y 0
x2  y2 .
Rezolvare.
1
ln(1  x 2  y 2 )  0  x 2  y 2  t ln(1  t ) ln(1  t )  t
a) lim    lim  lim  lim 1  t  2 lim 0 .
 0  x  0, y  0  t  0 t 0 t t 0 ( t )  t 0 1 t 0 1  t
x 0
y 0 x2  y2
2 t

x2  y2
  0 y  k  x; ( k  const) x2  k 2  x2 1 k 2
b) A  lim
x 0 x 2  y 2
 
0 x 0 y  0
 lim
x 0

x2  k 2  x2 1 k 2
.
y 0

Observăm, că pentru diferite valori ale parametrului k, obținem diferite valori ale limitei A a funcției, ceia
x2  y2
ce contrazice definiției limitei funcției. Prin urmare limita funcției de două variabile z  în
x2  y2
punctul (0,0) nu există.

Observație. În afară de limita propriu zisă a funcției este utilizată și noțiunea de limită iterată, care
se calculează după formula
lim lim ... lim0 f ( x1 , x 2 ,..., x n ) .
x1  x10 x2  x20 xn  xn

x2 y
Exemplu . Să se calculeze limitele iterate ale funcțiilor în punctul (0,0): a) f ( x , y )  ; b)
x2  y2
x2  y2
f ( x, y )  .
x2  y2
x2 y 0 y
Rezolvare. a) lim lim 2 2
    lim x lim 2 2
0.
x 0 y 0 x y  0  x 0 y 0 x  y
 x2  y2   0   x2  y2   0 
b) lim lim 2      lim x ( 1)  1; lim lim 2      lim x 1  1 . Deci
y 0 x 0 x  y 2  x 0 y  0 x  y 2 
  0 y 0
  0 y 0

limita iterată în acest punct nu există.

Se poate arăta, că dacă există limita funcției în punctul M 0 și una din limitele iterate, atunci aceste
limite sunt egale.

Definiția 6.1.14. Fie f : D  R n  R . Funcția f(M) se numește continue în punctul M 0 dacă

lim f ( M )  f ( M 0 ) .
M M 0

Punctele în care această definiție nu se respectă se numesc puncte de discontinuetate a funcției de n

variabile.

Fie f : D  R 2  R și z  f ( x , y ) este valoarea funcției. Vom da variabilei y o creștere x , adică

se face o trecere din punctul M(x,y) în punctul M 1 ( x  x , y ) . Diferența
 x z  f ( x  x , y )  f ( x, y ) se numește creșterea parțială a funcției f ( x , y ) în punctul
z  f ( x, y ) după variabila x.
În mod similar, dacă M 2 ( x , y  y ) , atunci  y z  f ( x , y  y )  f ( x, y ) este creșterea parțială a
funcției după variabila y.
Dacă acum ambele variabile independente primesc creșterile x și, respectiv, y atunci poate fi
calculată creșterea totală a funcției în punctul M 3 ( x  x, y  y ) egală cu
z  f ( x  x , y  y )  f ( x , y ) .
Se presupune că f ( x, y ) este definită în punctele M 1 , M 2 și M 3 .

4
Exemplu . Să se determine creșterile parțiale și creșterea totală ale funcției z  x 3  2 x 2 y  xy 2  1 , dacă
x se schimbă de la 3 pînă la 3.2, iar y – de 2 pînă la 1.9.
Rezolvare. Aici z |( 3, 2 )  f (3,2)  52, x = 0.2, iar y  0.1 . Atunci
 x z  f ( x  x , y )  f ( x, y )  f (3.2,2)  f (3,2) 
3.2 3  2  3.2 2  2  3.2  2 2  1  (33  2  32  2  3  2 2  1)  9.928 .
 y z  f ( x , y  y )  f ( x , y )  f (3,1.9)  f (3,2) 
33  2  3 2  1.9  3  1.9 2  1  (33  2  3 2  2  3  2 2  1)  0.63 .
z  f ( x  x, y  y )  f ( x, y )  f ( 3.2,1.9)  f (3,2) 
3.2 3  2  3.2 2  1.9  3.2  1.9 2  1  (33  2  3 2  2  3  2 2  1)  9.872 .

Definiția 6.1.15. Funcția f : D  R 2  R cu z  f ( x , y ) se numește continue în punctul

M 0 ( x 0 , y 0 ) , dacă: a) ea este definită în acest punct; b) creșterilor parțiale x și in y infinit mici îi
corespunde o creștere infinit mică a creșterii z a funcției.

Definiția 6.1.16. Funcția f : D  R 2  R se numește continue pe mulțimea D, dacă ea este continue

în orice punct al acestui domeniu, adică pentru orice punct ( x , y )  D avem;
lim f ( M )  lim  f ( x  x , y  y )  f ( x , y )   0
x  0
y  0
x  0
y  0
.
x2  y2
De exemplu, funcția f ( x , y )  este continue în orice punct al planului xOy cu excepția
x2  y2
originii O(0,0) coordonatelor.

6.2. Derivabilitate

6.2.1. Derivate parțiale de ordinul întîi

Fie funcția f : D  R 2  R și valoarea funcției în punctul M ( x, y )  D . Creșterea parțială după x

xz
este  x z  f ( x  x , y )  f ( x, y ) și se poate determina limita raportului ;
x
xz f ( x  x, y )  f ( x, y )
lim  lim .
x 0 x x 0 x
Dacă această limită există, atunci ea se numește derivată parțială de ordinul unu a funcției f după
f  z 
variabila x și se notează  alte notatii : sau z x  .
x  x 
În mod similar putem determina limita
yz f ( x, y  y )  f ( x, y )
lim  lim ,
y 0 x x 0 y
care se numește derivată parțială de ordinul unu a funcției f după variabila y cu notația
f  z 
 alte notatii : sau z y   .
y  y 

Definiția 6.1. Se numește derivată parțială a funcției de mai multe variabile după una din ele se
numește limita raportului creșterii funcției după această variabilă către creșterea variabilei.

