Departamentul de Statistică/Previziuni/Matematică

FSEGA, Universitatea Babeş - Bolyai

Conf. univ. dr. Alin Vasile ROŞCA

Asist. univ. dr. Ágnes Orsolya PÁLL-SZABÓ

SUPORT DE SEMINAR

MATEMATICI APLICATE ÎN ECONOMIE

An Universitar 2022-2023
 1. Funcţii de o variabilă reală. Dreapta, ec. dreptei, interpretări,
derivate, extreme.

Dreapta
• Graficul unei ecuaţii liniare este o dreaptă unde
– x = variabila independentă (exogenă)
– y = variabila dependentă (endogenă)
Panta unei drepte m = tgθ măsoară schimbarea ı̂n variabila dependentă divizată de schim-
barea ı̂n variabila independentă

∆y y2 − y1
m= = , (x1 ̸= x2 )
∆x x2 − x1
• Observaţie:
(1) Dacă m < 0 atunci se coboară pe dreaptă (de ex. m = −2 sau m = −1/5)
(2) Dacă m > 0 atunci se urcă pe dreaptă (de ex. m = 3 sau m = 2/7)

• y = mx + n sau y − yA = m(x − xA ) este ecuaţia dreptei punct-pantă

• A(xA , yA ) B(xB , yB ), (xA ̸= xB )

y − yA x − xA
=
yB − yA xB − xA
sau
 
 x y 1 

 
 x A yA 1  = 0
 
 x 
B yB 1
este ecuaţia dreptei prin tăieturi (prin 2 puncte).

FORMULELE DE DERIVARE pentru o funcţie de o variabilă reală:

c′ = 0 (cf )′ = c · f ′

x′ = 1 (f ± g)′ = f ′ ± g ′

(xn )′ = nxn−1 (un )′ = nun−1 · u′ (f · g)′ = f ′ · g + g ′ · f

 ′
f f ′ · g − g′ · f
(ex )′ = ex (eu )′ = eu · u′ =
g g2
(ax )′ = ax · ln a (au )′ = au · ln a · u′

(ln x)′ = 1
x (ln u)′ = 1
u · u′


1 ′


1 ′
x = − x12 u = − u12 · u′
√ √
( x)′ = 1
√
2 x
( u)′ = 1
√
2 u
· u′
Extreme
Etape pentru determinarea punctelor de extrem locală ale funcţiei f (x)
(1) Etapa I: Se determină punctele staţionare
′
f (x) = 0 =⇒ xstationar

(2) Etapa II:

′′
• Dacă f (xstationar ) ≥ 0 =⇒ x punct de minim local;
′′
• Dacă f (xstationar ) ≤ 0 =⇒ x punct de maxim local;
′′
• Dacă f (xstationar ) = 0 =⇒ NU se poate decide asupra naturii punctului staţionar (poate fi
punct de minim sau punct de maxim sau punct de inflexiune).
Se aleg două puncte: xstanga < xstationar < xdreapta . Avem ca:
′ ′
(1) f (xstanga ) > 0 şi f (xdreapta ) < 0 =⇒ punct de maxim local;
′ ′
(2) f (xstanga ) < 0 şi f (xdreapta ) > 0 =⇒ punct de minim local;
′ ′
(3) f (xstanga ) şi f (xdreapta ) au acelaşi semn (ambele sunt + sau ambele sunt - ) =⇒ x punct de
inflexiune
Aplicaţii practice:

(1) Scrieţi ecuaţiile dreptelor ce conţin următoarele perechi de puncte:

(a) A(1, 2), B(2, 1)

(b) A(3, 0), B(1, 3)

(c) A(−1, −2), B(2, 6)

(d) A(1, 0), B(0, 1)

(2) Determinaţi panta fiecărei drepte:

(a) y = 3x − 2

(b) y − 2 = 2x + 1

(c) 3y − 2x + 1 = 0
2
(d) y − 2x − 1 = 0
3
(3) Aflaţi panta următoarelor drepte ştiind că acestea conţin punctele:

(a) A(2, −1), B(3, 1)

(b) A(3, 7), B(−1, −2)

(c) A(2, 1), B(3, 4)

(d) A(−1, 0), B(0, 0)

(4) Scrieţi ecuaţiile următoarelor drepte pentru care se dă un punct şi panta:

(a) A(1, 3), m = 4

1
(b) A(−1, −4), m = −
3
2
(c) A(0, 3), m =
5
(5) Calculaţi derivatele (valorile marginale) pentru funcţiile ı̂n punctul x=1:

(a) f (x) = x3 − 3x2 − 2x + 1

2x − 3
(b) f (x) =
x2 + 1
2 −2
(c) f (x) = ex

(d) f (x) = ln(x2 − 2x + 7)

p
(e) f (x) = x3 − 1

(f) f (x) = (x − 3)(2x + 10)

2 −5x
(g) f (x) = (x2 − 2x + 1) · ex
p5
(h) f (x) = x2 + 2x + 4
(6) Calculaţi derivatele (valorile marginale) ale următoarelor funcţii ı̂n punctul p=2. (funcţii cerere-
preţ)

(a) C(p) = a + bp + cp2

(b) C(p) = a · ebp

r
20 − p
(c) C(p) = 3
p
3+p
(d) C(p) = 5 ·
11 + p
b
(e) C(p) = a · ln
p

(7) Calculaţi punctele de extrem şi natura acestora pentru următoarele funcţii:

(a) f (x) = 3x − 2

(b) f (x) = 2x2 − 3x + 1

x−2
(c) f (x) =
2x + 1
(d) f (x) = 4x4 − 8x
1 9
(e) C(x) = x3 − x2 + 14x + 22
3 2
(f) R(x) = x(200 − x)

(8) Calculaţi punctele de extrem pentru următoarea funcţie cost:

C(x) = 2x3 − 4x2 + 2x + 1.
 2. Aplicaţii ale derivatei ı̂n economie, Valori marginale, Elasticitate,
Incasări, Venituri

Elasticitatea cererii ı̂n raport cu preţul = procentul de modificare al cererii C ı̂n raport cu schimbarea
preţului p
′
p · C (p)
EC (p) = −
C(p)
Interpretare

• EC (p) > 1 (cerere elastică) procentul cu care descreşte cererea e mai mare ca procentul cu care
creşte preţul (nerentabil)
• EC (p) < 1 (cerere inelastică) procentul cu care descreşte cererea e mai mic ca procentul cu care
creşte preţul (rentabil)
• EC (p) = 1 (elasticitate unitară) creşterea preţului cu 1 procent, implică descreşterea cererii cu 1
procent
Aplicaţii practice:

(1) Determinaţi costul marginal pentru funcţia cost

C(Q) = −Q3 + 214, 5Q2 − 7000Q + 185000

când Q = 100 bucăţi dintr-un anumit produs.

