EXTREME (LIBERE ȘI CONDIȚIONATE) PENTRU

FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE

Optimizarea matematică se ocupă cu selectarea celui mai bun element dintr-
o mulțime de alternative disponibile. În particular, aceasta înseamnă
rezolvarea unor probleme în care se caută extremele (maximul sau minimul)
unei funcții reale.

Definiție. Dacă f : A ⊂  n →  admite derivate parțiale de ordinul întâi în

punctul a ∈ A , a se numește punct critic sau punct staționar pentru f dacă
∂f
(=
a ) 0,=i 1, n .
∂xi

Exemple. Să se determine punctele critice ale funcțiilor următoare:

a) f :  2 →  , f ( x, y ) = x3 + y 3 − 3 xy ;
) e2 x ( x + y 2 + 2 y ) ;
b) f :  2 →  , f ( x, y=
( 2ax − x 2 )( 2by − y 2 ) .
c) f :  2 →  , f ( x, y ) =
Soluții. a) Rezolvând sistemul:
 ∂f
 ∂x ( x, y ) = 3 x − 3 y = 0
2
 x 2 = y
 ∂f , rezultă  2 ⇒ x4 =
x.
 ( x, y ) = 3 y − 3 x = 0
2  y = x
 ∂y
Deci, x ( x3 − 1) = 0 ⇒ x1 = 0 și x2 = 1 , cu y1 = 0 și y2 = 1 . Așadar, funcția
f are două puncte critice: ( 0, 0 ) și (1,1) .
b) Sistemul:
 ∂f
y ) e 2 x ( 2 x + 2 y 2 + 4 y +=
 ∂x ( x,= 1) 0
 ∂f
 ( x,= y ) e 2 x ( 2 y +=2) 0
 ∂y
1 
admite soluția  , −1 care reprezintă punctul critic al funcției f .
2 
c) Sistemul:

172
  ∂f
 ∂x ( x, y ) = ( 2a − 2 x ) ( 2by − y ) = 0 2 ( a − x ) y ( 2b − y ) =
2
0
 ∂f ⇒
 ( x, y ) = ( 2ax − x 2 ) ( 2b − 2 y ) = 0 2 ( 2a − x ) x ( b − y ) = 0
 ∂y
admite soluțiile ( 0, 0 ) , ( 2a, 0 ) , ( 0, 2b ) , ( a, b ) , ( 2a, 2b ) care reprezintă
punctele critice ale funcției f .

Definiție. Funcția f : A ⊂  n →  are un maxim local în punctul a ∈ A ,

dacă există sfera deschisă B ( a, r ) astfel încât
x)
( ∆f )( a,= f ( x ) − f ( a ) ≤ 0, ∀x ∈ B ( a, r ) .
Funcția f : A ⊂  n →  are un maxim local strict în punctul a ∈ A dacă
x ) f ( x ) − f ( a ) < 0, ∀x ∈ { B ( a, r )  A} \ {a} .
( ∆f )( a,=
Punctul a ∈ A este de maxim global dacă
f ( x) ≤ f (a), x ∈ A .
Similar, inversând inegalitățile anterioare, obținem definițiile pentru minim
local, minim local strict și minim global.
Punctele de maxim și de minim se numesc puncte de extrem ale funcției f .

Teoremă (Condiții necesare de extrem local) Un punct a de extrem local al

funcției f : A ⊂  n →  este un punct critic pentru f , dacă f este
diferențiabilă în punctul a .

Observație. În general, reciproca acestei teoreme nu este adevărată, după

cum vom vedea în exemplul următor.

x 2 − y 2 . Evident, f ∈ C ∞ (  2 ) , iar
Exemplu. Fie f :  2 → , f ( x, y ) =
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
derivatele parțiale de ordinul întâi = 2 x și = −2 y se
∂x ∂y
anulează în ( 0, 0 ) . Însă, diferența f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) =
h 2 − k 2 nu păstrează
semn constant: pentru h ≠ 0 și k = 0 avem: f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) = h 2 − k 2 > 0 ,
iar pentru h = 0 și k ≠ 0 avem: f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) = h 2 − k 2 < 0 . Deci, ( 0, 0 )
nu este punct de extrem local al funcției f .

173
Exemplu. Fie f :  2 → , f ( x, y ) =5 x 2 + 10 y 2 + 12 xy . Evident,
∂f ( x, y )
f ∈ C ∞ (  2 ) , iar derivatele parțiale de ordinul întâi = 10 x + 12 y și
∂x
∂f ( x, y )
= 20 y + 12 x se anulează în ( 0, 0 ) . Se observă că punctul ( 0, 0 )
∂y
este punct critic și este și punct de extrem pentru f deoarece
f ( x, y ) − f ( 0, 0 ) = x 2 + y 2 + ( 2 x + 3 y ) ≥ 0, ∀ ( x, y ) ∈  2 ,
2

adică, ( ∆f ) ( ( 0, 0 ) , ( x, y ) ) păstrează semn constant.