Regulă. Pentru a calcula derivata parțială a funcției z  f ( x, y ) după variabila x (după variabila y)
connsiderăm variabila y (variabila x) constantă și se calculează derivata după regulile de derivare a
funcției de o variabilă adică:
f ( x, y )

d
 f ( x, y ) y const  f ( x, y )  d  f ( x, y ) x const  .
x dx  y dy 

5
 În cazul funcției de trei variabile u  f ( x, y , z ) avem derivatele parțiale de ordinul unu:
u ( x, y , z ) u ( x , y , z ) u ( x , y , z )
, , .
x y z
Exemple. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul unu ale funcțiilor: a)
z  x 3  2 x 2 y  xy 2  3 x  y 5  3x  7 y  10 ; b) z  sin( x 3  y )  x 2 cos y  ln x  e 2 y 5 .

Rezolvare. a)
z
x

 x 3  2 x 2 y  xy 2  3 x  y 5  3 x  7 y  10 x   
( x 3 ) x  (2 x 2 y ) x   ( xy 2 ) x  ( 3 x  y 5 ) x  (3x ) x   (7 y ) x   (10) x  
2 1  1
= 3x  4 xy  y 2   3 y 5  3  0  0  3x 2  4 xy  y 2   3 y5  3;
3 2 3 2
3 x 3 x
z
y

 x 3  2 x 2 y  xy 2  3 x  y 5  3x  7 y  10 y   
( x 3 ) y   ( 2 x 2 y ) y   ( xy 2 ) y   ( 3 x  y 5 ) y   (3x ) y   (7 y ) y   (10) y  
5 5
 0  2 x 2  2 xy   3 x  y 2  0  7  0  2 x 2  2 xy   3 x  y 2  7 .
3 3
b)
z
x
       
 sin( x 3  y )  x 2 cos y  ln x  e 2 y  5 x   sin(x 3  y ) x   x 2 cos y x   ln x  e 2 y 5 x   x 2 cos y  3x 2 y cos( x

1
  e 2 y 5 ;
x
z
y
      
 sin( x 3  y )  x 2 cos y  ln x  e 2 y 5 y   sin( x 3  y ) y   x 2 cos y y   ln x  e 2 y 5 y   
 cos( x 3  y )  x 2 sin y  2 ln x  e 2 y 5 .

Sensul geometric al derivatelor parțiale de ordinul unu z

constă în următoarele. Dacă M 0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) este un punct de
y
pe suprafața z=f(x,y) atunci construim un plan paralel la
planul xOz prin punctul M 0 . La intersecția planului cu
M0
x
suprafața se obține funcția parțială z1  f ( x, y 0 ) graficul
căreia este curba x (figura 6.4). Tangenta la această curbă
y
în punctul M 0 formează cu direcția axei Ox unghiul  . Din
sensul geometric a funcției de o singură variabilă rezultă, că 
f ( x, y ) d
| y  yo   f ( x, y ) y  yo  tg . În mod similar,
x dx
x
dacă se consideră x= x 0 , obținem curba de intersecție y ,
Fig. 6.4
f ( x, y ) d
de unde rezultă că | x  xo   f ( x, y ) x  xo  tg . 
y dy

6.2.2. Diferențiala totală

Fie funcția f : D  R 2  R și punctul interior M ( x, y )  D . Atunci creșterea funcției în acest

punct este z  f ( x  x, y  y )  f ( x, y ) . Funcția f se numește diferențiabilă în M, dacă această
creștere poate fi prezentată în forma
z  A  x  B  y    x    y ,
unde    ( x, x )  0 și    ( x, x )  0, dacă x  0, y  0 .
Suma z  A  x  B  y se numește partea liniară principală a creșterii funcției în punctul M.

6
 Definiția 6.2. Se numește diferențiala totală a funcției z=f(x,y) partea liniară principală a creșterii
funcției:
dz  A  x  B  y .

Definiția 6.3. Se numește diferențiala variabilei independente creșterea acesteia, adică

dx  x, dy  y .
Atunci formula diferențialei totale devine dz  A  dx  B  dy .
Teorema 6.1. Dacă funcția f este diferențiabilă în punctul M ( x , y ) , atunci ea este continue în
f ( x , y ) f ( x , y ) f ( x, y ) f ( x, y )
acest punct și există derivatele parțiale , și  A, B.
x y x y

Astfel, diferențiala totală are aspectul:

f ( x , y ) f ( x , y )
df  dx  dy .
x y
Dacă funcția f este diferențiabilă în punctul M 0 ( x 0 , y 0 ) și împrejurimile acestuia, atunci pentru
valori mici ale creșterilor | x |, | y | avem z  dx și din formula creșterii totale rezultă
următoarea formulă importantă în aplicații:
f ( x 0  x, y 0  y )  f ( x0 , y 0 )  f x ( x 0 , y 0 )  x  f y ( x 0 , y 0 )  y.

Formula dată, permite de a calcula aproximativ valoarea funcției într-un punct M(x,y), dacă este
cunoscută valoarea funcției în punctul apropiat M 0 ( x 0 , y 0 ) .

Exemplu. Să se calculeze aproximativ ( 3.04) 2  (1.95) 4 .

Rezolvare. Să considerăm funcția z 2
x  y 4
.
Atunci 2
(3.04)  (1.95) 4
 ( 3  x )  ( 2  y ) 4
2
și deci x  0.04, y  0.05 . Pentru a

aplica formula de mai sus, calculăm derivatele parțiale: z x   x2  y4    2
x
2x
2
x y 4

1
x  y4
2 ,


zy   x2  y4    2
y
4y3
x2  y4

2 y3
x2  y4
. Valorile funcției și ale derivatelor:

  2 4
z (3,2)  32  2 4  5 , z x (3,2)  1 / 32  2 4  0.2 , z y (3,2)  16 / 3  2  3.2 . Deci
( 3.04) 2  (1.95) 4   5  0.2  0.04  3.2  ( 0.05)  4.848 .

