NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
2 2 2
(a+b ) =a +2 ab+b
2 2 2
(a−b) =a −2ab+ b
2 2
a −b =(a−b)( a+b )
3 3 2 2
a −b =( a−b )(a +ab+ b )
3 3 2 2
a +b =(a+ b)(a −ab+b )
3 3 2 2 3
(a+b) =a + 3 a b+3 ab +b
3 3 2 2 3
(a-b) =a −3 a b+3 ab −b
n
a −bn =(a−b)( an−1 +an−2 b+¿⋅¿+bn−1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R R,f(x)=ax+b,a ¿ 0 , a,b ∈ R , se numeşte funcţia de gradul I
→
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A (α , β )∈G f ⇔f (α )=β
Funcţia de gradul II
2
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax +bx +c , a≠0 ,a,b,c ∈ R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
−Δ −b
, realizat =
Dacă a<0 atunci f 4 a max
pentru x = 2a
−Δ −b −b
= , realizat
Dacă a >0 atunci f min 4 a pentru x = 2a ;Vârful parabolei V( 2 a ,
−Δ
)
4a
−b±√ Δ
2 1,2= , Δ=b2 −4 ac
Ecuaţia de gradul II:ax +bx +c=0 ;x 2a
−b c
1+ x 2= , x 1⋅x 2 =
Relaţiile lui Viete:x a a
Dacă Δ> 0⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă Δ=0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă Δ< 0⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă Δ≥0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x −b
−∞ 2a
∞
f(x) −Δ
4a

1
a>0
x −b
−∞ 2a
∞
f(x) −Δ
4a

Semnul funcţiei de gradul II

Δ> 0
x - ∞ x 1 x 2
∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
Δ=0
x - ∞ x 1= x2
∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
Δ< 0
x - ∞
∞
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−Δ
]
a<0,Imf=( −∞, 4a
−Δ
,∞)
a>0, Imf=[ 4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A → B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă ∀ x 1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 )=f ( x 2 )⇒ x 1=x 2
2)Funcţia f este injectivă dacă ∀ x 1 , x 2 ∈ A cu x 1≠ x2 ⇒ f ( x 1 )≠f ( x 2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃x 1 ≠x 2 a .i . f ( x 1 )=f ( x 2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈ A, a.î.
ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y
(ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)

2
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
g∘ f : A →C ,( g ∘f )( x )=g( f ( x ))

V. 1 A : A → A prin 1 A ( x )=x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât
g∘ f =1 A şi f ∘ g=1 B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ
−1
.
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x ∈ R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x ∈ R
f:A→R(A ⊂ R) se numeşte periodică de perioadă T ¿0,dacă∀ x∈ A avem x+T
∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se numeşte perioada
principală.
n( A )
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al
mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al
mulţimii A.
k
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A n ,unde n reprezintă numărul de elemente al
mulţimii B, iar k al mulţimii A(k ¿n )
Funcţia exponenţială
x
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a ,a>0,a ¿ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1)⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1)⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
m
4)log a xy=log a x +log a y 5)log ax =m log a x ,m ∈ R
x
a =log a x −log a y log a x
6)log y 7)a =x

3
 log b A 1
a A= a b=
Schimbarea bazei:log log b a ,log log b a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa
oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei
aritmetice:a n+1−an =r , ∀ n≥1

Se spune că numerele a 1 2
,a ,⋅¿⋅,a
n sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a n−1 + an+1
⇔a = , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (an )n≥1 este progresie aritmetică
n
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n =a1 +(n−1)r
a+c
⇔b=
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică 2
(a1 +an )n
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S 2

