Capitolul 4

Transform¼
ari liniare

4.1 De…niţie şi propriet¼

aţi generale
Fie V şi W dou¼
a spaţii vectoriale peste corpul K.
De…niţia 1. O funcţie T : V ! W cu propriet¼ aţile
a) T (x + y) = T (x) + T (y) pentru orice x; y 2 V ;
b) T ( x) = T (x) pentru orice 2 K; x2 V;
se numeşte transformare liniar¼a.
Exemplu. Funcţia T : R3 ! R4 ; T (x) = (x1 +x3 ; 0; x1 +x2 ; 0); x = (x1 ; x2 ; x3 ),
este o transformare liniar¼ a. Într-adev¼ ar, dac¼ a x = (x1 ; x2 ; x3 ) şi y = (y1 ; y2 ; y3 ),
atunci x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ) şi T (x + y) = ((x1 + y1 ) + (x3 + y3 ); 0; (x1 +
y1 ) + (x2 + y2 ); 0) = (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0) + (y1 + y3 ; 0; y1 + y2 ; 0) = T (x) + T (y).
Dac¼a 2 R şi x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ; atunci x = ( x1 ; x2 ; x3 ) şi T ( x) =
( x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0) = (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0) = T (x):
Observaţie. a) şi b) sunt echivalente cu:
T ( x + y) = T (x) + T (y) pentru orice ; 2 K şi x; y 2 V .
Într-adev¼
ar, dac¼
a T este liniar¼a, atunci conform de…niţiei avem succesiv
T ( x + y) = T ( x) + T ( y) = T (x) + T (y).
Dac¼a T satisface condiţia din enunţ, atunci pentru = 1 şi = 1 avem
T (x + y) = T (x) + T (y) şi pentru 2 K; = 0 avem T ( x) = T (x).
Teorema 1. Dac¼a T : V ! W este o transformare liniar¼a, atunci:
a) T (0) = 0.
b) Dac¼a U este subspaţiu vectorial al lui V , atunci T (U ) este subspaţiu vectorial
al lui W .
c) Dac¼a M V este liniar dependent¼a, atunci T (M ) este liniar dependent¼a.
d) Dac¼a M este sistem de generatori pentru V , atunci T (M ) este sistem de
generatori pentru T (V ).
e) Dac¼a T este injectiv¼a şi M liniar independent¼a, atunci T (M ) este liniar
independent¼a.
Demonstraţie. a) T (0) = T (0 + 0) = T (0) + T (0) = 0 deci T (0) = 0:

43
 b) Fie u; v 2 T (U ) şi ; 2 K. Exist¼ a x; y 2 U astfel încât u = T (x); v = T (y).
Deoarece x + y 2 U , u + v = T (x) + T (y) = T ( x + y) 2 T (U ). Rezult¼ a
c¼a T (U ) este subspaţiu vectorial al lui W .
c) Dac¼ a M este liniar dependent¼ a, exist¼ a x1 ; : : : ; xn 2 M şi 1 ; : : : ; n 2 K nu
toţi nuli astfel încât 1 x1 + : : : + n xn = 0. Atunci T ( 1 x1 + : : : + n xn ) = T (0)
sau 1 T (x1 ) + : : : + n T (xn ) = 0 (c¼ aci T (0) = 0), adic¼ a T (x1 ); : : : ; T (xn ) 2 T (M )
sunt liniar dependenţi.
d) Fie y 2 T (V ). Exist¼ a x 2 V astfel încât y = T (x) . Dar x = 1 v1 + : : : + p vp
cu 1 ; : : : ; p 2 K şi v1 ; : : : ; vp 2 M . Atunci y = T ( 1 v1 + : : : + p vp ) = 1 T (v1 ) +
: : : + p T (vp ), unde T (v1 ); : : : ; T (vp ) 2 T (M ).
e) S¼
a ar¼at¼am c¼ a oricare ar … y1 ; : : : ; yn 2 T (M ) egalitatea 1 y1 + : : : + n yn = 0
are loc numai pentru 1 = : : : n = 0.
Exist¼a x1 ; : : : ; xn 2 M astfel încât y1 = T (x1 ); : : : ; yn = T (xn ). Atunci 1 y1 +
: : : + n yn = 1 T (x1 ) + : : : + n T (xn ) = T ( 1 x1 + : : : + n xn ) = 0 = T (0), iar injec-
tivitatea lui T atrage 1 x1 + : : : + n xn = 0. Deoarece M este liniar independent¼ a,
1 = : : : = n = 0.