Pentru ca funcția z=f(x,y) să fie diferențiabilă în punct este necesar ca ea să aibă în acest punct
f ( x , y ) f ( x, y )
derivatele parțiale si , și este suficient ca aceste derivate să fie continue în
x y
punct.

6.2.3. Derivate parțiale și diferențiale de ordin superior

Dacă funcția f : D  R 2  R are derivate parțiale în orice punct din D, atunci aceste derivate sunt
funcții de două variabile, deasemenea definite în D. Atunci prin analogie pot fi calculate derivatele
parțiale de la aceste funcții și deci avem derivatele parțiale de ordinul doi ale funcției z=f(x,y):

 2 f ( x, y )   f ( x, y )   2 f ( x, y )   f ( x, y )   2 f ( x, y )   f ( x, y )   2 f ( x, y )
   ,   ,   ,
x 2
x   x  x  y y   x  y x x  y  y 2
f  , f 
 , f  , f 
( xx xy yx yy , sau xx xy yx yy ). z  , z 
 , z  , z 


7
  2 f ( x, y )  2 f ( x, y )
Derivatele parțiale de ordinul doi , se numesc derivate mixte de ordinul
xy yx
doi.

Teorema 6.2. Dacă funcția de două variabile f : D  R 2  R are derivatele parțiale mixte de
ordinul doi continue, atunci ele sunt egale:
 2 f ( x, y )  2 f ( x, y )
 .
xy yx

Exemplu. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul întîi și doi ale funcției z  sin( x  y )  e x  y .
Rezolvare. Derivatele parțiale de ordinul întîi sunt egale cu:
 
z x  sin( x  y )  e x  y x   y cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y ;
 
z   sin( x  y )  e x  y   x cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y .
y y

Calculăm derivatele parțiale de ordinul doi cu:


z xx  y cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y  x  y 2 sin( x  y )  e x  y  y cos( x  y )  e x  y  y cos( x  y )  e x  y 
 sin( x  y )  e x  y   y 2 sin( x  y )  e x  y  2 y cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y ;


z xy  y cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y  y  cos( x  y )  e x  y  yx sin( x  y )  e x  y  y cos( x  y )  e x  y  x cos( x  y
 sin( x  y )  e x  y  (1  y  x )  cos( x  y )  e x  y  (1  xy )  sin( x  y )  e x  y ;
 
  x cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y x   cos( x  y )  e x  y  xy sin( x  y )  e x  y  x cos( x  y )  e x  y 
z yx
 y cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y  (1  x  y )  cos( x  y )  e x  y  (1  xy ) sin( x  y )  e x  y ;
 
z y  x cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y y    x 2 sin( x  y )  e x  y  x cos( x  y )  e x  y  x cos( x  y )  e x  y 
 sin( x  y )  e x  y   x 2 sin( x  y )  e x  y  2 x cos( x  y )  e x  y  sin( x  y )  e x  y .
.

Formulele de calcul a derivatelor parțiale de ordin mai mare ca 2 se calculează în același mod. Astfel,
avem:
 n f ( x, y )   f n ( x , y ) 
  , k  0,1,..., n  1.
y k x n k x  y k x n k 1 

Cum am văzut, diferențiala funcției de două variabile într-un punct M(x,y) se determină de formula
f ( x , y ) f ( x , y )
df  dx  dy .
x y
Dacă funcția f posedă derivatele de ordinul 2 în M, și conderînd dx și dy constante, atunci df este o
funcție de variabilele x și y și diferențiabilă în M. Atunci poate fi definită diferențiala de ordinul 2 care are
aspectul:
 2 f ( x, y ) 2  2 f ( x, y )  2 f ( x, y ) 2
d2 f  dx  2 dxdy  dy , sau simbolic
x 2 xy y 2
2
   
d 2 f   dx  dy  f .
 x y 
n
   
Folosind inducția matematică se poate arăta, că d n f   dx  dy  f .
 x y 

Exemplu. Să se calculeze diferențiala de ordinul 2 al funcției z  x 3 sin 2 y .

Rezolvare. Calculăm derivatele parțiale:

8
  
z x  x 3 sin 2 y x   3 x 2 sin 2 y;  
z y  x 3 sin 2 y y   2 x 3 cos 2 y; 
  3x 2 sin 2 y y   6 x sin 2 y;
z xx 
z yx 
  2 x 3 cos 2 y    6x
x
2
cos 2 y; z yx 
  3 x 2 sin 2 y    6x
x
2
cos 2 y; 
z y  2 x 3 cos 2 y  y

 4 x 3 sin 2 y :
Atunci diferențiala de ordinul 2 este:
d 2 z  z xx
 dx 2  2 z xy
  z yy
  6 x sin 2 ydx 2  12 x 2 cos 2 ydxdy  4 x 3 sin 2 ydy 2 .