Trei numere x 1 ,x 2 ,x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :

x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r ∈ R .
Patru numere x 1 ,x 2 ,x 3 ,x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2 =u–r, x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r ∈ R .
Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n 1 în care
, b ≠0
raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei
bn+1
=q
geometrice: bn ,q ¿ 0
Se spune că numerele b 1 2
,b ,⋅¿⋅,b
n sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
⇔b 2 =b n−1⋅bn+1 , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (bn )n≥1 este progresie geometrică n
n−1
Termenul general al unei progresii geometrice:b n =b1⋅q
2
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔b =a⋅c
n
b1 (q −1)
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S q−1 ,q ¿ 1 sau S
n =n⋅b1 , dacă q = 1
, x ,x
Trei numere x 1 2 3 se scriu în progresie geometrică de forma :

4
 u
1= , x =u , x 3 =u⋅q ,q≠0
x q 2
Patru numere x 1 ,x 2 ,x 3 ,x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
, x2 = , x 3 =u⋅q , x 4 =u⋅q 3 , q≠0
x 1 = q
3 q
Formule utile:
n(n+1)
¿⋅¿+n=
1+2+3+ 2
2 n (n+1)(2 n+1)
+22 + ¿⋅¿+ n2=
1 6
3 n(n+1) 2
+23 +¿⋅¿+ n3 =[ ]
1 2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:

|x|=¿ {x ,x≥0¿¿¿¿
1. |x|≥0,∀ x∈R 2. |x|=|y|⇔x=± y 3. |x|=|−x| 4. |x⋅y|=|x|⋅|y| 5.
x |x|
| |=
y |y|
6. |x|≤a⇔−a≤x≤a,a>0 7. |x|≥a⇔ x ∈(−∞,−a]∪[ a,∞),a>0 8.
|x+ y|≤|x|+|y|
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, ∀ x ∈ R , [x] ∈ Z şi {x} ∈[0,1)
2. [x] ¿ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a≤x < a+1
3. [x+k]=[x]+k,∀ x ∈ R ,k ∈ Z
4. {x+k}={x}, ∀ x ∈ R ,k ∈ Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b ∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b ∈ R }

Conjugatul unui număr complex: z=a−bi
Proprietăţi:
1.
z 1 +z 2=z 1 + z2
2.
z 1⋅z 2 =z1⋅z 2

3. z n =( z )n

5
 z1 z

4.
( )
z2
= 1
z2

5.z ∈ R ⇔ z=z
6.z ∈ R¿ i⇔ z=−z
Modulul unui număr complex: |z|= √a 2 +b 2
Proprietăţi:

1. |z|≥0,∀ z∈C 2. |z|=|z| 3.

|z 1⋅z 2|=|z 1|⋅|z 2|
z1 |z 1|
n n | |=
4. |z |=|z| 5. z2 |z 2| 6. |z 1 +z 2|≤|z 1|+|z2|
Numere complexe sub formă trigonometrică
Forma trigonometrică a numerelor complexe:
√ a2+ b2 , tgt= ba
z = r(cos t + i sin t ) ,r = ;r-raza polară;t-argument redus,t ∈[0,2 π)
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1=r 1 (cos t 1 +i sin t 1 ), z 2 =r 2 (cos t 2 +isin t 2 )
n n
z 1⋅z 2 =r 1 r 2 [cos (t 1 +t 2 )+i sin(t 1 +t 2 ) ], z =r (cos nt+i sin nt )
z1 r1
= [cos (t 1 −t 2 )+i sin(t 1−t 2 )]
z2 r2
t +2 kπ t+2 kπ
√n z=z k= n√r (cos +isin ), k ∈{0,1 ,⋅¿⋅, n−1}
n n

Combinatorică
n!=1 ¿ 2⋅¿⋅n ,n ∈N (0!=1) ,n ∈ N
¿
, P n =n!

k n! n! k
n= n=
A (n−k)!,0 ¿k≤n ;k , n∈ N , n≥1 C k !(n−k )! , 0 ¿ k ≤n ;k , n∈ N
k n−k k k k −1
Proprietăţi:1. C n =C n ,0 ¿ k ≤n ;k , n∈ N 2. C n =C n−1 +C n−1 ,1≤k <n;k,n
∈N
n
Binomul lui Newton:(a+b) =C 0n an +C1n an−1 b+¿⋅¿+Cnn bn
k n−k k
Termenul general:T k+1=C n a b , k=0,1 ,⋅¿⋅, n