Teoremă (Condiții suficiente de extrem local) Fie f : A ⊂  n →  ,

f ∈ C 2 ( B ( a, r ) ) , r > 0 și a ∈ A un punct critic pentru f . Pentru h ∈  n
cu a + h ∈ A , notăm cu ∆f ( a, h )= f ( a + h ) − f ( a ) și definim
∂2 f ( a )
(=
d f ) ( a, h ) ∑
n
Q (h)
= 2
hi h j .
i , j =1 ∂xi ∂x j

a) Dacă Q ( h ) > 0, ∀h ≠ 0n , atunci a este un punct de minim local strict

pentru f .
b) Dacă Q ( h ) < 0, ∀h ≠ 0n , atunci a este un punct de maxim local strict
pentru f .
c) Dacă Q ( h ) admite un maxim pozitiv și un minim negativ, atunci
∆f ( a, h ) își schimbă semnul în orice sferă deschisă B ( a, r1 ) cu r1 < r și, în
consecință, a nu este un punct de extrem pentru f .

Observație. Punctul a) din teorema anterioară arată că punctul critic a ∈ A

este un punct de minim dacă forma pătratică
n
∂2 f ( a )
= Q ( h ) ∑= pij hi h j , pij = , i, j 1, n , (*)
i , j =1 ∂xi ∂x j
este pozitiv definită.

Pentru fiecare punct critic a diferențiala de ordinul al doilea poate fi scrisă,

utilizând notația (*), sub forma matriceală:

174
  p11 p12  p1n   h1 
  
p21 p22  p2 n   h2 
( d f ) ( a, h ) =          .
2 
  
pn1 pn 2  pnn   hn 

H (a)

Matricea pătratică de ordinul n , notată cu H ( a ) , se numește matricea

hessiană asociată funcției f în punctul critic a . Matricea hessiană H ( a )
este o matrice simetrică deoarece sunt îndeplinite condițiile din teorema lui
Schwarz, adică pij = p ji , ∀i, j = 1, n . Fie
p11 p12  p1n
p11 p12 p13
p p12 p p22  p2 n
∆1 =p11 , ∆ 2 = 11 , ∆ 3 =p21 p22 p23 ,…, ∆ n = 21
p21 p22    
p31 p32 p33
pn1 pn 2  pnn
minorii principali ai matricei H ( a ) . Criteriul lui Sylvester din teoria
formelor pătratice arată că forma Q este pozitiv definită dacă și numai dacă
numerele reale ∆ i > 0, ∀i =1, n .
Tot conform criteriului lui Sylvester, forma Q este negativ definită, ceea ce
în baza punctului b) al teoremei anterioare corespunde faptului că a este un
punct de maxim, dacă și numai dacă numerele ∆ i definite anterior sunt
astfel încât:
∆1 < 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 < 0, , ( −1) ∆ n > 0 .
n

Pentru studiul punctelor de extrem ale unei funcții f :  2 →  ,

f = f ( x, y ) de două variabile reale utilizăm notațiile lui Monge:
∂f ∂f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
=p = ,q = ,r = , s = , t .
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

175
 Fie ( a, b ) ∈  2 un punct critic pentru f , adică p ( a, b ) = 0 și q ( a, b ) = 0 .
Considerăm grupul termenilor de gradul al doilea în x − a și y − b din
dezvoltarea Taylor centrată în ( a, b ) a funcției f (presupusă de clasă cel
puțin doi). Notând X = x − a și Y= y − b , obținem forma pătratică:

Q ( X ,Y ) =
1
2
( rX 2 + 2sXY + tY 2 ) ,
unde r r (=
= a, b ) , s s=
( a, b ) , t t ( a, b ) . În funcție de valorile luate de r , s
și t , distingem diferite cazuri, dar le reamintim pe cele mai importante.
Cazul 1. rt − s 2 > 0 și r < 0 (cum rt > s 2 ≥ 0 rezultă și t < 0 ). Forma
pătratică Q este negativ definită. Deci, f are un maxim relativ în
=x a= , y b.
Cazul 2. rt − s 2 > 0 și r > 0 (deci și t > 0 ). Forma pătratică Q este pozitiv
definită. Deci, f are un minim relativ în= x a= , y b.
Cazul 3. rt − s < 0 . Forma pătratică Q este nedefinită, deci nu păstrează
2

semn constant, iar ( a, b ) este un punct de șa pentru f .

