ANALIZA MATEMATICĂ

2. FUNCȚII DE O VARIABILĂ REALĂ

2.1. Noțiune de funcție

Să considerăm două mulțimi nevide X și Y din R.

Definiția 2.1.1. Se spune că f este o funcție (aplicație) definită pe X cu valori în Y dacă există o
regulă care asociază fiecărui element x  X un element unic y=f(x) din Y.

Vom nota o astfel de funcție prin f ∶X→ Y, unde X=D(f) se numește domeniu de definiție, iar Y=E(f)
domeniu de valori (codomeniu) ale funcției f. Dacă X și Y sunt submulțimi de numere reale (X, Y ⊆ R),
spunem că f ∶X→ Y este o funcție reală (de o variabilă reală). Pentru astfel de funcții, regula de asociere
x → f(x) este in general dată printr-o formulă.

a• a• a•
a •1
d•
•1 b •1 d• •1 d•
•2 e b• •2 b• •2
b• •2
•3 • d
c• •3 c• •3
c• •3
•4 • d•
c•

Fig.2.1.a Fig.2.1.b Fig.2.1.c Fig.2.1.d

De exemplu aplicațiile din figurile 2.1.a și 2.1.b sunt funcții, iar în aplicațiile din figurile 2.1.c și 2.1.d
nu se respectă definiția funcției.

Definiția 2.1.2. Dacă fiecărei valori y  E ( f ) îi corespunde o singură valoare x  D ( f ) ,

atunci este definită funcția x   ( y ) cu domeniul de definiție E(f) și domeniul de valori D(f) care se
numește funcția inversă funcției f(x): x   ( y )  f 1 ( y ) (fig.2.2).
Exemple. a) Pentru funcția y=10x funcția inversă este x=0.1y. Aici D ( f )  ( , ) și
E ( f )  ( , ) ;
b) Inversa funcției y  x 3 va fi funcția x  3 y , unde D ( f )  ( , ) și
E ( f )  ( , ) ;
с) Dacă D ( f )  [0,2] pentru funcția y  x 2 inversa va fi x  y , iar dacă D ( f )  [ 2,2]

Y

f
f
a• (x,y)
Fig.2.2.
d•
•1
b•
•2
(y,x)
c•
•3 X
 •4

funcția inversă nu există.

Definiția 2.1.3. Fie o funcție real f : X→ Y. Se numește graficul funcției f mulțimea perechilor
(x,y) cu x  X și y  Y adică:
G f  {( x, y ) | x  X , y  f ( x )} .
 Graficul unei funcții reale de o variabilă poate fi reprezentat într-un sistem cartezian de
coordonate xOy ca fiind mulțimea tuturor punctelor cu coordonatele (x, f(x)), unde x  D ( f ) .
O funcție poate fi reprezentată în patru moduri:
 prin diagrame;
 prin tabele;
 printr-un graphic;
 analitic.
Modalitatea de definire a unei funcții prin diagrame este prezentată pe figura E.
Reprezentarea funcției în tabele constă formarea unui table în care sunt date valorile xi ale
variabilei independente x și valorile yi  f ( xi ) .

x 4.1 5.0 8.1 10.4 12.0 13.9 15.4 18.0 20.8 24.1
i

y 4 8 10 14 16 20 19 23 26 30
i

Astfel de formă de reprezentare a unei funcții poate fi observată, de exemplu, în tabelele valorilor
funcțiilor trigonometrice. În aplicații această metodă este foarte des utilizată în măsurările experimentale
a unor parametri, în sondage sociologice și a.m.d.
Metoda grafică de reprezentare a funcției constă în definirea corespondenței dintre valorile
variabilei independente x și valorile variabilei y printr-un graphic.
Metoda analitică presupune că dependența dintre argument și funcție este dată cu ajutorul unei
sau a căteva expresii matematice.

Funcția f se numește pară dacă f(x) = f(-x) și impară dacă f(-x) = -f(x). Funcția pară este simetrică
față de axa Oy, iar cea impară – față de originea axelor de coordonate.
De exemplu, funcțiile y  x 2 , y | x |3 , y  cos x sunt funcții impare, iar funcțiile y = x,
y  x 3 , y  sin x sunt funcții impare.
Fie f : D→ E și D1  D . Dacă pentru oricare x1 , x 2  D1 din inegalitatea x1  x 2 rezultă că
f ( x1 )  f ( x 2 ) , atunci se spune că f(x) este crescătoare pe mulțimea D1 ; dacă are loc inegalitatea
f ( x1 )  f ( x 2 ) , atunci funcția dată este nedescrescătoare pe D1 .
Dacă din negalitatea x1  x 2 rezultă că f ( x1 )  f ( x 2 ) , atunci funcția f este descrescătoare pe
mulțimea D1 , iar dacă are loc inegalitatea f ( x1 )  f ( x 2 ) , atunci o astfel de funcție este
necrescătoare.
De exemplu, funcția y = x este crescătoare pe ( , ) ; funcția y  x 2 este descrescătoare pe
mulțimea (,0) și crescătoare pe ( 0, ) ; funcția y =sign x este nedescrescătoare pe ( , ) .
Funcțiile crescătoare, descrescătoare, necrescătoare și nedescrescătoare pe mulțimea D1 se
numesc funcții monotone pe această mulțime, iar funcțiile crescătoare și descrescătoare se numesc
funcții strict monotone pe D1 .
Funcția f : D→ E se numește mărginită pe mulțimea D, dacă există un număr M > 0, astfel încît
pentru orice x  D se satisface inegalitatea | f ( x ) | M .
De exemplu, funcția y  sin x este mărginită pe R, deoarece | sin x | 1 .

2.2. Funcțiile elementare

Funcțiile, care se numesc elementare, sunt: y=C (C=const), y  x a , y  a x (0  a  1),

y  log a x (0  a  1), y  sin x, y  cos x, y = tg x, y = ctg x, y = arcsin x, y = arccos x, y =arctg x, y =
arcctg x.
Vom da o scurtă caracteristică a unor funcții elementare.
 Funcția putere y  x a , a  R .
Dacă a  2n, n  1,2,... , atunci D( f )  ( ,) și E ( f )  (0, ) .
Pentru a  2n  1, n  1,2,... , D( f )  ( , ) și E ( f )  ( , ) , fig. 2.2.1.
Dacă a = -1, atunci graficul funcției este graficul funcției invers proporțiohale, adică o hiperbolă, pentru
care D ( f )  ( ,0)  ( 0, ) și E ( f )  ( ,0)  (0, ) .
Dacă a = -2, atunci D ( f )  ( ,0)  ( 0, ) și E ( f )  (0, ) , fig. 2.2.2.

 Funcția exponențală y  a x , a  0, a  1 .
D( f )  ( ,) , E ( f )  (0, ) . Graficele funcției sunt prezentate pe fig. 2.2.3.

 Funcția logaritmică y  log a x , x  0, a  0, a  1 .

D ( f )  (0, ) , E ( f )  ( , ) (fig. 2.2.4).

y
y

y=x³

y=x
y=x
²

1/
x²
=
y
y=C

x
x

1/x
y=
Fig. 2.2.1 Fig. 2.2.2

y y

y= ax ,a>1
y=loga x, a>1
y= ax , 0<a<1

1
1 x
x

y=loga x, 0<a<1

Fig. 2.2.3 Fig. 2.2.4

 Funcțiile trigonometrice y  sin x ,

y

y  cos x , tg x, ctg x.
1

y=sin x
Funcțiile y  sin x și y  cos x (fig. 2.2.5) sunt
x
definite pe ( , ) , iar domeniul de valori al

y=cos x
-1

Fig.2.2.5
acestora este mulțimea [-1,1]. Funcțiile inverse y  arcsin x și y  arccos x sunt definite pe [-1,1], iar
domeniul de valori este intervalul ( , ) .
Domenui de definiție a funcției tg x este mulțimea, D ( f )  R \  / 2  k | k  Z  iar domeniul de
valori intervalul ( , ) .
Domenui de definiție a funcției ctg x este mulțimea, D ( f )  R \  k | k  Z  iar domeniul de valori
intervalul ( , ) .

2.3. Limita funcției. Continuetate

2.3.1. Șiruri numerice. Limita șirului numeric

Definiția 2.3.1. Se numește șir numeric de numere reale u n  , n  N o funcție n  u n

definită pe mulțimea N a numerelor naturale și cu valori reale.

Numerele u1 , u 2 , u3 ,..., u n ,... se numesc termenii (elementele) șirului, iar u n se numește

termenul general al șirului. Cunoscînd termenul general al șirului, poate fi determinat orice alt termen al
acestuia. Numărul n se numește rangul termenului.
 
Exemple. a)  u n   (1) n ,sau  1,1,1,..., ( 1) n ,... ;
1  1 1 1
b)  u n     ,sau 1, , ,..., ,... ;
n  2 3 n
 
c)  u n   2 n ,sau 2,4,8,..., 2 n ,... ;
 ( 1) n 1  1 1 1 ( 1) n 1
d)  u n     ,sau , , ..., ,...
 2n  1  3 5 7 2n  1
Așa cum șirul numeric este o funcție el poate fi reprezentat grafic cu ajutorul unor puncte de pe
dreapta de coordonate, coordonatele cărora sunt egale cu termenii șirului:
u5 u4 u3 u2 u1
• • • • • • x
0 1/5 1/4 1/3 1/2 1

Definiția 2.3.2. Se spune că șirul  u n  , n  N este mărginit dacă există m , M  R astfel

încît:
m u n  M , n  N .
Dacă care doar una din cele două inegalități este satisfăcută, spunem ca șirul este mărginit inferior
(respectiv mărginit superior) .

Termenii unui șir mărginit aparțin segmentului [m. M ], mărginit superior - intervalului
( , M ) , iar a unui șir mărginit inferior - intervalului ( m, ) .
Dacă pentru șirul  u n  , n  N există un număr pozitiv M, astfel încît |u n | M , n  N , atunci
un astfel de șir se numește nemărginit.
1 1 1
De exemplu, șirul 1, , ,..., ,... este mărginit, deoarece 0 u n  1, n  N , iar șirul
2 3 n
n
2,4,8,..., 2 ,... este mărginit inferior și nemărginit superior.

Definiția 2.3.3. Șirul  u n  , n  N este crescător (respectiv descrescător) dacă

u n 1 u n 1 , n  N (respectiv u n 1 u n 1 , n  N ).

Șirurile crescătoare și nedescrescătoare se numesc șiruri monotone.

 1 1 1 1 1 ( 1) n1
De exemplu, șirul 1, , ,..., ,... este monoton, iar 1, , ,..., ,... nu este un
2 3 n 2 3 n
șir monoton.
Dacă într-un șir numeric toți termenii sunt egali, atunci se spune că șirul este constant.
O altă modalitate de definire a unui șir este cînd termenii acestuia se determină printr-o relație de
recurență. În acest caz este cunoscut elementul inițial al șirului u1 (sau a cîțiva termeni inițiali) și fiind
dată regula de calcul u n  f ( n  1) se determină elementele șirului.
De exemplu, șirul lui Fibonacci se formează în mod recurent astfel: u1  1, u 2  1 și
u n  2  u n 1  u n , n  1 .

Unele șiruri numerice posedă proprietatea de a tinde spre un număr constant, atunci cînd rangul
1 
termenului tinde la infinit. De exemplu, dacă n   , șirul  u n     tinde spre 0.
n 
Definiția 2.3.4. Numărul a se numește limita șirului  u n  dacă pentru orice număr pozitiv 
există un așa număr N (care depinde de  ), astfel încît
| u n  a |  pentru orice n > N .

În acest caz se scrie nlim un  a .


Un șir care are limita a  R se numește convergent, iar un șir care nu are limită sau are limită
infinită se numește divergent.

 2n  3 
Exemplu. Vom arăta că limita șirului un    este egală cu 2.
 n 
Rezolvare. Să considerăm numărul arbitrar   0 și vom detrmina numărul N din definiția limitei din
inegalitatea | u n  2 |  . Avem:
2n  3 3  3
 2   sau   , de unde n    . Dacă, de exemplu,  =0.01, atunci n=300. Pentru 
n n  
 3
=0.001, n=3000. Prin urmare, în calitate de număr N, pentru   1 poate fi luat numărul    1 .
 
2n  3
Deci pentru   0 a fost găsit un număr corespunzător N și prin urmare lim 2
n  n

Geometric sensul definiției limitei șirului este următorul.

Inegalitatea | u n  a |  este eqivalentă cu inegalitățile    u n  a   și a    u n  a   din
care rezultă că termenul u n se află în  -vecinătatea punctului a. Atunci se poate afirma că începînd cu
un număr N, un număr infinit de termeni ai șirului se află în întervalul ( a   , a   ) , înafara acestui
interval fiind un număr finit de termeni.
Limita șirului numeric are următoarele proprietăți:
1. Șirul convergent are o singură limită.
2. Dacă șirul  u n  are limită atunci el este mărginit.
3. Orice șir monoton și mărginit are limită (teorema lui Weierstrass).

n
 1
Vom aplica ultima proprietate pentru a cerceta convergența șirului un  1   .
 n
Reeșind din formula binomului Newton

n( n  1) n 2 2 n( n  1)( n  2) n 3 3 n ( n  1)( n  ( n  1)) n

( a  b) n  a n  n  a n 1  b  a b   a  b  ...  b
2! 3! n!
 1
și punînd a=1 și b  , obținem
n
n 2 3 n
 1 1 n ( n  1)  1  n ( n  1)( n  2)  1  n( n  1)( n  ( n  1))  1 
1    1  n          ...    =
 n n 2! n 3! n n! n
1  1 1  1  2 1  1  2  n 1
 11  1     1    1    ...   1    1      1  .
1 2  n  1 2  3  n  n 1  2  3n  n  n  n 
Astfel
n
 1 1  1 1  1  2 1  1  2  n 1
 1    11  1     1    1    ...   1    1      1  .
 n  1  2  n  1  2  3  n   n  1  2  3 n  n   n   n 

Odată cu creșterea rangului n, numărul termenilor din partea dreaptă a egalității crește. Totodată cu
 i
creșterea lui n, raportul 1/n descrește, și deci factorii 1   , i  1,2,..., n cresc. Din aceste
 n
n n
 1  1
raționamente rezultă că șirul un  1   este crescător și 1    2 . Rămîne să arătăm că aces șir
 n   n 
 i 
este și mărginit. Așa cum 1    1, i  1,2,..., n , vom înlocui în suma obținută acești factori cu 1 și
 n 
n
 1 1 1 1
atunci avem: 1    1  1    ...  . În continuare, înlocuid în fracțiile din
 n 1 2 1 2  3 1  2  3 n
partea dreaptă a inegalității numerile 2,3,…,n cu 2 o majorăm și obținem:
n
 1 1 1 1
 1    1  1   2  ...  n 1 .
 n  2 2 2
1 1 1
Deoarece suma 1   2  ...  n 1 este suma a n termeni ai progresiei aritmetice cu rația ½ și care
2 2 2
n
 1   1
este egală cu 2  1  n   2 avem: 1    1  2  3 . Astfel șirul este mărginit și luănd în
 2   n
n n
 1  1
considerație inegalitatea 1    2 , obținem: 2  1    3 pentru orice n din N * și șirul este
 n  n
crescător și mărginit.
n
 1
De aici luînd în seamă teorema Weierstrass rezultă că șirul un  1   are limită, care se
 n
notează prin e:
n
 1
lim 1    e .
n   n
Acest număr e=2.718281... se numește numărul lui Euler și este baza logaritmilor naturali.