Proprietăţi:

6
 0 1 n n
C n +C n + ¿⋅¿+C n =2 (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este
n
2 ).
1 3 5 0 2 4 n−1
C n +C n + C n +¿⋅¿=C n +C n +C n +¿⋅¿=2

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
AB=−⃗
⃗ BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli
şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari.
Teoremă: Fie ⃗a şi b⃗ doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul ⃗v , există α,β
∈ R(unice ) astfel încât ⃗v =α⋅⃗a +β⋅b⃗
AB|=√( x B −x A )2 +( y B− y A )2
|⃗ -modulul vectorului AB
⃗
AB( x B−x A , y B− y A )−coordonatele vectorului ⃗
⃗ AB
x A + xB yA+ yB
M= , y M=
Mijlocul segmentului AB:x 2 2
x A + x B + xC y A + yB + yC
G= , yG =
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x 3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului

Teoremă:Vectorii ⃗u şi ⃗v sunt coliniari ⇔ ∃ λ∈R a.i. ⃗v = λ ⋅ ⃗u .

Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃ λ∈R a.i. AB
⃗ = λ AC
⃗
AB ‖ CD ⇔ ∃ λ∈R a.i. AB
⃗ = λ AC
⃗
Produsul scalar a doi vectori .
u  v  u  v cos(u, v )

⃗u=x 1 i⃗ + y 1 ⃗j , v  x2 i  y 2 j
⇒ u⃗⋅⃗v =x 1 x 2 + y 1 y 2 , |⃗u|= x1 2 + y 12
√

7
Daca ⃗u ,⃗v ≠0⃗ ,atunci ⃗u ⊥⃗v ⇔⃗u⋅⃗v =0
Ecuaţiile dreptei în plan
Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M ) ∈d ⇔a ¿ x M + by M + c=0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x B , yB )

x y 1
|x A y A 1 |
AB: x B y B 1 =0
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A =m( x−x A )
⇔md =md 2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele 1

⇔m d ⋅md 2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare 1 = -1
2 2
Distanţa dintre punctele A(x A, √
y A ) ,B(x B, y B ) :AB= ( x B −x A ) +( y B − y A )

Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:

|ax A +by A +c|
d(A,h)= √ a2+b2
xA yA 1
⇔| x B y B 1 |=0
Punctele A,B,C sunt coliniare
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A={1,2 ,⋅¿⋅,n} orice funcţie
bijectivă σ : A→ A .
σ= 1 2 ¿⋅¿ n
(
σ (1) σ (2) ¿⋅¿ σ (n) )
e= 1 2 ¿⋅¿ n
( )
1 2 ¿⋅¿ n
se numeşte permutarea identică de gradul n.
S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.
Produsul(compunerea) a două permutări:Fie
σ , τ ∈ Sn
σ ∘τ : A → A ,(σ ∘τ )(k )=σ ( τ (k ))
Proprietăţi:
1) (στ )δ=σ ( τδ ), ∀ σ , τ , δ ∈ S n