De…niţia 2. O transformare liniar¼ a bijectiv¼

a se numeşte izomor…sm de spaţii
vectoriale. Dou¼ a spaţii vectoriale se numesc izomorfe dac¼ a exist¼
a un izomor…sm (de
spaţii vectoriale) de…nit pe unul din spaţii şi luând valori în cel¼
alalt spaţiu.
Teorema 2. Dou¼a spaţii vectoriale sunt izomorfe dac¼a şi numai dac¼a au aceeaşi
dimensiune.
Demonstraţie. Fie V şi W spaţii vectoriale peste corpul K.
S¼a presupunem, pentru început, c¼ a ele sunt izomorfe. Aceasta înseamn¼ a c¼ a exist¼ a
T : V ! W transformare liniar¼ a bijectiv¼a. Fie B o baz¼ a a lui V . T surjectiv¼ a
înseamn¼ a T (V ) = W . Atunci, conform c) din Teorema 1, T (B) genereaz¼ a pe
W . Pe de alt¼ a parte, T injectiv¼a implic¼ a, conform cu Teorema 2, c¼ a T (B) este
liniar independent¼ a. Rezult¼ a c¼
a T (B) este o baz¼ a a lui W . Tot injectivitatea
lui T ne asigur¼ a c¼a T (B) are acelaşi num¼ ar de elemente ca şi B. În concluzie,
dim V = dim W .
S¼a presupunem acum c¼ a dim V = dim W = n. Atunci exist¼ a fv1 ; : : : ; vn g şi
fw1 ; : : : ; wn g baze ale lui V şi W . Fie T : V ! W; T (x) = x1 w1 + : : : + xn wn ,
unde x = x1 v1 + : : : + xn vn . T este o transformare liniar¼ a: dac¼
a x este ca mai sus
şi y = y1 v1 + : : : + yn vn , atunci x + y = ( x1 + y1 )v1 + : : : + ( xn + yn )vn
şi T ( x + y) = ( x1 + y1 )w1 + : : : + ( xn + yn )wn = (x1 w1 + : : : + xn wn ) +
(y1 w1 + : : : + yn wn ) = T (x) + T (y). T este surjectiv¼ a: dac¼ a w 2 W; w =
w
1 1 + : : : + w
n n , atunci w = T (v) unde v = v
1 1 + : : : + v
n n . T este injectiv¼ a:
dac¼ a x = x1 v1 + : : : + xn vn şi y = y1 v1 + : : : + yn vn , atunci T (x) = T (y) implic¼ a
x1 w1 + : : : + xn wn = y1 w1 + : : : + yn wn adic¼ a (x1 y1 )w1 + : : : + (xn yn )wn = 0.
Liniar independenţa vectorilor w1 ; : : : ; wn atrage x1 y1 = : : : = xn yn = 0, de
unde x1 = y1 ; : : : ; xn = yn şi atunci x = y. Deci T este un izomor…sm.
Exemplu. Spaţiile vectoriale R3 şi R2 [X] au ambele dimensiunea 3 deci sunt
izomorfe.

44
4.2 Nucleu şi imagine
De…niţia 1. Mulţimea ker(T ) = fx 2 V j T (x) = 0g se numeşte nucleul lui
T . Mulţimea Im(T ) = T (V ) = fy 2 W j exist¼
a x 2 V astfel încât y = T (x)g se
numeşte imaginea lui V prin T .
Observaţie. ker(T ) este un subspaţiu vectorial al lui V , iar Im(T ) este un
subspaţiu vectorial al lui W .
Într-adev¼
ar, …e x; y 2 ker(T ), adic¼
a T (x) = 0 şi T (y) = 0 . Atunci oricare ar …
; 2 K, T ( x + y) = T (x) + T (y) = 0, deci x + y 2 ker(T ).
S-a v¼
azut la Teorema 1 din secţiunea precedent¼a c¼a T (V ) este subspaţiu vectorial
al lui W .
Exemplu. Fie T : R3 !R4 ; T (x) = T (x1 ; x2 ; x3 ) = (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0), unde
x = (x1 ; x2 ; x3 ). S¼ a g¼asim nucleul şi imaginea lui T .
ker T = fx 2 R j T (x) = 0g = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0) =
3

(0; 0; 0)g = f(x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j x1 + x3 = 0; x1 + x2 = 0g = fx 2 R3 j x =

( ; ; ); 2 Rg:
Im T = fy 2 R4 jexist¼ a x 2 R3 astfel încât y = T (x)g = f(y1 ; y2 ; y3 ; y4 ) 2
4
R jexist¼ a x1 ; x2 ; x3 2 R astfel încât (y1 ; y2 ; y3 ; y4 ) = (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ; 0)g =
f(y1 ; y2 ; y3 ; y4 ) 2 R4 jexist¼a x1 ; x2 ; x3 2 R astfel încât y1 = x1 + x3 ; y2 = 0; y3 =
x1 + x2 ; y4 = 0g = f(y1 ; 0; y3 ; 0) 2 R4 jsistemul x1 + x3 = y1 ; x1 + x2 = y3 este
compatibilg = fy 2 R4 j y = ( ; 0; ; 0); ; 2 Rg (deoarece sistemul este compati-
bil pentru orice y1 ; y3 2 R).
Teorema 1.
a) T este injectiv¼a dac¼a şi numai dac¼a ker(T ) = f0g:
b) Dac¼a V este …nit dimensional, atunci şi subspaţiul Im(T ) este …nit dimen-
sional şi
dim ker(T ) + dim Im(T ) = dim V:

Demonstraţie. a) S¼ a presupunem c¼ a T este injectiv¼ a şi …e x 2 ker(T ), adic¼ a