În continuare vom prezenta cîteva afirmații (fără demonstrații) utile În procesul calculelor
limitelor șirurilor convergente. Fie u n , v n două șiruri convergente. Atunci:
1. lim  un  v n   lim un  lim v n ;
n  n n

2. nlim

 un  vn   nlim

u n  lim v n ;
n 

3. lim  C  un   C  lim un , C=const;

n  n

 u n  nlim un
4. lim    
, dacă nlim vn  0 ;
n  v  
 n  nlim
vn

5. Dacă u n  v n , n , nlim un  lim v n ;

 n

6. Dacă u n  v n  wn , n și nlim un  lim wn  A , atunci lim v n  A .

 n  n 
 3n 2  2n  3
Exemple. Să se calculeze limitele: a) lim un  lim ; b)
n n  5n 2  4n  50
lim un  lim
n  n 
 n3  4  n3 1 ; 
c) lim un  lim sin  n  1 .
2
n n

3n 2  2n  3
Rezolvare. a) lim . Inițial nu pot fi aplicată afirmația că ”limita raportului este egală cu
n  5n 2  4n  50

raportul limitelor”, deoarece această proprietate are loc în cazul în care există atît limita numărătorului, cît
și a numitorului. Ca să fie posibilă aplicarea acestei afirmații, vom împărți numărătorul și numitorul
expresiei la cea mai mare putere a lui n din expresie, care în cazul dat este n 2 . Atunci obținem:
n2 n 1 1 1  1 1 
2  2  2  3 2 3 3  2   3 2 lim  3  2   3  2 
3n  2n  3 n 2
n n  lim n n  n   n n 
lim 2  lim .
n  5n  4n  50 n n 2
n 1 n 5  4  1  50  1  1 1 
5  2  4  2  50  2 lim  5  4   50  2 
n n n n n 2 n n n 
Așa cum, 1/n și 1 / n 2  0, dacã n   și aplicînd afirmația ”limita sumei algebrice a două șiruri este
3n 2  2n  3 3
egală cu suma algebrică a limitelor șirurilor”, obținem: lim  .
n 5n 2  4n  50 5
b) Pentru calculul limite șirului un   
n 3  4  n 3  1 vom înmulți și împărți expresia dată cu
conjugata numărătorului acesteia:
 n3  4  n3 1   n3  4  n3 1  n3  4   
2
n3 1  2
5
un 
 3
n  4  n 1 3
  3
n  4  n 1 3
  
n  4  n3 1
3
 . De aici
5
lim u n  lim u n
n n

n3  4  n3 1
0.

a) Ca și în exemplul precedent vom transforma inițial expresia de sub semnul limitei. Deoarece
sin   sin(  n   ) , atunci
( n 2  1  n)  ( n 2  1  n)
sin  n 2  1   sin  ( n 2  1  n )   sin   
( n 2  1  n)
( n 2  1  n)  ( n 2  1  n) n2 1 n2 1
  sin     sin     sin   . Atunci
2 2 2
( n  1  n) ( n  1  n) ( n  1  n)
 1 
lim u n  lim sin  n 2  1   lim sin     0.
n  n n   ( n 2  1  n ) 


2.3.2. Limita funcției

Vecinătate a punctului x 0 senumește orice interval care conține acest punct înafară, posibil, de
el însuși.
Definiția 2.3.5. Fie o funcție f: D → R și x 0  R . Numărul A se numește limita funcției f cînd
x tinde către x 0 (sau în punctul x 0 ), dacă pentru orice șir de valori x n , n  N * ( x n  x0 ) care converg
către x 0 , șirul de valori f ( x n ) ale funcției converg către
y
numărul A, adică: nlim f ( xn )  A .

A+ O definiție equivalentă este următoarea:
A
Definiția 2.3.6. Fie o funcție f: D → R și x 0  R .
A- Numărul A se numește limita funcției f cînd x tinde

x 0- x0 x 0+ x

Fig. 2.3.1
către x 0 (sau în punctul x 0 ), dacă pentru orice număr pozitiv  , oricît de mic n-ar fi el, există un
număr   0 , care depinde de  , încît | f ( x )  A |  , pentru toate valorile lui x, care satisfac condiția
| x  x 0 |  .

Sensul geometric a limitei funcției în punct constă în următoarele:

În orice  -vecinătate a punctului A poate fi găsită o  -vecinătate a punctului x 0 , astfel încăt
pentru toate valorile x  x 0 valorile respective a funcției f se află în  -vecinătatea punctului A. Altfel
spus, punctele graficului funcției f se alflă în interiorul dreptunghiului cu laturile de 2 și 2 .

Exemplu. Să se demonstreze, că lim ( 3 x  2)  5 .

x 1
Rezolvare. Fie   0 un număr arbitrar și vom determina numărul  ( )  0 , care va satisface definiția
2.3.6, adică acest număr trebuie să verifice inegalitatea | (3 x  2)  5 |  , adică 3 | x  1 |  , de unde
| x  1 |  / 3 . Din ultima inegalitate se poate conclude, că dacă numărul  ( )   / 3 , atunci
| x  1 |  și pentru numărul  ales am găsit numărul  , pentru care | (3 x  2)  5 |  , ceia ce
demonstrează că lim ( 3 x  2)  5 .
x 1

În definiția limitei funcției se consideră, că x  x0 din dreapta (din stînga) fiind mai mare (mai
mic) ca x 0 , sau oscilează în jurul acestui punct. Însă sunt cazuri cînd modul de apropiere a punctului x
către x 0 influențează asupra valorii limitei funcției. Pentru astfel de situații s-a întrodus noțiunea de
limite laterale.

Definiția 2.3.6. Fie o funcție f: D → R și x 0  R . Numărul A se numește limita de stînga (de

dreapta) a funcției f în punctul x 0 , dacă pentru orice șir de valori x n , n  N * ( x n  x0 ) care tinde spre
x 0 și pentru care x n  x0 (respectiv x n  x 0 ), șirul de valori f ( x n ) ale funcției converg către
numărul A, adică: nlim f ( xn )  A .


Pentru limitele laterale se utilizeazează notațiile lim f ( x )  A și lim f ( x )  A .

x  x0  0 x  x0  0

Teorema 2.3.1. O funcție are limită în punctul x 0 , dacă și nu mai dacă există ambele limite
laterale în x 0 care sunt egale.
  1, x  0

Exemplu. Să se determine limita funcției y  sign x   0, x  0 în punctul x = 0.
 1, x  0

Rezolvare. Calculăm limitele laterale: lim sign x  1 și lim sign x  1 . Deci ambele limite
x 0 0 x 0  0
laterale în punctul x = 0 există, dar nu sunt egale și ăn baza teoremei în acest punct funcția nu are limită.

În afară de noțiunea de limită în punct este întrodusă și definiția limitei funcției cînd argumentl
acesteia tinde spre infinit.

Definiția 2.3.6. Numărul A se numește limita funcției f cînd x   dacă pentru orice număr
pozitiv  există un număr M ( )  0 încît pentru orice x care satisface inegalitatea | x | M are loc
inegalitatea | f ( x )  A |  .

Notația - xlim f ( x)  A .


Pentru un calcul mai simplu a limitei funcției pot fi demonstrate un șir de teoreme care conțin
următoarele afirmații:
 1. lim ( f ( x )   ( x ))  lim f ( x )  lim  ( x ) ;
x  x0 x  x0 x  x0

2. lim ( f ( x )   ( x ))  lim f ( x )  lim  ( x ) ;

x  x0 x  x0 x  x0

3. lim (C  f ( x ))  C  lim f ( x ) , unde C=const;

x  x0 x  x0

lim f ( x )
 f ( x )  x  x0  ( x)  0 ;
lim    , dacă xlim
x  x0   ( x ) 
4.
  xlim  ( x)  x0
x 0
n
5. lim ( f ( x )) n   lim f ( x )  , n  N * ;
x  x0  x  x0 
sin x
6. lim  1 (prima limită remarcabilă);
x 0 x
x
7. lim 1  x  1 / x  e , sau lim 1  1   e (a doua limită remarcabilă);
x 0 x
x  
8. Dacă funcțile f ( x )   ( x )   ( x ) au limitele xlim f ( x )  A, lim  ( x )  A , atunci
x 0 x  x0

de asemenea xlim  ( x )  A (teorema cleștelui).

x 0

Teorema 2.3.2. Fie P ( x )  a 0 x n  a1 x n 1    a n și Q ( x )  b0 x m  b1 x m 1    bm două

funcții polinomiale de grade n, respectiv m. Atunci
 0, dacã n  m
P ( x )  a 0
lim   , dacã n  m .
x Q ( x )
 b0
  , dacã n  m

lim ( 2 x 4  3 x 2  x  1) ; x 1
Exemple. Să se determine limitele: a) x 2
b) lim ; c)
x 1 x 1
cos x  cos 3 x
lim ;
x 0 x2
x2
 2  2x5  x3  1
d) lim 1   ; e) lim .
x    3x  1  x  5 x 5  7 x 2  11
Rezolvare. a)
4 2 4 2
lim ( 2 x  3x  x  1)  lim ( 2 x )  lim(3x )  lim x  lim 1  2 lim x  3 lim x  lim x  1  21
x 2 x 2 x 2 x 2 x 2
 x 2
  
4
x 2
2
x 2
;
0
b) Acest exemplu este o limită cu nedeterminare de tipul . La calculul acestei limite
0
imediat nu poate fi aplicată teorema limitei raportului a două funcții, deoarece în punctul x=1 numitorul
este egal cu zero și atunci se cere o transformare a expresiei de sub semnul limitei. În acest scop se vor
înmulți numărătorul și numitorul la conjugata numărătorului. Avem
x 1  0  ( x  1)  ( x  1) x 1 1
lim     lim  lim  lim  2;
x 1 x  1 0
  x 1 ( x  1)  ( x  1) x 1 ( x  1)  ( x  1) x 1 x 1

c) Aici deasemenea avem o nedeterminare de același tip și pentru lichidarea acesteia vom modifica
numărătorul, folosind formula diferenței cosinusilor: cos x  cos 3x  2 sin 2 x  sin x  4 sin 2 x  cos x .
Atunci obținem:
2 2 2
cos x  cos 3 x  0  4 sin x  cos x sin x  sin x 
lim 2
    lim 2
 4 lim 2
 lim cos x  4 lim   1  4.
x 0 x  0  x 0 x x 0 x x 0  x 0 x 
La calculul acestei limite a fost itilizată prima limită remarcabilă.
 a) Limita dată, care prezintă o nedeterminare de tipul 1 , se va calcula cu ajutorul limitei a doua
remarcabile. Pentru un calcul mai simplu vom întroduce notații suplimentare:
2
 t, 
x 2
3x  1

lim 1 
x   
2 

3x  1 
 1    x
t2
3t
 
1 2
3 3t
 lim 1  t 
t 0
1 / 3 2 / t
 lim 1  t 
t 0
1 / 3
 lim 1  t 
t 0
2 /( 3t )

x  , t  0


=1  lim 1  t 
1/ t
t 0
 2/3
 e2 /3  3 e2 .


b) În acest exemplu avem o nedeterminare de tipul  . Pentru o a lichida, împărțim numărătorul
și numitorul la puterea maximă a lui x din ambele polinoame, adică x 5 :

2x5  x3  1    2 x 5 / x 5  x 3 / x 5  1/ x5 lim 2  lim 1 / x 2  lim 1 / x 5 2

lim     lim 5 5  x  x  x 
 .
x  5 x 5  7 x 2  11 
  x   2 5
5 x / x  7 x / x  11 / x 5
lim 5  lim 71 / x  lim 1 / x 5 5
3
x  x  x 

Același rezultat imediat rezultat din teorema 2.3.2. Așa cum polinoamele numitorului și numărătorului
2x5  x3  1  2
au același grad, se obține: lim 5   .
x 1 5 x  7 x 2  11  5
3x x 3  3 x  19
Să se calculeze: a) lim ; b) lim
x 0 sin 4 x x  2 x 2  21

2n 4  n 2  1    2n 4 / n 4  n 2 / n 4  1 / n 4 nlim 2  lim 1 / n 2  lim 1 / n 4 2 1

lim     lim 4 4   n  3 n  4  
n   8n 4  n  4 
4 4
n   8n / n  n / n  n / n lim 8  lim 1 / n  lim 4 / n 8 4
n  n  n 
2
n  6n    n / n  6n / n n/n 6 06
lim     lim  lim   2
n  3n  1 
  x   3n / n 1/ n n  3 1/ n 3 0
1  2  3  ...  n (1  n )  n / 2 n  n2 1 (n  n 2 ) 2 1 n 2  2n 3  n 4 1 1
lim  lim  lim  lim 4
 lim 4
 
n 
9n 4  1 n 
9n 4  1 n 
2 9n 4  1 2 n   9n  1 2 n  9n  1 2 9 6
6 6
3n
 n/2
  n/2


n  
2
lim 1  
n
 1   
n  
2
 lim  1  
n
   lim 1  2 
  n
  e6

   
n     
2 x 3 0 (2  x  3 )  (2  x  3 ) 4 x3
lim     lim  lim 
x 7 x 2  49 0
  x  7 ( x 2
 49 )  ( 2  x  3 ) x  7 ( x  7 )  ( x  7)(2  x  3)
7 x 1 1
lim   lim 
x  7 ( x  7)  ( x  7)( 2  x  3) x  7 ( x  7)(2  x  3) 56

n 

lim x  x 2  x  1`        lim  n
( x  x 2  x  1`)  ( x  x 2  x  1`)
x  x 2  x  1`
 lim
n 
x 2  ( x 2  x  1)
x  x 2  x  1`