Exemple. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f :  2 →  , f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy ;
b) f :  2 →  , f ( x, y ) =x 3 + 3 xy 2 − 3 x 2 − 3 y 2 + 4 ;
c) f :  2 →  , f ( x, y ) = x 3 + y 3 + 12 xy − 4 ;
d) f :  2 →  , f ( x, y ) = ( 2 x − 5 ) + 3 y 2 .
2

Soluții. a) Sistemul
 p ( x, y )= 4 ( x − y )= 0
 3


q ( x, y )= 4 ( y − x )= 0
3

are soluțiile ( 0, 0 ) , (1,1) și ( −1, −1) . Cum r ( x, y ) = 12 x 2 , s ( x, y ) = −4 ,

t ( x, y ) = 12 y 2 , rezultă că ( rt − s ) ( x, y ) =144 x
2 2
y 2 − 16 . Deoarece
( rt − s ) ( 0, 0 ) < 0 , punctul critic ( 0, 0 ) este
2
punct de șa. Deoarece
( rt − s ) ( ±1, ±1)= 128 > 0 , punctele critice (1,1)
2
și ( −1, −1) sunt puncte de
extrem și anume puncte de minim.
b) Sistemul

176
  p ( x, y ) = 3 x + 3 y − 6 x = 0
2 2


q ( x, y ) = 6 xy − 6 y = 0
are soluțiile ( 0, 0 ) , (1,1) , (1, −1) și ( 2, 0 ) . Cum r ( x, y=
) 6x − 6 ,
) 6 x − 6 , rezultă că ( rt − s 2 ) ( x, y=) 36 ( x − 1) − y 2  .
s ( x, y ) = 6 y , t ( x, y=
2

Deoarece ( rt − s 2 ) ( 0, 0 ) = 36 , ( rt − s 2 ) (1,1) =−36 , ( rt − s 2 ) (1, −1) = −36 ,

( rt − s ) ( 2, 0 ) =
2
36 , punctele de extrem sunt ( 0, 0 ) și ( 2, 0 ) , primul fiind
punct de maxim, al doilea fiind punct de minim.
c) Din sistem
 p ( x, y ) = 3 x 2 + 12 y = 0  x 2 + 4 y =
0
 ⇒ 2 .
q ( x, y ) = 3 y + 12 x = 0  y + 4 x = 0
2

− y2 y4
Substituim x = în prima ecuație și obținem + 4y = 0⇒
4 16
⇒ y ( y + 4 ) ( y 2 − 4 y + 16 ) = 0 cu soluțiile reale ( 0, 0 ) și ( −4, −4 ) . Cum
r ( x, y ) = 6 x , s ( x, y ) = 12 , t ( x, y ) = 6 y , rezultă că
( rt − s ) ( x, y ) =
2
36 xy − 144 . Deoarece ( rt − s ) ( 0, 0 ) =
2
−144 < 0 , punctul
( 0, 0 ) este punct de șa. Deoarece ( rt − s ) ( −4, −4 )= 432 > 0
2
și
r ( −4, −4 ) =−24 < 0 , rezultă că ( −4, −4 ) este punct de maxim local pentru
funcția f , maximul local al lui f fiind f ( −4, −4 ) = 60 .
d) Sistemul
 p ( x, y=
) 4 ( 2 x − 5=) 0

q ( x, y= ) 6=
y 0
5 
admite soluția unică  , 0  . Cum r ( x, y ) = 8 , s ( x, y ) = 0 , t ( x, y ) = 6 ,
2 
5 
rezultă că ( rt − s 2 ) ( x, y ) = 48 > 0 . Deci,  , 0  este un punct de extrem
2 
5 
local pentru f , fiind punct de minim, deoarece r  , 0 = 8 > 0 . Minimul
2 
5 
funcției este f  , 0  = 0 .
2 

177
Am regăsit astfel un rezultat care putea fi observat rapid deoarece f este o
sumă de pătrate, totdeauna pozitivă, ea fiind egală cu zero (având deci o
5
valoare minimă) pentru valorile care anulează pătratele, adică pentru x =
2
și y = 0 .

Exemple. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

y2 z2 4
a) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y, z ) =x + + + ;
16 x y z
b) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 + z 2 + 12 xy + 2 z ;
c) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = 2 x 2 + y 2 + 2 z − xy − xz .
Soluții. a) Avem:
∂f y 2 ∂f y z 2 ∂f 2z 4
( x, y, z ) = 1 − 2 , ( x, y, z=) − 2, ( x, y, z=) − .
∂x 16 x ∂y 8 x y ∂z y z2
Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 0