T (x) = 0. Cum T (0) = 0 şi T injectiv¼ a, din T (x) = T (0) rezult¼ a x = 0. Deci
ker(T ) = 0.
Acum presupunem c¼ a ker(T ) = f0g. Fie x; y 2 V astfel încât T (x) = T (y).
Atunci T (x y) = 0, adic¼ a x y 2 ker(T ) şi rezult¼ a x y = 0 de unde x = y.
b) Fie n = dim V şi p = dim ker(T ). Alegem o baz¼ a fe1 ; : : : ; ep g a lui ker(T )
şi o complet¼ am pân¼ a la o baz¼a a lui V , fe1 ; : : : ; ep ; ep+1 ; : : : ; en g. S¼a ar¼
at¼am c¼a
fT (ep+1 ); : : : ; T (en )g este o baz¼a a lui Im(T ). Fie y 2 Im(T ); y = T (x); x 2
V; x = x1 e1 + : : : + xn en . y = T (x1 e1 + : : : + xn en ) = x1 T (e1 ) + : : : + xn T (en ) =
x1 T (e1 )+: : :+xp T (ep )+xp+1 T (ep+1 )+: : :+xn T (en ) = xp+1 T (ep+1 )+: : :+xn T (en )
c¼aci T (e1 ) = : : : = T (ep ) = 0. Deci fT (ep+1 ); : : : ; T (en )g genereaz¼ a pe Im(T ).
Fie acum p+1 T (ep+1 )+: : :+ n T (en ) = 0. Rezult¼ a T ( p+1 ep+1 +: : :+ n en ) = 0,
adic¼ a p+1 ep+1 + : : : + n en 2 ker(T ). Atunci exist¼ a 1 ; : : : p astfel încât p+1 ep+1 +
: : : + n en = 1 e1 + : : : + p ep , de unde 1 e1 + : : : + p ep p+1 ep+1 ::: n en = 0.

45
fe1 ; : : : ; en g este baz¼
a, aşa c¼
a rezult¼ a 1 = ::: = p = p+1 = : : : = n = 0, deci
p+1 = : : : = n = 0, ceea ce arat¼ a c¼ a T (ep+1 ); : : : ; T (en ) sunt liniar independenţi.
Am ar¼ atat astfel c¼
a fT (ep+1 ); : : : ; T (en )g este o baz¼ a a lui Im(T ) şi dim Im(T ) =
n p = dim V dim ker(T ).
Exemplu. Ne propunem s¼ a veri…c¼ am relaţia din teorema precedent¼ a pentru
transformarea liniar¼
a considerat¼ a la exemplul precedent.
Deoarece ker T = fx 2 R3 j x = ( ; ; ); 2 Rg = f (1; 1; 1) j 2 Rg,
f(1; 1; 1)g este o baz¼ a a lui ker T şi dim ker T = 1.
4
Im(T ) = fy 2 R j y = ( ; 0; ; 0); ; 2 Rg = f (1; 0; 0; 0) + (0; 0; 1; 0) j
; 2 Rg. Rezult¼ a c¼a f(1; 0; 0; 0); (0; 0; 1; 0)g este o baz¼
a a lui Im(T ). Atunci
dim Im(T ) = 2. Obţinem dim ker T + dim Im(T ) = 1 + 2 = 3 = dim(R3 ):

4.3 Matricea unui endomor…sm

De…niţia 1. O transformare liniar¼ a de…nit¼
a pe un spaţiu vectorial, care ia
valori în acelaşi spaţiu vectorial se numeşte endomor…sm.
Fie V …nit dimensional şi E = fe1 ; e2 ; : : : ; en g o baz¼
a a lui V .
De…niţia 2. Se numeşte matricea endomor…smului A în raport cu baza E şi se
noteaz¼a cu [A]E , matricea [A(e1 ) : : : A(en )]E (adic¼
a matricea coordonatelor vecto-
rilor A(e1 ); : : : ; A(en ) în raport cu baza E).
Exemplu. Fie A : R3 ! R3 ; A(x) = (3x1 + 2x2 ; x1 ; 0), unde x = (x1 ; x2 ; x3 ).
S¼
a g¼asim matricile lui A în raport cu bazele E = f(1; 0; 0); (0; 1; 0); (0; 0; 1)g şi F =
f(1; 2; 3); (2; 1; 3); (1; 1; 1)g ale lui R3 .
Fie e1 ; e2 ; e3 vectorii bazei E. Atunci A(e1 ) = (3; 1; 0) = 3e1 e2 + 0e3 ; A(e2 ) =
(2; 0; 0) = 2e1 + 0e2 + 0e3 ; A(e3 ) = (0; + 0e2 + 0e3 . Conform de…niţiei,
0 0; 0) = 0e11
3 2 0
avem [A]E = [A(e1 ) A(e2 ) A(e3 )]E = @ 1 0 0 A.
0 0 0
Dac¼ a f; f2 ; f3 sunt vectorii bazei F, atunci A(f1 ) = (7; 1; 0); A(f2 ) = (8; 2; 0);
A(f3 ) = (5; 1; 0). Calculând coordonatele vectorilor A(f1 ); A(f2 ); A(f3 ) în baza F
11 7
g¼
asim A(f1 ) = 5f1 +3f2 +6f3 ; A(f2 ) = 6f1 +4f2 +6f3 ; A(f3 ) = f1 + f2 +4f3 .
0 3 3 1
11
B 5 6
3 C
B C
B C
B 7 C
Folosind de…niţia, obţinem [A]F = [A(f1 ) A(f2 ) A(f3 )]F = B 3 4 C.
B C
B 3 C
@ A
6 6 4
Teorema 1. Matricea [A]E este unica matrice care satisface condiţia