(2) Costul pentru producerea a x bucăţi dintr-un bun este C(x) = x3 − 90x2 + 7500x, x ≥ 0.
Determinaţi costul marginal. Care este costul producerii (exact) al celei de-a 301 bucăţi din
bunul respectiv? Cât este costul marginal când x = 300? Comparaţi cele două rezultate!

(3) Determinaţi valoarea marginală şi elasticitatea cererii ı̂n raport cu preţul.

(a) C(p) = a + bp + cp2 , p = 2

(b) C(p) = aebp , p = 1

2+p
(c) C(p) = 5 , p=1
21 + p
b
(d) C(p) = a ln , p = 3
p

(4) Fie funcţia cerere-preţ:

2p
C(p) = 81 − p2 , C : [0, 9] → ℜ
3

(a) Determinaţi elasticitatea cererii ı̂n raport cu preţul dacă p = 3.

(b) Dacă preţul creşte cu 5% determinaţi cum se modifică cererea (aproximativ) când p = 3.

(c) Determinaţi intervalele pe care cererea este elastică, inelastică respectiv unitar elastică.

(d) Determinaţi preţul ca şi funcţie de cerere.

(5) Fie funcţia cerere - preţ:

C(p) = −2p + 500, p ∈ [0, 250].

La ce nivel al cererii C avem venituri (ı̂ncasări) maxime? Determinaţi elasticitatea ı̂ncasărilor

(veniturilor) ı̂n raport cu preţul dacă p = 100 şi p = 200. În ce interval de preţ sunt ı̂ncasările
inelastice?

(6) Fie funcţia cerere - preţ:

r
70 − p
C(p) = 5 , C : (0, 70] → ℜ
p

(a) Determinaţi elasticitatea cererii ı̂n raport cu preţul dacă p = 50. Cum este cererea?

(b) Dacă preţul creşte cu 6% determinaţi (aproximativ) cum se modifică cererea.

(c) Determinaţi intervalele pe care cererea este elastică, inelastică, unitar elastică.

(d) Determinaţi preţul ca şi funcţie de cerere.

(e) Determinaţi maximul funcţiei ı̂ncasări (venituri).

3. Derivate parţiale. Diferenţiale

Diferenţialele de ordinul I şi II pentru f (x, y) sunt :

df (x, y) = fx′ · dx + fy′ · dy

d2 f (x, y) = fx′′2 · dx2 + 2fxy

′′ · dxdy + f ′′ · dy 2
y2

Diferenţialele de ordinul I şi II pentru f (x, y, z) sunt :

df (x, y, z) = fx′ · dx + fy′ · dy + +fz′ · dz

′′ · dxdy + 2f ′′ · dxdz + 2f ′′ · dydz
d2 f (x, y, z) = fx′′2 · dx2 + fy′′2 · dy 2 + fz′′2 · dz 2 + 2fxy xz yz

Aplicaţie practică:

(1) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale următoarelor funcţii:

(a) f (x, y) = 3x3 − 3x2 y 2 + 2y 3

(b) f (x, y) = y ln x

(c) f (x, y, z) = xey + x2 ez

(2) Determinaţi derivatele parţiale menţionate pentru următoarele funcţii:

2 +y 2 ′′ ′′′
(a) f (x, y) = ex ; f x2 ; f y 2 x
x−y ′′ ′′′
(b) f (x, y) = ; fxy ; fx2 y
x+y
2 ′′′
(c) f (x, y, z) = xy · ey+z ; fxyz

(3) Calculaţi ı̂n două moduri diferite

∂f ∂f
(1, 2), (1, 2)
∂x ∂y
pentru funcţia
f (x, y) = 2x4 + 3x2 y + 4y 3 .

(4) Calculaţi ı̂n două moduri diferite

∂f ∂f ∂f
(1, 1, 0), (1, 1, 0), (1, 1, 0),
∂x ∂y ∂z
pentru funcţia
f (x, y, z) = 2x2 y − xy 2 z 3 + 2x4 z − y 2 + 4.
(5) Calculaţi derivate parţiale indicate:
∂2f
(a) f (x, y) = exy ,
∂x2
p+q ∂2f
(b) f (p, q) = ln ,
p·q ∂q∂p
s+t ∂3f
(c) f (s, t) = ,
s−t ∂t2 ∂s

(6) Calculaţi derivatele parţiale de ordinul I , II şi III ale următoarelor funcţii ı̂n punctele date:
(a) f (x, y) = 3x3 − 3x2 y 2 , (1, 1)

(b) f (x, y) = ylnx, (1, 1)

(c) f (x, y, z) = xey + x2 ez , (1, 1, 1)

(7) Scrieţi expresiile diferenţialelor de ordin I şi II pentru următoarele funcţii, ı̂n punctele menţionate:
(a) f (x, y) = x ln (x + y 2 ); d2 f(1,1) ; df(1,0)
p
(b) f (x, y, z) = z x2 + y; d2 f(1,0,1) ; df(1,0,1)

(8) Productivitatea unei anumite ţări este descrisă de funcţia Q(L, K) = 4L1/4 K 3/4 unde L reprezintă
forţa de muncă, iar K este capitalul investit.
(a) Calculaţi Q′L , Q′K

(b) Care este productivitatea marginală a forţei de muncă, respectiv a capitalului atunci când
L = 625, K = 10.000. În acest caz, guvernul ar trebui să ı̂ncurajeze investiţia ı̂n capital sau
ı̂n forţa de muncă pentru a creşte productivitatea totală?