6.2.4. Derivata funcției compuse. Derivata funcției implicite

Teorema 6.3. Dacă z=f (x,y) este o funcție de două variabile x și y, fiecare din ele fiind o funcție
de variabila independentă t, atunci derivata funcției compuse z  f  x (t ), y (t )  se calculează după
formula:
dz z dx z dy
    .
dt x dt y dt

Formula dată, de fapt, este un caz particular a unei formule generale. Fie variabilele x și y depind de
două variabile undependente u și v. Atunci z  f  x (u, v ), y (u, v )  este o funcție compusă, care
depinde de variabilele independente u și v. În acest derivatele parțiale de ordinal unu după aceste
variabile sunt:
z z x z y z z x z y
    ,     .
u x u y u v x v y v

z z x y
Exemplu. Să se calculeze și , dacă z  tg 2 tg, x=u·v, y=u/v.
u v x 1
Rezolvare. După formula de mai sus, avem:
z 1  x y   1  x y   1 (1  x 2  xy )  v 1
  2  v   2    
u cos2 x  y  x  1  x
2
x 1
cos2 2
x  y  x 1 y v
x 1
cos2 2
x y
x 1
 x2 1
2

v  cos2 2
x y
x 1

 x2 1
;
 
2
z 1  x y   1  x y    u  (1  x  xy )  u u
  2  u   2   2   
v cos 2 x  y  x  1  x
2
x 1
cos 2 2
x  y  x 1 y  v 
x 1
x y
cos 2 2  x 2  1
x 1
2
x y
v 2  cos 2 2
x 1
 x2 1   
.
z (1  (u  v ) 2  u 2 )  v 1
 
De aici obținem: u
   
2 2
uv  u 2 uv  u ;
cos2 2
 v  (u  v ) 2  1 cos2 2
 (u  v ) 2  1
v ((u  v )  1) v ((u  v )  1)
z (1  (u  v ) 2  u 2 )  u u
 
u
   
2 2
uv  u 2 uv  u .
cos 2 2
 (u  v ) 2  1 cos 2 2
 v 2  (u  v ) 2  1
v ((u  v )  1) v (( u  v )  1)

În aplicații deseori apare necisitatea determinării derivatei unei funcții y(x) care este soluția unei
ecuații F(x,y)=0, de regulă neliniară în raport cu x și y. O așa funcție y(x) se numește funcție implicită.
Dacă sunt îndeplinite anumite condiții de existență și unicitate a unei astfel de funcții implicite și anume
continuetatea derivatelor parțiale Fx  ( x, y ) și F y  ( x , y )  0 în împregurimile unui punct
M 0 ( x 0 , y 0 ) , atunci folosind formula derivatei de la funcția compusă de două variabile, obținem:

9
 F ( x, y )
F dx F dy x
    0 , de unde derivata y    .
x dt y dx F ( x, y )
y
Dacă funcția de două variabile z=f (x,y) este implicit definită de ecuația F(x,y,z)=0, atunci din
existența derivatelor parțiale continue Fx  ( x , y , z ), Fy  ( x, y , z ) și Fz  ( x , y , z )  0 rezultă
formulele de calcul al derivatelor parțiale ale funcției z=f (x,y):

z F  ( x, y, z ) z Fy ( x, y , z )
 x și   .
x  x 
Fz ( x , y , z ) Fz ( x, y , z )

x2 y2
Exemplu. Să se se scrie ecuația tangentei la graficul elipsei   1 în punctul M 0 ( x 0 , y 0 ), y 0  0
a 2 b2
.
x2 y2
Rezolvare. Aici funcția F ( x, y )    1 , iar funcția y(x) este definită implicit, și atunci după
a 2 b2
formula de mai sus derivata este:

 x2 y2  
F ( x, y )  2  2  2x
x  a b x
2
a2   b  x b 2  x0
y    2   . În punctul M ; y ( x )   .
F ( x, y ) x y2   2y a2  y 0 0
a 2
 y
 2  2  0
y b2
a b y
Așa cum după sensul geometric al derivatei în punct, am determinat coeficientul unghiular sl dreptei
tangente la graficul funcției, ecuația tangentei este:
b 2  x0 x x y y
y  y0   2
  x  x0  , sau 0 2  0 2  1 .
a  y0 a b

6.2.5. Derivata după direcție. Gradient

y
Să considerăm funcția de două variabile
2
f : D  R  R și punctul M(x,y) din D. În planul xOy o
direcție dată de vectorul director l 0 (cos  , cos  ) . Dacă l

punctul M se deplasează în punctul M1 pe direcția l ,
y+y M1 (x1,y1)
atunci funcția z=f(x,y) ia creșterea
l
z l  f ( x  x , y  y )  f ( x , y ) . Așa cum y
x  l cos  , iar y  l cos  , atunci această  M
creștere devine  (x,y)
z l  f ( x  l cos  , y  l cos  )  f ( x, y ) . Trecînd la
limită în raportul z l / l pentru l  0 , obținem: x x+x
Fig.6.5 x

Definiția 6.4. Se numește derivată a funcției z=f(x,y) în direcția l limita raportului creșterii z l
a funcției în această direcție cître mărimrea deplasării l , adică
z f ( x  l cos  , y  l cos  )  f ( x, y )
 lim .
l l 0 l
Derivata după direcție caracterizează viteza de schimbare a funcției în direcția dată în punctul M.
z  z
Astfel, dacă  0 , atunci funcția crește în direcția l , iar dacă  0 - descrește.
l l

10
 Dacă funcția z=f(x,y) admite derivate parțiale de ordinul 1, atunci derivata după direcție este dată
de formula:
z f ( x , y ) f ( x , y )
  cos    cos  .
l x y

Pentru o funcție de 3 variabile u=u(x,y,z) și direcța l cu vectorul director l 0 (cos  , cos  , cos  )
derivata după direcție este:
u u ( x, y ) u ( x, y ) u( x, y )
  cos    cos    cos  .
l x y z

2x
Exemplu. Să se calculeze derivata funcției z  în punctul M(1,1) în direcția care formează un unghi
y
de 45o cu direcția pozitivă a axei Ox.
Rezolvare. Din condiții rezultă, că unghiurile, care se utilizează în formula pentru derivata după
direcție sunt egale cu:    / 4,    / 4 . Calculăm derivatele parțiale.
f ( x, y ) 2 f ( x , y ) x
 ,  . Atunci derivata:
x y y y3
z f ( x , y ) f ( x , y )
  cos   cos  
l M x M y M

2  1  2 2 2
  cos   cos  2    .
1 4 1 4 2 2 2


În legătură cu derivata după direcție apare întrebarea în care direcțe l această derivată primește cea
mai mare valoare.

