Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr.

Lucian Maticiuc

Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie

şi Ingineria Mediului
Matematici Superioare, Semestrul I,
Lector dr. Lucian MATICIUC

SEMINAR 11 - 13

iuc
Capitolul VI Funcţii de mai multe variabile

1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri cu termenul general dat de:

√ √ n
 n
(−4)n +7n+1

n2 − 3n + 1 − n, n sin n1 , b) xn = n! n−1


a) xn = n , n+2 , n
5 +3·7 n .

c
2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi, precum şi diferenţialele de ordinul
ı̂ntâi şi doi pentru următoarele funcţii:
x+y
a) f (x, y) = x3 y − xy 2 + 5xy, b) f (x, y) = arctg x−y , c) f (x, y, z) = xy − 2 yz + 3 xz , d)

ati
f (x, y, z) = ln (xy + yz + xz), e) f (x, y) = ln x2 + y 2 , f ) f (x, y) = arctg xy .

3. Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor:

a) f (x, y) = x4 + y 4 − x2 − y 2 , b) f (x, y) = 2 x3 + y 3 + 24xy + 13 x2 + y 2 + 27

Rezolvare:
M
Aplicăm Teorema 180 (pag. 206). Pentru a găsi extremele unei funcţii de 2 variabile pro-
cedăm astfel:
i) găsim mai ı̂ntâi punctele staţionare adică punctele (a, b) soluţie pentru sistemul
∂f


 (a, b) = 0
∂x

∂f
n



 (a, b) = 0
∂y
sau echivalent punctele ı̂n care diferenţiala funcţiei este 0 adică soluţiile (a, b) pentru
cia

df (a, b) = 0

ii) punctele de extrem se găsesc printre cele staţionare de mai sus

iii) fie (a, b) un punct staţionar. Calculăm cantităţile
∂2f ∂2f ∂2f
A= (a, b) , B = (a, b) , C = (a, b)
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Lu

şi citim concluziile Teoremei 180. Astfel avem situaţiile:

iii)1 dacă B 2 − AC < 0 şi A > 0 atunci punctul staţionar (a, b) este punct de minim local;
iii)2 dacă B 2 − AC < 0 şi A < 0 atunci punctul staţionar (a, b) este punct de maxim local;
iii)3 dacă B 2 − AC > 0 atunci punctul staţionar (a, b) nu este punct de extrem.

a) Punctele staţionare sunt date de sistemul

∂f


 =0 (
4x3 + 0 − 2x − 0 = 0
(

2x 2x2 − 1 = 0
∂x

⇔ ⇔
∂f 3




 =0 0 + 4y − 0 − 2y = 0 2y 2y 2 − 1 = 0
∂y

1
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

1 −1 1 1 1 1
Deci punctele staţionare sunt P1 (0, 0), P2 (0, √ ), P3 (0, √ ), P4 ( √ , 0), P5 ( √ , 0), P6 ( √ , √ ),
2 2 2 2 2 2
−1 1 1 −1 −1 −1
P7 ( √ , √ ), P8 ( √ , √ ), P9 ( √ , √ ). Acum vom verifica fiecare punct ı̂n parte dacă este
2 2 2 2 2 2
de extrem sau nu. Vom face calculul doar pentru câteva puncte. Să calculăm mai ı̂ntâi deri-
vatele parţiale de ordinul al doilea

∂2f
0 ∂2f
0
4x3 − 2x x = 12x2 − 2 , = 4y 3 − 2y y = 12y 2 − 2

iuc
=
∂x2 ∂y 2

∂2f 0
4x3 − 2x y = 0


=
∂x∂y

∂2f ∂2f
Pentru punctul P1 (0, 0) avem deci A = (0, 0) = −2 , B = (0, 0) = 0 , C =
∂x2 ∂x∂y
∂2f
(0, 0) = −2 deci B 2 − AC = 0 − 4 = −4 < 0 şi A < 0 deci P1 (0, 0) este punct de maxim

c
∂y 2
local.
−1 ∂2f ∂2f
Pentru punctul P3 (0, √ ) avem A =

C=
∂2f
∂y 2
punct de extrem.
−1
2
1

−1 −1
2
ati ∂x2
−1
(0, √ ) = 0 − 2 = −2 , B =
2

∂ 2 f −1 −1 1
∂x∂y
−1
−1
(0, √ ) = 0 ,
2
(0, √ ) = 12 − 2 = 4 deci B 2 − AC = 0 − (−8) = 8 > 0 deci P3 (0, √ ) nu este
2 2