(c) Arătaţi dacă productivitatea se va tripla atunci când triplăm atât capitalul cât şi forţa de
muncă.

(d) Generalizaţi rezultatul de la punctul anterior.

 4. Diferenţiale. Extreme.
Extremele funcţiilor de două variabile f(x,y)
 
 fx (x0 , y0 ) = 0 
 ′

• ⇒ (x0 , y0 ) punct critic sau punct staţionar.

 f ′ (x , y ) = 0 

y 0 0

• Calculăm d2 f (x0 , y0 ).

Dacă d2 f(x0 ,y0 ) (dx, dy)> 0 ⇒ (x0 , y0 ) este punct minim local
Dacă d2 f(x0 ,y0 ) (dx, dy)< 0 ⇒ (x0 , y0 ) este punct maxim local

SAU
Notăm:

∂2f ∂2f ∂2f

A= (x ,
0 0y ), B = (x ,
0 0y ), C = (x0 , y0 ), D = B 2 − AC
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
(1) Dacă D < 0 A > 0 ⇒ (x0 , y0 ) punct minim local
(2) Dacă D < 0 A < 0 ⇒ (x0 , y0 ) punct maxim local
(3) Dacă D > 0 ⇒ (x0 , y0 ) nu este punct extrem, este punct şa.
(4) Dacă D = 0, atunci studiem derivatele parţiale de ordin superior lui doi (Criteriul este NECON-
CLUDENT).

Extreme funcţiilor pentru trei variabile f(x,y,z)

 

 ′ 


 fx (x0 , y0 , z0 ) = 0 


 

′
• f (x0 , y0 , z0 ) = 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct critic sau punct staţionar.

 y 


 


 f ′ (x0 , y0 , z0 ) = 0 

z

• Dacă d2 f(x0 ,y0 ,z0 ) (dx, dy, dz)> 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) este punct minim local
Dacă d2 f(x0 ,y0 ,z0 ) (dx, dy, dz)< 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) este punct maxim local
SAU
• Matricea Hessiană:
 
′′ ′′ ′′

 fx2 (x0 , y0 , z0 ) fxy (x0 , y0 , z0 ) fxz (x0 , y0 , z0 ) 

 
 ′′ ′′ ′′ 
H(x0 , y0 , z0 ) =  fyx (x0 , y0 , z0 ) fy2 (x0 , y0 , z0 ) fyz (x0 , y0 , z0 ) 
 
 
′′ ′′ ′′
fzx (x0 , y0 , z0 ) fzy (x0 , y0 , z0 ) fz2 (x0 , y0 , z0 )
 
 ′′ 
f 2 (x0 , y0 , z0 ) fxy (x0 , y0 , z0 )
′′
′′  x 
• Notăm A1 = fx2 (x0 , y0 , z0 ) A2 =   , A3 = det(H)
 ′′ ′′ 
fyx (x0 , y0 , z0 ) fy2 (x0 , y0 , z0 )
• Criteriul lui Sylvester:
(1) Dacă A1 > 0, A2 > 0, A3 > 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct minim local
(2) Dacă A1 < 0, A2 > 0, A3 < 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct maxim local
Aplicaţii practice:

(1) Fie funcţia

2 −3xy+5y 2
f (x, y) = e2x .
Să se calculeze:

df(1,1) (−1, 1), d2 f(1,1) (−1, 1)

2 1
(2) Fie Q(L, K) = 9L 3 K 3 . Aproximaţi Q(7.9; 27.1).
3 1
(3) Fie Q(L, K) = 4L 4 K 4 . Aproximaţi Q(1.1; 0.9).

(4) Aproximaţi

1
2.012 + 2.992 + 6.022 2
.

(5) Găsiţi punctele staţionare pentru următoarele funcţii:

(a) f (x, y) = x3 − x2 y + y 2

(b) f (x, y) = 4y 3 + 12x2 y − 24x2 − 24y 2

(c) f (x, y, z) = exy+yz−xz

(6) Să se determine extremele funcţiei:

f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y.

(7) Găsiţi extremele locale pentru următoarele funcţii:

(a) f (x, y) = ln xy − 2x − 4y + 1, xy > 0

(b) f (x, y, z) = xex + yz − z 3

64 8
(c) f (x, y) = xy + − , xy ̸= 0
x y
(d) f (x, y, z) = x2 + 6xy + 3y 2 + 2z 2

(e) f (x, y) = −x2 − y 2 + 22x + 18y − 102

2 −3y+x2 +4x
(f) f (x, y) = ey .
 5. Extreme. Extreme condiţionate.
Fie f, g : R2 −→ R. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f care satisfac condiţia (legătura)
g(x, y) = 0.
Algoritm de rezolvare:
(1) Construim funcţia lui Lagrange L(x, y, λ) = f (x, y) − λg(x, y) unde λ se numeşte multiplica-
torul lui Lagrange.
(2) Determinăm punctele staţionare ale funcţiei L, rezolvând sistemul:(Condiţii necesare)




 L′x = 0


 Ly′ = 0 ⇒ (x0 , y0 , λ0 ) punct staţionar pentru L




 L′ = −g(x, y) = 0
λ

(3) Condiţii suficiente:

Scriem d2 L(x0 ,y0 ) (h1 , h2 ) şi diferenţiem legătura dg(x0 ,y0 ) (h1 , h2 ) = 0. Înlocuim ceea ce obţinem
ı̂n relaţia diferenţialei şi stabilim natura ei ⇒ punctul de extrem pentru L respectiv punctul de
extrem condiţionat pentru f .
sau aplicăm o metoda alternativă:

3’ Construim matricea hessiană bordată:

