DERIVATE PARȚIALE ȘI DIFERENȚIALE DE ORDIN

SUPERIOR. DEZVOLTĂRI TAYLOR

Fie A ⊂  2 o mulțime deschisă și f :  2 →  . Dacă f este diferențiabilă

într-un punct ( x0 , y0 ) ∈ A , în acest punct există derivatele parțiale de ordinul
∂f ( x0 , y0 ) ∂f ( x0 , y0 )
întâi și . Dacă aceste derivate parțiale există în orice
∂x ∂y
punct ( x, y ) ∈ A , notăm
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
f1 ( x, y ) = , f 2 ( x, y ) = .
∂x ∂y
Dacă în orice punct ( x, y ) ∈ A există derivatele parțiale ale funcțiilor f1 și
f 2 , putem defini derivatele parțiale de ordinul al doilea ale lui f pentru
care utilizăm notațiile:
∂2 f ∂  ∂f  ∂f1
=f x′′2 ( x, y ) = 2 (
x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂x ∂x  ∂x  ∂x
∂2 f ∂  ∂f  ∂f 2
f y 2 ( x, y ) =
= ′′ 2 (
x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂y ∂y  ∂y  ∂y
∂2 f ∂  ∂f  ∂f1
f xy′′ ( x, y )
= = ( x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂y∂x ∂y  ∂x  ∂y
∂2 f ∂  ∂f  ∂f 2
f yx′′ ( x, y ) =
= ( x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) .
∂x∂y ∂x  ∂y  ∂x

Definiție. Derivatele parțiale de ordin superior ale unei funcții f :  n → 

se obțin prin derivarea derivatelor parțiale de ordin mai mic ale lui f .

O derivată parțială de ordin m + 1 a lui f se obține derivând în raport cu

una din variabilele independente o derivată parțială de ordin m a aceleiași
funcții.

Definiție. Funcția f :  n →  este de clasă C m pe mulțimea deschisă

A ⊂  n și se scrie f ∈ C m ( A ) dacă toate derivatele ei parțiale de ordin
≤ m există și sunt funcții continue în fiecare punct din A . Dacă f ∈ C m ( A )

156
pentru orice m , atunci f este indefinit derivabilă pe A și se scrie
f ∈ C ∞ ( A) .

Exemple. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul întâi si derivatele

parțiale de ordinul al doilea pentru următoarele funcții:
a) f :  2 →  , f ( x, y ) = xy ;
x2 y
b) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y ) = ;
x+ y
c) f :  3 →  , f ( x, =
y, z ) sin ( x + yz ) ;
 xy ( x 2 − y 2 )
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
d) f :  2 →  , f ( x, y ) =  x 2 + y 2 .

0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
Soluții. a) Deoarece = y și = x , obținem:
∂x ∂y
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
= 0,= 1,= 1,= 0,
∂x 2 ∂y∂x ∂x∂y ∂y 2
iar
∂ m f ( x, y )
= 0, m ≥ 2, p = 0, m .
∂x p ∂y m − p
Rezultă f ∈ C ∞ (  2 ) .
b) Avem:
∂f ( x, y ) 2 xy ( x + y ) − x 2 y x 2 y + 2 xy 2
= = ,
∂x ( x + y) ( x + y)
2 2

∂f ( x, y ) x 2 ( x + y ) − x 2 y x3
= = .
∂y ( x + y) ( x + y)
2 2

Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea:

∂ 2 f ( x, y ) ( 2 xy + 2 y ) ( x + y ) − ( x y + 2 xy ) 2 ( x + y )
2 2 2 2
2 y3
= ,
∂x 2 ( x + y) ( x + y)
4 3

∂ 2 f ( x, y ) −2 −2 x 3
=
x 3
⋅ = ,
∂y 2 ( x + y) ( x + y)
3 3

157
∂ 2 f ( x, y ) x + 4 xy ) ( x + y ) − ( x y + 2 xy ) 2 ( x + y )
(= 2 2 2 2
x3 + 3x 2 y
,
∂y∂x ( x + y) ( x + y)
4 3