( x  1) / x 1
 lim 
n 2
( x  x  x  1) / x` 2
x  1  0  x  1  t, x  t  1
3
(t  1) 3  1 (t 3  3t 2  3t  1)  1 t 3  3t 2  3t
lim    lim  lim  lim 
x  1 sin( x  1)  0  x  1, t  0 t0 sin t t 0 sin t t 0 sin t
t (t 2  3t  3) t t
lim  lim  (t 2  3t  3)  lim  lim (t 2  3t  3)  1  3  3
t 0 sin t t  0 sin t t  0 sin t t  0

x 1 0
3
( x  1) 3x 2 3
lim     lim  lim 3
x  1 sin( x  1)  0  x  1 (sin( x  1)) x  1 cos( x  1)
 2.3.3. Continuetate

Definiția 2.3.7. Fie f :DR și x 0  D . Funcția f este continuă în x0 dacă

lim f ( x )  f ( x 0 ) .
x  x0

Dacă această limita nu există, este infinită sau există dar nu este egală cu f ( x 0 ) , se spune că f
este
discontinuă în x 0 .
Egalitatea xlim f ( x )  f ( x 0 ) are los, cînd se îndeplinesc condițiile: a) funcția f este definită în
x 0

punctul x 0 și în îmrejurimile lui; b) funcția f are limită cînd x  x0 ; c) limita funcției în x 0 coincide cu
valoarea funcției în acest punct.
Deorece xlim x  x 0 se poate scrie că lim f ( x )  f ( lim x ) , ceia ce înseamnă că calculul limitei
x 0 x x x x
0 0

unei funcții poate fi redus la trecerea la limită sub semnul funcției.

x x 1
De exemplu, dacă se calculează limita lim 3 , atunci se poate scrie
x 1 x 1
x x 1 ( x x  1)  ( x x  1) ( x 3  1)
3 lim  3 lim  3 lim =
x 1 x 1 x 1 ( x  1)  ( x x  1) x 1 ( x  1)  ( x x  1)

( x  1)  ( x 2  x  1) ( x 2  x  1) 3 3
3 lim  3 lim  .
x 1 ( x  1)  ( x x  1) x 1 ( x x  1) 2

Fie funcția f : ( a , b)  R și y = f(x) valoarea ei în punctul x. Dacă x 0  ( a , b) este un punct arbitrar,

atunci x  x  x 0 se numește creșterea argumentului în punctul x 0 . În mod similar diferența
y  f ( x )  f ( x 0 ) se numește creșterea funcției în acest punct.
Din spusele de mai sus, se poate scrie , că x  x 0  x și y  f ( x 0  x )  f ( x 0 ) . Așa cum dacă
x  x0 , atunci x  x0  0 și deci lim f ( x )  f ( x 0 ) poate primi următoarea formă:
x  x0

lim ( f ( x )  f ( x 0 ))  0 , sau: lim y  lim f .

x  x0 x  0 x  0
Ultima egalitate este de fapt o altă definiție a continuetății funcției în punct: funcția f este continue
în punctul x 0 dacă unei creșteri infinit mici x a argumentului îi corespunde o creștere infinit
mică lim y a funcției.
x 0

Definiția 2.3.8. Fie f : D  R și x 0  D . Atunci funcția f este continuă la stînga în x 0 dacă

lim f ( x )  f ( x 0 ) și f este continuă la dreapta în x0 dacă lim f ( x )  f ( x 0 ) .
x  x0  0 x  x0  0

Teorema 2.3.1. O funcție este continuă într-un punct dacă și numai dacă este continuă la stînga și la
dreapta în acest punct.

Definiția 2.3.9. Fie f : D  R . Se spune că f este continuă pe D dacă este continuă în orice x 0  D .
Punctele în care nu se respectă condițiile de continuetate a funcției se numesc puncte de
discontinuetate.

Puncte de discontinuetate pot fi de două tipuri:

  puncte de discontinuetate de speța întîi;
 puncte de discontinuetate de speța doi.

În punctele de discontinuetate de speța întîi ambele limite laterale există: lim f ( x )  A1 și

x  x0  0

lim f ( x )  A2 . Diferența   A2  A1 se numește saltul funcției în punctul a, sau amplitudinea de

x  x0  0
discontinuetate (figura 2.3.3).
De exemplu, funcția sign x (figura 2.3.4) are punctul x = 0 un punct de discontinuetate de speța
întîi și saltul ei este   2 .
În punctele de discontinuetate de speța 2 cel puțin una din limitele laterale nu există sau este egală
cu infinit (fig. 2.3.2).

Teorema 2.3.2. Fie funcțiile f ( x ),  ( x ) sunt continue în punctul a. Atunci și funcțiile

f ( x )   ( x ) , f ( x )   ( x ) și f ( x ) /  ( x ) (dacă  ( a )  0 ) sunt continue în acest punct.

Funcțiile continue posedă un șir de proprietăți importante formulate în următoarele teoreme:

Teorema 2.3.3.(Weierstrass). Dacă funcția f : [a, b]  R este continue, atunci ea atinge pe acest
interval valoarea minimă și valoarea maximă pe [a,b].

Teorema 2.3.4. Dacă funcția f este continue un interval închis, atunci ea este mărginită pe acest
interval.

Teorema 2.3.5.(Bolzano-Caushy). Dacă funcția f : [a, b]  R este continue pe [a,b] și primește

la capetele intervalului valori diferite f(a) =A și f(b) =B, atunci ea primește pe acest interval toate valorile
dintre A și B.

Din aceste teoreme rezultă concluzia: orice funcție elementară este continue în fiecare punct
în care aceasta este definită.

y y y
A2
1

A1
x a
x x
a

-1

Fig. 2.3.2 Fig. 2.3.3 Fig. 2.3.4

4. DERIVABILITATE.

4.1. Derivata funcției, sensul geometric și fizic.

 Fie o funcție f ∶ X→ R, unde X este un interval¸ si punctul x0 ∈ X. Vom acorda
argumentului x0 o creștere x , astfel încît punctul x 0  x deasemenea să-i aparțină
intervalului X . Creșterea funcției în acest punct va fi y  f ( x 0  x )  f ( x 0 ) .

Definiția 4.1. Se numește derivată a funcției f(x) în punctul x  x 0 limita raportului

creșterii funcției în acest punct către creșterea argumentului x  x  x 0 dacă aceasta există:
y f ( x  x )  f ( x )
f ( x )  lim  lim
x  0 x x  0 x .

În cazul în care această limită există se spune că funcția f(x) este derivabilă.
Dacă în x 0 limita este infinită atunci derivata funcței este infinită.
y
Fie, f(x) este definită pe intervalul (a,b). Atunci tg  este tangenta unghiului
x
format de secanta M 0 M și axa 0x.
y Tangentă la graficul funcției f(x) în punctul
M 0 se numește poziția limită a secantei
f(x)
M 0M atunci, cînd punctul M tinde spre
punctul M 0 pe curba f(x).
M
Deci dacă derivata funcției f(x) în punctul x 0

M0 N există, atunci tg  f ( x 0 ) ,

iar
) )   arctg f ( x0 ) . Așa dar, din punct de
x
vedere geometric, derivata funcției este egală
x0 Fig.
4.1
cu panta tangentei dusă la curba f(x) în
punctul M 0 ( x 0 , f ( x 0 )) .
Sensul fizic al derivatei funcției este următorul: fie S=f(t) este drumul parcurs de un corp în
timpul t. Atunci derivata f’(t) este numeric egală cu viteza instantanee.
În caz general, derivata de ordinul întăi caracterizează viteza de schimbare a funcției în
dependență de variația argumentului.
În mod similar, derivata de ordinul doi este viteza de schimbare a vitezei, adică accelrarea.

4.2. Derivate laterale

Teorema 4.2.1. Dacă funcția f ∶ X → R este derivabilă în x0 ∈ X, atunci este continuă în acest
punct.
Definiția 4.2.1. Fie f ∶ X → R și x0 ∈ X. Se numește derivată la stînga (respectiv la
dreapta) limita
f ( x  x )  f ( x )  f ( x  x )  f ( x ) 
f  ( x ) 
lim  respectiv, f  ( x ) 
x  lim
x ,
x  0   x  0  
dacă această limită există.
 Dacă funcția f(x) este derivabilă în x0 , atunci limitele laterale sunt egale. Teorema reciprocă nu
are loc. De exemplu, funcția f ( x )  x are în punctul x=0 limite laterale egale, însă ea nu este derivabilă
în acest punct.
Definiția 4.2.2. Funcția f ∶ X → R este derivabilă pe X dacă ea este derivabilă în orice x0 ∈X.

Definiția 4.2.3. Fie funcția f ∶ X → R este derivabilă. Atunci funcția f ′ ∶ X → R se

numește funcția derivată a lui f.
Definiția 4.2.4. Funcția f ∶ X → R este derivabilă în x0 ∈ X, dacă creșterea ei y poate
reprezentată în forma
y  A  x   ( x )  x,

unde A este un număr, care nu depinde de x, iar  o mărime infinit mică, care tinde spre 0, cănd x→0.

4.3. Operații cu funcții derivabile. Tabelul derivatelor fundamentale

Teorema 4.3.1. Fie functiile u,v ∶X → R derivabile, iar C o constantă. Atunci funcțiile (u ±v),
(C·u), (u·v) și (u/v), dacă v(x) ≠ 0, sunt derivabile, iar derivatele lor sunt date de:
(u ± v) ′ = u ′ ± v ′ , (C·u) ′ = C·u ′ , (u·v) ′ = u ′·v + u·v′ , (u/v) ′ = (u ′·v -u·v′ )/v ².
Teorema 4.3.2. Fie funcțiile f ∶X → R, g ∶Y → R derivabile. Atunci si funcția compusă f(g(x))
este derivabilă, iar derivata ei este dată prin formula:
[f(g(x))] ′ = f′(g(x)) ·g′(x).
Teorema 4.3.3. Fie funcția f ∶X → R este strict monotonă și derivabilă. Atunci există funcția
inversă  ∶Y → X, derivabilă, iar derivata ei este egală cu:
((y ))′ = 1 /f ′(y).
Derivatele funcțiilor elementare sunt date în tabelul următor: ctg
Funcția Derivata Funcția Derivata
Const. 0 sin x cos x
x 1 cos x - sin x
x   x  1 ctgx 1
-
sin 2 x
x 1 tgx 1
2 x cos 2 x
ex ex arcsin x 1
1 x2

ax a x  ln a arccos x 1
1 x2
ln x 1 arctg x 1
x 1 x2
log a x 1 arcctg x 1
-
x  ln a 1 x2
 3x 2  x
Exemple. Să se calculeze derivatele funcțiilor: a) y  x 3  (1  2 x ) 4  ; b) y  x 3  sin x 2 ;
2x  5
3
c) y  x arcsin( x 2  1) ; d) y  log 2 ( x  e 2 x ) .
Rezolvare. Folosind proprietățile derivatei și tabelul derivatelor fundamentale, obținem:
a)

 3x 2  x  3 (3 x 2  x )'( 2 x  5)  (3 x 2  x )  ( 2 x  5)'
y '   3
x  (1  2 x )  4
   x  4  (1  2 x ) 3  2  
 2 x  5  2 ( 2 x  5)

3 (6 x  1)'( 2 x  5)  (3x 2  x )  2 3 6 x 2  30 x  5
  x  8  (1  2 x ) 3    x  8  (1  2 x ) 3
 ;
2 ( 2 x  5) 2 2 ( 2 x  5) 2

b)
y '  ( x 3  sin x 2 )'  ( x 3 )' sin x 2  x 3  (sin x 2 )'  3x 2  sin x 2  x 3  cos x 2  ( x 2 )'  3x 2  sin x 2  2 x 4  cos x 2
;
c)
2x 2
y '  ( x  arcsin( x 2  1))'  x ' arcsin( x 2  1)  x  (arcsin( x 2  1))'  arcsin( x 2  1)  ;
1  ( x 2  1) 2

 3 2x 
 2 2x

2x  2

d) y '  log 2 ( x  e )  3  log 2 ( x  e )  log 2 ( x  e )  3  log 2 ( x  e ) 
2x ( x  e 2 x )'
( x  e 2 x )  ln 2


2 1  2e 2 x
 3  log 2 ( x  e 2 x )  .
( x  e 2 x )  ln 2

4.4. Diferențiala funcției

Deoarece pentru o funcție derivabilă într-un punct x0 are loc relația y  A  x   ( x )  x,
unde produsul A  x este o mărime de acelaș ordin ca și creșterea argumentului x, rezultă că A  x ,
reprezintă partea principală a creșterii funcției y în acest punct.
Definiția 4.4.1. Se numește diferențiala funcției y=f(x) în punctul x0 partea principală, liniară
în raport cu x a creșterii funcției în acest punct:
dy  A  x .

Se poate demonstra, că A  f ( x 0 ) . Pe de altă parte, diferențiala variabilei independente coincide cu

creșterea acesteia: dx= x și atunci formula pentru diferențială va fi:
dy=f ( x0 ) dx.

Sensul geometric al diferențialei poate fi observat din figura 4.2.

Fie M 0 P este dreapta tangentă la graficul funcției în punctul M 0 . Atunci KM= y este creșterea
funcției în punctul x0 , iar KN  f ( x 0 )  x  dy partea principală în raport cu creșterea x a creșterii
funcției, liniară în raport cu x.
 Teorema 4.4.1. Diferențiala sumei, diferenței, produsului și cîtului a două funcții se calculează
după formulele:
d(u ± v) =du ± dv ,
d(u·v) = v ·du + u·dv′,
d(u/v) = (v′·du -u·dv )/v ² (v ≠0).

y Folosind aceste proprietăți, se poate ușor

de transformat tabela derivatelor
f(x) funcțiilor prncipale elementare în tabela
diferențialelor acestor funcții.
M P De exemplu, d(cosx)=( cosx)·dx=
-sinxdx.
y
N
M0
dy
4.5. Aplicații ale diferențialei funcției
K la calculul aproximativ
x
Fig. 4.2 x 0 x 0  x Așa cum s-a văzut creșterea
funcției y  f ( x 0  x )  f ( x 0 ) într-
un punct x0 este determinată de formula y  f ( x 0 )  x   ( x )  x , unde
 ( x )  0, dacã x  0 . De aici rezultă o formulă de calcul aproximativ a valorilor funcției în puncte
apropiate de punctul x0 și anume:

f ( x0  x )  f ( x0 )  f ( x0 )  x
care este cu atît mai exactă, cu cît creșterea x este mai mică.
Atunci cînd se aplică formula dată. În calitate de valoare x0 se ia un așa număr pentru care
f ( x 0 ) se calculează destul de simplu.
Exemplul l. Să se calculeze aproximativ arctg 1.05 .
Rezolvare. Vom considera funcția f(x)=arctg(x). Folosind formula precedentă, avem
1
arctg ( x  x )  arctg ( x )   arctg ( x )  'x sau arctg ( x  x )  arctg ( x )   x .
1 x2
Pentru exemplul nostru x 0  x  1.05 , x 0  1 , x  0.05 . Atunci obținem:

1 
arctg1.05  arctg 1  2
 0.05   0.025  0.8104 .
11 4

Exemplul 2. Să se calculeze aproximativ 3

25.25 .