8
2)
σe=eσ =σ , ∀ σ ∈ S n
−1 −1 −1
3) ∀ σ ∈ S n , ∃σ ∈ S n a .i .σσ =σ σ =e , σ
−1
se numeşte inversa permutării σ
n n−1
Puterile unei permutări: Fie σ ∈ S n −definim σ =σ σ , n ∈ N ¿ (σ 0 =e )
m n m+n
Prop.: Fie σ ∈ S n ⇒σ σ =σ ,(σ m ) n=σ mn , ∀ m , n∈ N
Inversiunile unei permutări:
Definiţie:
Fie σ ∈ S n şi i,j ∈ {1,2,⋅¿⋅,n} , i¿¿ .Perechea (i,j) se numeşte inversiune
a permutării σ dacă σ(i)¿σ( j)¿ .Numărul inversiunilor permutării σ se notează cu
m( σ ).
m( σ )
Definiţii:Se numeşte semnul permutării σ ,numărul ε( σ )=(−1)
Permutarea σ se numeşte permutare pară dacă ε( σ )=1
Permutarea σ se numeşte permutare impară dacă ε( σ )=−1
Propoziţie: ε( στ )=ε(σ )ε (τ ), ∀ σ , τ ∈ S n
δ ij= 1 2 ¿⋅¿ i j ¿⋅¿ n ( )
Permutarea 1 2 ¿⋅¿ j i ¿⋅¿ n se numeşte transpoziţie.
Proprietăţi:
δ ij=δ ji 2 δ =δ ij
1) 2) (δ ij ) =e 3) ij−1 4) ε( δ ij )=−1

Matrice

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A= ¿ -matrice cu m linii şi n coloane;
A=(aij )¿¿ i=1,m ¿j=1,n ¿¿¿
A ∈ M m,n (C ) ,unde M m,n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane
cu elemente din C.
t
A ∈ M n , m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . .¿) ¿

A= ¿ - A ∈ M n (C )
Tr(A)=
a11 +a22+¿⋅¿+ann -reprezintă urma matricei A

9
Sistemul ordonat de elemente (a11 , a22 ,⋅¿⋅, ann ) se numeşte diagonala principală a
matricei A,iar sistemul ordonat de elemente (a1 n ,⋅¿⋅,an 1 ) se numeşte diagonala
secundară a matricei A.

(10 ⋅¿ ⋅0¿)(01 ⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿ (0 ⋅¿ ⋅0¿)(0 ⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿

In =
nulă
¿ -matricea unitate de ordinul n ;
Om,n = ¿ -matricea

Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:

1)A+B=B+A , ∀ A , B∈ M m,n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , ∀ A , B ,C ∈ M m,n (C ) (asociativitate)
3)A+
Om,n = Om,n +A = A , ∀ A ∈M m,n (C )
O
4) ∀ A ∈ M m.n (C ),∃(− A )∈ M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= m,n , ∀ A ∈M m,n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A ∈ M m, n (C ),B ∈ M n , p (C ),C ∈ M p ,q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A ∈ M m, n(C ),B , C ∈ M n, p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă
de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B ,C ∈ M m, n (C ), A ∈ M n, p (C )
7) AI n =I n A= A , ∀ A ∈ M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, ∀ a ,b∈ C , A ∈ M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, ∀ a ,b∈ C , A ∈ M m,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, ∀ a∈ C , A ,B ∈ M m,n (C )
11)aA =
Om , n ⇔a=0 sau A= Om,n
t t t t t t t t t t
12) ( A )= A , ( A +B)= A + B , (aA )=a A , ( AB )= B A
Puterile unei matrice:Fie A ∈ M n (C )

Definim A 0 =I n , A 1 =A , A 2= A⋅A , A 3 =A 2⋅A ,⋅¿⋅, A n= A n−1⋅A , n∈ N ¿

2 A= a b ( )
Relaţia Hamilton-Cayley: A −(a+ d ) A +( ad−bc )I 2 =O2 ,unde c d
Determinanţi.
a b
| |=ad−bc
c d (determinantul de ordinul doi)
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)

10
 a b c
|d e f |=aei+dhc+gbf −ceg−fha−ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care
are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un
element a, obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci
determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate
linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane)
înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
|d +m e+n f +p |=|d e f |+|m n p |
9) g h i g h i g h i
10)det(A ¿ B )=det A⋅det B , ∀ A,B ∈ M n (C )

Definiţie:Fie A=(aij )∈ M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului

aij , 1≤i , j≤n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează
acest minor cu
M ij .
i+ j
Numărul A ij =(−1) M ij se numeşte complementul algebric al elementului aij .

Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A ∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată A
−1
∈ M n (C ) a.i. A ¿ A−1 =A−1⋅A=I n

Teoremă:A ∈ M n (C )inversabilă ⇔det A≠0

11
 −1 1 ¿
= A t
A det A ,A
adjuncta matricei A. A
¿ ¿
se obţine din A înlocuind fiecare
element cu complementul său algebric.
Dacă A,B ∈ M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A )
1 −1
= A b)(AB)
−1 −1 −1
=B A

Rangul unei matrice

Fie A ∈M m ,n (C ) , r ∈ N , 1≤r≤min(m , n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu
elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A ¿ O m,n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există
un minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi
minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi
uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:

{a1x1+a12x2+¿⋅+a1nxn=b1¿{a21x1+a2x2+¿⋅+a2nxn=b2 {¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅¿ ¿

a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x2 ,⋅¿⋅,x n - necunoscute, b 1 ,b2 ,⋅¿⋅,bm -termenii
liberi

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿ (a1 a12. . a1nb1¿)(a21a2 . . a2nb2¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A=
extinsă
¿ -matricea sistemului, A = ¿ -matricea

(b1¿)(b2¿)(. .¿) ¿ ( x1 ¿) ( x2 ¿) ( . ¿) ¿
B= ¿ matricea coloană a termenilor liberi,X=
AX=B -forma matriceală a sistemului
.matricea necunoscutelor. ¿
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;

12
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu
numărul de necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat Δ≠0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie
Δi
Δ
unică x i = Δ ,unde i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul
matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii
caracteristici sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
2 2
sin x+cos x=1 ,∀ x ∈ R
-1 ¿sin x≤1,∀ x∈ R -1 ¿cos x≤1,∀ x∈ R
sin(x+2k π )=sin x , ∀ x ∈R ,∀k ∈Z cos(x+2k
π )=cos x, ∀ x ∈ R , ∀ k ∈ Ζ
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
2 2
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos x−sin x
π π
( −x )=cos x ( −x )=sin x
sin 2 cos 2
a+b a−b a+b a−b
cos cos
sina+sinb=2sin 2 2 cosa+cosb=2cos 2 2
a−b a+b a−b a+b
cos sin
sina-sinb=2sin 2 2 cosa-cosb= -2sin 2 2
sin x cos x
,cos x≠0 ,sin x≠0
tgx= cos x ctgx= sin x
tg(x+k π )=tgx ctg(x+k π )=ctgx
π π
( −x )=ctgx ( −x )=tgx
tg 2 ctg 2
tga+tgb tga−tgb
tg(a+b)= 1−tgatgb tg(a-b)= 1+tgatgb
2tgx
2
tg2x= 1+tg x

13
 x x
2 tg 1−tg 2
2 2
x x
1+tg 2 1+ tg 2
sinx = 2 cosx = 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0 π π π π π 3π 2π
6 4 3 2 2
sinx 0 1 √2 √3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 √3 √2 1 0 -1 0 1
2 2 2
tgx 0 √3 1 √3 - 0 - 0
3
ctgx - √3 1 √3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

π π
[− , ]
arcsin:[-1,1]→ 2 2 arcsin(-x)= -arcsinx
π π
∀ x ∈[− , ]
arcsin(sinx)=x, 2 2 sin(arcsinx)=x,x ∈[−1,1]
arccos:[-1,1] →[ 0 , π ] arccos(-x)= π −arccos x
arccos(cosx)=x, ∀ x ∈[0,π ] cos(arccosx)=x, ∀ x ∈[−1,1]
π
,∀ x∈[−1,1]
arcsinx+arccosx= 2
π π
→(− , )
arctg:R 2 2 arctg(-x)= -arctgx
π π
∀ x ∈(− , )
arctg(tgx)=x, 2 2 tg(arctgx)=x, x  R
arcctg:R →(0 , π ) arcctg(-x)= π −arcctgx
arcctg(ctgx)=x, ∀ x ∈(0, π) ctg(arcctgx)=x, ∀ x ∈ R
π
,∀ x∈ R
arctgx+arcctgx= 2