[A(x)]E = [A]E [x]E

46
oricare ar … x 2 V ([x]E este matricea coloan¼
a a coordonatelor vectorului x în
raport cu baza E).
Demonstraţie. Vom ar¼ ata mai întâi c¼
a matricea [A]E satisface condiţia din enunţ.
Fie x = x1 e1 +: : :+xn en . Atunci [A(x)]E = x1 [A(e1 )]E +: : :+xn [A(en )]E = [A]E [x]E ,
deoarece [A]E = [A(e1 ) : : : A(en )]E , iar [x]E = [x1 : : : xn ]t :
Vom dovedi acum unicitatea. S¼ a presupunem c¼ a A este o matrice care satisface
condiţia din enunţ, adic¼ a relaţia [A(x)]E = A [x]E are loc pentru orice x 2 V .
Rezult¼a c¼
a A [x]E = [A]E [x]E pentru orice x 2 V . Aplicând principiul identit¼ aţii
matricilor (Teorema 3, 4.6), rezult¼ a c¼
a A = [A]E .
Exemplu. Fie A : R3 ! R3 ; A(x) = (x1 + 2x2 x3 ; x1 + x2 + x3 ; 3x1
3
02 + 2x3 ), unde x1= (x1 ; x2 ; x3 ) şi E baza canonic¼
x 0 a a lui R1 : Avem [A(x)]
0 E 1=
x1 + 2x2 x3 1 2 1 x1
@ x1 + x2 + x3 A : Pe de alt¼ a parte, [A]E = @ 1 1 1 A şi [x]E = @ x2 A :
3x1 x2 + 2x3 3 1 2 x3
Relaţia [A(x)]E = [A]E [x]E este evident satisf¼acut¼
a.
Corolar. Fie A1 şi A2 endomor…sme ale lui V: Atunci A1 = A2 dac¼a şi numai
dac¼a [A1 ]E = [A2 ]E :
Demonstraţie. S¼ a presupunem c¼ a [A1 ]E = [A2 ]E : Atunci oricare ar … x din V;
[A1 (x)]E = [A1 ]E [x]E = [A2 ]E [x]E = [A2 (x)]E : Deci oricare ar … x din V; A1 (x) =
A2 (x); adic¼
a A1 = A2 : A…rmaţia reciproc¼ a este evident¼a.
Teorema 2. Dac¼a A1 şi A2 sînt endomor…sme ale lui V şi E este o baz¼a a lui
V , atunci
[A1 A2 ]E = [A1 ]E [A2 ]E :

Demonstraţie. Avem [(A1 A2 ) (x)]E = [A1 (A2 (x))]E = [A1 ]E [A2 (x)]E =
[A1 ]E [A2 ]E [x]E pentru orice x din V: Dar [A1 A2 ]E este unica matrice care satis-
face condiţia [(A1 A2 ) (x)]E = [A1 A2 ]E [x]E pentru orice x din V; aşa c¼
a rezult¼
a
egalitatea.
Corolar. [An ]E = [A]nE ; unde An = A A : : : A de n ori.
Teorema 3. Dac¼a F este o alt¼a baz¼a a lui V , atunci

[A]F = CF ;E [A]E CE;F ;

unde CE;F este matricea de trecere de la baza E la baza F:

Demonstraţie. Vom folosi relaţia Teorema 1 de la 2.5 şi Teorema 1 din aceast¼
a
secţiune. Pentru orice x din V are loc

[A(x)]F = CF ;E [A(x)]E = CF ;E [A]E [x]E = CF ;E [A]E CE;F [x]F :

Dar [A]F este unica matrice care satisface relaţia [A(x)]F = [A]F [x]F pentru
orice x din V . În concluzie obţinem relaţia din enunţul teoremei.

47
 De…niţia 3. Dou¼ a matrici A şi B din Mn (K) se numesc asemenea dac¼
a exist¼
a
1
o matrice nesingular¼
a C astfel încât A = CBC :
1
Observaţie. Deoarece CE;F = CF ;E ; matricile [A]F şi [A]E sunt asemenea.

Exemplu. Fie A endomor…smul de la primul exemplu, E şi F aceleaşi baze.

Presupunând
0 1cunoscut faptul c¼
a matricea lui A în raport cu baza E este [A]E =
3 2 0
@ 1 0 0 A, s¼ a calcul¼
am matricea lui A în raport cu baza F folosind formula
0 0 0
din teorema precedent¼ a. 0 1
2 1 1
0 1 B 3 3 3 C
B C
1 2 1 B C
B 1 C
CE;F = [f1 f2 f3 ]E = @ 2 1 1 A şi CF ;E = CE;F 1
= B 1 2 C.
B C
3 3 1 B 3 3 3 C
@ A
1 1 1
Avem
0 1
2 1 1
B 3 3 C
B 3 C 0 1 0 1
B C 3 2 0 1 2 1
B 1 C
[A]F = CF ;E [A]E CE;F = B 1 2 C @ 1 0 0 A @ 2 1 1 A
B C
B 3 3 3 C 0 0 0 3 3 1
@ A
1 1 1
0 1
11
B 5 6
B 3 CC
B C
B 7 C
=B 3 4 C:
B C
B 3 C
@ A
6 6 4