∂ 2 f −1 −1
Pentru punctul P9 ( √ , √ ) avem A = ( √ , √ ) = 12 −2 = 4 , B = (√ , √ ) =
M
2 2 ∂x2 2 2 2 ∂x∂y 2 2
2
∂ f −1 −1 1 2
0,C = ( √ , √ ) = 12 − 2 = 4 deci B − AC = 0 − 16 = −16 < 0 şi A > 0 deci
∂y 2 2 2 2
−1 −1
P9 ( √ , √ ) este punct de minim local.
2 2
Celelate puncte se studiază ı̂n mod similar.
b) temă. Punctele staţionare sunt (0, 0) , (−25/3, −25/3) , (1, −4/3).
n

4. Să se determine punctele de extrem ale funcţiilor f : R2 → R definite de:

(a) f (x, y) = 2 x3 + y 3 +24xy+13 x2 + y 2 +27 (punctele staţionare sunt (0, 0) , (−25/3, −25/3) , (1, −4/3)).
cia

(b) f (x, y) = 3x2 y + y 3 − 12x − 15y.

(c) f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 .

(d) f (x, y) = x2 + y 2 e3x+2y .
Lu

2
(e) f (x, y) = (x − 1) + 2y 2 .
2
(f ) f (x, y) = (x − 1) − 2y 2 .

(g) f (x, y) = x2 + xy + y 2 − 2x − y.

(h) f (x, y) = 2xy − 5x2 − 2y 2 + 6x + 6y.

(i) f (x, y) = 3x2 y + 36x − y 3 − 15y + 9.

(j) f (x, y) = x3 − 3xy + y 3 .

2
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

5. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f (x, y, z) = xyz (24 + x + 2y − 3z) , x, y, z 6=
0

Rezolvare:
Aplicăm Teorema 182 (pag. 208). Pentru a găsi extremele unei funcţii de 3 variabile pro-
cedăm astfel:
i) găsim mai ı̂ntâi punctele staţionare adică punctele (a, b, c) soluţie pentru sistemul

iuc
∂f


 (a, b, c) = 0


 ∂x

 ∂f
(a, b, c) = 0

 ∂y

 ∂f (a, b, c) = 0



∂z

c
sau echivalent punctele ı̂n care diferenţiala funcţiei este 0 adică soluţiile (a, b, c) pentru

ati df (a, b, c) = 0

ii) punctele de extrem se găsesc printre cele staţionare de mai sus

iii) fie (a, b, c) un punct staţionar. Calculăm cantităţile

 ∂2f ∂2f


 (a, b, c) (a, b, c) 
M
∂2f  ∂x2 ∂x∂y
 

∆1 = (a, b, c) , ∆2 =  
∂x2  ∂2f ∂2f


 ∂x∂y (a, b, c) ∂y 2 (a, b, c)
 

 
 ∂2f ∂2f ∂2f 
 ∂x2 (a, b, c) ∂x∂y (a, b, c) ∂x∂z (a, b, c) 
 
 
 
 
n

 
 ∂2f 2
∂ f 2
∂ f 
∆3 =  (a, b, c) (a, b, c) (a, b, c) 
 ∂x∂y ∂y 2 ∂y∂z 

 
cia

 
 ∂2f 2 2
 
∂ f ∂ f 
 ∂x∂z (a, b, c) ∂y∂z (a, b, c) (a, b, c) 