 
 0 gx′ gy′ 
 
 
HB (x, y, λ) =  gx′ L′′2 L′′xy 
 x 
 
gy′ L′′yx L′′y2
4’ Calculăm valoarea matricei hessiene bordate ı̂n punctul staţionar (x0 , y0 ) şi λ0 , adică HB (x0 , y0 , λ0 )
5’ Stabilim natura punctului staţionar:
(a) Dacă det HB (x0 , y0 , λ0 )< 0 ⇒ (x0 , y0 ) punct de minim condiţionat pentru f
(b) Dacă det HB (x0 , y0 , λ0 )> 0 ⇒ (x0 , y0 ) punct de maxim condiţionat pentru f
(c) Dacă det HB (x0 , y0 , λ0 ) = 0 ⇒ criteriul este neconcludent.
 Fie f, g : R3 −→ R. Determinaţi punctele de extrem local ale funcţiei f care satisfac condiţia (legătura)
g(x, y, z) = 0.
Algoritm de rezolvare:
(1) Construim funcţia lui Lagrange L(x, y, z, λ) = f (x, y, z) − λg(x, y, z).
(2) Determinăm punctele staţionare ale funcţiei L, rezolvând sistemul:(Condiţii necesare)

 ′

 Lx = 0





 ′
 Ly = 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 , λ0 ) punct staţionar pentru L
 ′

 Lz = 0





 ′
 Lλ = −g(x, y, z) = 0

(3) Construim matricea hessiană bordată:

 
 0 gx′ gy′ gz′ 
 
 ′ 
 gx L′′2 Lxy′′
L′′xz 
 x 
HB (x, y, z, λ) =  
 ′ 
 gy L′′yx L′′y2 L′′yz 
 
 
gz′ L′′zx L′′zy L′′z2
(4) Calculăm valoarea matricei hessiene bordate ı̂n punctul staţionar (x0 , y0 , z0 ) şi λ0 , adică HB (x0 , y0 , z0 , λ0 )
(5) Calculăm determinanţii:  
 
   0 gx′ gy′ gz′ 
   
 0 gx′ gy′   
   
   gx′ L′′x2 ′′
Lxy L′′xz 
   
HB 3 =  gx′ L′′2 L′′xy , HB 4 =  
 x   
   gy′ L′′yx L′′y2 L′′yz 
 ′   
 gy L′′yx L′′y2   
 
 gz′ L′′zx L′′zy L′′z 2 
(6) Stabilim natura punctului staţionar:
(a) Dacă HB 3< 0 şi HB 4< 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct de minim condiţionat pentru f
(b) Dacă HB 3> 0 şi HB 4< 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct de maxim condiţionat pentru f
(c) Dacă HB 4> 0 ⇒ (x0 , y0 , z0 ) punct şa condiţionat pentru f
(d) Dacă HB 4 = 0 ⇒ criteriul este neconcludent.
Aplicaţii practice:

(1) Găsiţi extremele locale pentru următoarele funcţii:

(a) f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 + xy + yz + zx − 4(2x + 3y + 4z)
(b) f (x, y, z) = x2 − y 2 + z 2 + xy + yz + zx − 4x + 6y − 4z + 3

(2) Găsiţi extremele funcţiei

f : R2 → R, f (x, y) = xy cu legătura x2 + y 2 = 2.

(3) Găsiţi extremele funcţiei

f : R3 → R, f (x, y, z) = −2x − 4y − 6z cu legătura x2 + y 2 + z 2 = 14.

(4) Dorim să imprejmuim cu gard o gradină de zarzavaturi dreptunghiulară, mărginită de un râu,
având suprafaţa totală de 5000m2 . Care este lungimea minimă de gard necesară?

(5) Găsiţi extremele funcţiei

f (x, y, z) = xy + xz + yz cu legătura xyz = 1.
6. Ajustări
Aplicaţii practice:

(1) Consumul de materii prime ale unei societăţi comerciale ı̂n primele 5 luni ale anului 2020, exprimat
ı̂n milioane de lei a fost:

Luna Ian. Feb. Martie Apr Mai

Consum (mil. lei) 1 3 4 5 2

Să se ajusteze datele după o dreaptă respectiv o parabolă.
Să se facă o prognoză a consumului pentru lunile Iunie, August şi Noiembrie.

(2) Ajustaţi printr-o dreaptă, respectiv parabolă, datele numerice:

x -1 0 1 2

y 2 1 2 11
7. Integrale euleriene.
Integrala lui Euler de speţa ı̂ntâi:
Z 1
xp−1 (1 − x)q−1 dx
0
• pentru p < 1 punctul critic este 0
• pentru q < 1 punctul critic este 1
• pentru p, q > 0 integrala este convergentă şi pentru p, q ≤ 0 integrala este divergentă

Funcţia BETA:
Z 1
B : (0, ∞) × (0, ∞) → R, B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx
0
Proprietăţi :
1
(1) B(p, 1) = , B(1, 1) = 1
p
 
1 1
(2) B , =π
2 2

(3) B(p, q) = B(q, p)

p−1
(4) Dacă p > 1 ⇒ B(p, q) = B(p − 1, q)
p+q−1

q−1
(5) Dacă q > 1 ⇒ B(p, q) = B(p, q − 1)
p+q−1

(m − 1)!(n − 1)!
(6) Dacă m, n ∈ N∗ ⇒ B(m, n) =
(m + n − 1)!
π
(7) Dacă 0 < p < 1, p + q = 1 ⇒ B(p, q) =
sin pπ

Integrala lui Euler de speţa a doua:

Z ∞
xp−1 e−x dx
0
• pentru p < 1 punctul critic este 0
• pentru p > 0 integrala este convergentă şi pentru p ≤ 0 integrala este divergentă
Funcţia GAMA: Z ∞
Γ : (0, ∞) → R, Γ(p) = xp−1 e−x dx
0
Proprietăţi :
(1) Γ(1) = 1
 
1 √
(2) Γ = π
2

(3) Dacă p > 1 ⇒ Γ(p) = (p − 1)Γ(p − 1)

(4) Dacă m ∈ N∗ ⇒ Γ(m) = (m − 1)!