14
Ecuaţii trigonometrice
k
sinx = a,a ∈[−1,1 ]⇒ x ∈ {(−1 ) arcsin a+kπ , k ∈ Ζ}
cosx = b,b ∈[−1,1 ]⇒ x ∈ {±arccos b+2 kπ , k ∈ Ζ }
tgx = c,c ∈ R ⇒ x ∈{arctgc+kπ , k ∈ Ζ}
ctgx = d,d ∈ R ⇒ x ∈{arcctgd +kπ , k ∈ Ζ }
k
sinax = sinbx ⇒ ax=(−1) bx+kπ , k ∈ Ζ
cosax = cosbx ⇒ ax=±bx+2 kπ , k∈ Ζ
tgax = tgbx ⇒ ax=bx+kπ , k ∈ Ζ
ctgax = ctgbx ⇒ ax=bx+kπ , k ∈ Ζ
a b c
= =
Teorema sinusurilor: sin A sin B sin C =2R,unde R este raza cercului circumscris
triunghiului.
2 2 2
Teorema cosinusului:a =b +c −2 bc cos A
Aria unui triunghi:
b⋅h AB⋅AC sin( AB , AC )
Δ= Δ= √ p( p−a)( p−b )( p−c )
A 2 A 2 A Δ= ,p=
a+b+ c
2
xA yA 1
|Δ|
Δ ABC = , Δ=| x B y B 1| c 1⋅c 2
2
xC y C 1 Δdreptunghic =
A A 2 A
l2 √3
Δechilateral =
4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= 4 S ,unde S este aria triunghiului
S
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= p ,unde S este aria triunghiului iar p=
a+b+ c
2
Grupuri
Definiţie:Fie ¿ : M ×M → M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M
,se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ¿ ”dacă ∀ x , y ∈ H ⇒ x∗y∈ H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie ¿ : M ×M → M lege de compoziţie pe M.
Legea “ ¿  “ se numeşte asociativă dacă (x ¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z ∈ M
Legea “ ¿  “ se numeşte comutativă dacă x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈ M

15
Legea “ ¿  “ admite element neutru dacă exista e ∈ M a.i . x∗e=e∗x=x , ∀ x∈ M
Definiţie:Cuplul (M, ¿) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x ¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z ∈ M
2) există e ∈ M a.i . x∗e=e∗x=x , ∀ x∈ M
Dacă în plus x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈ M atunci monoidul se numeşte comutativ.
Notaţie:U(M)={x ∈ M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ¿) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x ¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z ∈G
2) există e ∈ M a.i .x∗e=e∗x=x ,∀ x∈ G
' ' '
3) ∀ x ∈G ,∃ x ∈ G a.i. x ¿ x =x ∗x=e
Dacă în plus x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz
contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, ¿) un grup şi x ∈G .Cel mai mic număr natural nenul n cu
n
proprietatea x =e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G, ¿) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al
grupului (G, ¿) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) ∀ x , y ∈ H ⇒ x∗y∈ H .
'
2) ∀ x ∈ H ⇒ x ∈ H

Grupul claselor de resturi modulo n,

Z n =¿ ¿
(Z n ,+)− grup abelian
(Z n ,⋅) -monoid comutativ ,în care
U ( Zn )=¿ ¿
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
' '
Definiţie:Fie (G, ¿) şi (G ,∘) două grupuri.O funcţie f:G →G se numeşte morfism
de grupuri dacă are loc conditia f( x∗y )=f (x )∘ f ( y), ∀ x, y ∈G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
' '
Prop. Fie (G, ¿) şi (G ,∘) două grupuri.Dacă f:G →G este morfism de grupuri
atunci:
' '
1)f(e)=e unde e,e sunt elementele neutre din cele două grupuri.
' '
2)f(x )=[ f ( x )] ∀ x ∈G