∂ 2 f ( x, y ) x 3 + 3 x 2 y
= .
∂x∂y ( x + y)
3

c) Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi:

∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ x =( x + yz )′ x cos ( x + yz ) =
∂x
=(1 + 0 ) cos ( x + yz ) =cos ( x + yz ) ,
∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ y =( x + yz )′ y cos ( x + yz ) =
∂y
=( 0 + z ) cos ( x + yz ) =z cos ( x + yz ) ,
∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ z =( x + yz )′ z cos ( x + yz ) =
∂z
=( 0 + y ) cos ( x + yz ) =y cos ( x + yz ) .
Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea:
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′
=   ( x, y, z ) = ( cos ( x + yz ) ) x =
∂x 2
∂x  ∂x 
=− ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =− sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′
=   ( x, y, z )= ( z cos ( x + yz ) ) y=
∂y 2
∂y  ∂y 

=− z ( x + yz )′ sin ( x + yz ) =
y
− z 2 sin ( x + yz ) ,
∂ f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
2

∂z 2
=   ( x, y, z )=
∂z  ∂z 
( y cos ( x + yz ) )′ =
z

− y ( x + yz )′ z sin ( x + yz ) =
= − y 2 sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂x∂y
=   ( x, y, z )=
∂x  ∂y 
( z cos ( x + yz ) )′ =
x

− z ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =
= − z sin ( x + yz ) ,

158
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂x∂z
=   ( x, y, z )=
∂x  ∂z 
( y cos ( x + yz ) )′ =
x

− y ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =
= − y sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
=   ( x, y, z )= cos ( x + yz ) − yz sin ( x + yz ) ,
∂y∂z ∂y  ∂z 
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂y∂x
=
∂y  ∂x 
( cos ( x + yz ) )′ y =
  ( x, y , z ) = − z sin ( x + yz ) ,

∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂z∂x
=
∂z  ∂x 
( cos ( x + yz ) )′z =
  ( x, y , z ) = − y sin ( x + yz ) ,

∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′ ∂ 2 f ( x, y , z )
=   ( x, y, z )= ( z cos ( x + yz ) ) z= =
∂z∂y ∂z  ∂y  ∂y∂z
∂  ∂f 
=   ( x, y, z )= cos ( x + yz ) − yz sin ( x + yz ) .
∂y  ∂z 
( )
d) Evident f ∈ C ∞  2 \ {( 0, 0 )} , f fiind o funcție rațională în x și y .
Deoarece
 y ( x4 − y 4 + 4x2 y 2 )
∂f ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
∂x
= ( x 2
+ y )
2 2
,

0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
 x ( x4 − y 4 + 4x2 y 2 )
∂f ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
( x2 + y 2 )
2
= ,
∂y 
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
avem:
∂f ( 0, y ) ∂f ( 0, 0 )
∂ 2 f ( 0, 0 ) −
∂x = lim∂x = −1 ,
∂y∂x y →0
y
∂f ( x, 0 ) ∂f ( 0, 0 )
−
∂ f ( 0, 0 )
2
∂y ∂y
= lim = 1.
∂x∂y x →0 x
Deci,
∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
≠ .
∂x∂y ∂y∂x

159
 Derivatele parțiale de ordin superior calculate în raport cu variabile diferite
se numesc mixte.
În primele trei exemple, derivatele parțiale mixte de ordinul al doilea sunt
egale, iar în ultimul exemplu, aceleași derivate parțiale nu sunt egale. O
condiție suficientă pentru egalitatatea derivatelor parțiale mixte este
furnizată de următoarea teoremă.

Teoremă (Schwarz) Dacă f ∈ C m ( A ) , A ⊂  n , atunci derivatele parțiale

mixte de ordin ≤ m nu depind de ordinea de derivare.

Exemplu. Fie f :  2 →  ,
 2  x2 
 y ln 1 + 2  , y ≠ 0
f ( x, y ) =   y 
0, y = 0.

∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
Să se arate că = .
∂x∂y ∂y∂x
Soluție. Avem de calculat:
∂f ( x, 0 ) ∂f ( 0, 0 )
−
∂ f ( 0, 0 )
2
∂y ∂y
= lim
∂x∂y x →0 x
și
∂f ( 0, y ) ∂f ( 0, 0 )
∂ f ( 0, 0 )
2 −
= lim ∂ x ∂x .
∂y∂x y → 0 y
Cum
 x2 
y 2 ln 1 + 2  − 0
∂f ( x, 0 ) f ( x, y ) − f ( x, 0 )  y 
= lim = lim =
∂y y →0 y y →0 y
 x2  y2 −2 x 2
ln 1 + 2  ∞ ⋅
 y ∞ x2 + y 2 y3 2 x2 y
= lim = lim = lim = 0,
y →0 1 y →0 −1 y →0 x 2 + y 2

y y2
∂f ( 0, 0 ) f ( 0, y ) − f ( 0, 0 ) 0−0
= lim = lim = 0,
∂y y →0 y y →0 y

160
  x2 
y 2 ln 1 + 2  0
∂f ( 0, y ) f ( x, y ) − f ( 0, y )  y 0
= lim = lim =
∂x x →0 x x →0 x
x x
 y   y 
2 2
0
   
lim ln 1 + 2   = ln lim 1 + 2   =
2 x2 2 x2
ln ( e0 ) =
0 x x
= ln1 =
0,
x →0 →
  y 

x 0
  y 

și
∂f ( 0, 0 ) f ( x, 0 ) − f ( 0, 0 ) 0
= lim = lim = 0,
∂x x →0 x x →0 x

rezultă că
∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
= = 0.
∂x∂y ∂y∂x

∂
Prin generalizarea relației ( df )(=
x, h )
f ( x + th ) t =0 , prin care se
∂t
definește diferențiala de ordinul întâi a aplicației f : E1 → E2 , definim
diferențiala de ordinul k a lui f astfel:
∂k
( d k f=
) ( x, h )
∂t k
f ( x + th ) t =0 ,
dacă această diferențială se calculează în punctul x , pentru creșterea
h = ( h1 , h2 , , hn ) .

Teoremă. Dacă f :  n →  este de clasă C m ( A ) ( A ⊂  n mulțime

deschisă), atunci f admite diferențiala ( d k f ) ( x, h ) pentru orice k ≤ m și
orice x ∈ A , ( d k f ) ( x, h ) fiind o formă de grad k în h1 , h2 , , hn .

Avem:
n
∂f ( x )
( df )( x, h ) = ∑ hi ,
i =1 ∂xi
∂2 f ( x)
( d f ) ( x, h ) = ∑ ∂x ∂x hi h j ,
n
2

i , j =1 i j

161
 ∂3 f ( x )
( d f ) ( x, h ) = ∑ ∂x ∂x ∂x hi h j hk
n
3

i , j , k =1 i j k

etc.

Exemplu. Pentru o funcție f de două variabile obținem:

(1)
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )  ∂ ∂ 
( df )( x, y; h, k ) = h +  h + k  f ( x, y ) ,
k=
∂x ∂y  ∂x ∂y 

( d 2 f ) ( x, y; h, k ) = ∂(x 2 ) h2 + 2 ∂x(∂y ) hk + ∂(y 2 ) k 2 =

∂ f x, y
2
∂ f x, y
2
∂ f x, y
2

( 2)
 ∂ ∂ 
=  h + k  f ( x, y ) ,
 ∂x ∂y 
∂ f ( x, y ) 3
3
∂ 3 f ( x, y ) 2 ∂ 3 f ( x, y ) 2
( d f ) ( x, y; h, k ) = ∂x3 h + 3 ∂x 2∂y h k + 3 ∂x∂y 2 hk +
3