Γ(p)Γ(q)
(5) Relaţia lui Euler: B(p, q) = , ∀ p > 0, q > 0
Γ(p + q)
Integrala Euler-Poisson: Z ∞
e−x dx
2

Z ∞ √
−x2 π
e dx =
0 2

Z ∞ √
e−x dx =
2
π
−∞

Z ∞ √
x2
e− 2 dx = 2π
−∞

Aplicaţii practice:

(1) Calculaţi :

(a) B(1, 5)

(b) B(2, 4)
 
2 10
(c) B ,
3 3
 
7 1
(d) B ,
2 2

(e) Γ(4)

(f) Γ(3) + 2Γ(2)

 
7
(g) Γ
2
   
1 2
(h) Γ Γ
3 3
(2) Folosind funcţiile Beta şi gamma să calculăm următoarele:

R1 √
(a) x · (1 − x)2 dx
0

R1 (x − 1)
(b) √ dx
0 x

R1 √
x4 (x − 1)3 dx
9
(c)
0

R1 1 + 2x
(d) √ dx
0 1−x

R1 √
(e) 3
1 − x · (x + 1)2 dx
0

R1 q
(f) x2 · x
1−x dx
0

R∞ x3
(g) ex dx
0

R∞ (x+1)3
(h) ex dx
0

R∞ x−1
(i) 3ex dx
0

R1 √ √
(j) x x · ( x − 1)4 dx
0

1
R2 (2x−1)3
(k) √
3 dx
4x
0

R∞ √
(l) xe− 2·x dx
0

R∞  √x 1

(m) 2ex + dx
e x2
0

R∞
(n) x3 · e−3x+1 dx
0

R∞
(o) x · e−(x+3) dx
−3

R1 √
(p) x2 ( 198 1 − x)dx
0

R0
(q) (x2 + 5)e3x dx
−∞
8-9. Probabilităţi.
Definiţia clasică a probabilităţii :

k număr de cazuri favorabile

P (A) = = .
n număr de cazuri posibile

Proprietăţi elementare ale probabilităţii :

(1) P (ϕ) = 0, P (Ω) = 1 ⇒ P (A) ∈ [0, 1]

(2) P Ā = 1 − P (A), ∀A ∈ F

(3) P (B \ A) = P (B) − P (A ∩ B) , ∀A, B ∈ F

(4) Dacă A, B ∈ F , cu A ⊂ B =⇒ P (A) ≤ P (B) (monotonie)

Probabilitatea reuniunii = Formula de adunare a probabilităţilor

(1) Pentru ∀A, B ∈ F

• dacă A şi B incompatibile : A ∩ B = ϕ (conform definiţiei) ⇒ P (A ∪ B) = P (A) + P (B)

• dacă A şi B compatibile : A ∩ B ̸= ϕ ⇒ P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B)

(2) Pentru ∀A, B, C ∈ F

• dacă A, B, C sunt două câte două incompatibile : A ∩ B = ϕ, A ∩ C = ϕ, B ∩ C = ϕ, atunci:

P (A ∪ B ∪ C) = P (A) + P (B) + P (C)

• dacă A, B, C sunt oarecare (nu sunt două câte două incompatibile)

P (A ∪ B ∪ C) = P (A) + P (B) + P (C)

−P (A ∩ B) − P (A ∩ C) − P (B ∩ C) + P (A ∩ B ∩ C)

Definiţie: Probabilitatea condiţionată :

P (A ∩ B) probabilitatea intersecţiei
P (A|B ) = PB (A) = =
P (B) probabilitatea condiţiei
 Definiţie : Independenţa evenimentelor

• A şi B sunt independente dacă P (A ∩ B) = P (A) · P (B)

• A şi B sunt dependente dacă

P (A ∩ B) = P (A) · P (B|A ) = P (B) · P (A|B ), P (A), P (B) ̸= 0.

Observaţie:

Dacă (A,B) sunt independente ⇒ (A,B), (B,A), (A,B) independente.

Probabilitatea intersecţiei = Formula de ı̂nmulţire a probabilităţilor

Dacă A, B, C ∈ F (sunt dependente)

• P (A ∩ B) = P (A) · P (B|A )

• P (A ∩ B ∩ C) = P (A) · P (B|A ) · P (C|A∩B )

Formula probabilităţii totale :

Fie (E, F, P ) un câmp de probabilitate, {A1 , A2 , . . . , An } ∈ F un sistem complet de evenimente şi

X ∈ F . Atunci

P (X) = P (A1 ) · P (X|A1 ) + P (A2 ) · P (X|A2 ) + ... + P (An ) · P (X|An )

P (Aj ∩ X) P (Aj ) · P (X|Aj )

Formula lui Bayes : P (Aj |X ) = =
P (X) P (X)

Aplicaţii practice:

(1) Se consideră experimentul ce constă ı̂n aruncarea simultană a unui zar şi a unei monede.
Determinaţi următoarele evenimente şi calculaţi probabilităţile lor.
(a) A- apariţia unui număr par şi a mărcii
(b) B- apariţia unui număr prim
(c) C- apariţia unui număr impar şi a stemei
(d) D- se realizează A sau B
(e) E- se realizează B şi C
(f) Care dintre evenimentele A, B, C sunt incompatibile?

(2) Un număr de telefon ce conţine 6 cifre nu poate ı̂ncepe cu cifra 0. Determinaţi următoarele
probabilităţi:
(a) Prima cifră este 2.
(b) Ultima cifră este 5.
(c) Nu conţine cifre identice
(3) Un lift cu 5 persoane se poate opri la oricare dintre cele 7 etaje ale unei clădiri. Care este
probabilitatea ca 2 persoane să nu coboare la acelaşi etaj.

(4) Dintre cei 10 invitaţi la o petrecere care este probabilitatea ca cel puţin 2 dintre ei să aibă acceaşi
zi de naştere?

(5) Se aruncă 2 zaruri de culori diferite simultan. Determinaţi probabilitatea ca suma celor 2 feţe să
fie:
(a) exact 9
(b) un număr prim
(c) cel puţin 3
(d) cel puţin 7 ştiind că suma a dat un număr par

(6) Fiecare literă din propoziţia ” PARTIDELE FUZIONEAZA ” este scrisă pe un cartonaş şi se
introduce ı̂ntr-o urnă. Care este probabilitatea ca extrăgând pe rând 7 litere să obţinem exact
cuvântul ”ELEFANT”.