Observaţie. Dac¼ a A 2 Mn (K) şi E este o baz¼ a a lui V; atunci exist¼

a un
endomor…sm A al lui V astfel încât [A]E = A:
Într-adev¼
ar, este su…cient s¼
a de…nim pentru …ecare x din V; [A(x)]E = A [x]E :
A este un endomor…sm deoarece A( x + y) = A(x) + A(y) este echivalent cu
[A( x + y)]E = [A(x)]E + [A(y)]E ; egalitate adev¼ arat¼
a c¼
aci A [ x + y]E =
A [x]E + A [y]E : Teorema 1 ne spune c¼ a [A]E = A:
0 1
1 5 2
Exemplu. Fie A = @ 1 3 1 A 2 M3 (R) şi E baza canonic¼ a a lui
4 2 1
R3 . Vrem s¼ a g¼asim endomor…smul A a lui R3 pentru care [A]E = A: Conform
celor spuse mai sus, trebuie s¼ a avem [A(x)]E = A [x]E pentru orice x din R3 :

48
 0 10 1
1 5 2 x1
Dac¼
a x = (x1 ; x2 ; x3 ); atunci [A(x)]E = A [x]E = @ 1 3 1 A @ x2 A =
0 1 4 2 1 x3
x1 + 5x2 + 2x3
@ 3x2 x1 + x3 A : Rezult¼ a c¼
a A(x) = (x1 +5x2 +2x3 ; 3x2 x1 +x3 ; 4x1 2x2 +x3 )
4x1 2x2 + x3
pentru orice x = (x1 ; x2 ; x3 ) din R3 :

4.4 Endomor…sme particulare

De…niţia 1. Endomor…smul A se numeşte
a) automor…sm, dac¼ a este bijectiv;
2
b) proiecţie, dac¼
a A = A;
c) involuţie (structur¼a produs), dac¼a A2 = I, unde I este funcţia identic¼
a a lui
V;
a A2 = I;
d) structur¼a complex¼a, dac¼
a Ap
e) endomor…sm nilpotent de indice p, unde p = 2; 3; :::, dac¼ 1
6= 0 şi Ap = 0,
unde 0 este endomor…smul nul.
Observaţie. Dac¼ a A este automor…sm, atunci A 1 este tot un automor…sm
1
(A este inversa funcţiei bijective A).
ar, A 1 este de…nit¼
Într-adev¼ a pe V cu valori în V şi este bijectiv¼
a. Mai r¼amâne s¼ a
1 1 1 1
ar¼
at¼
am c¼a A este transformare liniar¼ a, adic¼
a A ( x + y) = A (x) + A (y)
pentru orice ; din K şi orice x; y din V: Deoarece A este bijectiv¼ a exist¼
a u şi v
1 1
din V astfel încât x = A(u) şi y = A(v): Atunci A ( x + y) = A ( A(u) +
A(v)) = A 1 (A( u + v)) = u + v: Pe de alt¼ a parte, A 1 (x) + A 1 (y) =
A 1 (A(u)) + A 1 (A(v)) = u + v:
Teorema 1. Fie A = [A]E ; unde E este o baz¼a a spaţiului n-dimensional V:
a) Endomor…smul A este automor…sm dac¼a şi numai dac¼a A este inversabil¼a.
b) A este proiecţie dac¼a şi numai dac¼a A2 = A:
c) A este involuţie dac¼a şi numai dac¼a A2 = In (matricea unitate de ordinul n).
d) A este structur¼a complex¼a dac¼a şi numai dac¼a A2 = In :
e) A este endomor…sm nilpotent de indice p dac¼a şi numai dac¼a Ap 1 6= 0 şi
p
A = 0:
Demonstraţie. a) Dac¼a A este automor…sm, atunci exist¼ a un endomor…sm A 1
astfel încât A A 1 = I. Rezult¼ a A A 1 E = [I]E ; de unde [A]E [A 1 ]E = In :
a c¼
1
Cum A = [A]E ; [A ]E este inversa lui A:
Reciproc, dac¼
a A este inversabil¼ a matricea A 1 astfel încât AA 1 =
a, atunci exist¼
A 1 A = In :
b) Dac¼ a A este proiecţie, atunci A2 = A şi rezult¼ a [A2 ]E = [A]E ; de unde
2
a A2 = A:
[A]E = [A]E ; adic¼
Reciproc, dac¼a A2 = A; atunci [A]2E = [A]E şi apoi [A2 ]E = [A]E ; de unde,
aplicând Corolarul Teoremei 1 din secţiunea precedent¼ a A2 = A.
a, rezult¼