Definiția 6.5. Se numește gradient al funcției z=f(x,y) în punctul M(x,y) vectorul, coordonatele
căruia sunt egale cu derivatele parțiale de ordinul 1:
 f ( x , y ) f ( x , y )  f ( x , y )  f ( x , y ) 
grad z   ,   i  j.
M
  x  y M x M y M

Dacă se consideră funcția de 3 variabile u=u(x,y,z), atunci formula pentru gradient este:

 u ( x , y , z ) u ( x, y , z ) u ( x, y , z )  u ( x, y , z )  u ( x, y , z )  u ( x , y , z )
grad u M   , ,   i  j
 x y z M x M y M
z
.
  
În aceste formule i , j , k sunt vectorii directori unitari ai axelor respective de coordonate.
Din formula pentru derivata după direcție se observă, că aceasta poate primi o formă echivalentă
folosind produsul scalar a doi vectori:
z f ( x, y ) f ( x, y ) 
z  
  cos   cos   l 0  grad f , sau  l0  grad f  l0  grad f  cos ,
l x y l
unde  este unghiul dintre vectorii l0 și grad f. Din ultima formulă (deoarece
 
l0 =1) rezultă că
z
derivata după direcție în punct ia valoarea maximă
l
2 2 y
egală cu grad f   z x     z y   dacă   0 , adică atunci

cînd direcțiile vectorului gradient și a vectorului l 0 coincid.
De aici concludem, că gradientul funcției
caracterizează direcția și mărimea vitezei maxime de 3
creștere a funcției în punct.
gradz|
2

1
j A(4,
x11
i 1 2 1) 3 4
Fig.6.6
Exemplu. Se consideră funcția z  x  y . Să se determine: a) linia de nivel care trece prin punctul
A(4,1); b) gradientul în punctul A și lungimea acestuia.

Rezolvare. a) După cum am văzut, linie de nivel este linie pentru care valoarea funcției în orice punct este
una și aceiași. Pentru exemplul dat avem x  y  C (C  0) . De aici, x  y  C 2 . Ecuația dată definește
o familie de curbe de nivel în plan. Deoarece după condițiile problemei se cere ca linia de nivel să treacă
prin punctul A, atunci: 4  1  C 2 și C=2 . Astfel linia de nivel este x  y  4 , sau y=4/x (figura 6.6).
b) Pentru a calcula gradientul, aflăm derivatele parțiale:
z y 1 1 z x 4
   ;   1. De aici
x A 2 x 2 4 4 y A 2 y 2 1
A A

 f ( x , y ) f ( x , y )   1  1
grad z   ,   1,  , sau grad z  i j . Atunci lungimea gradientului
A
 x y A  4  A
4
17
este egală cu grad z A
 12  (1 / 4) 2  .
4

6.3. Extremele funcției de mai multe variabile

6.3.1. Generalități. Extreme locale

Definiția 6.6. Punctul M 0 ( x1( 0) , x 2( 0) ,..., x n( 0 ) ) se numește punct de maxim local (minim local) al
funcției f : D  R n  R dacă există o vecinătate V a acestui punct astfel încît
f ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0 ) )
 f ( x1 , x 2 ,..., x n ) ( f ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0 ) )  f ( x1 , x 2 ,..., x n ) ) pentru orice
punct M ( x1 , x 2 ,..., x n ) V  D .
Punctele de maxim și de minim se numesc puncte de extremă.

Teorema 6.4. (Condiții necesare de extrem local). Dacă punctul interior M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ) a
lui D este un punct de extrem local al funcției f : D  R n  R care admite în acest punct derivate parțiale
de ordinul întîi, atunci derivatele parțiale se anulează în M 0 :
f ( M 0 )
 0, i  1,2,..., n .
xi
Punctele, în care derivatele parțiale de ordinul întîi sunt egale cu zero se numesc puncte critice sau
puncte staționare a lui f.
Dacă se consireră funcția de două variabile f : D  R 2  R cu valorile z=f(x,y), atunci condiția
necesară de extrem local are aspectul:
f ( x 0 , y 0 ) f ( x 0 , y 0 )
 0, 0.
x y

12
 z
z z

M0 y
y
y
•M0
•M0 x
x
Fig. 6.7.a) Fig. 6.7.b) x Fig.6 .7.c)

În figurile 6.7.a) și 6.7.b) punctele M 0 sunt puncte de extrem local.

Faptul că într-un punct derivatele parțiale de ordinul 1 sunt egale cu zero nu ne asigură că acest
punct este punct de extremă, deoarece condițiile teoremei sunt doar necesare dar nu și suficiente.

Exemplu. Să se determine punctele staționare ale funcției z  x 3  y 3 .

z f 3x 2  0
Rezolvare. Aflăm punctele staționare:  3x 2 ,  3 y 2 . Sistema  2 are soluția O(0,0),
x y 3 y  0
care fiind punct staționar, nu este punct de extrem local. Întradevăr pentru numărul   0 avem
z ( )   3  0  z (0) și z (  )   3  0  z (0) ceia ce contrazice atît definiției maximului local, cît și
cea a minimului local.
Punctele staționare ale funcției care nu sunt puncte de extreme se numesc puncte șa (figura 6.7.c).
Condițiile suficiente de extreme local pentru funcții de 2 variabile sunt formulate în teorema
următoare.