 ∂f
 ( x, y , z ) = 0
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 0
 ∂z
42 4 4 
și ținând cont de domeniul de definiție, obținem soluția a =  , 2 2, 8  .
 2 
Deci, funcția f admite un singur punct critic. Calculăm derivatele parțiale
de ordinul al doilea pentru a construi matricea hessiană H ( a ) . Obținem:
∂2 f y2 ∂2 f 1 2z2 ∂2 f 2 8
2 ( ) 2 ( ) 2 ( ) + 3,
x , y , z = , x , y , =
z + 3 , x, y , z =
∂x 8 x ∂y
3
8x y ∂z y z
∂ f
2
y ∂ f
2
∂ f
2
−2 z
( x, y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 0 , ( x, y , z ) = 2 .
∂x∂y 8 x ∂x∂z ∂y∂z y
Matricea hessiană în punctul a este:

178
  4 3 −1 
2 2 4
0 
 2 
 −1 3 4
2
= H (a)  4 − .
 2 44 2 2 
 4
2 3 
 0 − 
 2 4
2 
Cum minorii sunt toți strict pozitivi:
34 8 − 2 15
=
∆1 2 4 8, ∆
= 2
4
,∆
= 3 4
,
2 2 8
punctul a este un punct de minim local pentru funcția f , minimul funcției
fiind f ( a ) = 4 4 2 .
b) Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 3 x + 12 y = 0
2


 ∂f
 ( x, y, z ) =2 y + 12 x =0 ,
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 z + 2 = 0
 ∂z
rezultă: y = −6 x, z = −1 și x 2 − 24 x = 0 , adică obținem punctele critice ale
funcției f : ( 0, 0, −1) și ( 24, −144, −1) . Calculăm derivatele parțiale de
ordinul al doilea și obținem:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y , z ) = 6 x , ( x , y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 2 ,
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y, z ) = 12 , ( x, y , z ) = 0 , ( x, y , z ) = 0 .
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
În punctul ( 0, 0, −1) , avem:
0 12 0
0 12
∆1 =p11 =0, ∆ 2 = =−144 < 0, ∆ 3 =12 2 0 =−288 < 0 .
12 2
0 0 2
Deci, punctul ( 0, 0, −1) nu este punct de extrem.

179
În punctul ( 24, −144, −1) , avem:
144 12
∆=
1 p11= 144 > 0, ∆=
2 = 144 > 0,
12 2
144 12 0
∆ 3 = 12 0 = ( −1) 2∆ 2 > 0.
6
2
0 0 2
Deci, punctul ( 24, −144, −1) este un punct de minim local pentru f .
c) Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 4 x − y − z = 0

 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 y − x = 0 ,
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 − x = 0
 ∂z
obținem unica soluție ( 2,1, 7 ) . Deoarece p11 = 4, p12 =
−1, p22 =
2, p13 =
−1,
p23 = 0 , p33 = 0 , obținem:
4 −1 −1
4 −1
∆1 = p11 = 4 > 0, ∆ 2 = = 7 > 0, ∆ 3 = −1 2 0 = −2 < 0 .
−1 2
−1 0 0
Deci, punctul ( 2,1, 7 ) nu este punct de extrem.

Extreme condiționate. Multiplicatorii lui Lagrange

Pentru funcțiile numerice, un nou tip de problemă de extremum se impune,
și anume problema extremelor condiționate sau a extremelor supuse la
restricții (sau la legături).
Fie f : A ⊂  n →  și ϕi : A ⊂  n → , =i 1, m, m < n . Problema constă în
determinarea punctelor de extrem ale funcției f cu restricțiile
ϕ=i 0,=
i 1, m .

Definiție. Un punct a ∈ A se numește punct de minim local al funcției f cu

restricțiile (legăturile) ϕ
= i i 1, m , dacă ϕi ( a ) = 0 și dacă există o
0,=

180
vecinătate a lui a astfel încât pentru orice punct x din această vecinătate
pentru care ϕi ( x ) = 0 are loc inegalitatea f ( x ) ≥ f ( a ) . Dacă inegalitatea
este strictă pentru x ≠ a , punctul a se numește punct de minim local strict.
Analog se dă definiția punctului de maxim local al funcției f cu restricțiile
ϕ=i 0,=
i 1, m .

Teorema următoare furnizează o metodă de determinare a punctelor de

extrem cu restricții (legături).