49
 c), d) şi e) se demonstreaz¼
a analog cu b).
Exemplu. Fie A : C2 ! C2 un endomor…sm şi E = f(1; 0); (0; 1)g baza canonic¼ a
2
a lui C , x = (x1 ; x2 ):
0 1
a) Dac¼a A(x) = (x2 ; x1 ) pentru orice x din C2 ; atunci A = [A]E = :
1 0
Deoarece A este inversabil¼a, endomor…smul A este automor…sm.
1 0
b) Dac¼a A(x) = (x1 ; 0) pentru orice x din C2 ; atunci A = [A]E = :
0 0
Deoarece A2 = A; endomor…smul A este o proiecţie.
1 0
a A(x) = (x1 ; x2 ) pentru orice x din C2 ; atunci A = [A]E =
c) Dac¼ :
0 1
Deoarece A2 = I2 ; endomor…smul A este o involuţie.
i 0
d) Dac¼a A(x) = (ix1 ; ix2 ) pentru orice x din C2 ; atunci A = [A]E = :
0 i
Deoarece A2 = I2 ; endomor…smul A este o structur¼ a complex¼a.
0 1
e) Dac¼a A(x) = (x2 ; 0) pentru orice x din C2 ; atunci A = [A]E = :
0 0
Deoarece A2 = 0; endomor…smul A este nilpotent de indice 2.
Teorema 2. Dac¼a A este un endomor…sm al lui V care este proiecţie, atunci

V = ker A Im A:

Demonstraţie. Fie v 2 V . Atunci v = u + w, unde u = v A(v); w = A(v): Dar

A(u) = A(v A(v)) = A(v) A2 (v) = A(v) A(v) = 0;

de unde rezult¼a c¼
a u 2 ker A. Evident c¼
a w 2 Im A. Am obţinut V = ker A + Im A:
S¼
a ar¼
at¼
am c¼ a ker A\Im A = f0g. Fie x 2 ker A\Im A. Atunci A(x) = 0 şi exist¼
a
y 2 V astfel încât A(y) = x. Atunci x = A(y) = A2 (y) = A(A(y)) = A(x) = 0:
Exemplu. Fie A(x) = (x1 ; 0) pentru orice x din C2 : Aşa cum s-a v¼
azut mai sus,
2
endomor…smul A este o proiecţie. ker A = fx2C j A(x) = 0g = f(0; ) j 2 Cg şi
Im A = fy2C2 jexist¼
a x2C2 astfel încât y = A(x)g = f( ; 0) j 2 Cg: Evident c¼ a
2
ker A Im A =C :

4.5 Transform¼
ari liniare pe spaţii euclidiene
Teorema 1. Fie V un spaţiu vectorial euclidian şi A un endomor…sm al lui
V . Exist¼a un unic endomor…sm A care satisface condiţia

hw; A(v)i = hA (w); vi oricare ar … v; w 2 V:

Dac¼a E este o baz¼a ortonormal¼a a lui V , atunci [A ]E = [A]TE :

50
 Demonstraţie. S¼ a demonstr¼ am mai întâi unicitatea. S¼ a presupunem c¼ a endomor-
…smul A îndeplineşte relaţia din enunţ. Pn Fie E = fe1 ; : : : ;P
en g o baz¼a ortonormal¼ aa
n
lui V: Dac¼ a x 2 V; atunci A (x) = i=1 hA (x); ei i ei = i=1 hx; A(ei )i ei ; ceea ce
dovedeşte unicitatea.
PnVom dovedi acum existenţa lui A : Pentru un x din V de…nim A (x) =
i=1 hx; A(ei )i ei : E clar c¼
a A este P un endomor…sm. S¼ aPar¼at¼am c¼a satisface re-
laţiaPdin enunţ. hA (w); vi =Ph ni=1 hw; A(ei )i ei ; vi = n
i=1 hw; A(e i )i hei ; vi =
n n
hw; i=1 hv; ei i A(ei )i = hw; A( i=1 hv; ei i ei )i = hw; A(v)i :
Pentru a demonstra a doua relaţie vom folosi faptul c¼ a hx; yi = [x]tE [y]E pentru
orice x; y din V (E este o baz¼ a ortonormal¼
a), Teorema 1 de la 4.3 şi Principiu
identit¼ aţii matricilor de la 2.5.
Avem hw; A(v)i = [w]tE [A(v)]E = [w]tE [A]E [v]E şi hA (w); vi = [A (w)]tE [v]E =
([A ]E [w]E )t [v]E = [w]tE [A ]tE [v]E : Cum hw; A(v)i = hA (w); vi ; rezult¼ a [w]tE [A]E [v]E =
t t
[w]E [A ]E [v]E : Deoarece aceast¼ a egalitate are loc pentru orice v; w din V; g¼ asim c¼ a
t t
[A]E = [A ]E ; adic¼ a [A ]E = [A]E .
De…niţia 1. Endomor…smul A se numeşte endomor…smul adjunct al lui A.
Exemplu. Fie A : R2 ! R2 ; A(x) = (x1 + x2 ; 2x1 x2 ); x = (x1 ; x2 ): Vrem
s¼
a g¼asim endomor…smul adjunct al lui A. Fie E = fe1 ; e2 g; e1 = (1; 0); e2 = (0; 1):
Conform demonstraţiei Teoremei 1 avem A (x) = hx; A(e1 )i e1 + hx; A(e2 )i e2 =
h(x1 ; x2 ); (1; 2)i (1; 0) + h(x1 ; x2 ); (1; 1)i (0; 1) = (x1 + 2x2 ; x1 x2 ); x 2 R2 :
1 1 1 2
S¼ a observ¼ am c¼a [A]E = şi [A ]E = ; deci [A ]E = [A]tE .
2 1 1 1
De…niţia 2. Endomor…smul A al lui V se numeşte simetric dac¼ a A = A şi
antisimetric dac¼a A = A : Evident c¼ a un endomor…sm este simetric (antisimetric)
dac¼a şi numai dac¼
a matricea sa într-o baz¼
a ortonormal¼
a este simetric¼
a (antisimet-
ric¼
a).
De…niţia 3. Fie V şi W dou¼ a spaţii vectoriale euclidiene pentru care produsele
scalare se noteaz¼
a la fel. Transformarea liniar¼ a T : V ! W se numeşte ortogonal¼a
dac¼a p¼
astreaz¼
a produsul scalar, adic¼a hT (x); T (y)i = hx; yi pentru orice x; y 2 V:
Teorema 2. Transformarea liniar¼a T este ortogonal¼a dac¼a şi numai dac¼a
kT (x)k = kxk pentru orice x 2 V .
b) O transformare liniar¼a ortogonal¼a este injectiv¼a.