( 3)
∂ 3 f ( x, y ) 3  ∂ ∂ 
+ k =h + k  f ( x, y ) ,
∂y 3
 ∂x ∂y 
…
( j)
 ∂ ∂ 
( d f ) ( x, y; =
j
h, k )  h + k  f ( x, y ) ,
 ∂x ∂y 
( j)
 ∂ ∂ 
unde  h + k  f ( x, y ) reprezintă transcrierea simbolică a formei
 ∂x ∂y 
∂ j f ( x, y ) j 1 ∂ f ( x, y ) j −1
j
l ∂ f ( x, y ) j − l l
j

h + C h k +  + C h k +
∂x j ∂x j −1∂y ∂x j −l ∂y l
j j

j −1 ∂ j f ( x, y ) j −1 ∂ j f ( x, y ) j
+ + C hk + k ,
∂x∂y j −1 ∂y j
j

C lj fiind coeficienții binomiali.

Pentru o funcție f :  n →  , f ∈ C j ( A ) ( A ⊂  n mulțime deschisă),
obținem:
( j)
 ∂ ∂ ∂ 
( d f ) ( x,=
j
h )  h1 + h2 +  + hn  f ( x) ,
 ∂x1 ∂x2 ∂xn 
unde x = ( x1 , x2 , , xn ) și h = ( h1 , h2 , , hn ) .
Utilizând formula

162
 j!
( y1 + y2 +  + yn ) =∑
j
y1j1 y2j2  ynjn ,
j1 ++ jn =j j1 ! j2 ! jn !

obținem:
∂ j f ( x)
( d f ) ( x, h ) = ∑ j ! j ! j ! h1 h2  hn ∂x j1  ∂x jn .
j j! j1 j2 jn

j1 ++ jn =j 1 2 n 1 n

Exemple. Să se calculeze df și d 2 f pentru funcțiile următoare:

) xy + y 2 ;
a) f :  2 →  , f ( x, y=
b) f :  2 →  , f ( x, =y ) ye x + x 2 y .
Soluții. Cu notațiile
( df )( x, y;dx, dy ) = df ( x, y ) și ( d 2 f ) ( x, y;dx, dy ) = d 2 f ( x, y ) ,
avem:
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
df ( x, y )
= dx + dy
∂x ∂y
și
∂ 2 f ( x, y ) 2 ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) 2
d f ( x, y ) = 2
2
dx + 2 dxdy + dy .
∂x ∂x∂y ∂y 2
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
a) Cum = y și = x + 2 y , rezultă
∂x ∂y
df ( x, y ) = ydx + ( x + 2 y ) dy .
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
Cum =0, = 1 și = 2 , rezultă
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
d 2 f ( x, y ) = 2dxdy + 2dy 2 = 2dy ( dx + dy ) .
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
b) Cum = ye x + 2 xy și = e x + x 2 , rezultă
∂x ∂y
df ( x, y ) = ( ye x
+ 2 xy ) dx + ( e x + x 2 ) dy .
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
Cum = ye + 2 y ,
x
= e + 2 x și
x
= 0 , rezultă
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
( ye x + 2 y ) dx 2 +2 ( e x + 2 x ) dxdy + 0dy 2 .
d 2 f ( x, y ) =

163
 Exemple. Să se găsească diferențiala de ordinul întâi a funcțiilor:
a) f ( x, y ) = e x + y2
2
sin 2 x ;
x2 y3
b) f ( x, y, z ) = ;
z4
c) f ( u , v=
) u 2 − 3u 2v 2 , cu u = r cos t și v = r sin t .
Soluții. a) Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției. Avem:
∂f
( )
'
e x + y sin 2 x = 2 x ⋅ e x + y sin 2 x + 2e x + y cos 2 x ,
2 2 2 2 2 2
=
∂x x
∂f
( )
'
e x + y sin 2 x = 2 y ⋅ e x + y ⋅ sin 2 x .
2 2 2 2
=
∂y y