∂z 2

şi citim concluziile Teoremei 182. Astfel avem situaţiile:

iii)1 dacă ∆1 , ∆2 , ∆3 sunt toate strict pozitive atunci punctul staţionar (a, b, c) este punct
de minim local;
Lu

iii)2 dacă −∆1 , ∆2 , −∆3 sunt toate strict pozitive atunci punctul staţionar (a, b, c) este
punct de maxim local;
 0

 (xyz (24 + x + 2y − 3z))x = 0

 0
În cazul nostru punctele staţionare sunt date de sistemul (xyz (24 + x + 2y − 3z))y = 0 ⇔


 0
(xyz (24 + x + 2y − 3z))z = 0

 0

 yz (x (24 + x + 2y − 3z))x = 0

 0
xz (y (24 + x + 2y − 3z))y = 0


 0
xy (z (24 + x + 2y − 3z))z = 0


3
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

 

 yz [(24 + x + 2y − 3z) + x (0 + 1 + 0 − 0)] = 0 
 yz [(24 + x + 2y − 3z) + x] = 0
 
⇔ xz [(24 + x + 2y − 3z) + y (0 + 0 + 2 − 0)] = 0 ⇔ xz [(24 + x + 2y − 3z) + 2y] = 0

 

xy [(24 + x + 2y − 3z) + z (0 + 0 + 0 − 3)] = 0 xy [(24 + x + 2y − 3z) − 3z] = 0
 


 yz [24 + 2x + 2y − 3z] = 0

⇔ xz [24 + x + 4y − 3z] = 0

iuc


xy [24 + x + 2y − 6z] = 0


 24 + 2x + 2y − 3z = 0


dar x, y, z 6= 0 deci avem echivalent sistemul 24 + x + 4y − 3z = 0 care are soluţie


24 + x + 2y − 6z = 0

unică P (−6, −3, 2) care este deci singurul punct staţionar. Calculăm acum

∂2f 0 ∂2f 0

c
2
= (yz [24 + 2x + 2y − 3z])x = · · · , 2
= (xz [24 + x + 4y − 3z])y = · · ·
∂x ∂y
∂2f 0 ∂2f 0

∂z 2

∂2f
∂x∂z

∂2f
0
ati
= (xy [24 + x + 2y − 6z])z = · · · ,

= (yz [24 + 2x + 2y − 3z])z = · · · ,

∂x∂y
∂2f
∂y∂z

∂2f
= (yz [24 + 2x + 2y − 3z])y = · · ·

∂2f
0
= (xz [24 + x + 4y − 3z])z = · · ·

Apoi vom calcula 2

(−6, −3, 2) = · · · , 2
(−6, −3, 2) = · · · , (−6, −3, 2) = · · · ,
∂x ∂y ∂z 2
M
∂2f ∂2f ∂2f
(−6, −3, 2) = · · · , (−6, −3, 2) = · · · , (−6, −3, 2) = · · · şi vom citi con-
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
cluziile Teoremei 182.

0 00
6. Să se calculeze y (x0 ) şi y (x0 ) pentru funcţia y (x) ce satisface condiţia y (x0 ) = y0 şi este
definită implicit de ecuaţia:
y
n

p
a) x3 + y 3 + xy − y 2 = 0 , y (0) = 1 , b) ln x2 + y 2 =arctg
x
Rezolvare:
Ecuaţia dată este de tipul F (x, y) = 0 şi defineşte implicit funcţia y = y (x).
cia

Mai ı̂ntâi vom rescrie ecuaţia dată cu y (x) in loc de y şi apoi vom deriva ı̂n raport cu x.
a) ecuaţia rescrisă este x3 + y 3 (x) + xy (x) − y 2 (x) = 0. Singura variabilă ı̂n această ecuaţie
este x. Să derivăm ı̂n raport cu această variabilă. Avem
 3 0 0 0 0 0
x + y 3 (x) + xy (x) − y 2 (x) = 0 ⇔ 3x2 + 3y 2 (x) y (x) + x y (x) + xy (x) − 2y (x) y (x) = 0
Lu