Teorema 6.5. (Condiții suficiente de extrem local). Fie punctul M 0 ( x 0 , y 0 ) este un punct staționar
al funcției f : D  R 2  R și în acest punct și în vecinătatea sa există derivatele parțiale de ordinul doi
continue. Vom nota prin
2
 2 f ( x0 , y 0 )  2 f ( x 0 , y 0 )   2 f ( x 0 , y 0 ) 
     AC  B .
2

x 2 y 2   x  y 
Atunci: 1). Dacă   0 si A  0 punctul M 0 este punct de maxim local;
2). Dacă   0 si A  0 punctul M 0 este punct de minim local;
3). Dacă 0 punctul M 0 poate fi punct de extremă, dar poate să nu fie;
4). Dacă   0 punctul M 0 nu este punct de extremă.

Exemplu. Să se determine punctele de extrem ale funcției z  x 3  y 3  3xy .

Rezolvare. 1. Determinăm punctele staționare. z x   3x 2  3 y , z y   3 y 2  3 x . Formăm și rezolvăm
sistemul de ecuații

13
  x  0
 y  x2 
3x 2  3 y  0  y  x2
   
 x0
     y  0 . Deci punctele M ( 0,0) și M ( 1,1)
2
3x  3 y  0
4
x  x  0   x  1   x  1 1 2

   y  1

sunt puncte staționare.
2. Verificăm condițiile suficiente. Derivatele parțiale de ordinul doi:
  
z xx  6 x, z xy  3, z yy  6 .
a) În punctul M 1 ( 0,0) avem A=6·0=0, B=3 și C=6·0=0. Atunci   0  0  32  9  0 , de unde
resultă că acest punct nu este punct de extremă.
b) Pentru punctul M 2 ( 1,1) obținem: A  6  ( 1)  6, B  3, C  6  ( 1)  6 .
  ( 6)  ( 6)  32  27  0 . Așa cum   0 si A  0 rezultă că M 2 ( 1,1) este punct de maxim
local.
Valoarea maximă a funcției este z max  z ( M 2 )  ( 1) 3  ( 1) 3  3  ( 1)  ( 1)  1 .

6.3.2. Extreme condiționate (caz general)

Fie funcția de n variabile f : D  R n  R și mulțimea X  D . Vom considera două puncte

arbitrare M 0 ( x1( 0 ) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0 ) )  X și M ( x1 , x 2 ,..., x n )  D .

Definiția 6.7. Funcția f are în punctul M 0  X un maxim (minim) relativ la mulțimea X, dacă
există o vecinătate V a punctului M 0 , astfel încît pentru orice punct M V  X are loc inegalitatea
f ( M 0 )  f ( M ) ( f ( M 0 )  f ( M ) ).

Extremele funcției f relative la submulțimea X  D se numesc extreme condiționate sau extreme

cu legături.
În aplicații se întîlnește cazul, cînd submulțimea X este definită ca mulțime soluțiilor unui sistem de
ecuații:
 1 ( x1 , x 2 ,..., x n )  0
 ( x , x ,..., x )  0
 2 1 2 n
 ,
 

 m ( x1 , x 2 ,..., x n )  0
unde  i ( x1 , x 2 ,..., x n ) (i=1,2,...,m) sunt funcții reale de n variabile reale, iar m < n.

Inegalitățile f ( M 0 )  f ( M ) și f ( M 0 )  f ( M ) din definiția 6.7 vor fi satisfăcute doar de acele

valori ale variabilelor x1 , x 2 ,..., x n care satisfac toate ecuațiile  i ( x1 , x 2 ,..., x n )  0 din sistemul de
mai sus, adică aceste variabile sunt legate între ele cu ajutorul a m relații (legături).

Teorema 6.6. (Condiții necesare de existență a punctelor de extrem condiționat). Fie în punctul M 0
rangul matricei
 1 1 1 
  
 x1 x2 x n 
  2  2  2 

A   x1 x2 x n 
 
     
  m  m

 m 
 x x2 x n 
 1

14
este egal cu m. Dacă punctul M 0 este un punct de extrem condiționat de sistemul
 i ( x1 , x 2 ,..., x n )  0 , i=1,2,...,m atunci există m numere reale 1 , 2 ,..., m , astfel încît:
 f ( M 0 ) 1 ( M 0 )  2 ( M 0 )  m ( M 0 )
 x   1    2      m  0
x1 x1 x1
 1

 f ( M 0 )    1 ( M 0 )     2 ( M 0 )       m ( M 0 )  0
1 2 m
 x 2 x 2 x 2 x 2 .
    
 f ( M 0 ) 1 ( M 0 )  2 ( M 0 )  m ( M 0 )
  1   2     m  0
 x n x n x n x n

Se observă că părțile din stînga a ecuațiilor din sistemul din enunțul teoremei 6.6 sunt de fapt
derivatele parțiale a funcției
L x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., m   f  1  1  2   2    m   m ,
care se numește funcția lui Lagrange. Numerele 1 , 2 ,..., m se numesc factorii sau
multiplicatorii Lagrange.

Această teoremă oferă metoda multipicatorilor Lagrange de rezolvare a unei probleme de extrem
condiționat care constă în parcurgerea următorilor pași:
 Folosind funcția care se cercetează la extrem condiționat și ecuațiile legăturilor se
construiește funcția lui Lagrange
L x1 , x2 ,..., xn ; 1 , 2 ,..., m   f  1  1  2   2    m   m ;
 L
  0
x1

 L
 0
 x 2

  
 Se formează sistemul de n+m ecuații cu n+m necunoscute  L .
  0
  x n
1 ( x1 , x1 ,..., x n )  0
  

1 ( x1 , x1 ,..., x n ) 
 0
 Se rezolvă sistemul și se află punctele staționare ale problemei de extrem condiționat.