Teoremă (Metoda multiplicatorilor lui Lagrange) Fie f : A ⊂  n →  și

ϕi : A ⊂  n → , =
i 1, m, m < n , f , ϕi ∈ C 2 și a un punct de minim local al
lui f cu restricțiile ϕ
= i i 1, m . Dacă rangul matricei
0,=
 ∂ϕi 
 ( a ) i =1,m
 ∂x j  j =1,n
este m , atunci există numerele λ1 , , λm (multiplicatorii lui Lagrange)
astfel încât
∂f m
∂ϕ
( a ) + ∑ λk k ( a ) = 0, j =
1, n .
∂x j k =1 ∂x j

Observație. Principalele etape ale metodei multiplicatorilor lui Lagrange

sunt:
1) Construim funcția lui Lagrange, notată cu L , astfel:
m
λm ) f ( x ) + ∑ λiϕi ( x ) ,
L :  n + m →  , L ( x1 , , xn , λ1 , ,=
i =1

=
unde x ( x1 , , xn ) ∈ A, λi ∈=
, i 1, m .
2) Determinăm punctele critice ale funcției L rezolvând sistemul:

181
  ∂L
 ∂x = 0
 1
 ∂L
 ∂x = 0
 2

 ∂L
 =0
 ∂xn
 ∂L ∂L
 = ϕ= 0, , = ϕm= 0.
 ∂λ1 ∂λm
1

Dacă ( a1 , a2 , , an , α1 , α 2 , , α m ) este o soluție a acestui sistem, punctul

a = ( a1 , a2 , , an ) este punct critic condiționat pentru funcția f .
3) Stabilim care dintre punctele critice condiționate sunt puncte de extrem.
Considerăm că atât funcția f , cât și funcțiile ϕi , i = 1, m , au derivate parțiale
de ordinul al doilea într-o vecinătate a punctului a . Studiem semnul
diferenței ( ∆f )( a, x ) =f ( x ) − f ( a ) . Înlocuind în expresia funcției L
multiplicatorii lui Lagrange cu valorile (α1 , α 2 , , α m ) , obținem o nouă
funcție L care depinde doar de ( x1 , , xn ) și faptul că
f ( x ) − f ( a ) = L ( x ) − L ( a ) . Construim diferențiala de ordinul al doilea
n
∂ 2 L ( a )
d L ( x ) =
2
∑
j , k =1 ∂x j ∂xk
dx j dxk .

4) Diferențiem sistemul de restricții și obținem m relații liniare de forma:

n
∂ϕi
∑j =1 ∂x j
d= x j 0,= i 1, m ,

derivatele parțiale fiind calculate în punctul a . Din acest sistem se exprimă

m diferențiale în funcție de celelalte n − m și se înlocuiesc în expresia
formei pătratice d 2 L .
5) Dacă forma pătratică este definită, atunci diferența
f ( x ) − f ( a ) = L ( x ) − L ( a ) păstrează semn constant în jurul lui a , deci a
 
este punct de extrem condiționat pentru f , iar dacă nu este definită, atunci
a nu este punct de extrem condiționat pentru f . Dacă d 2 L este pozitiv
definită, avem un minim condiționat, iar dacă este negativ definită avem un
maxim condiționat.

182
Exemple. Să se găsească punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru
funcțiile următoare:
a) f ( x, y ) = xy , ϕ ( x, y ) = y − x = 0 ;
b) f ( x, y ) =x m + y m , x ≥ 0, y ≥ 0, m > 1 , ϕ ( x, y ) = x + y − 2 = 0 ;
x y
) x 2 + y 2 , ϕ ( x, y ) =
c) f ( x, y= + −1 = 0 ;
a b
d) f ( x, y, z ) =x 2 + 2 y 2 + z 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , ϕ ( x, y, z ) =xyz − 4 2 =0 .
Soluții. a) Construim funcția lui Lagrange:
L ( x, y, λ ) =xy + λ ( y − x ) ,
și cu derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției L construim sistemul
care furnizează punctele critice ale lui L :
∂L
 ∂x = 0
 y −λ = 0
 ∂L 
 = 0 ⇒ x + λ = 0.
 ∂y y − x =
 ∂L  0
 =0
 ∂λ
Rezolvând sistemul obținem x= y= λ= 0 . Pentru a stabili dacă punctul
( 0, 0 )
este punct de extrem condiționat pentru funcția f , fixăm λ = 0 și
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
obținem funcția L ( x, y ) = xy . Deoarece = =
0, 0,= 1,
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
obținem forma pătratică
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
d 2 L = 2 dx 2 + 2 dxdy + 2 dy 2 = 2 dxdy .
∂x ∂x∂y ∂y
Diferențiem relația de legătură (restricția) y − x = 0 și obținem dx = dy .
2  2 
Astfel, avem d L = 2 dx și cum d L este o formă pătratică pozitiv definită,
2

deducem că punctul ( 0, 0 ) este un punct de minim condiționat pentru f .

b) Fie L ( x, y, λ ) = x m + y m + λ ( x + y − 2 ) funcția lui Lagrange. Sistemul:
∂L
 ∂= λ 0
mx m −1 +=
 x
 ∂L x = y
 = my + λ = 0 ⇒ 
m −1