Rezolvare. După formula aproximativă, avem 3 ( x  x )  3 x   x   x , sau

3

1
3 ( x  x )  3 x  2
 x . Dacă x 0  x  25.25, x 0  33  27, x  1.75 , obținem:
3 x
3

1 1.75
3
27  1.75  3 27   ( 1.75)  3   2.9352 .
3  27
3 2
3 9

Vom efectua calculele în alt mod. Deoarece 3

25.25 = 3  3 1  1.75 / 27 , atunci vom calcula inițial
3
1  1.75 / 27 , pentru care x0  x  1  1.75 / 27, x0  13  1, de unde obținem:
 1 1.75
3
1  1.75 / 27 
3
1  1.75 / 27  3 1   1.75 / 27  1   0.9784 , și deci
3 3 1
2
3  27
3
25.25  3  3 1  1.75 / 27   3  0.9352  2.9352 .

5. APLICAȚII ALE DERIVATEI LA CERCETAREA FUNCȚIILOR

5.1. Teoremele de bază a calcului diferențial

Teorema 5.1.1 (Rolle). Fie o funcție f ∶[a, b] → R. Dacă f este continuă pe [a, b], derivabilă
pe (a, b) și la capetele segmentului primește aceleiași valori f(a) = f(b), atunci există cel puțin un
punct c ∈ (a, b) în care derivata se anulează, adică: f ′ (c) = 0.
Sensul geometric a acestei teoreme constă în faptul că, pe graficul funcției vor fi puncte în care tangenta
la graphic va fi paralelă cu acsa abciselor și poate fi urmărit pe fig 5.1. Astfel, funcțiile f(x), g(x) au
derivate care se anulează în punctul x=c. Derivata funcției h(x) pe intervalul (a,b) este egală cu 0 în mai
multe puncte.
y

h(x) Teorema 5.1.2

(Lagrange). Fie funcția
f ∶[a, b] → R. Dacă f
este continuă pe [a,b] și
g (x)
derivabilă pe (a,b),
atunci există cel puțin
un punct c ∈ (a,b)
astfel încî are loc relația
f(x)
f(b) − f(a) = f ′
x (c) )·( b − a).
a c b
Formula dată
Fig 5.1
poartă numele de formula
creșterilor finite, sau formula Lagrange. De menționat, că de fapt teorema lui Lagrange este o
generalizare a teoremei lui Rolle.
Sensul geometric al teoremei Lagrange este
y următorul. Dacă formula se va scrie în felul
C f (b)  f ( a )
B următor  f ( c ) , atunci partea
ba
stîngă a egalității reprezintă panta secantei AB la
A f(b)-f(a) graficul funcției, în timp ce partea dreaptă este
panta tangentei la grafic în punctul C(c,f(c)).
Adică pe graficul funcției f(x) se va găsi un
punct în care tangenta dusă la graphic va fi
x
paralelă la secanta AB.
Fig.5.2 a c b

Teorema 5.1.3 (Cauchy). Fie funcțiile f ,∶[a, b] → R sunt continue pe [a,b] derivabile pe
(a,b), iar ′(x) ≠ 0, ∀x ∈ (a,b). Atunci există cel puțin un punct c ∈ (a,b) astfel încît are loc
egalitatea;
 f (b)  f ( a ) f ( c )
 )
 (b)   ( a )  ( c ) .
Teorema Lagrange este un caz particular al teoremei Caushy, dacă se va considera funcția
(x)=x.
Din aceste teoreme rezultă:
Consecința 5.1. Dacă derivate funcției este egală cu zero pe un interval oarecare, atunci
funcția este constantă pe intervalul dat.
Consecința 5.2. Dacă două funcții au derivate egale pe un interval oarecare, atunci pe acest
interval ele diferă printr-o constantă.

5.2. Regula lui l’Hospital

O altă aplicație a derivabilității este calculul limitelor în cazul unor nedeterminări.

0
Teorema 5.2.1 (Regula lui l’Hospital pentru limite de tipul ). Fie funcțiile f , continuie și
0
derivabile în vecinătatea punctului a (cu excepția, posibil, a însăși punctului a) și fie că sunt îndeplinite
condițiile: 1) lim f ( x )  lim  ( x )  0 ; 2) lim  ( x )  0 în vecinătatea punctului x=a. Atunci dacă
x a x a xa

f ( x ) f ( x)
există limita (finită sau infinită) lim  L atunci există și lim și are formula:
x  a  ( x ) x a  ( x )

f ( x) f ( x )
lim  lim  L.
x a  ( x ) x a  ( x )

Teorema 5.2.1 (Regula lui l’Hospital pentru limite de tipul   ). Fie funcțiile f ,  continuie și

derivabile în vecinătatea punctului a (cu excepția, posibil, a însăși punctului a) și fie că sunt îndeplinite
condițiile: 1) lim f ( x )  lim  ( x )   ; 2) lim  ( x )  0 în vecinătatea punctului x=a. Atunci dacă
x a x a xa

f ( x ) f ( x)
există limita (finită sau infinită) lim atunci există și lim și are formula:
x  a  ( x ) x a  ( x )

f ( x) f ( x )
lim  lim .
x a  ( x ) x a  ( x )

Observație 1. Nedeterminările de tipul 0   ,    , 1 , 0 ,  pot fi reduse la limite de

 0 0

0 
tipul sau  .
0
Observație 2. Regula l’Hospital poate fi aplicată repetat dacă funcțiile f ( x ),  ( x ) satisfac
aceleiași condiții ca și funcțiile f ( x ),  ( x ) .

x 2  3x  2 x 3  12  1 1 
Exemple. Să se calculeze limitele: a) lim ; b) xlim ; c) lim  ;
ex
3
x 1 ln( 2  x )  x 1  ln x x  1

d) lim
x 0
 
x 2  ln x ; e) lim ctg x 
x 0
sin x
.

x 2  3x  2  0  ( x 2  3 x  2)  2 x  3
lim     lim  lim 1
Rezolvare. a) x 1 ln(2  x )  0  x 1 (ln(2  x ))  x 1 1 ;
 (2  x )
2 x
 x 3  12  ( x 3  12)  3 x2 1
b) lim     lim  lim  lim 3  0;
ex x x ex
3 3 3
x   x  
( e ) x  
e  3 x 2 x  

 1 1     , transformăm
c) lim        . Așa cum avem o nedeterminare de tipul
x 1  ln x x  1
expresia de sub semnul limitei, astfel ca să putem aplica regula l’Hospital:
 1 1   x  1  ln x   0  ( x  1  ln x ) 1  1/ x x 1
lim     lim      lim  lim  lim
x 1 ln x x  1  x1 ( x  1)  ln x   0  x1 (( x  1)  ln x ) x1 ln x  ( x  1)  1 / x x1 x  ln x  ( x  1)
Ultima limită este deasemenea onedeterminare, deci vom mai aplica regula l’Hospital:

x 1 0 ( x  1) 1 1
lim     lim  lim  ;
x 1 x  ln x  ( x  1)  0  x 1 ( x  ln x  ( x  1)) x 1 ln x  x  1 / x  1 2

d) lim
x 0
 
x 2  ln x   0    . Transformînd expresia de sub semnul limitei, primim:

1
 2
lim x  ln x  lim
x 0 1

ln x   
  
    lim x 2  ln x  lim ln x      lim (ln x )  lim x  0  0
x 0  x 0 x 0 1    x 0  1   x 0  2 2 .
x2 x 2  2  x 3
x 

e) lim
x 0
 ctg x  sin x
 
 0 0 . Pentru a calcula această limită facem notația y   ctg x  sin x și logaritmăm

ultima funcție: ln y  ln  ctg x  sin x  sin x  ln ctg x . În continuare calculăm lim ln y :

ln ctg x    (ln ctg x )  1 / ctg x  (ct

lim ln y  lim ln  ctg x   lim sin x  ln ctg x   0     lim
sin x
    lim  lim
x 0 x 0 x 0 x 0 1    x 0  1   x 0  1 

  (
sin x 2
 sin x 
 sin x 
sin x / cos x  ( 1 / sin 2 x ) sin x
 lim  lim 0
x 0  1  x  0 cos 2 x . Deoarece lim ln y  0 , rezultă că
  2   cos x
 sin x 
lim y  lim ctg x  sin x  1.
x 0 x 0
 2
3 x  2 a) lim x tg
x 2 limitele:  23xx  2 tg 2 x
Să se calculeze
Să se calculeze limitele: a) lim ; b)xlim ; b) lim
(1  x ) x 0 x 2 .
x0 x 2 .
1
x 1 (1  x )
 5.3. Creșterea și descreșterea funcției. Extremele funcției

Definiția 5.3.1. Funcția f ∶[a, b] → R se numește crescătoare pe intervalul (a,b) dacă pentru
orice x1 , x 2  ( a , b) din inegalitatea x1  x 2 resultă inegalitatea f ( x1 )  f ( x 2 ) . Dacă din
inegalitatea x1  x 2 resultă inegalitatea f ( x1 )  f ( x 2 ) atunci funcția se numește descrescătoare. Dacă
pentru orice x1 , x 2  ( a , b)
din inegalitatea x1  x 2 resultă inegalitatea f ( x1 )  f ( x 2 ) atunci
funcția se numește nedescrescătoare. Dacă din inegalitatea x1  x 2 resultă inegalitatea f ( x1 )  f ( x 2 )
atunci funcția se numește necrescătoare.
Intervalele de creștere și descreștere a funcției se numesc intervale de monotonie.
Teorema 5.3.1. (Criteriu de monotonie.) Dacă funcția f ∶(a, b) → R este derivabilă și pe
intervalul (a,b) f ( x )  0 ( f ( x )  0 ) atunci ea nu descrește (nu crește) pe acest interval.

Geometric din teorema 5.3.1 rezultă, că tangentele duse la graficul funcției crescătoare formează
unghiuri ascuțite cu direcția pozitivă a axei Ox.
Definiția 5.3.2. Punctul x 0 se numește punct de maxim (respectiv minim) local al funcției
f ( x ) dacă pentru orice punct x  x 0 dintr-o vecinătate V a punctului x 0 se îndeplinește inegalitatea
f ( x0 )  f ( x ) (respectiv f ( x0 )  f ( x ) ).
Punctele de maxim local și minim local se numesc extreme locale.

Teorema 5.3.2. (Fermat) Dacă x 0 este un punct de extrem local al funcției f ( x ) derivabile în
x0 , atunci derivata ei în acest punct este nulă: f ( x 0 )  0 .

Teorema 5.3.2 oferă condițiile necesare de extremă. Punctele în care derivata funcței se
anulează se numesc puncte staționare (sau puncte critice) ale funcției. Reciproca teoremei lui Fermat
nu este îınsă valabilă, în sensul că nu orice punct staționar este și punct de extremă, adică derivata funcției
în punctul critic se anulează, dar punctul nu este nici punct de minim, nici punct de maxim. Astfel, funcția
f ( x )  x 3 are deivata egală cu zero în punctul x=0, dar acest punct nu este punct de extremă.

Geometric egalitatea f ( x 0 )  0 înseamnă că tangenta dusă la graficul funcției în punctul x 0

este paralelă la axa Ox.
Teorema 5.3.3. (Prima condiție suficientă de extremă.) Dacă funcția continue f ( x ) este
derivabilă într-o vecinătate V a punctului critic x 0 iar derivata ei f ( x ) la trecerea prin punctul x 0 își
schimbă semnul din plus în minus (reciproc, din minus în plus) atunci x 0 este punct de maxim (reciproc,
punct de minim).

y y

f’(x)>0

f’(x)<0

f’(x)<0 f’(x)>0

x x

Fig. 5.3.
 Teorema 5.3.4. (A doua condiție suficientă de extremă.) Dacă în punctul x 0 derivata de
ordinul unu se anulează ( f ( x 0 )  0 ), iar derivata de ordinul doi există și este diferită de zero (
f ( x0 )  0 ), atunci pentru f ( x0 )  0 punctul x 0 este punct de minim, iar pentru f ( x0 )  0 x 0
este punct de maxim.

x2
Exemplu. Să se determine extremele funcției f ( x )   3  3 x2 .
2

1 3
x4 1
Rezolvare. Observăm, că f ∶R → R. Derivata funcției f ( x )  x   nu există în punctul x=0.
3 3
x x
3
x4  1
Determinăm punctele critice:
3
 0 , de unde x1  1, x 2  1 . Punctele găsite împart domeniul
x
de definiție în intervalele: ( ,1), (1,0), ( 0,1) și (1,  ) . Semnele derivatei f ( x ) la stînga
și la dreapta punctelor critice sunt reprezentate pe fig. 5.4.

- + - +
• • •
-1 0 1

Fig. 5.4.

-1
De aici rezultă, că punctele x1  1, x 2  1 sunt puncte de minim local, iar x 3  0 este punct de
5
maxim. Valorile funcției în aceste puncte vor fi: f min ( x )  f ( 1)   și f max ( x )  f (0)  0 .
2
f max ( x )  extremele
f (0)  0 ; funcției x4
f min ( x ) f (fx()2)  2
Săx=0
se determine 2x2 .
4
5.4. Convexitatea, concativitatea și punctele de inflexiune ale graficului funcției.
Asimptotele curbelor plane

Definiția 5.4.1. Graficul funcției derivabile y  f ( x ) se numește convex (respectiv, concav) pe

intervalul (a,b), dacă el este situat mai jos (respectiv, mai sus) de tangenta dusă în orice punct al acestui
interval.

y y

Concav

Convex

a b x a x
b
Fig.5.5
Teorema 5.4.1. Dacă funcția y  f ( x ) , de două ori derivabilă pe intervalul (a,b), și
f ( x )  0 (respectiv, f ( x )  0 ) în orice punct din interval, atunci graficul funcției y  f ( x ) este
convex (concav) pe acest interval.
 Definiția 5.4.2. Punctul M 0 ( x 0 , f ( x 0 )) se numește punct de inflexiune, dacă la la
trecerea prin acest punct, graficul își schimbă convexitatea în concativitate și invers.