(7) Se alege la ı̂ntâmplare un număr din mulţimea {1, 2, 3, . . . , 50}. Dacă numărul ales este divizibil
cu 2, determinaţi probabilitatea ca el să fie divizibil cu 3 sau 5.

1 1 T 1
(8) Fie A, B 2 evenimente cu P (A) = , P (B) = , P (A B) = .
3 4 10
(a) Sunt evenimentele A şi B independente? Dar incompatibile?
(b) Calculaţi


• P A
S
• P (A B)
S

• P A B
T

• P A B
T

• P A B
S

• P A B
• P (A |B )
• P (B |A )


• P A |B


• P A |B


• P B |A
T
(9) Dacă P (A) = 0, 9, P (B) = 0, 8. Arătaţi că P (A B) ≥ 0, 7.
(10) La un colegiu 25% dintre studenţi au picat examenul de matematică, 15% examenul la chimie şi
12% examenul la fizică. De asemenea 10% au picat examenul atât la matematică cât şi la chimie,
9% la matematică şi fizică, 8% la chimie şi fizică şi 5% la toate cele 3 examene. Determinaţi
probabilitatea:
(a) Dacă a căzut la chimie, care este probabilitatea să fi căzut la matematică?
(b) Dacă a căzut la matematică, care este probabilitatea să fi căzut la chimie ?
(c) Dacă a căzut la matematică şi chimie, care este probabilitatea să fi căzut la fizică?
(d) Care este probabilitatea să fi căzut la matematică, fizică sau chimie?
(e) Care este probabilitatea să fi trecut la toate cele 3 examene?

2 4 1
, , . Dintre cei de
(11) La o patiserie sunt cozonaci ce provin de la trei laboratoare ı̂n proporţiile
7 7 7
la primul laborator 20% sunt cu nucă, de la cel de-al doilea 30% sunt cu nucă, de la cel de-al
treilea 40% sunt cu nucă. Se alege un cozonac la ı̂ntâmplare. Care este probabilitatea ca el să fie
cu nucă? Care este probabilitatea să provină de la al doilea laborator ştiind că este cu nucă?

(12) O boală este prezentă la 0, 1% din populaţia unei ţări. Un test rapid pentru diagnosticarea bolii
este disponibil, dar nu este perfect. Astfel, testul arată pozitiv pentru un pacient ce nu are boala
cu probabilitatea 0, 4% şi arată pozitiv pentru un pacient ce are boala cu probabilitatea 98%. Se
alege aleatoriu o persoană din acea populaţie.
Dacă testul persoanei este pozitiv, care este probabilitatea ca persoana ı̂ntr-adevăr să aibă
boala?

(13) Se consideră 3 urne ce conţin bile albe şi negre ı̂n următoarele proporţii: U1 (3, 5), U2 (4, 7), U3 (5, 9).
Se extrage o bilă din urna U3 . Dacă bila extrasă este albă atunci se pune ı̂n urna U1 şi se extrage
o a doua bilă din urna U1 . Dacă bila extrasă este neagră se pune ı̂n urna U2 şi o a doua bilă se
extrage din urna U2 . Determinaţi probabilităţile:
(a) doua bilă extrasă este albă
(b) prima bilă extrasă este albă dacă a doua bilă extrasă a fost neagră
 10-11. Scheme clasice de probabilitate.

1. Schema urnei cu bila nerevenită cu 2 stări :

Fie U(a,b) o urnă ce conţine a bile albe şi b bile negre, a, b ∈ N∗ .

Din urnă se fac n extrageri succesive de câte o bilă, fără revenire (sau cele n bile se extrag
deodată) unde n ≤ a + b, n ∈ N∗ .

Se cere probabilitatea evenimentul X: ”Din n bile extrase fără revenire, k să fie albe şi
restul n − k negre”

unde k ≤ min{n, a} şi n − k ≤ min{n, b}.

Cak · Cbn−k
P (X) = n
Ca+b
Pentru mai multe stări :
Cak11 · Cak22 · . . . · Cakss
P (X) =
Can1 +a2 +...+as

2. Schema urnei cu bila revenită cu 2 stări :

Fie o urnă ce conţine bile albe şi negre.

Fie p - probabilitatea de a extrage o bilă albă şi q - probabilitatea de a extrage o bilă neagră,
p + q = 1.

Din urnă se extrag succesiv n bile cu revenire (după fiecare extragere se studiază culoarea bilei,
reintroducând-o ı̂napoi ı̂n urnă).

Se cere probabilitatea evenimentul X: ”Din n bile extrase cu revenire, k să fie albe şi
restul n − k negre”
P (X) = Cnk · pk · q n−k
Pentru mai multe stări :
n!
P (X) = · p1 k1 · p2 k2 · ... · ps ks
k1 ! · k2 ! · ... · ks !
 3. Schema lui Pascal :

Fie o urnă ce conţine bile albe şi negre.

Fie p - probabilitatea de a extrage o bilă albă şi q - probabilitatea de a extrage o bilă neagră ,
p + q = 1.

Din urnă se extrag succesiv n bile cu revenire (după fiecare extragere se studiază culoarea bilei,
reintroducând-o ı̂napoi ı̂n urnă).

Se cere probabilitatea evenimentul Ynk : ”Din n bile extrase cu revenire, k să fie albe şi
restul n − k negre şi ı̂n plus ultima bilă extrasă să fie albă ” (adică probabilitatea ca cea
de a k-a bilă albă să se obţină după ce au fost extrase n − k bile negre).

k−1
P (Ynk ) = Cn−1 · pk · q n−k

4. Schema Geometrică :

Este vorba de un caz particular al schemei lui Pascal, pentru k = 1.

Calculăm probabilitatea ca din n bile extrase, una singură să fie albă şi anume ultima

P (Yn1 ) = p · q n−1

5. Schema urnelor lui Poisson :

Considerăm n urne ce conţin bile albe şi negre.