(
Deci, df = 2 x ⋅ e x
2
+ y2
sin 2 x + 2e x
2
+ y2
) (
cos 2 x dx + 2 y ⋅ e x
2
+ y2
)
⋅ sin 2 x dy .
' '
∂f  x 2 y 3  2 xy 3 ∂f  x 2 y 3  3x 2 y 2
b) Avem: = =  , = =  ,
∂x  z 4  x z4 ∂y  z 4  y z4
'
∂f  x 2 y 3  4 x2 y3 2 xy 3 3x 2 y 2 4 x2 y3
=  4  = − 5 . Deci, df = 4 dx + dy − dz .
∂z  z  z z z z4 z5
c) Trebuie să calculăm df , unde f = f ( u , v ) , cu u = u ( r , t ) și v = v ( r , t ) .
∂f ∂f ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
Deci, =
df dr + dt , unde = + și
∂r ∂t ∂r ∂u ∂r ∂v ∂r
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
= + . Calculăm derivatele și înlocuim. Avem:
∂t ∂u ∂t ∂v ∂t
∂f ∂f ∂u ∂v ∂u
= 2u − 6uv 2 , = −6u 2 v , = cos t , = sin t , = − r sin t și
∂u ∂v ∂r ∂r ∂t
∂v
= r cos t .
∂t
Așadar,
( )
f  2u − 6uv 2 cos t + −6u 2 v sin t  dr +
d=
  ( )
( ) (
+  2u − 6uv 2 ( −r sin t ) + −6u 2 v ( r cos t )  dt.
  )
Exemple. Să se găsească diferențiala de ordinul al doilea a funcțiilor:
a) f (=
x) x2 − 1 ;
b) f ( x, y ) = sin xy ;

164
 c) f ( x, y, z ) = e z sin xy ;
u
d) f ( u , v ) = arctg , cu u = x sin y și v = x cos y .
v
Soluții. a) Calculăm derivata de ordinul al doilea a funcției. Avem
 x ′ −1 −1
=f ( x ) =
′′  . Deci, d 2 f = dx 2 .
 2
 x −1  (
x +1 x +1
2 2
) x +1 x +1
2 2
( )
b) Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției. Avem:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
= − y 2
sin xy , = − x 2
sin xy și = cos xy − xy sin xy . Deci,
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
( ) ( )
d 2 f = − y 2 sin xy dx 2 + 2 ( cos xy − xy sin xy ) dxdy + − x 2 sin xy dy 2 .
c) Calculăm toate derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției. Avem:
∂f ∂2 f ∂f ∂2 f
= e z y cos xy , = − e z 2
y sin xy , = e z
x cos xy , = −e z x 2 sin xy ,
∂x ∂x 2 ∂y ∂y 2
∂f ∂2 f ∂2 f
= e z sin xy , = e z sin xy , = e z ( cos xy − xy sin xy ) ,
∂z ∂z 2
∂x∂y
∂2 f ∂2 f
= e z x cos xy , = e z y cos xy . Așadar, înlocuind aceste derivate în
∂y∂z ∂x∂z
expresia
∂2 f 2 ∂2 f 2 ∂2 f 2 ∂2 f ∂2 f ∂2 f
d f = 2 dx + 2 dy + 2 dz + 2
2
dxdy + 2 dydz + 2 dxdz
∂x ∂y ∂z ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z
se obține cerința din enunț.
∂2 f ∂2 f ∂2 f
d) Trebuie să calculăm: d 2 f = 2 dx 2 + 2 dxdy + 2 dy 2 . Vom ține
∂x ∂x∂y ∂y
cont de faptul că f = f ( u , v ) și u = u ( x, y ) , v = v ( x, y ) . Începem cu
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
derivatele parțiale de ordinul întâi.
Avem: = + ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f v ∂f −u ∂u
= + , unde = 2 2, = 2 2, = sin y ,
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u u + v ∂v u + v ∂x
∂v ∂u ∂v
= cos y , = x cos y și = − x sin y . Calculăm derivatele parțiale de
∂x ∂y ∂y
ordinul al doilea. Avem:

165
 ∂2 f ∂  ∂f ∂u ∂f ∂v  ∂  ∂f ∂u  ∂  ∂f ∂v 
=  + =  +  =
∂x 2
∂x  ∂u ∂x ∂v ∂x  ∂x  ∂u ∂x  ∂x  ∂v ∂x 
∂  ∂f  ∂u ∂f ∂  ∂u  ∂  ∂f  ∂v ∂f ∂  ∂v 
=  ⋅ + ⋅   +  ⋅ + ⋅  ,
∂x  ∂u  ∂x ∂u ∂x  ∂x  ∂x  ∂v  ∂x ∂v ∂x  ∂x 
cu
∂  ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂  ∂u  ∂ 2u
=   + ,  = ,
∂x  ∂u  ∂u 2 ∂x ∂u∂v ∂x ∂x  ∂x  ∂x 2
∂  ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂  ∂v  ∂ 2 v
=   + și  = .
∂x  ∂v  ∂v∂u ∂x ∂v 2 ∂x ∂x  ∂x  ∂x 2
Dar,
∂2 f −2uv ∂2 f u 2 − v2
= , = ,
∂u
( ) ∂u∂v
( )
2 2 2
u 2 + v2 u 2 + v2
∂ 2u ∂2 f 2uv ∂ 2v
= 0 , = și = 0.
∂x ∂v
( ) ∂x 2
2 2 2
u 2 + v2

Exemplu. Să se calculeze d n f pentru funcția f :  2 →  definită prin

=f ( x, y ) e ax +by , a, b ∈  .
Soluție. Avem:
(n)
 ∂ ∂  n
∂n f
d f ( x, y ) = ( ) ∑ k (
dx ) ( dy ) .
n−k
+ =
n k k
 dx d y  f x , y C n−k
 ∂x ∂y  ∂x ∂y
n
k =0

Calculăm:
∂f ( x, y ) ax + by ∂ k f ( x, y )
= be , = b k e ax +by ,
∂y ∂y k

∂  ∂ f ( x, y )  ∂ n − k  ∂ f ( x, y ) 
k k
k ax + by n − k k ax + by
  = ab e , n−k  =a b e .
∂x  ∂y k  ∂x  ∂y k

Obținem:
n
d f ( x, y ) ∑= ( dx ) ( dy )
n−k k ax + by n−k
= n k k
C a ben
k =0
n
= e ax +by ∑ Cnk a n − k b k ( dx )=
( dy ) eax +by ( adx + bdy ) .
n−k k n

k =0

166
Exemplu. Să se calculeze d n f pentru funcția f :  3 →  definită prin
) ϕ ( ax + by + cz ) , unde ϕ ∈ C n ( ,  ) , a, b, c ∈  .
f ( x, y , z =
Soluție. Avem:
(n)
 ∂ ∂ ∂ 
d f ( x , y , z ) =  dx + dy + dz 
n
f ( x, y , z ) =
 ∂x ∂y ∂z 
j3 ∂ f ( x, y , z )
n
n!
= ∑ ( dx ) ( dy ) ( dz )
j1 j2
,
n j1 ! j2 ! j3 !
j1 + j2 + j3 = ∂x j1 ∂y j2 ∂z j3
unde
∂f ( x, y, z ) dϕ ∂u
= ⋅ = ϕ′ (u ) ⋅ c ,
∂z du ∂z
∂ 2 f ( x, y , z )
= ϕ ′′ ( u ) ⋅ c 2 ,
∂z 2

…
∂ f ( x, y , z )
j3

= ϕ ( j3 ) ( u ) ⋅ c j3 ,
∂z j3

∂ ∂ f  ∂ ( j3 )
( )
j3

 j3  ( x,= y, z ) ϕ (u )= ⋅ c j3 ϕ ( 3 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b ,
j +1