  0 0 3x2 + y (x)
⇔ 3x2 + y (x) + 3y 2 (x) + x − 2y (x) y (x) = 0 ⇔ y (x) = −
3y 2 (x) + x − 2y (x)

deci are loc

0 3x20 + y (x0 )
y (x0 ) = −
3y 2 (x0 ) + x0 − 2y (x0 )
şi acum vom ı̂nlocui x0 = 0 şi y (x0 ) = y (0) = 1 deci obţinem
0 0+1
y (0) = − = −1
3+0−2

4
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

00
Pentru calculul lui y (x) derivăm relaţia de mai sus
0  0 0
3x2 + y (x) 3x2 + y (x)
 
00 def 0
y (x) = y (x) = − =− =
3y 2 (x) + x − 2y (x) 3y 2 (x) + x − 2y (x)
 2 0      0
3x + y (x) 3y 2 (x) + x − 2y (x) − 3x2 + y (x) 3y 2 (x) + x − 2y (x)
=− 2 =
[3y 2 (x) + x − 2y (x)]

iuc
h 0
i    h 0 0
i
6x + y (x) 3y 2 (x) + x − 2y (x) − 3x2 + y (x) 6y (x) y (x) + 1 − 2y (x)
=− 2
[3y 2 (x) + x − 2y (x)]
0 00 00
iar acum y (x) se ı̂nlocuieşte i vom obţine y (x) apoi imediat y (0) = · · ·
00
Observaţie: cu ajutorul cantităţii y (x) de poate preciza ceva despre concavitatea funcţiei.
00
Astfel dacă y (x) ≥ 0 ı̂n vecinătatea lui x0 atunci y este convexă ı̂n vecinătatea lui x0 .
00

c
Dacă y (x) ≤ 0 in vecinătatea lui x0 atunci y este concavă ı̂n vecinătatea lui x0 .

Observaţie: Cu ajutorul derivatelor de mai sus putem scrie şi diferenţialele ı̂nlocuind
0 00
y (x) şi y (x) ı̂n
ati def
dy (x) = y (x) dx
def
d2 y (x) = y (x) dx2
0

00

y
M
p
b) Ecuaţia ln x2 + y 2 =arctg defineşte pe y ca funcţie de x deci putem scrie
x
p y (x)
ln x2 + y 2 (x) = arctg
x
pe care o vom deriva:
0  0 0
1/2 0

 y (x)   y (x)
n

p 2 2
ln x2
+ (x) = arctgy2 ⇔ ln x + y (x) = arctg ⇔
x x
 0
1 2 2

0 y (x)
⇔ ln x + y (x) = arctg ⇔
cia

2 x
 0
1 1 2 2

0 1 y (x)
⇔ x + y (x) = 2 ⇔
2 x2 + y 2 (x) x

y (x)
1+
x
0 0
2x + 2y (x) y (x) x2 y (x) x − y (x)
⇔ 2 2
= 2 2
⇔
2 (x + y (x)) x + y (x) x2
Lu

0 0 0 x + y (x)
⇔ x + y (x) y (x) = y (x) x − y (x) ⇔ y (x) =
x − y (x)
 0 0  x + y (x) 0
00
Imediat se poate obţine şi y (x) = y (x) = = ···
x − y (x)

0 0
7. Să se calculeze zx , zy , dz, d2 z , pentru funcţia z (x, y) dată implicit de ecuaţiile:
x
a) (x + y) ez − xy − z = 0 ,ı̂n punctul (2, 2, 0), b) z =arctg −y
z+y
Rezolvare:

5
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

Ecuaţia dată este de tipul F (x, y, z) = 0 şi defineşte implicit funcţia z = z (x, y).
Mai ı̂ntâi vom rescrie ecuaţia dată cu z (x, y) in loc de z şi apoi vom deriva parţial ı̂n
raport cu şi x şi cu y.
a) ecuaţia rescrisă este (x + y) ez(x,y) − xy − z (x, y) = 0. Variabilele ı̂n această ecuaţie sunt x