 ∂y 2 x = 2
 ∂L
 = x+ y−2= 0
 ∂λ

183
admite soluția x = y = 1, λ = −m . Funcția L ( x, y ) = x m + y m − m ( x + y − 2 )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea:
∂ 2 L 2 
m−2 ∂ L m−2 ∂ L
2 
=
m ( m − 1 ) x , = m ( m − 1) y , =
0.
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
Calculând aceste derivate parțiale în punctul (1,1) , obținem:
∂ 2 L ∂ 2 L
(=
1,1) (=
1,1) m ( m − 1)
∂x 2 ∂y 2
și
d 2 L (=1,1) m ( m − 1) ( dx 2 +dy 2 ) .
Diferențiem restricția x + y − 2 și obținem dx = −dy , adică dx 2 =dy 2 . Astfel,
(1,1) 2m ( m − 1) dx 2 este o formă pătratică pozitiv definită și punctul
d 2 L=
(1,1) este un punct de minim condiționat pentru f .
x y 
c) Fie L ( x, y, λ ) = x 2 + y 2 + λ  + − 1 . Sistemul
a b 
∂L λ  −λ
 ∂x = 2 x + a = 0  x = 2a
 
 ∂L λ  −λ
 = 2y + = 0 ⇒ y =
 ∂y b  2b
 ∂L x y  λ λ
 = + − 1 = 0  2a 2 + 2b 2 + 1 = 0
 ∂λ a b 
ab 2 a 2b −2a 2b 2
admite =
soluția x = , y = , λ . Funcția
a 2 + b2 a 2 + b2 a 2 + b2
2a 2b 2  x y 
L ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2  + − 1
a + b2  a b 
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= =
2, 2,= 0
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
și
d 2 L = 2 ( dx 2 +dy 2 ) .
a
Diferențiem restricția și obținem dx = − dy . Cum
b
a 2b  2 ( a + b ) 2
2 2
 ab 2
d 2 L  2 , 2 
= dy este o formă pătratică pozitiv
 a +b a +b 
2 2
b2

184
  ab 2 a 2b 
definită, rezultă că punctul  2 , 2 2 
este un punct de minim
 a +b a +b 
2

condiționat pentru f .
( )
d) Fie L ( x, y, z , λ ) = x 2 + 2 y 2 + z 2 + λ xyz − 4 2 . Rezolvând sistemul
 ∂L
 ∂x =2 x + λ yz =0

 ∂L =4 y + λ xz =0
 ∂y

 ∂L =2 z + λ xy =0
 ∂z

 ∂L =xyz − 4 2 =0
 ∂λ
și ținînd cont de domeniul de definiție al funcției f , obținem unica soluție
x = 2, y = 2, z = 2, λ = − 2 . Funcția
(
L ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + z 2 − 2 xyz − 4 2 )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
=2, =
4, =
2, =
− 2 z , =
− 2 x , =
− 2y .
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z
Astfel
( )
d 2 L 2, 2, 2 = 2dx 2 + 4dy 2 + 2dz 2 − 4 2dxdy − 4 2dydz − 4dxdz .
Diferențiem restricția xyz − 4 2 = 0 și obținem yzdx + xydz + xzdy =
0 , iar
pentru punctul considerat avem:
2 2dx + 2 2dz + 4dy = 0,
dx + dz
de unde rezultă că dy = − . Astfel, avem:
2
2
 dx + dz 
2
( )
d L 2, 2, 2 = 2dx 2 + 4 
 2 
 + 2dz +
2

 dx + dz   dx + dz 
+ 4 2dx   + 4 2dz   − 4dxdz =
 2   2 
(
= 2 dx 2 + dz 2 + 3 ( dx + dz ) − 2dxdz =
2
)
(
= 2 ( 4dx 2 + 4dz 2 + 4dxdz )= 4 dx 2 + dz 2 + ( dx + dz )
2
)

185
o formă pătratică pozitiv definită, de unde deducem că punctul 2, 2, 2 ( )
este un punct de minim condiționat pentru f .

Exemplu. Pe curba= y x= 2
, z x 2 din spațiul  3 , să se determine cel mai
apropiat punct M ( x, y, z ) de punctul M 0 ( 0, 0,1) .
Soluție. Trebuie determinat punctul de minim al funcției
f ( x, y, z ) = ( d ( M 0 , M ) ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) ,
2 2

(unde d reprezintă distanța euclidiană din spațiul  3 ) cu condițiile

(restricțiile):
ϕ1 ( x, y, z ) =y − x 2 =0, ϕ2 ( x, y, z ) =z − x 2 =0 .
Considerăm funcția lui Lagrange
L ( x, y, z , λ1 , λ2 ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) + λ1 ( y − x 2 ) + λ2 ( z − x 2 ) .
2

Rezolvând sistemul
 ∂L
 =2 x − 2λ1 x − 2λ2 x =0
 ∂x
 ∂L
 ∂y =2 y + λ1 = 0 ⇒ λ1 =−2 y

 ∂L
 = 2 ( z − 1) + λ2 = 0 ⇒ λ2 =−2 ( z − 1)
 ∂z
 ∂L
 ∂λ =y − x =0
2

 1
 ∂L
 ∂λ =z − x =0
2

 2
rezultă
2 x + 4 xy + 4 ( z − 1) x =
0

y − x =
2
0
 z − x2 = 0.