p Demonstraţie. pa) S¼ a presupunem c¼ a T este ortogonal¼ a. Atunci kT (x)k =

hT (x); T (x)i = hx; xi = kxk :
S¼
a presupunem acum c¼ a kT (x)k = kxk pentru orice x 2 V . Atunci hT (x); T (y)i =
1 2 1
kT (x) + T (y)k kT (x) T (y)k2 = kx + yk2 kx yk2 = hx; xi :
4 4
b) Dac¼ a T (x) = 0; atunci, din kT (x)k = kxk, rezult¼ a c¼
a kxk = 0; deci x = 0:
Aceasta înseamn¼ a c¼
a ker T = f0g; adic¼a T este injectiv¼
a.
1 1 1 1
Exemplu. Fie T : R2 ! R3 ; T (x) = ( p x1 + p x2 ; p x1 p x2 ; 0); x =
2 2 2 2

51
 a hT (x); T (y)i = hx; yi pentru orice x; y 2 R2 :
(x1 ; x2 ): Prin calcul direct se vede c¼
Deci T este o transformare liniar¼ a ortogonal¼a.
Pentru a ar¼ ata c¼
a T este ortogonal¼a se poate veri…ca relaţia kT (x)k = kxk :
a At A = In (In
De…niţia 4. O matrice A 2 Mn (R) se numeşte ortogonal¼a dac¼
este matricea unitate de ordinul n).
Propoziţia 1. Dac¼a A este un endomor…sm ortogonal al spaţiului vectorial
euclidian V şi E o baz¼a ortonormal¼a a lui V; atunci matricea [A]E este ortogonal¼a.
Demonstraţie. Avem hA(x); A(y)i = [A(x)]tE [A(y)]E = ([A]E [x]E )t [A]E [y]E =
[x]tE [A]tE [A]E [y]E . Pe de alt¼
a parte hx; yi = [x]tE In [y]E (unde n este dimensiunea lui
V ). Aplicând principiul identit¼ aţii matricilor, obţinem din egalitatea [x]tE [A]tE [A]E [y]E =
[x]tE In [y]E valabil¼ a pentru orice x; y din V c¼ a [A]tE [A]E = In :
1 1 1 1
Exemplu. Fie A : R2 ! R3 ; A(x) = ( p x1 + p x2 ; p x1 p x2 ); x =
2 2 2 2
(x1 ; x2 ): Ca şi mai sus se arat¼
a c¼
a A este un endomor…sm
! ortogonal. Dac¼
a E este
p1 p1
2
baza canonic¼
a a lui R ; atunci [A]E = p1
2 2
p1
a [A]tE [A]E = I2 :
şi se vede c¼
2 2

4.6 Exerciţii
1.
1.1) Care dintre funcţiile de mai jos este transformare liniar¼ a?
2
a) T : R ! R; T (x) = x1 + x2 ; x = (x1 ; x2 ):
b) T : R2 ! R; T (x) = x1 + x2 1; x = (x1 ; x2 ):
c) T : R3 ! R2 ; T (x) = (x1 + x3 ; x1 + x2 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
d) T : R3 ! R3 ; T (x) = (x1 2x2 ; x1 + x3 ; x1 x2 + x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
e) T : R3 ! R2 ; T (x) = (x21 ; x1 + x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
f) T : R3 ! R5 ; T (x) = (x1 ; x2 ; x3 ; x1 + x2 ; x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
1.2) S¼
a se arate c¼ a T este transformare liniar¼ a:
Rb
a) T : C 0 [a; b] ! R; T (f ) = xf (x)dx;
a
b) T : Mm;n (K) ! Mn;m (K); T (A) = AT :
c) T : K3 [X] ! K2 [X]; T (a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 ) = a0 + a1 X + a2 X 2 :
1.3) S¼
a se arate c¼
a T este un izomor…sm de spaţii vectoriale.
a) T : Kn+1 ! Kn [X]; T (a0 ; a1 ; : : : ; an ) = a0 + a1 X + : : : + an X n :
x1 x2
b) T : K4 ! M2 (K); T (x) = ; x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ):
x3 x4
2.
2.1) S¼
a se g¼
aseasc¼
a nucleul şi imaginea transform¼
arii liniare T şi s¼
a se determine
dimensiunile lor.