Teorema 5.4.2. (Condiția suficientă de existență a punctului de inflexiune). Dacă derivata

de ordinul doi f (x ) la trecerea prin punctul x 0 în care ea se anulează, sau nu există, își schimbă
semnul, atunci punctul M 0 ( x 0 , f ( x 0 )) este punct de inflexiune.

Exemplu. Să se determine intervalele de convexitate, concavitate și punctele de inflexiune ale graficului

funcției y  3  x 5  7  x  9 .

Rezolvare. Calculăm derivatele. y   15  x 4  7 ; y   60  x 3 . Determinăm punctele în care derivata a

doua se anulează: 60  x 3  0; și deci x=0. Deoarece pentru x  0 derivata f ( x )  0 , curba este
convexă pe intervalul (,0), iar dacă x  0, f ( x )  0 graficul este concav pe intervalul (0,  ) .
Cum ]n punctul A(0, 9) convexitatea trece în concavitate, punctul A este punct de inflexiune.

Asimptotă la graficul funcției se numește dreapta, distanța de la care pînă la un punct de pe curbă
tinde spre zero, cănd punctul se depărtează pe grafic nelimitat de la originea coordonatelor.
Asimtotele pot fi orizontale, verticale sau oblice (cu pantă).

Definiția 5.4.2. Dreapta x=a se numește asimptotă verticală la graficul funcției y  f ( x ), dacă
cel puțin una din limitele xlim
a 
f ( x ) sau lim f ( x ) sunt egale
x a 
 cu sau cu .
Asimptotele verticale apar în cazurile, cînd funcția are discontinuetăți de speță doi.

Definiția 5.4.2. Dreapta x=a se numește asimptotă oblică la graficul funcției y  f ( x ), cînd
x  , dacă xlim ( f ( x )  k  x  b)  0, unde numerele k și b se calculează după formulele:


f ( x)
k  lim , iar b  xlim

( f ( x)  k  x) .
x  x
Definiția 5.4.2 este valabilă ăi în cazul asimptotelor orizontale.
y
y

y=kx+b

x x
x=a
Fig.5.6 Fig. 5.7

În figura 5.6 sunt reprezentate o asimptotă orizontală și una verticală, iar în figura 5.7 graficul funcției are
o asimptotă oblică.
 2  x3  5
Exemplu. Să se determine asimptotele funcției y  .
x2 1
Rezolvare. Așa cum punctele x1  1, x 2  1 sunt puncte de discontinuitate de speța doi și deci
graficul funcției are două asimptote vericale: x  1 și x  1 .
Determinăm asimptotele oblice. În acest scop calculăm numerele k și b din definiția asimptotei
oblice:
f ( x) 2  x3  5 2  x3  5  2  x3  5 
k  lim  lim  lim  2 ; b  lim ( f ( x )  k  x )  lim  2  2  x   0 .
 x 1
2 3
x  x x  x  ( x  1) x  x  x x  x 


2  x3  5 y  2x .
Deci graficul funcției y  are și o asimptotă oblică: dreapta
x2 1

5.5. Aplicații ale derivatei la cercetarea funcției și construirea graficului acesteia.

Schema cercetării

De obicei cercetarea unei funcții se face după următorul algoritm.

1. Se determină domeniul de definiție a funcției și asimptotele acesteia.
2. Se determină punctele de intersecție a graficului funcției cu axele de coordonate (dacă e posibil).
3. Se determină paritatea sau imparitatea funcție.
4. Se găsesc intervalele de monotonie.
5. Se determină extremele funcției.
6. Se găsesc intervalele de convexitate, concavitate și punctele de inflexiune a graficului funcției.
7. Folosind rezultatele obținute după efectuarea pașilor precedenți se trasează graficul.
x3
Exemplu. Să se cerceteze funcția y  și să se traseze graficul ei..
2  ( x  1) 2
Rezolvare. 1. Funcția este definită pe mulțimea numerelor reale cu excepția punctului x  1 . Deci
y : R \ {1}  R .

2. Așa cum punctul x  1 este un punct de discontinuitate, rezultă că dreapta x  1 este o

asimptotă verticală. Aflăm prezența asiptotelor oblice. Avem:

x3 x2 1  x3 1  1
k  lim  lim  ; b  lim    x   1 . Atunci y   x  1 este
x  2 x  ( x  1) 2 x  2( x  1) 2
2 x   2( x  1) 2
2 2
 
asimptotă oblică.
3. Deoarece funcția nu satisface nici definiția funcției pare, nici definiția funcției impare, ea nu
este nici pară, nici impară.
4. Determinăm intervalele de monotonie pentru ce calculăm derivata funcției.

 x3  ( x 3 )  ( x  1) 2  x 3  (( x  1) 2 ) 3 x 2  ( x  1) 2  x 3  2  ( x  1)
y       
 2  ( x  1) 2  ( x  1) 4 2  ( x  1) 4
2

3x 3  3  x 2  2 x 3 x 3  3x 2
  . Determinăm punctele critice din condiția necesară de extremă:
2  ( x  1) 3 2  ( x  1) 3
 x 3  3x 2 x 3  3x 2
y  ;  0 pentru x1  0, x 2  3 . Punctele obținute impart axa Ox în
2  ( x  1) 3 2  ( x  1) 3
intervalele:
( ,3), (-3,-1), (-1,0), (0,  ) . Funcția și derivata ei au pe intervalele respective semnele:

x ( ,3) -3 (-3,-1) -1 (-1,0) 0 (0,  )

y’ + 0 -  + 0 +
y 27/8  0
Pe intervalele ( ,3) , (-1,0) și (0,  ) funcția este crescătoare, iar pe ( 3,1) descrește.

5. Punctul x 2  3 este punct de maxim local, iar x1  0 nu este punct de extremă.

6. Pentru a determina convexitatea sau concavitatea calculăm derivata de ordinul doi.

 x3  3  x2  ( x 3  3  x 2 )   ( x  1) 3  ( x 3  3  x 2 )  (( x  1) 3 )
y    
3 
 
 2  ( x  1)  2  ( x  1) 6

x
-3 -1

(3  x 2  6  x )  ( x  1) 3  3  ( x 3  3  x 2 )  ( x  1) 2 3  ( x 2  2  x )  ( x  1)  3  ( x 3  3  x 2 ) 3 x
 6
 4
 .
2  ( x  1) 2  ( x  1) 2  ( x  1) 4

3 x
Din ecuația  0 rezultă că x=0 este soluție și deci graficul funcției are un punct de inflexiune
2  ( x  1) 4
M(0,y(0))=(0,0).
Observăm, că pe intervalele ( ,1) și (-1,0) derivata de ordinul doi y< 0 ceia ce înseamnă că pe
aceste intervale graficul funcției este convex; pe intervalul (0,  ) y> 0, adică graficul este concav.
7. Acum graficul funcției poate fi construit (figura 5.8)
 x 2x2
1  cos x  sin x  2x  1  cos x  cos x  x 1 
1. lim ; 2. lim 
x  x  1 
 3. xlim 2 ; 4. lim 
x   x  2

x  0 1  cos x  sin x 0 x 
cos(  x )  cos(  x ) x  6 x 2 2
5. lim
x 0
; 6. lim
2
4
. 7. lim
2 x  3x 1

x   3x 3  7 x 2  1
; 8. lim
2 x  3x  2

x  2 3x 3  7 x 2  4
.
x x  2 x

5 9  2x
2 x 2
 
4x  1
9. lim
x 8
;
10. xlim  
2x  4 
 2 x  1 

5.6. Derivate și diferențiale de ordin superior. Formula lui Taylor

Derivata y   f (x ) a funcției y  f ( x ) este deasemenea o funcție de x și se numește derivată

de ordinul unu.
Definiția 5.6.1. Fie f ∶D →R o funcție derivabilă. Dacă funcția derivată f ′∶D→R este la rîndul ei
derivabilă pe D, derivata acesteia se numește derivata a doua a lui f (x) și se notează cu f ′′(x) (sau
d  df  d2 f
 , ).
dx  dx  dx 2

În mod similar se pot defini derivatele de ordin 3, 4, și in general derivata de ordin n, notată prin
d  d n 1 f
 dn f
f (n)
( x ) (sau ,  ). Începînd cu derivatele de ordinul 5, ordinul se notează cu numere
dx  dx n 1
 dx n
încadrate în paranteze. Dacă ordinul n >1, atunci așa derivate se numesc derivate de ordin superior.

Exemplu. Să se determine derivata de ordinul trei a funcției y  x3  ex .

Rezolvare. Derivata de ordinul 1 este:
y   ( x 3  e  x )  3  x 2  e  x  x 3  e  x  ( 1)  x 2  e  x  (3  x )  x 2  (3  x )  e  x .

Derivata de ordinul 2 este:


y   ( y )   x 2  (3  x )  e  x    (6  x  3  x 2
)  e  x  ( 3  x 2  x 3 )  e  x  ( 1)  ( x 3  6  x 2  6  x )  e  x .

Derivata de ordinul 3 este:

y   ( y )   (( x 3  6  x 2  3  x )  e  x )  (3  x 2  12  x  3)  e  x  ( x 3  6  x 2  3  x )  e  x  ( 1) 
 ( x 3  9  x 2  18  x  6)  e  x . Deci y   (  x 3  9  x 2  18  x  6)  e  x .

Observație. Dacă trebuie de calculat derivata produsului a două funcții y=u·v ficare din care are
derivate de orice ordin, atunci poate fi aplicată formula lui Leibniț:

y ( n )  (u  v ) ( n )  u ( n )  v  C n1  u ( n 1)  v   C n2  u ( n  2 )  v   C n3  u ( n 3)  v     C nn 1  u   v ( n 1)  u  v ( n 1) .

 Vom aplica această formulă la exemplul precedent. Fie y  x 3  e  x , u  x 3 , v  e  x . Atunci:
u   3  x 2 ; u   6  x ; u   6 ; v    e  x ; v   e  x ; v    e  x și aplicînd formula lui Leibniț,
obținem:
y   (u  v )  6  e  x  3  6  x  (  e  x )  3  3  x 2  e  x  x 3  ( e  x )  (  x 3  9  x 2  18  x  6)  e  x .

Prin diferențială de ordinul n a funcției f ∶ I → R de n ori derivabile se are în vedere diferențiala de

la diferențiala de ordinul n-1:
d n y  d ( d n 1 y ) .

Astfel, obținem d 2 y  d ( dy )  d ( f ( x )dx )  f ( x )dx  dx  f ( x )dx 2 .

d 3 y  d ( d 2 y )  d ( f ( x )  ( dx ) 2 )  f ( x )  ( dx ) 2  dx  f ( x )  ( dx ) 3 .

Exemplu. Să se determine diferențiala de ordinul trei a funcției y  cos x .

Rezolvare. Derivata funcției sunt: y   (cos x )    sin x ; y   (cos x )    cos x ;
y   (cos x )  sin x.

Atunci diferențiala d 3 y  f ( x )  ( dx ) 3  sin x  ( dx ) 3 .

În multe cazuri apar dificultăți în procesul calculelor valorilor unei funcții în punctele date,
formula funcției fiind complicată. Cel mai simplu este calculul valorii polinomului de orice grad în punct.
Deci apare întrebarea dacă o funcție oarecare poate fi înlocuită cu un polinom cu o anumită aproximare.
Răspuns la această problemă oferă formula lui Taylor.
Teorema 5.6.1. Fie f ∶ D→R o funcție derivabilă de (n+1) ori și a ∈D. Atunci pentru orice x ∈D
are loc descompunerea:

f ( a ) f ( a ) f ( n ) (a ) f ( n 1) ( c )
f ( x )  f (a )   ( x  a)   ( x  a)2     ( x  a)n   ( x  a ) n 1 ,
1! 2! n! ( n  1)!
unde c  a    ( x  a ), 0    1 .
Expresia

f ( a ) f ( a ) f ( n ) (a )
f ( x )  f (a )   ( x  a)   ( x  a)2     ( x  a)n
1! 2! n!
f ( n 1) ( c )
Se numește polinomul lui Taylor, iar termenul Rn ( x )   ( x  a ) n 1 se numește termen rest
( n  1)!
în forma Lagrange care indică exactitatea aproximației funcției printr-un polinom: f ( x )  P n ( x ) .

Un caz particular a formulei Taylor este formula lui Mac-Laurin atunci cînd a=0:

f (0) f (0) 2 f ( n ) (0) n f ( n 1) ( c ) n

f ( x )  f ( 0)  x  x  x  x .
1! 2! n! ( n  1)!

Exemplu. Să se determine cu exactitatea 0.0001 valoarea numărului e.

Rezolvare. Vom folosi formula lui Mac-Laurin pentru funcția f ( x )  e x . Derivatele de orice ordin al
acestei funcției sunt: y ( n )  e x . Atunci formula lui Mac-Laurin are următorul aspect:

x x2 xn ec
ex  1    , 0  c  1.
1! 2! n! ( n  1)!
 1 1 1 ec
Dacă x=1, avem: e  1     , 0 c 1
1! 2! n! ( n  1)!

Pentru ca precizia reprezentării să fie cea indicată, trebuie ca termenul rest să fie mai mică ca 0.0001,
ec
adică  0.0001 . Vom estima numărul n. Deoarece 0  c  1 , avem e c  3 și ca urmare
( n  1)!

3 c
 0.0001 , de unde concludem, că dacă n=7 atunci e  0.00007  0.0001 . Deci putem scrie
( n  1)! 8!
1 1 1 1 1 1 1 1
e  1         2  0.5  0.16667  0.00833  0.00138 
1 2 6 24 120 720 5040 40320
 0.00019  0.00002  2.71812 .

5. CALCULUL INTEGRAL

5.1. INTEGRALA NEDEFINITĂ

5.1.1. Noțiune de primitivă și integrală nedefinită

În calculul diferențial se rezolvă problema găsirii pentru funcția dată f(x) a derivatei acesteia. În
calculul integral se rezolvă problema inversă: fiind cunoscută derivata F’(x)= f(x), să se determine funcția
F(x) care se numește primitiva funcției f(x).