O soluție imediată a acestui sistem este x= y= z= 0 . Dacă x ≠ 0 , avem:
1 + 2 y + 2 ( z − 1) =
0 . Din ultimele două ecuații rezultă y = z , de unde
1 1 1
y= , z = , x = ± . Pătratul distanței de la punctul M 0 ( 0, 0,1) la fiecare
4 4 2
 1 1 1 1 1 9
din punctele găsite  ± , ,  este + + < 1 . Astfel, în aceste
 2 4 4 4 16 16

186
puncte se realizează minimul căutat. Punctul ( 0, 0, 0 ) corespunde unui
maxim local al distanței.

Exemplu. Să se găsească paralelipipedul de volum maxim astfel încât suma

dimensiunilor sale să fie constantă.
Soluție. Considerăm funcția V ( x, y, z ) = xyz care reprezintă volumul
paralelipipedului de dimensiuni x, y, z > 0 . Determinăm extremele funcției
V cu condiția (restricția) x + y + z =a =constantă > 0. Fie
L ( x, y, z , λ )= xyz + λ ( x + y + z − a )
și
 ∂L
 ∂x = yz + λ = 0

 ∂L = xz + λ = 0  x ( y − z ) = 0 ⇒ y = z sau x = 0
 ∂y 
 ⇒ xy = xz = yz ⇒  y ( x − z ) = 0 ⇒ x = z sau y = 0
 ∂L = xy + λ = 0 
 ∂z  z ( x − y ) = 0 ⇒ x = y sau z = 0.

 ∂L = x + y + z − a = 0
 ∂λ
a −a 2
Cum x, y, z > 0 , unica soluție a sistemului este: x= y= z= și λ = .
3 9
a2
Funcția L ( x, y, z )= xyz − ( x + y + z − a ) are derivatele parțiale de ordinul
9
al doilea:
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= 0,= 0,= 0,= z ,= y,= x .
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
Cum
d 2 L ( x, y, z )= 2 ( zdxdy + ydxdz + xdydz ) ,
rezultă
 a a a  2a
d 2 L  , , =  ( dxdy + dxdz + dydz ) .
3 3 3 3
Diferențiem restricția x + y + z − a = 0 și obținem dx + dy + dz = 0 , ceea ce
implică dx + dy + dz + 2 ( dxdy + dxdz + dydz ) =
2 2 2
0 . Astfel,
 a a a  −a
d 2 L  , , = 
3 3 3 3
( dx 2 + dy 2 + dz 2 ) < 0

187
 a a a
și punctul  , ,  este un punct de maxim condiționat pentru funcția V .
3 3 3
Deci, paralelipipedul de volum maxim cu x + y + z =a este cubul de latură
a a3
și Vmax = .
3 27

Exemplu. Să se găsească valoarea maximă a produsului xyzt , dacă

x, y, z , t > 0 și x + y + z += t 4a, a > 0 .
) xyzt + λ ( x + y + z + t − 4a ) și
Soluție. Fie L ( x, y, z , t , λ=
 ∂L
 ∂x = yzt + λ = 0

 ∂L = xzt + λ = 0
 ∂y
  xy ( z − t ) = 0 ⇒ z = t
 ∂L 
 = xyz + λ = 0 ⇒ xyz = xyt = xzt = yzt ⇒  xt ( y − t ) = 0 ⇒ y = z
 ∂z 
 ∂L  yz ( x − t ) = 0 ⇒ x = t
 ∂t = xyz + λ = 0

 ∂L = x + y + z + t − 4a = 0
 ∂λ

deci, x= y= z= t .
Soluția sistemului este x= y = z = t = a și λ = −a 3 . Funcția
L ( x, y, z , t=) xyzt − a3 ( x + y + z + t − 4a )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= 0,= 0,= 0,= 0,
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂t 2
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= zt= , xt=
, yz=, xz .
∂x∂y ∂y∂z ∂x∂t ∂y∂t
Cum
d 2 L ( x, y, z , t )= 2 ( ztdxdy + xtdydz + ytdxdz + yzdxdt + xzdydt + xydzdt ) ,
rezultă că
d 2 L ( a, a, a=, a ) 2a 2 ( dxdy + dydz + dxdz + dxdt + dydt + dzdt ) .
Diferențiem restricția x + y + z + t − 4a =0 și obținem dx + dy + dz + dt = 0
ceea ce implică
− a 2 ( dx 2 + dy 2 + dz 2 + dt 2 ) < 0 .
d 2 L ( a, a, a, a ) =