Fie pi - probabilitatea de a extrage o bilă albă din urna i şi qi - cea de a extrage o bilă neagră
din urna i, pi + qi = 1, i = 1, n.

Se extrage câte o bilă din fiecare urnă.

Se cere probabilitatea evenimentul X: ”Din n bile astfel extrase, k să fie albe şi restul
n − k negre”, 0 ≤ k ≤ n.

Probabilitatea P (X) este egală cu coeficientul lui tk din polinomul

(p1 t + q1 )(p2 t + q2 ) . . . (pn t + qn )

Aplicaţii practice:

(1) La o loterie sunt 100 bilete, din care 10 sunt câştigătoare. O persoană cumpără 15 bilete. Să se
determine probabilitatea ca:
(a) 1 bilet să fie câştigător;
(b) să se obţină toate cele 10 bilete câştigătoare;
(c) cel puţin 2 bilete să fie câştigătoare.

(2) Un depozit de piese auto are ı̂n stoc piese de la 4 furnizori ı̂n următoarele cantităţi: 100 de la
furnizorul F1 , 50 de la F2 , 30 de la F3 şi 80 de la F4 . În decursul unei săptămâni, depozitul
a vândut 45 piese. Care e probabilitatea ca din cele 45 de piese vândute, 15 să provină de la
furnizorul F1 , 5 de la F2 , 10 de la F3 şi 15 de la F4 .

(3) Pe parcursul unei săptămâni s-a dat predicţia cursului valutar, astfel ı̂ncât zilnic cursul poate să
1
crească cu probabilitatea 4 , respectiv să scadă cu probabilitatea 34 .
Stabiliţi probabilitatea ca:
(a) ı̂n 5 zile ale săptămânii cursul valutar să crească;
(b) ı̂n cel mult 3 zile cursul valutar să crească;
(c) ı̂n cel puţin 2 zile cursul valutar să crească;

(4) Un supermarket vinde următoarele sortimente de cafea: naturală, cappuccino şi expresso. Prob-
abilitatea ca un client să cumpere cafea naturală este 0, 55, cappuccino 0, 3, iar expresso 0, 15.
Determinaţi probabilitatea ca, din 100 clienţi, 70 să cumpere cafea naturală, 20 să cumpere
cappuccino, iar 10 să cumpere expresso.

(5) Care e probabilitatea ca al 80-lea client care intră ı̂ntr-o bancă, să fie a 20-a persoană care ı̂ncheie
o poliţă de asigurare, ştiind că probabilitatea ca cineva să ı̂ncheie o poliţă de asigurare este de
0, 6?

(6) Se aruncă un zar de 20 de ori. Să se calculeze probabilitatea ca de 8 ori să apară un număr prim,
de 10 ori un număr compus şi de 2 ori faţa cu un punct.

(7) Avem 4 grupe de studenţi: ı̂n prima grupă sunt 20 fete şi 5 băieţi, ı̂n a doua grupă sunt 15 fete şi
10 băieţi, ı̂n a treia grupă sunt 10 fete şi 15 băieţi, ı̂n a patra grupă sunt 24 fete şi 1 băiat. Se alege
câte un student din fiecare grupă pentru a participa la o acţiune publicitară pentru promovarea
unui produs. Să se calculeze probabilitatea ca ı̂ntre studenţii aleşi:
(a) trei să fie fete;
(b) să fie numai fete;
(c) să fie cel puţin o fată.

(8) Ion participă la un test grilă cu 4 răspunsuri posibile la fiecare ı̂ntrebare dintre care doar unul
este corect. Testul are 6 ı̂ntrebări la care Ion trebuie să răspundă. Determinaţi următoarele
probabilităţi:
(a) răspunde corect la toate ı̂ntrebările
(b) răspunde greşit la toate ı̂ntrebările
(c) răspunde corect la cel puţin 4 ı̂ntrebări
(d) răspunde corect la cel mult 3 ı̂ntrebări
12. Variabile aleatoare.
O variabilă aleatoare de tip discret are repartiţia
  

 pi ≥ 0, i ∈ I
 x1 x2 . . . x n . . . 
X: ,

 p + p + ... + p + ... = 1
p1 p2 . . . p n . . . 1 2 n

Fie X şi Y două v.a.. Operaţiile care se pot efectua cu ajutorul variabilelor aleatoare sunt:
 
 c + xi 
Adunarea cu o constantă c + X :  
pi
  i∈I
 c · xi 
Înmulţirea cu o constantă c · X :  
pi
  i∈I
k
 xi 
Ridicarea la putere (k ∈ N) X k :  
pi
  i∈I
 x i + yj 
Suma a două v.a. X + Y :  
pij
  i∈I,j∈J
 x i yj 
Produsul a două v.a. X · Y :  
pij
i∈I,j∈J
unde pij = P ({X = xi }) ∩ {Y = yj }
Dacă X şi Y sunt independente avem pij = pi · qj .
def
Funcţia derepartiţie: F : R → [0, 1] , FX (x) = P ({X < x})



 0, x ≤ x1





 p1 , x 1 < x ≤ x 2







 p1 + p 2 , x 2 < x ≤ x 3








 p1 + p 2 + p 3 , x 3 < x ≤ x 4
FX (x) =

 ...





 Xi

 pj , xi−1 < x ≤ xi






j=1





 ...




 1, x > xn
P (a ≤ X < b) = F (b) − F (a)
P (a ≤ X ≤ b) = F (b) − F (a) + P (X = b)
P (a < X < b) = F (b) − F (a) − P (X = a)
P (a < X ≤ b) = F (b) − F (a) + P (X = b) − P (X = a)
Aplicaţii practice:

(1) Se consideră 3 urne, fiecare dintre ele conţinând 30 de bile albe şi negre. Prima urnă conţine 15
bile albe, a doua 10 bile albe şi a treia 6 bile albe. Se extrage câte o bilă din fiecare urnă. Notăm
cu X numărul bilelor albe extrase.