Definiția 5.1.1. Funcția F : ( a , b)  R se numește primitiva funcției f ( x ) pe untervalul ( a , b) ,

dacă pentru x  ( a , b ) are loc egalitatea F’(x)= f(x).
De exemplu, funcția x 3 este primitiva funcției 3x 2 pe toată axa numerică, deoarece  x 3    3x 2 ;
funcția sin x este primitiva funcției cos x :  sin x    cos x, x  R .
Se poate observa că primitiva nu se determină în mod univoc astfel, pentru funcția y  3x 2
primitive vor fi funcțiile F1 ( x )  x 3  1 , F2 ( x )  x 3  2 și alte funcții de forma F ( x )  x 3  C , unde
C =const.

Teorema 5.1.1. Dacă funcția F(x) este o primitivă a funcției f : ( a , b)  R , atunci mulțimea tuturor
primitivelor funcției f au aspectul F ( x )  C , oricare n-ar fi C  R .

Definiția 5.1.2. Mulțimea tuturor primitivelor funcției f : ( a , b)  R se notează prin

 f ( x ) dx  F ( x )  C

și se numește integrala nedefinită a funcției f.

Funcția f ( x ) se numește funcția de sub semnul integralei, f ( x )dx expresia de sub semnul
integralei, iar x variabila de integrare. Geometric integrala nedefinită reprezintă o familie de curbe
”paralele” care se numesc curbe integrale.
Nu orice funcție are primitivă, dar dacă funcția este continue pe ( a , b) , atunci ea posedă primitivă.

1.1.1. Proprietățile integralei nedefinite. Tabela integralelor fundamentale

Integrala nedefinită se caracterizează prin următoarele proprietăți (teoreme):

1.  f ( x )dx   f ( x );
 2. d  f ( x )dx   f ( x )dx;
3.  F ( x )dx  F ( x )  C ;
4.  dF ( x )  F ( x )  C ;
5.  k  f ( x )dx  k   f ( x )dx, k  0 , k=const;
6.   f ( x )  g ( x )  dx   f ( x )dx   g ( x )dx .
A;a cum operația de integrare este o operație inversă derivării din tabela derivatelor ușor pot fi
obținute formulele fundamentale de integrare.
x  1
1.  x  dx   C ,   1 ;
 1
1
2.  dx  ln | x | C ;
x
ax
3.  a x dx   C , 0  a  1;
ln a
4.  e dx  e  C ;
x x

5.  sin xdx   cos x  C ;

6.  cos xdx  sin x  C ;
dx
7.  cos 2
x
dx  tgx  C ;

dx
8.  sin 2
x
dx  ctgx  C ;

dx x
9.  a x2 2
dx  arcsin
a
C ;

dx 1 x
10. a 2
x 2
dx  arctg  C ;
a a
dx 1 xa
11. x 2
a 2
dx 
2a
ln
xa
C;

dx
12.  2
x a 2
dx  ln | x  x 2  a 2 | C .

5.1.2. Metode de integrare

 Metoda directă (nemijlocită) de integrare

Această metode presupune utilizarea directă a proprietăților integralei nedefinite și a tabelei

fundamentale.
Exemple. Să se calculese integralele:
 3 3 2 3  dx
  3 x dx ; b)  sin( x  5)dx   (3x  2) 4 dx  
3 5
a)  4 x  2 x  3  ;
 2x 5x 2 x  4x  3
dx
c)  cos
2
( x  2) dx ; d)  2
x  4x  5
.

 3 3 2 3 

3 5
Rezolvare. a)  4 x  2 x  3   3 x dx =
 2x 5x 2 x 
3 2 3
 4x   2x  5 x dx   2 x
3
dx  23 x 5 dx  3
dx  3
x dx =
 x4 1 3 1 2 3 1
=4  2  x 5 / 31    x 31   ln | x |   x 5 / 21 =
4 5/3  1 2  31 5 2  5/ 2  1
4 3 8 / 3 3 2 2 3 / 2 4 3 2 3 2 2 1
 x   x   x   ln | x |  x  C  x   x  x   ln | x |  C .
4 4 5 4 5 x x
dx
 sin( x  5)dx   (3x  2)  4x  3 =
4
b) dx 

1 d ( 4 x  3)
1
 sin( x  5)d ( x  5)  3  (3x  2) 
4
d (3 x  2)  =
4x  3
4
1 1 1 1 1
 cos( x  5)    (3x  2) 5  ln | 4 x  3 | C   cos( x  5)   (3 x  2) 5  ln | 4 x  3 | C .
3 5 4 15 4
 cos
2
c) ( x  2) dx =
1  cos 2( x  2) 1 x 1 1
 2  
dx   (1  cos 2( x  2))dx     cos 2( x  2)d ( 2( x  2)) 
2 2 2 2
x 1
=   sin( 2( x  2))  C .
2 4
dx dx d ( x  2)
d)  2
x  4x  5
  2
x  4x  4  4  5
  2
( x  2)  1
 ln | x  2  ( x  2) 2  1 | C .
  Metoda schimbării de variabilă

Fie că trebuie calculată integrala  f ( x )dx . Vom efectua substituția x   (t ) , unde funcția
 (t ) admite o derivată continue. De aici rezultă că dx   (t )dt și atunci obținem formula
integrării prin substituție, sau formula schimbării de variabilă în integrala nedefinită:
 f ( x )dx   f ( (t ))   (t )dt .
Observație. În unele cazuri poate fi găsită o subsituție t   ( x ) și atunci
 f ( ( x ))   ( x )dx   f (t )dt cu t   ( x ) .
xdx dx
Exemple. Să se calculese integralele: a)  4 x 2
dx ; b)
e x
1
; c) e
sin x
cos xdx ; d)

ln 3 xdx
 x
.
Rezolvare.
xdx t  x2 dt / 2 1 dt 1 1
a)  4x
dx 
2 dt / 2  xdx 4  t 
2 4t 
 dt    d (4  t)     4  t  C   4  x2  C .
2  1/ 2  1
x
dx t  e dt t  1  t (t  1)dt tdt dt dt
b)  e 1  dt /e  dx;dt /t  dx   t(t 1)   t(t 1)dt   t(t 1)   t(t 1)   t   (t 1) 
x x

t ex
= ln | t |  ln | t  1 | C = ln | | C  ln | x | C .
t 1 e 1
t  sin x
c)  e sin x cos xdx  dt  cos xdx   e t dt e t  C  e sin x  C .
ln 3 xdx t  ln x t 3 xdt 1 4 1
d)  
x dt  dx / x

x 4 4 
  t  C   ln 4 | x | C .

 Metoda integrării prin părți

Teorema 5.1.2. Dacă u, v : ( a , b)  R două funcții cu derivate continue și funcția u’(x)·v(x) posedă
primitivă pe (a,b) , atunci și funcția u(x)·v’(x) are primitivă și are loc formula integrării prin părți:
 u( x )  v ( x )dx  u( x )  v ( x )   v ( x )  u ( x )dx , sau  u  dv  u  v   vdu .

Această formulă permite de a face o trecere de la calculul integralei  udv la calculul integralei
 vdu , care poate fi mai simplu. La aplicații importantă este alegerea în integrala inițială  a f ( x )dx

componentelor u și dv, deoarece o descompunere a expresiei de sub semnul integralei nereușită, poate
aduce la necisitatea calculului unei integrale mai compuse.
Utilizarea metodei integrării prin părți este eficientă la calculul următoarelor tipuri de integrale:
a)  P ( x )  e dx ,  P ( x )  sin axdx ,  P ( x )  cos axdx , unde P(x) este un polinom, iar a – o
ax

constantă.
În astfel de integrale se vor face notațiile: u =P(x), iar restul expresiei de sub integrală – dv;
b)  P ( x )  arcsin xdx ,  P( x )  arccos dx ,  P ( x )  ln xdx ,  P( x )  arctgdx ,
 P ( x )  arcctgdx . În acest caz se va considera dv =P(x)dx, iar u – restul expesiei;
c)  e  sin bxdx ,  e  cos bxdx . Notația necesară – u= e ax .
ax ax

 x  ln xdx ; b)  x  arcsin xdx .

2
Exemple. Să se calculese integralele: a)  sin 2 xdx ; c)
u  ln x; dv  xdx
x2
Rezolvare. a) ;
1 1 1
 x  ln xdx  du  (ln x ) dx  dx / x 
2
x 2 ln x   2x
dx 
2
x 2 ln x 
4
x2  C

 dv   xdx; v  x 2 / 2
 u  x 2 ; dv  sin 2 xdx

b) x
2
 sin 2 xdx  du  2 xdx; v 
1
 sin 2 xdx  v  
1
2
cos 2 x  x 2  2 
1
2  x cos 2 x  
x2
2
cos 2 x   x cos 2 x 
=
v   cos 2 x
2

u  x; dv  cos 2 xdx
du  dx; v 

v 
1
sin 2 x
 cos 2 xdx 
x2
2
cos 2 x 
1
2
x sin 2 x 
1
 2 sin 2 xdx  
x2
2
cos 2 x 
1
2
x sin x 
1
4
cos 2 x  C
=
2

x2  x 1
= cos 2 x  x sin 2 x  C .
4 2

u  arcsin x; dv  dx 1
 d (1  x 2 )
c)  arcsin xdx  du  dx
1  x2
;v  x
 x  arcsin x  
xdx
1  x2
 x  arcsin x   2
1 x2


 x  arcsin x  1  x 2  C .

1.1.2. Integrarea funcțiilor raționale

Se numește polinom sau funcție rațională întreagă de puterea n funcția Pn : R  R și

Pn ( x )  a 0 x n  a1 x n 1    a n 1 x  a n , n  N ,
unde constantele ai (i  1,2,..., n ) se numesc coeficienții polinomului.
Numărul x 0 , pentru care Pn ( x 0 )  0 se numește rădăcina polinomului.
Definiția 5.1.3. Funcție rațională (fracție rațională) se numește funcția egală cu raportul a două
polinoame, adică
Pm ( x )
f ( x)  , unde Pm ( x ) și Q n ( x ) sunt polinoame de gradele m, și n.
Qn ( x )

Funcția rațională se numește: a) ireductibilă, dacă polinoamele Pm ( x ) și Q n ( x ) nu au rădăcini

comune; b) subunitară, dacă gradul polinomului Pm ( x ) este mai mic ca gradul polinomului Q n ( x ) ,
adică n < m; supraunitară dacă gradul polinomului Pm ( x ) este mai mare sau egal decît gradul
polinomului Q n ( x ) , adică n  m .
R( x )
O fracție rațională supraunitară poate fi adusă la forma f ( x )  M ( x )  , unde M(x) este un
Q( x)
R( x )
polinom, iar o funcție rațională subunitară prin împărțirea polinomului P(x) la Q(x).
Q( x)
A Ax  B
Funcțiile raționale subunitare , 2 ( k  N * , p 2  4 q  0) se numesc fracții
( x   ) ( x  px  q ) k
k

simple sau elementare.

P( x )
Teorema 5.1.3. Fie că în funcția rațională f ( x )  numitorul se descompune în factori
Q( x)
ireductibili
Q ( x )  ( x  1 ) k1  ( x   2 ) k2 ( x   r ) kr  ( x 2  p1 x  q1 ) t1  ( x 2  p2 x  q2 ) t2   ( x 2  p s x  qs ) ts
2
cu pi  4 qi  0, i  1,2,..., s . Atunci fracția f(x) se decompune în fracții simple în modul următor:

 A r
Ai 2 Aiki  s  M j 1 x  N j1 M js x  N js 
f ( x )  M ( x )   i1  
i 1  x   i ( x  i )2
  
( x   i ) ki
  2
 
x  p xq
  
x 2
 p x  q
,

 j 1  j1 j1 js js 

unde M(x) este cîtul împîrțirii P ( x ) la Q ( x ) .

Vom calcula integralele de la funcțiile raționale simple.

 dx
 x    ln | x   | C .
dx 1 1
 (x ) k
 
1  k ( x   ) k 1
C .

p
t  x
2
Ax  B Ax  B Ax  B
 x 2  px  q
dx   p2 p2
dx   p
2
p2
dx  dt  dx
x 2  px   q x   q p2
4 4  2  4   q  a2
4
=
1 2 At  2 B  Ap
2  t2  a2
dt 

At 1 2 B  Ap A 1 t
 2
t a 2
dt  2
2 t a 2 
dt   ln | t 2  a 2 | ( 2 B  Ap) 
2 2a
arctg  C 
a
A 2 2 B  Ap 2x  p
= 2  ln( x  px  q)  arctg C .
4q  p 2 4q  p 2

Ax  B
•  (x 2
 px  q) k
dx . Această integrală prin substituția t = x+p/2 se reduce la suma a două

t Ap dt
integrale: 1) A 2 2 k
dt și 2) ( B  )  . Prima integrală se calulează simplu
(t  a ) 2 (t  a 2 ) k
2

t A 1
A  (t 2 2 k
a )
dt   2
2(1  k ) (t  a 2 ) k 1
 C , iar a doua integrală se determină prin recurență.

x 6  3x 5  7 x 4  16 x 3  11 x 2  22 x  19
Exemplu. Să se calculeze integrala I   x5  4x 4  4x3  x2  4x  4
dx .

Rezolvare. Cum fracția rațională de sub semnul integralei este o funcție rațională supraunitară, vom
împărți numărătorul la numitor pentru a extrage partea întreagă. Avem:

x 6  3 x 5  7 x 4  16 x 3  11 x 2  22 x  19 | x5  4 x 4  4 x3  x 2  4 x  4

x6  4x5  4x4  x3  4x2  4x | x+1

x 5  3 x 4  15 x 3  7 x 2  26 x  19

x5  4 x 4  4 x3  x 2  4 x  4

7 x 4  19 x 3  8 x 2  22 x  15 .
Prin urmare fracția rațională primește aspectul:

x 6  3x 5  7 x 4  16 x 3  11 x 2  22 x  19 7 x 4  19 x 3  8 x 2  22 x  15
= x  1  .
x5  4 x 4  4 x3  x 2  4 x  4 x5  4x4  4x3  x 2  4x  4
În continuare vom descompune numitorul fracției Q ( x )  x 5  4 x 4  4 x 3  x 2  4 x  4 în factori. În
acest scop, determinăm rădăcinile acestui polinom. Cum coeficienții polinomului sunt numere întregi,
căutăm rădăcinile pritre devizorii termenului liber a 5  4 , care sunt  4,  2,  1 . Ușor se verifică
că Q ( 4)  0 , iar Q ( 2)  0 , ceia ce înseamnă că x =2 este o rădăcină a polinomului. Împărțind Q(x)
la binomul (x-2), obținem că Q ( x )  ( x  2)  ( x 4  2 x 3  x  2)  ( x  2)  Q1 ( x ) . Repetînd procedura
precedentă, obținem că x =2 este rădăcina polinomului Q1 ( x )  x 4  2 x 3  x  2 și atunci avem
următoarea formă a polinomului de la numitorul funcției raționale:
Q ( x )  ( x  2) 2  ( x  1)  ( x 2  x  1) .