Condițiile suficiente de extrem condiționat pentru funcțiile de n variabile se adresează la utilizarea

diferențialei de ordinul 2 și presupun existența derivatelor parțiale de ordinul 2 continuie în vecinătatea
punctului staționar M~ ( x ( 0 ) , x ( 0 ) ,..., x ( 0 ) ; ( 0 ) , ( 0 ) ,..., ( 0 ) ) al funcției lui Lagrange:
0 1 2 n 1 2 m
~
a) dacă d 2 L( x1( 0) , x 2( 0 ) ,..., x n( 0) ; 1( 0) , (20) ,..., (m0 ) )  0 , atunci punctul M 0 este punct de
minim condiționat;
~
b) dacă d 2 L( x1( 0) , x 2( 0) ,..., x n( 0 ) ; 1( 0 ) , (20) ,..., (m0 ) )  0 , atunci punctul M 0 este punct de
maxim condiționat.

6.3.3. Extreme condiționate ale funcțiilor de două variabile

Sistemul de ecuații care este oferit de condițiile necesare din metoda lui Lagrange este de regulă
neliniar, ceia ce complică rezolvarea acestuia în cazul cînd numărul n de variabile de care depinde

15
funcția cercetată la extreme condiționate este chiar relative nu prea mare. În continuare vom
precăuta cazul cînd se rezolvă problema:
Să se determine extremele funcției de două variabile z  f ( x, y ) , dacă  ( x, y )  0 .
 Metoda substituției
În această metodă se face o trecere de la problema de extrem condiționat la o problemă de
extrem necondiționat. În acest scop din ecuația legăturii se exprimă o variabilă prin celălaltă, de
exemplu, rezolvînd ecuația  ( x, y )  0 , obținem y   ( x ) . În continuare variabila y din funcția f se
înlocuiește cu soluția obținută, primind o funcție z  f ( x, ( x ))  F ( x ) de o singură variabilă care se
cercetează la extrem.

Exemplu. Să se determine extremele funcției z  x 2  y 2 cu legătura x+y=2.

Rezolvare. Din ecuația legăturii rezultă, că y=2- x. Atunci funcția care se cercetează la extrem devine
z  x 2  ( 2  x ) 2  2 x 2  4 x  4. Determinăm punctele critice ale acestei funcții de o singură variabilă:
z   ( 2 x 2  4 x  4)  4( x  1), z   0  x  1 . Așa z

cum z  4  0 , resultă că punctul x=1 este punct de
minim al funcției de o singură variabilă. Revenind la
notațiile inițiale, concludem, că punctul M0 (1,1) este
punct de minim condiționat al funcției z  x 2  y 2 și
z min  z ( M 0 )  12  12  2. Din reprezentarea grafică a
acestei probleme (fig. 6.8) se observă sensul problemei
de extrem condiționat: soluția nu se caută pe pot planul x+y=2
xOy da doar pe dreapta x+y=2.
y
•M0
De notat că această metodă trecere de la problema
de extrem condiționat la o problemă de extrem Fig.6.8
necondiționat este valabilă și în cazul, cînd numărul x
de variabile este mai mare ca doi, dar este dificil de
realizat din cauza că se cere de rezolvat un sistem neliniar de ecuații.

 Metoda multiplicatorilor Lagrange

Algoritmul rezolvării problemei de extrem condiționat în cazul general a fost expus în punctul
precedent, deaceia vom precăuta exemplul precedent pentru a se putea observa deosebirea între
metode.
Exemplu. Să se determine extremele funcției z  x 2  y 2 cu legătura x+y=2.
Rezolvare. În acest exemplu funcțiile, care vor apărea în funcția lui Lagrange sunt: f ( x, y )  x 2  y 2 și
 ( x, y )  x  y  2 . Atunci L x, y;    f      x 2  y 2    ( x  y  2) . Determinăm punctele
staționare ale funcției lui Lagrange:
 L
 x  0  2x    0  x  y 1

 L  
 0  2 y    0  ~
 . Punctul M 0 (1,1,2) este deci punct staționar al
 y  x  y  2  0   2 x  2
 ( x, y )  0  


funcției Lagrange. Rămîne să verificăm, dacă acest punct este un punct de extrem condiționat.
Conform condițiilor suficiente trebuie să golosim derivatele parțiale de ordinul 2 și diferențiala de
2L 2L 2L
ordinul 2. Avem:  2 ,  0 ,  2 . De aici,
x 2 xy y 2
2L 2L 2L 
d 2 L M~ 0   2   dx  2  2 2   dxdy   2   dy  2   2   dx  2  0   dxdy   2   dy  2  0 .
 x x y
0
 M~

16
 2 ~ (1,1,2)
 0 punctul staționar M
Deoarece d L ~
M 0 0 este un punct de minim pentru funcția lui
Lagrange, iar punctul M 0 (1,1) este punct de minim al funcției z  x 2  y 2 condiționat de relația x+y=2
și z min  z ( M 0 )  2.

Observație. În cazul unei funcții de două variabile o condiție suficientă de extrem coniționat este
formulată în teorema următoare.
Teorema 6.7. Fie că se cercetează la extrem condiționat funcția f : D  R 2  R cu legătura
 ( x , y )  0 , iar punctul M 0 ( x0 , y 0 ) este un punct staționar. Notăm prin
0     x y

    x L xx  L xy  .
  y L  xy L 
yy
M0

Atunci: 1) dacă   0 punctul M 0 ( x0 , y 0 ) este punct de minim condiționat a funcției f;

2) dacă   0 punctul M 0 ( x0 , y 0 ) este punct de maxim condiționat a funcției f.

   
În cazul exemplului precedent avem:  x  ( x  y  2) x  1,  y  ( x  y  2) y  1 ,
L xx   L xy   2,
L   0 . Atunci determinantul
xy

0  x  y 0 1 1
    x L 
xx L 
xy  1 2 0  ( 4)  4  0 , de unde resultă că punctul M 0 (1,1) este
  y L xy  L yy  1 0 2
M0

punct de minim condiționat.