∂y  ∂z  ∂y
…
∂ ∂ f  ∂
( )
j2 j3 j2

j3  (
, y, z ) ϕ ( j3 ) ( u )=⋅ c j3 ϕ ( 3 2 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ,
j +j
j2 
x=
∂y  ∂z  ∂y j2
…
∂ f
n

j3 (
z ) ϕ ( 1 2 3 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ⋅ a= ϕ ( n ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ⋅ a j1 .
j +j +j
x, y,= j1

∂x ∂y ∂z
j1 j2

Teoremă (Formula lui Taylor) Dacă f :  n →  este o funcție de clasă

C m +1 în sfera B ( a, r ) ⊂  n , a ∈  n , atunci pentru orice x ∈ B ( a, r ) , există
y pe segmentul cu extremitățile în a și x , {λ a + µ x λ ≥ 0, µ ≥ 0, λ + µ =
1}
astfel încât să fie valabilă dezvoltarea Taylor pentru funcții de n variabile:

167
 1 n ∂f ( a1 , , an )
f ( x1=
, , xn ) f ( a1 , , an ) + ∑ ∂x
1! i =1
( xi − ai ) +
i

1 n ∂ f ( a1 , , an )
2

+ ∑ ( xi − ai ) ( x j − a j ) +  +
2! i , j =1 ∂xi ∂x j
1 n
∂ m f ( a1 , , an )
+ ∑ ( x1 − a1 ) 1  ( xn − an ) n +
i i

m ! i1 ++in =m ∂xi  ∂xn

i1 in

1 n
∂ m +1 f ( y1 , , yn )
+ ∑ ( x1 − a1 ) 1  ( xn − an ) n .
i i

( m + 1)! i1 ++in =m+1 ∂xi  ∂xn

i1 in

Exemplu. Să se determine polinomul lui Taylor de gradul al doilea pentru

funcția f :  2 →  , f ( x, y ) = ye xy în punctul ( 2,3) .
Soluție. Avem:
∂f ∂f
( x, y ) = y 2e xy , ( x, y=) e xy + xye xy ,
∂x ∂y
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y ) = y 3 xy
e , ( =
x , y ) 2 xe xy
+ x 2
ye xy
, (=
x, y ) 2 ye xy + xy 2 e xy .
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
Astfel, polinomul de gradul al doilea în punctul ( 2,3) este:
1  ∂f ∂f 
T2 ( ( x, y ) , ( 2,3
= ) ) f ( 2,3) +  ( 2,3)( x − 2 ) + ( 2,3)( y − 3)  +
1!  ∂x ∂y 
1  ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2
+  2 ( )( − ) + ( )( − )( − ) + 2 (
2,3)( y − 3)  =
2
2,3 x 2 2 2,3 x 2 y 3
2!  ∂x ∂x∂y ∂y 
= 3e6 + 9e6 ( x − 2 ) + ( e6 + 6e6 ) ( y − 3) +

27e6 ( x − 2 ) + 2 ( 6e6 + 18e6 ) ( x − 2 )( y − 3) + ( 4e6 + 12e6 ) ( y − 3)  =

1
+
2 2

2!  
e6
= e6 3 + 9 ( x − 2 ) + 7 ( y − 3)  +  27 ( x − 2 ) + 48 ( x − 2 )( y − 3) + 16 ( y − 3)  .
2 2

2!  

168
Exerciții propuse

) ln (1 + x + y 2 ) . Să se
1. Fie f : ( −1, ∞ ) ×  →  definită prin f ( x, y =
∂ 2 f (1,1)
calculeze utilizând definiția.
∂y∂x
x

2. Fie f :  × ∗ →  definită prin f ( x, y=

) a y , 0 < a ≠ 1 . Să se calculeze
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
și .
∂y∂x ∂x∂y

3. Să se arate că ecuația lui Laplace

∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
+ =
0
∂x 2 ∂y 2
este verificată de următoarele funcții:
a) f :  2 →  , f ( x, y=
) x2 − y 2 ;
e − λ x ( a cos λ y + b sin λ y ) , a, b, λ ∈  ;
b) f :  2 →  , f ( x, y ) =
f ( x, y ) e x ( x cos y − y sin y ) ;
c) f :  2 →  ,=
x, y ) ln ( x 2 + y 2 ) ;
d) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( =
x
e) f :  × ∗ →  , f ( x, y ) = arctg .
y

∂ 3 f ( x, y , z )
4. Să se calculeze puntru funcțiile următoare:
∂x∂y∂z
a) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = e xyz ;
x+ y
b) f :  3 \ {( x, y, z ) =x y} →  , f ( x, y, z=
) z2 +
x− y
.