Căutăm acum în baza teoremei 5.1.3 descompunerea fracției raționale în fracții simple în forma:

7 x 4  19 x 3  8 x 2  22 x  15 A B C Mx  N
    2 .
( x  2)  ( x  1)  ( x  x  1) x  1 ( x  2) ( x  2)
2 2 2
x  x 1

Înmulțim ambele părți a egalității la numitorul fracției din stînga și obținem o ecuație pentru
determinarea coeficienților necunoscuți A,B,C,M și N:
7 x 4  19 x 3  8 x 2  22 x  15  A( x  2) 2 ( x 2  x  1)  B( x  1)( x  2)( x 2  x  1)  C ( x  1)( x 2  x  1) 

 ( Mx  N )( x  1)( x  2) 2 .

Egalînd coeficienții de pe lîngă aceleiași puteri a lui x din ambele părți ale ecuației, obținem sistema
de 5 ecuații liniare algebrice:

 A B  M  7 x4
 A  2 B  C  5M  N  19
 x3

 A  8M  5N  8 x2
  B  4 M  8 N  22 x1

 4 A  2 B  C  4 N  15
 x0

Soluția acestui sistem este A=1, B=2, C=3, M=4 și N=5. Atunci are loc descompunerea

7 x 4  19 x 3  8 x 2  22 x  15 1 2 3 4x  5
    2 și, ca urmare, integrala
( x  2)  ( x  1)  ( x  x  1) x  1 ( x  2) ( x  2)
2 2 2
x  x 1
inițială devine:

x 6  3 x 5  7 x 4  16 x 3  11 x 2  22 x  19
 x5  4x4  4x3  x 2  4x  4
dx =

 1 2 3 4x  5 
  x  1  x  1  ( x  2)  ( x  2) 2
 2 dx =
x  x  1

=
dx 2dx 3dx 4x  5  x  1 2  2 ln | x  2 |  3  4x  5
 ( x  1)d x   x 1

( x  2) 

( x  2) 2
   x2  x 1
dx 
2 x2 x 2
 x 1
dx

.
Calculăm ultima integrală.

4x  5
x
 x 12
dx =

2x  1  3/ 2 2x  1 dx dx
2 2 dx  2  2 dx  3   2  2 ln( x 2  x  1)  3   2 
x  x 1 x  x 1 x  x 1 x  x  1/ 4  3 / 4

dx x  1/ 2  t dt
 2 ln( x 2  x  1)  3   ( x  1 / 2) 2

 3 / 4 dx  dt 
 2 ln( x 2  x  1)  3  2
t  ( 3 / 2) 2
.
 1 t 2x 1
2 ln( x 2  x  1)  3  arctg  C  2 ln( x 2  x  1)  2 3  arctg C .
3/2 3/2 3

Astfel integrala I are aspectul:

I
 x  1 2  2 ln | x  2 | 
3
2 ln( x 2  x  1)  2 3  arctg
2x 1
C .
2 x2 3
Observație. Metoda expusă de calcul a primitivelor funcțiilor raționale se numește metoda
coeficienților nedeterminați.

Integrarea unor funcții iraționale

dx ( mx  n )dx
Integralele de tipul  ax 2  bx  c dx ,  ax 2  bx  c
,  ax 2  bx  c
se numesc integrale cu

iraționalități patratice.
La calculul unor așa integrale în expresia de sub radical se obține un patrat complect:
 b c  b
2
 b   b 
2
c  b 
2
4ac  b 2 
ax 2  bx  c  a   x 2  x    a   x 2  x         a  x     , se face
 a a  a  4a   4 a  a   2a  4a 2 
  
b
schimbarea de variabilă x   t . În rezultat se obțin integrale din tabel.
2a
2x  5
Exemplu. Să se calculeze integrala  9x2  4x  7
dx.

Rezolvare.
2x  5 2x  5 1 2x  5 x  2/9  t
 2
9x  4x  7
dx   2
9( x  4 / 9 x  7 / 9 )
dx 
3  2
( x  2 / 9)  59 / 81)
dx 
dx  dt


1 2t  49 / 9 1 2t 49 dt 2 2 49

3  2
t  59 / 81
dt 
3  2
t  59 / 81
dt 
9  2
t  59 / 81

3
t  59 / 81 
9
ln | t  t 2  59 / 81 | C 

2 49
= x2  4 / 9x  7 / 9  ln | x  2 / 9  x 2  4 / 9 x  7 / 9 | C .
3 9

 ax  b 
Integralele de la funcții iraționale de tipul  R x, m
cx  d
dx


( m  N , a  d  b  c  0) se

ax  b b  d tm m  t m 1 ( a  d  b  c )
calculează prin schimbarea de variabilă t  m ,x , dx  dt .
cx  d ctm  a (c  t m  a ) 2

x  1 dx
Exemplu. Să se calculeze  
x 1 x
.
 x 1 2 t2 1
 t ,x  2
x  1 dx x  1 t 1 4t t2 1 4t 2 1
Rezolvare.   
x 1 x 4t 
  t 2 
(t  1) 2 t 2  1 
dt   2  2 dt 
t 1 t 1
dx   dt
(1  t 2 ) 2

t3
 4  (1  t )(1  t )( t 2  1)
dt . Astfel am redus integrala cu iraționalități la o integrală de la o

funcție rațională subunitară, care poate fi calculată după metoda din punctul 5.1.3. Descompunem
fracția rațională în fracții simple:

t2 A B Mt  N
   2 . Aducînd fracția din dreapta expresiei la numitor
( t  1)(t  1)(t  1) t  1 t  1
2
t 1
comun, se egalizează numărătorii, după ce obținem sistemul de ecuații pentru coeficienții necunoscuți:
A  B M 0
A  B N 1

 ,
A  B N 0

A  B N 0

soluția căruia este: A  1 / 4, B  1 / 4, N  1 / 2, M  0 . Deci

t2   1 1 1  
4  2
(t  1)(t  1 )(t  1)
dt  4 

   4(t  1)  4(t  1)  2(t 2
dt   ln | t  1 |  ln | t  1 | 2  arctg t 
 1)  
=
t 1
= ln | | 2  arctg t  C . Revenind la notațiile inițiale, obținem
t 1
x  1 dx x 1  x 1 x 1
 
x 1 x
 ln
x 1  x 1
 2arctg
x 1
 C.

În cazuti mai complicate pentru integralele de tipul  R  x, 

ax 2  bx  c dx se cercetează
următoarele cazuri:
Trinomul pătrat ax 2  bx  c, a  0 are rădăcini reale diferite x 1 , x 2 . Atunci:

x  x2
ax 2  bx  c  a  ( x  x1 )( x  x 2 )  a  x  x1  , astfel obținînd o integrală de tipul
x  x1
 ax  b 
deja precăutat  R  x,
1
cx  d
dx


.

2. Trinomul pătrat ax 2  bx  c, a  0 nu are rădăcini reale. Atunci integrala se raționalizează cu

ajutorul substituției lui Euler: t  ax 2  bx  c  x a .

3. Dacă a <0 și c >0 atunci pentru raționalizare se aplică o altă substituție a lui Euler:

ax 2  bx  c  xt  c.

dx
Exemplu. Să se calculeze  x2  k

 Rezolvare. Integrala, fiind considerată tabelară, se calculează cu ajutorul substituției lui Euler.
x
t  x 2  k  x, dt  dx  dx
dx x2  k 1 x2  k
Avem:  2
x k x2  k
  x2  k

t
dt  ln | t | C  ln | x  x 2  k | C .
dx  dt
t

Integrale cu funcții trigonometrice

Integrale de tipul  R (sin x, cos x )dx se raționalizează cu ajutorul așa numitei substituții
x 2t 1 t2 2dt
universale t  tg , x  2arctg t , sin x  2
, cos x  , dx  .
2 1 t 1 t 2
1 t2

Astfel obținem:  R(sin x, cos x )dx   R 1 ( t ) dt .

sin x
Exemplu. Să se calculeze  1  sin x dx .
sin x sin x  1  1  1  dx
Rezolvare.  1  sin x dx   1  sin x
dx  1 

dx  x 
1  sin x  1  sin x
. Calculăm 
integrala:
t  tg x, x  2arctg t 2dt
dx 1 t2  2 dt dt 2 2
 
1  sin x sin x 
2t
, dx  
2dt  2t 
1  2t  t 2
2 
(1  t ) 2

1 t
C 
1  tg x / 2
C 
1 t2 1 t2 1
1 t 2

2 cos x / 2 2 cos x / 2  (cos x / 2  sin x / 2) 2 cos2 x / 2  2 sin x / 2  cos x / 2

 C   C  C
cos x / 2  sin x / 2 (cos x / 2  sin x / 2)  (cos x / 2  sin x / 2) cos 2 x / 2  sin 2 x / 2
1  cos x  sin x 1
 C   tg x  C . Revenind la integrala inițială, obținem:
cos x cos x
sin x 1
 1  sin x dx  x  cos x  tg x  C .

 sin
m
Aplicarea substituției universale la integralele de tipul x  cos n xdx ( m, n  N ) conduc la
calcule complicate, deaceia aici se fac alte schimbări de vaviabilă, care depind devalorile m și n. Astfel:
Dacă m este par, iar n impar, atunci are loc substituția t =sinx;
Dacă n este par, iar m impar, atunci se va face substituția t =cosx;
Pentru n și m impar, atunci se va pune t =sinx sau t =cosx;
În cazul că n și m sunt pare atunci se face coborîrea puterilor n și m a funcțiilor trigonometrice.

La rezolvarea acestei clase de probleme se folosesc formulele:

1 1
sin x  cos x    sin(   ) x  sin(   ) x  ; sin x  sin  x    cos(   ) x  cos(   ) x 
2 2
;
1 1
cosx  cos x    cos(   ) x  cos(   ) x  ; sin 2 x   1  cos 2 x  ;
2 2
1
cos 2 x   1  cos 2 x  .
2
  sin
2
Exemplu. Să se calculeze x  cos 3 xdx .
t  sin x; x  arcsin t t3 t5 sin 3 x sin 5 x
Rezolvare.  sin 2 x  cos3 xdx  dt  cos xdx  
 t 2  (1  t 2 )dt  (t 2  t 4 )dt    C 
3 5 3

5
C .

INTEGRALA DEFINITĂ

Noțiuni preliminare

Fie f : [a, b]  R . Vom deviza în mod arbitar intervalul [a,b] în n subintervale elementare
[ x 0 , x1 ], [ x1 , x 2 ],..., [ x n 1 , x n ] cu ajutorul punctelor a  x 0  x1  x 2    x n  b . Vom nota prin
xi  xi  xi 1 , i  1,2,..., n lungimile subintervalelor i, iar prin   max{
i
x i } . Fie, că s-au luat

arbitrar punctele  i  [ xi 1 , xi ], i  1,2,..., n pentru care au fost calculate valorile f ( i ) funcției

f(x). Atunci se poate calcula suma produselor
n
S n  f (1 )  x1  f ( 2 )  x 2    f ( n )  x n   f ( )  x
i 1
i i ,

care se numește sumă integrală a funcției f pe intervalul [a,b].

Dacă există limita S acestei sume integrale, care nu depinde nici de modul de devizare a intervalului
[a,b], nici cum au fost luate punctele  i , cînd n   astfel și deci   0 , atunci numărul S se numește
integrala definită (integrala Rieman) a funcției f pe intervalul [a,b] și se notează
b n

 f ( x )dx  lim
n 
 f ( )  x
i 1
i i .
a

Numerele a și b se numesc limita de jos și limita de sus de integrare.

O funcție f : [a, b]  R se numește integrabilă pe intervalul [a,b], dacă există integrala definită
b

 f ( x )dx pe acest segment.

a

Teorema 5.2.1 (Caushy). Dacă funcția f(x) este continue pe [a,b], atunci ea este integrabilă pe acest
interval.

y Sensul geometric al integralei definite

este următorul (figura 5.2.1). Fie pe [a,b]
este definită funcția y  f ( x ), f ( x )  0 .
Atunci figura mărginită de dreptele x=a, x=b,
axa Ox și graficul funcției f se numește trapez
curbliniu.
n
Suma integrală  f ( )  x
i 1
i i este

numeric egală cu suma ariilor dreptungiurilor

x
a=x0 x1 x i-1 i
xi
xn Fig. 5.2.1
cu bazele egale xi , 1,2,..., n și înălțimile de f ( i ) , aproximativ egală cu aria trapezului curbliniu
af(a)f(b)b. Se observă, că dacă   0 (bazele dreptunghiurilor) aria figurii în scară tinde spre aria
trapezului curbliniu:
n b
S  lim
 0
 f ( )  x   f ( x )dx
i 1
i i .
a

De aici rezultă, că integrala definită de la o funcție nenegativă numeric este egală cu aria
trapezului curbliniu.

Proprietățile integralei definite. Formula Newton-Lebnitz

Integrala definită posedă un șir de proprietăți specifice integralelor nedefinite, dar mai are și alte
particularități și anume:
a

1.  f ( x )dx  0 ;
a

b a

2. 
a
f ( x )dx    f ( x )dx ;
b

b b

3. 
a
C  f ( x ) dx  C   f ( x )dx , C  const ;
a

b b b

4.   f ( x )   ( x )  dx  
a a

f ( x )dx   ( x )dx (proprietatea de adivitate);
a

b c b

5.  f ( x )dx   f ( x )dx   f ( x )dx,

a a c
acb;

6. Dacă f(x) este integrabilă pe [-a,a] și impară atunci  f ( x )dx 0 , iar dacă ea este pară
a

atunci
a a

 f ( x )dx 2   f ( x )dx
a 0
;

7. Dacă f(x) este integrabilă pe [a,b], atunci ea este integrabilă și pe orice subinterval
[ ,  ]  [a , b] (proprietatea de eriditare).

8. Dacă f(x) este integrabilă pe [a,b] iar m și M, respectiv, valorile minimă și maximă a funcției pe
acest interval,atunci are loc inegalitatea:
b
m (b  a )   f ( x )dx  M (b  a ) .
a
 De aici rezultă că dacă f(x) este continue pe [a,b], atunci există un așa punct   [ a , b] , încăt
b

 f ( x )dx 
a
f ( )  (b  a ) (teorema despre medie).