0
 (x + y) ez(x,y) − xy − z (x, y) = 0
x
şi y. Să derivăm parţial această ecuaţie. Avem
0 ⇔
z(x,y)
(x + y) e − xy − z (x, y) y = 0

iuc

 0
0 0
 (x + y)x ez(x,y) + (x + y) ez(x,y) − y − zx (x, y) = 0
x
0
0 ⇔
0
(x + y)y ez(x,y) + (x + y) ez(x,y) y − x − zy (x, y) = 0


y − ez(x,y)

0
z (x, y) =

z(x,y) 0 0
( z(x,y)  x
e + (x + y) e zx (x, y) − y − zx (x, y) = 0 (x + y) ez(x,y) − 1


0 0
⇔
ez(x,y) + (x + y) ez(x,y) zy (x, y) − x − zy (x, y) = 0  0 x − ez(x,y)

c

 zy (x, y) =

(x + y) ez(x,y) − 1
Acum vom ı̂nlocui derivatele de mai sus ı̂n expresia diferenţialei

şi respectiv
ati 0
dz (x, y) = zx (x, y) dx + zy (x, y) dy

0
dz (2, 2) = zx (2, 2) dx + zy (2, 2) dy
0
0

Se poate calcula similar

M
0 0
y − ez(x,y)
00  
0
zxx (x, y) = zx (x, y) = = ···
x (x + y) ez(x,y) − 1 x
0 0
x − ez(x,y)
00  
0
zyy (x, y) = zy (x, y) = = ···
y (x + y) ez(x,y) − 1 y
0 0
y − ez(x,y)
00  
0
n

zxy (x, y) = zx (x, y) = = ···

y (x + y) ez(x,y) − 1 y

şi apoi folosim formula

cia

00 00 00
d2 z (x, y) = zxx (x, y) dx2 + zyy (x, y) dy 2 + 2zxy (x, y) dxdy

şi respectiv
00 00 00
d2 z (2, 2) = zxx (2, 2) dx2 + zyy (2, 2) dy 2 + 2zxy (2, 2) dxdy
Lu

0 0
8. Să se calculeze derivatele y , z şi diferenţialele dy, dz ale funcţiilor definite implicit de
sistemul
 3
x + 3y 2 − z 2 + x − y − 8 = 0
in punctul A (1, 2, −2).
2x2 − 4y − 6z − 6 = 0
Rezolvare:

F (x, y, z) = 0
Avem un sistem de tipul care defineşte implicit funcţiile y = y (x) şi
G (x, y, z) = 0
z = z (x).
Mai ı̂ntâi vom rescrie ecuaţia dată cu y (x) in loc de y şi z (x) ı̂n loc de z apoi vom deriva
ı̂n raport cu şi x ambele ecuaţii.

6
Capitolul VI: Funcţii de mai multe variabile. Lect. dr. Lucian Maticiuc

x3 + 3y 2 (x) − z 2 (x) + x − y (x) − 8 = 0

(
Să rescriem sistemul şi vom obţine derivând
2x2 − 4y (x) − 6z (x) − 6 = 0
ı̂n raport cu x:
0 0 0
3x2 + 6y (x) y (x) − 2z (x) z (x) + 1 − y (x) − 0 = 0
(

0 0
⇔

iuc
4x − 4y (x) − 6z (x) − 0 = 0
0 0 0
3x2 + 6y (x) y (x) − 2z (x) z (x) + 1 − y (x) − 0 = 0
(
⇔ 0 0
⇔
4x − 4y (x) − 6z (x) − 0 = 0
0 0
(6y (x) − 1) y (x) − 2z (x) z (x) = −3x2 − 1
(
⇔ 0 0
4y (x) + 6z (x) = 4x
0 0
care este un sistem liniar ı̂n necunoscutele y (x) şi z (x)

c
ati
n M
cia
Lu