∂ 3 f ( x, y )
5. Să se calculeze puntru funcțiile următoare:
∂x∂y 2
a) f :  2 →  , f ( x, y ) = arctg xy ;
b) f :  2 \ {( x, y ) xy ≤ 0} →  , f ( x, y ) = x ln ( xy ) .

169
 x, y ) cos ( x + 2 y ) . Să se calculeze
6. Fie f :  2 →  , f (=
∂ 4 f ( x, y ) ∂ 4 f ( x, y )
și .
∂x∂y 3 ∂x 2 ∂y 2

∂ m + n f ( x, y )
7. Să se calculeze pentru funcțiile următoare:
∂x m ∂y n
x+ y
{
a) f :  2 \ ( x, y ) = }
x y →  , f ( x, y ) =
x− y
;

b) f : (  \ {−1} ) × (  \ {0} ) →  , f ( x, y ) =
1
;
y (1 + x )
c) f =
:A {( x, y ) ∈  2
}
x + y > 0 →  , f ( x=
, y ) ln ( x + y ) .

8. Să se calculeze df și d 2 f pentru funcția

f : ( 0, ∞ ) ×  2 →  , f ( x, y, z ) =+
x ye z + z ln x .

9. Să se calculeze d n f pentru funcția

f : A ⊂  2 →  , f (=
x, y ) ln ( ax + by ) ,
și A
unde a, b ∈  = {( x, y ) ax + by > 0} .
10. Fie f ∈ C m (  3 ,  ) o funcție omogenă de grad n . Să se arate că:
( 2)
 ∂ ∂ ∂ 
a)  x + y + z  f ( x, y, z ) =n ( n − 1) f ( x, y, z ) ;
 ∂x ∂y ∂z 
(k )
 ∂ ∂ ∂ 
b)  x + y + z  f ( x, y, z )= n ( n − 1) ( n − k + 1) f ( x, y, z ) .
 ∂x ∂y ∂z 

11. Să se găsească polinomul lui Taylor de grad m pentru funcția

f :  2 →  , f ( x, y ) = e x + y în punctul (1, −1) .

12. Să se scrie formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange pentru
funcțiile următoare în punctele indicate:
a) f :  2 →  , f ( x, y )= 3 x 2 − xy − 2 y 2 + 3 x − y + 2 , ( x0 , y0=) (1, −2 ) ,
m=4;

170
b) f :  2 →  , f ( x, y ) = e x cos y , ( x0 , y0 ) = ( 0, π ) , m = 3 ;
{ } ) ln (1 + x + y ) , ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 )
c) f : ( x, y ) 1 + x + y > 0 →  , f ( x, y =
m=4;
x
d) f :  × ∗ →  , f ( x, y ) = arctg , ( x0 , y0 ) = ( 0,1) , m = 2 ;
y
e) f :  × { y 1 + y > 0} →  , f=
( x, y ) e2 x ln (1 + y ) , ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) , m = 3 ;
f) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = x3 + y 3 + z 3 − 3 xyz , ( x0 , y0 , z0 ) = (1,1,1) , m = 2 ;
g) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = 2 x3 + xy 2 + 4 yz + 9 z 2 − 1 , ( x0 , y0 , z0 ) = (1, 0,1) ,
m = 3;
y2 z2 2 1 
h) f : ∗ × ∗ × ∗ →  , f ( x, y, z ) =x + + + , ( x0 , y0 , z0 ) =  ,1,1 ,
4x y z 2 
m=2.

171