Teorema 5.2.2. Dacă f(x) este continuă pe intervalul [a,b] și posedă primitiva F(x) pe acest interval,
atunci are loc formula Newton-Leibnitz:
b

 f ( x )dx  F (b)  F (a ) .
a

Această formulă oferă o metodă confortabilă pentru a calcula integralele definite. Deseori în
aplicații inițial se determină primitiva cu ajutorul integralei nedefinite, iar apoi se trce la formula
Newton-Leibnitz.

 /2  /2
1 1 1 1 7
Exemple. a) 
 /6
sin 2 x  cos xdx   d (sin 3 x )   sin 3 x | // 62   (1  3 ) 
3  /6 3 3 2 24
.

2e 2e
dx 1
b) 
e
2
x ln x

ln x e
 (1  ln 2  1)   ln 2.

5.2.3. Metode de integrare

Metoda schimbării de variabilă

Teorema 5.2.3. Fie f : [a, b]  R continue iar  : [ ,  ]  [a, b] o funcție cu derivată continuă
care satisface condițiile 1)  ( )  a; 2)  (  )  b . Atunci are loc formula de schimbare de variabilă:
b 


a
f ( x )dx   f ( (t )) (t )dt .


Spre deosebire de metoda schimbării de variabilă la calculul integralelor nedefinite, în cazul

integralelor definite nu este nevoie de a reveni la variabilele inițiale, deoarece la schimbarea de
variabilă, concomitent se determină limitele noi de integrare.

3 9
dx
Exemple. Să se calculeze integralele: a)  x 2 3  x 2 dx ; b) 
4
x 1
.
0

3
x 3 cos t ; dx   3 sin xdt
x
2
Rezolvare. a) 3  x 2 dx  
0 x  0, t   / 2; x  3, t  0
0 0

 3 cos2t  3 sin t (  3 sin t )dt  9 

2 2
cos t  sin tdt =
 /2  /2

 /2  /2  /2  /2
9 9 1  cos 4t 9 9 9
=
4 
0
sin 2 2tdt 
4 
0
2
dt  x
8 0

32
sin 4 x
0

16
;
 9 3 3
dx x  t 2 , dx  2tdt 2tdt (t  1  1)dt 3
b)   
3
  2  2t 2  2 ln | t  1 | 2  2  2 ln 2 .
4
x  1 x  4, t  2; x  9, t  3 2 t  1 2 t  1

Integrarea prin părți

Teorema 5.2.3. Dacă u ( x ), v ( x ) sunt funcții cu derivate continue pe [a,b], atunci are loc formula
b 

  vdu .
b
udv u  v a 
a 

e  /2

Exemple. Să se calculeze integralele: a)  x ln xdx ; b)  x cos x

2
.
1 0

1
e u  ln x, du  dx , e e 3 e
x x3 x dx e 3 1 3 dx e 3 e 3 1 2e 3  1
Rezolvare. a)  x 2 ln xdx 
x 3
 ln x       x 
   
3 1 1 3 x 3 31 x 3 9 9 9 .
1 dv  x 2 dx, v 
3

 /2  /2
u  x, dv  cos xdx  /2   /2  
b)  x cos x  
 x sin x 0  sin xdx   0  cos x 0   1  0  .
0
du  dx, v  sin x 0
2 2 2

Aplicații geometrice ale integralei definite

Cum s-a văzut, sensul geometric al integralei definite constă în faptul, că numeric integrala definită
este egală cu aria unui trapez curbliniu. Această particularitate a integralei definite permite de a o folosi
în diferite aplicații.

Calculul ariei figurii plane

Dacă f : [a, b]  R o funcție nenegativă pe [a,b], atunci aria S a trapezului curbliniu, mărginit de
b
y
dreptele x=a și x=b, axa Ox și curba y=f(x) (figura 5.2.2) de integrala S  y=f(x)
y=f(x)
f ( x )dx . 
a

y=(x)
a b a b
x x
Fig. 5.2.2 Fig. 5.2.3
 Dacă se cere de calculat aria figurii, mărginite de dreptele x=a și x=b, și curbele funcțiilor f(x) și
 ( x ) , f ( x )   ( x ) (figura 5.2.3), atunci se aplică formula
b
S   f ( x )   ( x ) dx
a
.

1 2
Exemplu. Să se calculeze aria figurii, mărginită de liniille y  x și y 2  4 x .
4
Rezolvare. Pentru a avea limitele de integrare, vom determina y
punctele de intersecție a curbelor. Pentru aceasta rezolvăm sistemul de
ecuații F A

P
 1  1 2  1 2  1 2
y  x2 y  x y  x y  x
 4   4   4   4
y 2
 4x  x / 16  4 x
4  x / 16  4 x
4  x  ( x  64)  0
3 0 4 x
   

,de unde
x1  0, y1  0; x 2  4, y1  4 . Deci punctele de intersecție a
graficelor sunt punctele O(0,0) și A(4,4). Așa cum pe intervalul [0,4] valorile funcției y 2  4 x , sau
1 2
y  2 x , nu sunt mai mici ca valorile funcției y  x , atunci pentru a calcula aria figurii, folosim
4
4 4
 x2  4 x3  32 64 16
formula de mai sus: S   2 x 
0 
4
) dx   x x 
  3 12
 
0 3

12
0 
3
.

Calculul ariei și volumului corpului de rotație

Teorema 5.2.4. Fie f : [a, b]  R o funcție integrabilă pozitivă și cu derivata continue pe [a,b].
Atunci aria S a corpului, obținut prin rotirea graficului funcției f în jurul axei Ox se calculă după formula:
b
S  2  f ( x) 1   f ( x ) 2 dx .
a

Teorema 5.2.4. Fie f : [a, b]  R o funcție integrabilă pozitivă [a,b]. Atunci volumul V a corpului,
obținut prin rotirea graficului funcției f în jurul axei Ox este determinată de formula:
b
V  f
2
( x )dx .
a

1 3
Exemplu. Să se calculeze aria și volumul corpului obținut prin rotația arcului curbii y   x de la
3
-1 pînă la +1 în jurul axei Ox.
Rezolvare. Cum graficul curbei este simetric în raport cu axa abciselor, aria vom calcula inițial aria
corpului de rotație cu intervalul de integrare [0,1], dublînd rezultatul. Avem:
 b 1 2
1 3 t 2  1  x 4 ,2tdt  4 x 3dx 2
S  2  f ( x ) 1   f ( x ) 2 dx  2  2  x 1  x 4 dx    t  t  tdt 
a 0
3 x  0, t  1; x  1, t  2 3 1

=
2  3 2 
t / 3  
3 
2  2 2 1  2
      2 2 1 .  
1  3  3 3 9

b 1 2 1 1
1  2 2 2
Volumul: V    a 0

f 2 ( x )dx  2  x 3  dx 
3  9 
0
x 6 dx 
9
 x6 
9
.
0

INTEGRALA IMPROPRIE

Noțiuni preliminare. Integrale improprii de speța 1

Cînd s-a cercetat noțiunea de integrală definită s-a presupus că a) funcția de sub semnul integralei
este definită și integrabilă pe întreg intervalul [a,b]; b) limitele de integrare sunt finite. Dacă însă, cel
puțin una din aceste condiții nu se respectă, definiția integralei definite ca limita unei sume integrale nu
este valabilă. În aplicații, însă, apare necisitatea studierii unor așa integrale, care se vor numi improprii.

Definiția 5.3.1. Fie f ( x ) o funcție continuă pe [a , ) . Dacă există limita finită lim b   f ( x )dx
a
 b

, atunci ea se numește integrală improprie de prima speță și se notează  f ( x )dx  lim  f ( x )dx .
a
b
a

Dacă limita există și este finită, atunci se spune că integala improprie este convergentă, în caz


contrar 
a
f ( x )dx este divergentă.

b b

În mod similar se definește integrala improprie 


f ( x )dx  lim
a    f ( x )dx . Dacă ambele limite
a

sunt infinite, atunci o astfel de integrală este definită cu ajutorul celor două cazuri de mai sus și anume:
 c 



f ( x )dx  

f ( x )dx   f ( x )dx ,
c

unde c este un număr arbitrar.

y
De notat, că integrala din stînga a egalității de mai sus este convergentă numai dacă ambele
integrale din dreapta sunt convergente. y

y=f(x)

y=f(x)

a  x - + x
Fig.5.3.1 Fig.5.3.2
 Dacă f(x) este continue și f ( x )  0 pe [a , ) (sau ( , ) ), sensul geometic al integralei


improprii este următorul. Integrala improprie 

a
f ( x )dx este numeric egală cu aria figurii mărginită de

graficul curbei y=f(x), dreapta x=a și axa Ox (figura 5.3.1), iar în cazul integralei  f ( x ) dx - aria figurii,


cuprinse între graficul curbei și axa abciselor (figura 5.3.2).

La calculul integralelor improprii se aplică formula generalizată Newton-Leibnitz. Astfel, dacă F(x)
este primitiva funcției f pe [a , ) , atunci


 f ( x )dx  lim ( F (b)  F ( a ) .

a
b 

   /2
dx
Exemple. Să se calculeze integralele improprii; a) 
1
x 2 e  x dx ; b) 
e
x ln 3 x
; c)  sin xdx ; d)


dx
 x ,   0 .
1

Rezolvare a)
b
u  x 2 , du  2 xdx  2  x b b  x  u  x, du  dx
b  
lim x 2 e  x dx 
1
 lim
dv  e  x dx, v  e  x b 1 
  x e  2 xe dx  
1
 dv  e  x dx, v  e  x



 2 b 1 b


b  

 b 

lim  b e  e  2  xe 1  2 e  x dx   lim   b 2 e b  e 1  2be b  e 1  e  x  
x b

b

1
 1 

lim  b 2 e  b  2be  b  e  b  e 1  e 1 , integrala converge.
b 

 b 1 ln b ln b
dx dx ln x  t, dx  dt dt  1  1 1 1
b)  3
 lim  3
 x 
 lim 3 dx  lim   2   lim   2    .
b 2t  b 2 ln b 2  2
x ln x b x ln x b  t
e e x  e, t  1; x  b, t  ln b 1 1

Integrala este convergentă.

  /2  /2

  sin xdx  lim   cos x  a

 /2
c) sin xdx  lim  0  lim cos a . Integrala este divergentă, așa
a   a   a  
 a

cum limita nu există.

d) Aici sunt două cazuri: 1)   1 ; 2)   1 .
 b b
b1  , dacã   1
dx dx 1 1 
1).  x  
 lim   lim
b  x b (1   )  x  1
 lim
b (1   )
  1
(1   )  , dacã   1
.
1 1 1   1

 b
dx dx
2). 
1
x
 lim
b  1
x
 lim ln b  ln 1   .
b 


dx
Așa dar integrala  x  ,   0 este convergentă, dacă
1
  1 și divergentă, dacă   1 .

Integrale improprii de speța a doua

Fie funcția f ( x ) este continuă pe [a , b) și punctul x=b este un punct de discontinuitate de speța
a doua, adică ea este nremărginită.
b 

Definiția 5.3.2. Fie f ( x ) o funcție continuă pe [a , b) . Dacă există limita finită lim
 0  f ( x )dx ,
a
b b 

atunci ea se numește integrală improprie de speța a doua și se notează  f ( x )dx  lim

a
  f ( x )dx .
0
a

Dacă limita există și este finită, atunci se spune că integala improprie este convergentă.

y În mod similar, dacă funcția f ( x )

este continuă pe ( a , b] , atunci
b b

 f ( x )dx  lim
a
0  f ( x )dx , iar dacă
a

funcția este continuă în intervalul [a,b],

cu excepția punctului interior c  [a , b] ,
y=f(x) atunci

b-
x
a
Fig. 5.3.3 b

b c  b


a
f ( x )dx  lim
 0 
a
f ( x )dx  lim
 0  f ( x )dx .
c

Dacă f ( x )  0 , atunci intrgrala improprie de speța a doua cu punctul x=b de discontinuetate al

funcției f ( x ) poate conceput geometric ca aria unui trapez curbliniu cu o înălțime nemărginită (figura
5.3.3).
 e 1
dx dx
Exemple. Să se calculeze integralele improprii; a) 
1
x ln 3 x
; b)  x ,   0 .
0

Rezolvare a) Punctul x=1 este punct de discontinuetate de speța a doua a funcției 1/ln x, deci
integrala dată este o integrală improprie de speța a doua. Atunci după definiție
1
ln x  t , dx  dt
e e x 1 1
dx dx dt  1  1  1 
 x ln 3 x
 lim
 0 x ln 3
x
 x  1, t  0  lim
 0 t 3
 lim 
 0  2 t 2 
 0
   lim
2
  
 0 2t 2  . Integrala este divergentă.
1 1 x  e, t  1 0

1
b) Funcția y  crește nemărginit cînd x tinde spre 0. Vom precăuta 2 cazuri: 1)   1 ; 2)
x
 1.

1  
1 1 1 1
dx dx 1 1   , dacã   1
1).  x 
 lim
 0 x 
 lim
 0 (1   )  x  1
 lim1   1   1  
1    0      , dacã   1
.
0 0  0  

1 1
dx dx
 
1
2).  lim  limln x 0  1  lim ln    .
0
x  0
0 
x  0  0

1
dx
Deci integrala improprie  x
0
este convergentă, dacă 0    1 și divergentă dacă   1 .

În cazul, cînd în aplicații apare necisitatea cercetării unor anumite integrale improprii, calculul
nemijlocit a integralei nu este strict necesar, important fiind convergența sau divergența acesteia. În așa
circumstanțe se folosesc criteriile de convergență, la baza cărora sunt comparările.

Teorema 5.3.1. Dacă pe intervalul [a , ) funcțiile f ( x ) și  ( x ) sunt continue și satisfac



inegalitatea 0  f ( x )   ( x ) , atunci: a) din convergența integralei   ( x)dx rezultă convergența

a
 

integralei 
a
f ( x )dx ; b) ) din divergența integralei 
a
f ( x )dx rezultă divergența integralei

  ( x)dx .
a

Teorema 5.3.2. Dacă pe intervalul [a , b) funcțiile f ( x ) și  ( x ) sunt continue,cu punctul de

discontinuetate de speța a doua x=b, și satisfac inegalitatea 0  f ( x )   ( x ) , atunci: a) din
b b

convergența integralei   ( x)dx rezultă convergența integralei

a
 f ( x )dx ; b) ) din divergența
a
b b

integralei  f ( x )dx rezultă divergența integralei   ( x)dx .

a a