(a) Scrieţi distribuţia lui X,

(b) funcţia de repartiţie

(c) calculaţi probabilităţile:

P (0 ≤ X < 2) , P (−1 < X < 1) , P − 21 < X < 5
2 , P (0 < X ≤ 3)

(2) Se aruncă un zar. Fie X v. a. ce reprezintă dublul numărului ce apare şi Y v. a. ce reprezintă 1
dacă apare un număr impar respectiv 3 dacă apare un număr par. Să se scrie X şi Y şi apoi să
se determine X + Y, X · Y.

(3) Să se determine p şi q a. ı̂.

   
 −1 0 1   −2 0 
X:  şi Y :   să fie două v. a. discrete.
p 1 q p+1
4 3 3 4 q





Calculaţi Fx şi Fy şi P 0 < X ≤ 1
2 , P 0≤X< 1
2 , P −1 < Y < 2
3 , P −1 ≤ Y ≤ 2
3 .

(4) Fie X şi Y două v.a. independente:

   
 1 2 3   0 2 4 
X :  şi Y :  
1 1 1 2
4 2 a 5 b 5

(a) Aflaţi a, b ∈ R.
(b) Scrieţi distribuţiile v.a. 3X, X −1 , Y 2 , Y −1 , X + Y, X · Y, X 2 − 3X.
(c) Scrieţi funcţiile
 de repartiţie
 FX (x) şi FY (y).

3 1 5
(d) Calculaţi P 0 ≤ X < ,P <X< , P (1 ≤ X ≤ 3).
2 2 2

(5) Fie X o var. aleatoare de tip continuu.



 ax2 , x ∈ [0, 1]
(a) Determinaţi constanta a a.ı̂. f (x) = să fie densitate de probabilitate.

 0, x ∈
/ [0, 1]
(b) Calculaţi funcţia de repartiţie F (x) .
(c) Calculaţi probabilităţile :





P X ≤ 12 , P 21 < X < 7
10 , P 1
5 ≤ X ≤ 1 , P X > 71 .
   

 c · e− 89
x
 x  , x≥0
(6) Fie X o v. a. de tip continuu X :   unde f (x) =

 0, x < 0
f (x)
x∈R
Determinaţi c a. ı̂. f să fie densitate de probabilitate.
Calculaţi FX (x) .
Calculaţi P (1 ≤ X < 2) , P (−2 < X < 3) , P (X ≥ 1).


 a
x, x ∈ [1, e)
(7) Să se determine a astfel ı̂ncât f : R → R dată prin f (x) = să fie densitate de

 0, ı̂n rest
probabilitate.
Să se determine F (x) apoi să se calculeze: P (0 ≤ X ≤ e) .
 13. Caracteristici numerice.
Valoarea medie:
P
• m = M (X) = x i pi , dacă X este o v.a. discretă
Z +∞
i∈I

• m = M (X) = x · f (x)dx, dacă X este o v.a. continuă

−∞
Proprietăţi:
(1) M (c) = c, c este o constantă
(2) M (c · X) = c · M (X)
(3) M (X + Y ) = M (X) + M (Y )
(4) M (X · Y ) = M (X) · M (Y ), dacă X, Y sunt independente
Moment de ordin k:
P
• νk = Mk (X) = (xi )k pi , dacă X este o v.a. discretă
Z
i∈I
+∞
• νk = Mk (X) = xk · f (x)dx, dacă X este o v.a. continuă
−∞
Dispersia sau moment centrat de ordin 2:
  P
• D(X) = M (X − m)2 = (xi − m)2 · pi , dacă X este o v.a. discretă
Z ∞
i∈I
 
• D(X) = M (X − m) =
2
(x − m)2 · f (x)dx, dacă X este o v.a. continuă
−∞
Proprietăţi:
(1) D(X) ≥ 0
(2) D(c) = 0, D(c · X) = c2 · D(X)
(3) D(X + Y ) = D(X) + D(Y ), D(X − Y ) = D(X) + D(Y ) dacă X, Y sunt independente
(4) D(X) = M (X 2 ) − [M (X)]2
p
Abaterea medie pătratică: σ(X) = D(X)
 
Moment centrat de ordin k: µk = M (X − m)k

X
k
µk = Cki (−1)i νk−i (ν1 )i
i=0
µ2 = ν2 − ν12
µ3 = ν3 − 3ν2 ν1 + 2ν13
Aplicaţii practice:

(1) Fie X şi Y două v. a. discrete idependente.

   
 −1 0 1 a   −1 1 5 
X:  Y : 
1 1 4
6 p+q q 6 9 p q
5
(a) Aflaţi p, q şi a a. ı̂. M (X) = 18 .
(b) Calculaţi M (Y ), M (3X + 10), M (X + Y ), M (2X + 3Y ), M (2X − 3Y ), M (X · Y ).






(c) Momentele ν2 = M X 2 , ν3 = M X 3 , M 5X 2 + 2Y 2 , M 3X 2 · Y , M 2X + X 2 .
(d) µ3 (Y ) - momentul centrat de ordinul 3 a lui Y .
(e) D (X), D (Y ), D (4 − 2X), D (5Y − 10), D (3X + 4Y ), D (2X − 100), σ (X), σ (Y ).


 a, x ∈ [2, 15]
(2) Fie v. a. de tip continuu având densitatea de probabilitate f (x) =

 0, x∈
/ [2, 15]
(a) Să se determine a.
(b) Să se calculeze M (2X + 9) , D (3X + 1000) , σ (X).
(c) Să se calculeze ν3 şi µ3 .


 k · e−4x , x≥0
(3) Se consideră v. a. de tip continuu cu densitatea f (x) =

 0, x<0
(a) Să se calculeze k.
(b) Să se calculeze M (5X + 2) , D (−2X + 100) , σ (X).
(c) Să se calculeze ν3 şi µ3 .


 kx3 · e−x , x>0
(4) Se consideră v. a. de tip continuu având densitatea f (x) =

 0, x≤0
(a) Să se determine k.
(b) Să se calculeze M (5X + 8) , D (3X + 14) , σ (X).
(c) Să se calculeze ν3 şi µ3 .
14. Simulări. Medii.