6.4. Metoda celor mai mici pătrate

Fie că sunt cunoscute valorile unei funcții y=f(x) în anumite puncte ale domeniului de definiție
ale acesteia. Cu alte cuvinte sunt cunoscute perechile ( x1 , y1 ), ( x 2 , y 2 ),..., ( x n , y n ), însăși funcția
y=f(x) fiind necunoscută. Se pune problema de a a aproxima funcția dată printr-on funcție
polinomială de gradul m  n, Pm ( x ) .
Valorile calculate a acestui polinom în punctele xi , i  1,2,..., n vor fi yi  Pm ( xi ) . Odată cu
înlocuirea valorilor y i  f ( xi ) prin Pm ( x i ) se produc abaterile sau erorile
 i  y i  y i  y i  Pn ( xi ), i  1,2,..., n .
Pentru o aproximare acceptabilă se poate considera minimizarea sumei tuturor abaterilor
n
S1  
i 1
i , însă o astfel de funcție poate să conțină abateri cu semne opuse care se vor reduce în suma
totală, rezultatul final neexprimînd corect eroarea totală a aproximării.
n
O altă modalitate de alegere a criteriului de minimizare ar putea fi S 2  | 
i 1
i | , dar și această funcție

nu poate fi acceptată, deoarece în punctul x=0 funcția f(x)=|x| nu este derivabilă și deci nu se vor putea
folosi metodele clasice de căutare a extremelor.
Cel mai bun criteriu de minimizare constă în determinarea minimului sumei pătratelor erorilor:

n n
S   i 2   Pm ( xi  f ( xi )  2 .
i 1 i 1
Din această formulă și apare denumirea ”metoda celor mai mici pătrate”.
17
 Vom căuta polinomul Pm ( x ) în forma Pm ( x )  a 0 x m  a1 x m1    a m 1 x  a m , coeficienții
n
căruia se vor determina din condiția de minim a sumei  i 1
i
2
.
Să considerăm funcția de (m+1) variabile

  y  a 
n
2
 a1 xi m 1    a m 1 xi  a m
m
G ( a 0 , a1 ,..., a m )  i 0 xi .
i 1
G
Condițiile necesare de extrem pentru această formulă sunt:  0, i  0,1,..., m , adică:
a i

 x   y  a x 
 n
m m m 1 2
 i i 0 i  a1 xi    a m1 xi  a m 0
 i 1

  
n

 m 1 m 1 2
 xi  yi  a0 xi  a1 xi
m
   a m1 xi  a m 0 .
 i 1
 

  y  a x 
n
2
 i 0 i
m
 a1 xi
m 1
   a m1 xi  a m 0
 i 1
Sistemul dat se scrie în forma normală a lui Gauss, care are aspectul:

 n n n n

 n  a m  a m 1  
xi  a m 2 
2
xi    a 0   xi 
m
yi  
 i 1 i  1 i  1 i 1


 a 
n n n n n

 m  x i  a m 1  x i
2
 a m 2  x i
3
    a 0  x i
m 1
 
xi  y i .â 
 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
 .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... ..
 n n n n n
a m 



i 1
m
xi  a m 1 
i 1

xi
m 1
 a m2 
i 1
xi
m2

   a0 
i 1
2m
xi 
i 1
m
xi  yi  
Se demonstrează, că dacă punctele xi , i  1,2,..., n sunt distincte, atunci acest sistem de ecuații are
o soluție unică ceia ce înseamnă că polinomul Pm ( x ) este determinat în mod univoc.

18
 În

y
yn
y2

x
y1

x1 x2 xn x
0

Fig.6.9. Fig.6.10.

aplicații practice gradul polinomului Pm ( x ) se ia egal cu 1 sau 2. Astfel, dacă din careva considerențe
se presupune că între x și y este o dependență liniară, atunci avem P1 ( x )  ax  b , iar pentru dependența
patratică avem P2 ( x )  ax 2  bx  c (figurile 6.9, 6.10).

n
Dacă dependența este liniară, atunci avem: G ( a , b)    ax
i 1
i  b  y i  2 și condițiile necesare de
 n  n 2 n n
 G
 a  i 1

 0 2  xi   axi  b  yi   0 a  xi  b  xi  xi  yi
2
  

extrem sunt:   n   i 1 n i 1 ni 1
 G  0 2   ax  b  y  2  0  a  x  n  b  y
 
.
 b  
 i 1
i i  i 1 i i1
i

Pentru a verifica, dacă soluția ultimului sistem obținut (punctul staționar al funcției G(a,b)) este punct
de minim, verificăm condițiile suficiente. Avem:
n n 2
 2G  2G  2G  n  n
A
a 2
 2 x i
2
; B  
ab
 2 x i ; C 
a 2   
 2n . Așa cum  xi   n  xi 2 rezultă  
i 1 i 1  i 1  i 1

că   A  C  B  0 și deci punctul staționar este punct de extrem, iar deoarece A>0, acest punct este
2

într-adevăr punct de minim.

Exemplu. În rezultatul măsurărilor unui parametru a fost obținut următorul tabel

x 4.1 5.0 8.1 10.4 12.0 13.9 15.4 18.0 20.8 24.1
i
y 4 8 10 14 16 20 19 23 26 30
i

Din reprezentarea grafică a datelor s-a presupus că dependența dintre x și y este liniară. Să se determine
forma analitică.
Forma normală Gauss a problemei de minimizare este:

 10 2 10 10

 a 
 i 1
 x i  b  x i  
xi  y i 
2127.4  a  131.8  b  2723.4
 10
i 1
10
i 1
  ,
 131.8  a  10b  170

 
a  xi  n  b  y i
i 1 i 1


19
soluția a=1.237, b=0.695.
Deci dreapta care aproximează datele experementale este y=1.237x+0.695 (fig.6.11).

20
 y
25
20
15
10
5

x
5 10 15 20
Fig.6.11

21