188
 Deci, punctul ( a, a, a, a ) este un punct de maxim condiționat și f max = a 4 .

Exerciții propuse

1. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f ( x, y ) = x 2 + ( y − 1) ;
2

b) f ( x, y ) = ( x − 2 y + 1) ;
2

c) f ( x, y ) = x 2 − xy + y 2 − 2 x + y ;
d) f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3 xy ;
e) f ( x=
, y ) x3 y 2 ( 6 − x − y ) ;
( );
f) f ( x, =
y) (x 2
+ y2 ) e
− x2 + y 2

f ( x, y ) sin x sin y sin ( x + y ) , 0 ≤ x, y ≤ π ;

g)=
 π
h) f ( x, y ) = sin x + sin y + sin ( x + y ) , x, y ∈ 0,  ;
 2
i) f ( x, y ) = ( a cos x + b cos y ) + ( a sin x + b sin y ) ;
2 2

a + bx + cy
j) f ( x, y ) = ;
1 + x2 + y 2
a ( x + y ) −1
k) f ( x, y ) = ;
x2 + y 2
1+ x − y
l) f ( x, y ) = .
1 + x2 + y 2

2. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2 z ;
b) f ( x, y, z ) = 2 x 2 + y 2 + 2 z − xy − xz ;
x3 + y 3 + z 3
c) f ( x, y, z )
= , x, y , z > 0 ;
xyz
d) f ( x, y, z ) = ( ax + by + cz ) ( );
− x2 + y 2 + z 2

xyzt
4
e) f ( x, y, z , t ) = ;
x+ y+ z +t

189
 ( x1 , , xn ) x1 x22 x33  xnn (1 − x1 − 2 x2 −  − nxn =
f) f= ) , xi > 0, ∀i 1, n .
3. Să se determine punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru funcțiile
următoare:
π
a) f (=
x, y ) cos 2 x + cos 2 y , ϕ ( x, y ) = y − x − = 0;
4
b) f ( x, y ) = e xy , ϕ ( x, y ) = x + y − a = 0 ;
x2 y 2 z 2
c) f ( x, y, z ) = x + y + z , ϕ ( x, y, z )= 2 + 2 + 2 − 1= 0, a > b > c > 0 ;
2 2 2

a b c
π
d) f ( x, y, z ) = sin x sin y sin z , ϕ ( x, y, z ) = x + y + z − = 0, x, y, z > 0 .
2

4. Să se determine punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru funcțiile

următoare:
n n
xi
a) f ( x1 , , xn ) = ∑ xi2 , ∑ = 1, ai > 0, ∀=
i 1, n ;
i =1 i =1 ai
n n
b) f ( x1 ,=
 , xn ) ∑x
i =1
i
p
, p >1, ∑=
x
i =1
i a, a > 0 ;
n n
ai
c) f ( x1 , , xn ) = ∑ , ∑=
bx i i 1, ai , bi > 0,
= ∀i 1, n .
i =1 xi i =1

5. Să se determine punctele de extrem ale funcției f ( x, y, z ) = xyz cu

restricțiile indicate:
ϕ1 ( x, y, z ) = x + y + z − 5 = 0
a)  ;
ϕ2 ( x, y, z ) = xy + yz + zx − 8 = 0
ϕ1 ( x, y, z ) = x + y − z − 3 = 0
b)  .
ϕ2 ( x, y, z ) = x − y − z − 8 = 0

6. Să se demonstreze inegalitățile următoare:

xn + y n  x + y 
n

a) ≥  , n ≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 ;
2  2 
1
b) x12 + x22 +  + xn2 ≥ ( x1 + x2 +  + xn ) ;
2

190
 k
1 n 1 n 
c) ∑ xik ≥  ∑ xi  , ∀k ≥ 1, xi ≥ 0, i =1, n .
= n i 1= n i 1 

36 din spațiul  2 , să se găsească punctul M ( x, y )

7. Pe elipsa 4 x 2 + 9 y 2 =
cel mai apropiat de punctul M 0 (1, 0 ) .

x2 y 2
8. Să se găsească distanța minimă între elipsa + 1 și dreapta
=
4 9
3x + y − 9 =0.

9. Să se găsească distanța minimă între parabola y = x 2 și dreapta x − y =

5.

10. În planul 2 x + y + z = 6 din spațiul  3 , să se găsească punctul

M ( x, y, z ) , x, y, z > 0 , astfel încât:
a) xyz ia o valoare maximă;
b) x 2 + y 2 + z 2 ia o valoare minimă.

191