52
 a) T : R3 ! R2 ; T (x) = (x1 + x3 ; x1 + x2 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
b) T : R3 ! R3 ; T (x) = (x1 + x2 + x3 ; 2x1 x2 + x3 ; 3x1 + 2x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
c) T : R3 ! R3 ; T (x) = (x1 x2 + 2x3 ; x1 + x3 ; x2 + x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
d) T : R3 ! R3 ; T (x) = (x1 + x2 + x3 ; x1 x2 x3 ; 2x1 + 2x2 + 2x3 ); x =
(x1 ; x2 ; x3 ):
e) T : R3 ! R3 ; T (x) = (x1 2x2 ; x1 + x3 ; x1 x2 + x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
f) T : R3 ! R5 ; T (x) = (x1 ; x2 ; x3 ; x1 + x2 ; x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ):
2.2) Aceeaşi problem¼ a pentru transform¼ arile liniare de la
a) exerciţiul 1.2. b).
b) exerciţiul 1.2. c).
3.
3.1) Fie T : R2 ! R2 ; T ((x1 ; x2 )) = (x1 + x2 ; 2x1 + 4x2 ). S¼ a se deter-
mine matricele endomor…smului T în raport cu bazele B = f(1; 0); (0; 1)g şi B 0 =
f(1; 1); (1; 2)g.
3.2) Care din transform¼ arile liniare de la exerciţiul 2.1 sunt endomor…sme ale lui
3
R ? S¼ a se scrie matricele acestor endomor…sme în raport cu baza canonic¼ a a lui R3 .
3.3) Fie F = f(1; 2; 3); (3; 1; 2); (2; 3; 1)g. S¼a se arate c¼ a F este o baz¼a a lui R3
şi s¼
a se g¼aseasc¼ a matricea endomor…smului de la punctul c) al exerciţiului 2.1 în
raport cu baza F.
3.4) S¼
a se g¼aseasc¼ a matricea endomor…smului de la punctul d) al exerciţiului 2.1
în raport cu baza F = f(1; 1; 0); (1; 0; 1); (0; 1; 1)g.
3.5) Matricea
0 endomor…smului
1 T : R3 ! R3 în raport cu baza canonic¼ a a lui
3 2 0
R3 este @ 1 0 0 A. S¼ a se g¼aseasc¼
a matricea lui T în raport cu baza F =
0 0 0
f(1; 2; 3); (2; 1; 3); (1; 1; 1)g:
3.6) Matricea
0 endomor…smului
1 T : R3 ! R3 în raport cu baza canonic¼ a a lui
1 0 1
R3 este @ 0 1 1 A. S¼ a se g¼aseasc¼
a matricea lui T în raport cu baza F =
1 2 1
f(1; 1; 1); (1; 1; 0); (1; 0; 0)g:
3.7) Se consider¼ a endomor…smul A al spaţiului vectorial R2 [X] (spaţiul vectorial
real al polinoamelor de grad cel mult 2, cu coe…cienţi din R şi de variabil¼ a X) care
2 2
satisface condiţiile: A(1) = X X ; A(1 + X) = 1; A(1 X ) = X: S¼ a se determine
matricile lui A în raport cu bazele f1; X; X 2 g, f1; 1 + X; 1 X 2 g.
4.
4.1) Folosind de…niţia, s¼
a se arate c¼
a endomor…smul A este
a) automor…sm, unde A : R3 ! R3 ; A(x) = (x1 + x3 ; x2 x3 ; x1 + 2x2 ); x =
(x1 ; x2 ; x3 ):
b) proiecţie, unde A : R3 ! R3 ; A(x) = (2x1 + 2x2 x3 ; x1 x2 + x3 ; x3 );
x = (x1 ; x2 ; x3 ).
c) involuţie, unde A : R2 ! R2 ; A(x) = (2x1 3x2 ; x1 2x2 ); x = (x1 ; x2 ).

53
 d) structur¼ a complex¼a, unde A : R2 ! R2 ; A(x) = (8x1 13x2 ; 5x1 8x2 );
x = (x1 ; x2 ).
e) endomor…sm nilpotent de indice 3, unde A : R3 ! R3 ; A(x) = ( x1 x2 +
x3 ; x1 2x2 + x3 ; 3x1 5x2 + 3x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ).
4.2) S¼a se rezolve exerciţiul precedent folosind calculul matriceal.
5.
5.1) Fie T : R3 ! R2 ; T (x) = (x1 + x2 + x3 ; x1 x2 + x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ): S¼ a
se g¼aseasc¼aT .
5.2) S¼
a se arate c¼ a T : R3 ! R3 ; T (x) = ( x2 ; x1 ; x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ); este o
transformare ortogonal¼ a.
5.3) S¼a se g¼
aseasc¼ a transpusa endomor…smului A : R2 ! R2 ; A(x) = (x1 +
2x2 ; 8x1 ); x = (x1 ; x2 ):
5.4) S¼
a se arate c¼ a endomor…smul A : R3 ! R3 ; A(x) = (x1 x2 + 2x3 ; x1
2x3 ; 2x1 2x2 + 3x3 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ); este simetric.
5.5) S¼a se arate c¼ a endomor…smul A : R3 ! R3 ; A(x) = (x2 2x3 ; x1
x3 ; 2x1 + x2 ); x = (x1 ; x2 ; x3 ); este antisimetric.

54