16
 Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ¿,∘) , unde A este o multime nevidă iar ,,  ” şi ,,  ” sunt două
legi de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A,  )este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,,  ”:
x  (y  z)=(x  y)  (x  z),(y ¿ z)∘ x=( y ∘ x )∗( z∘ x )∀ x , y , z∈ A
Inelul (A, ¿,∘) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀ x . y≠e¿ ⇒ x ∘ y≠e¿ ( e ¿
element neutru de la legea ,,  ”)
Un inel (A, ¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
∘ y= y ∘ x,∀ x , y∈ A
Un inel (A, ¿,∘) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ¿,∘) cu e ¿ ¿ e∘ se numeşte corp dacă
' ' '
∀ x ∈ K ,x ≠e ¿ ,∃ x ∈ K a.i. x ∘ x =x ∘ x=e∘( e¿ , e ∘ fiind elementele neutre )
Un corp (K, ¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
∘ y= y ∘ x, ∀ x , y∈ K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
' '
Definiţie :Fie (A, ¿,∘),( A ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A → A se numeşte morfism
de inele dacă :
1)f( x∗y )=f (x )⊕ f ( y ), ∀ x , y ∈ A
1)f( x∘ y)=f ( x )⊗ f ( y), ∀ x , y ∈ A
e e
3)f(e ∘ )= ⊗ (e ∘ , ⊗ fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ∘,⊗ )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
'
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
'
K ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
n n−1
Forma algebrică a unui polinom:f = an x +an−1 x +¿⋅¿+a 1 x +a0 , an ≠0 ,
ai ∈ A un
inel comutativ.
Definiţie:a ∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g ¿0 , polinoame din
K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu
gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K
⇒ restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f ⇔ X-a divide f.

17
Definiţie:Elementul a ∈ K este rădăcină de ordinul p ∈ N
¿
pentru polinomul f
∈ K [ X ] dacă (X-a) p
divide pe f iar (X-a) nu divide pe f.
p+1

Teoremă: Elementul a ∈ K este rădăcină de ordinul p ∈ N pentru polinomul f

¿

∈K [X ] ⇔ f (a )=0 , f ' ( a)=0 ,⋅¿⋅, f ( p−1)( a)=0 şi f ( p) (a)≠0 ,unde f este fucţia
polinomială asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f ∈R [ X ] ,f ¿ 0 .Dacă z = a+ib,b ¿ 0 este o rădăcină complexă a lui
f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X−z )( X−z )/f
Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie f ∈Q[ X ] , f ¿ 0 .Dacă x 0 =a+ √ b este o rădăcină a lui f,unde a,b
∈Q,b¿0, √b∉Q¿ ,atunci
1) x 0 =a− √ b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 ,
x 0 au acelaşi ordin de
multiplicitate.
Obs. : ( X−x 0 )( X −x 0 )/f
Polinoame cu coeficienţi întregi
n n−1
Teoremă :fie f= an x +an−1 x +¿⋅¿+a 1 x +a0 , an ≠0 ;f ∈ Z[ X ]
p
0= ( p,q
1)Dacă x q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
a)p divide termenul liber a 0

b)q divide pe a n

2)Dacă x 0
=p
este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte
reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K ⇔ nu au rădăcini
în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
n n−1
f = an x +an−1 x +¿⋅¿+a 1 x +a0 , an ≠0 .Dacă x 1 ,x 2 ,⋅¿⋅, x n sunt n rădăcini ale lui f în

K atunci f = an ( X −x1 )( X −x 2 )⋅¿⋅( X−x n ) şi

x 1 +x 2 +¿⋅¿+x n=−an−1⋅a−1
n
x 1 x 2 + x1 x 3 +¿⋅¿+x n−1 x n =an−2 a−1
n
.......................................................

18
 n −1
x 1 x 2⋅¿⋅xn =(−1 ) a0 an

a2
[ x 1 +x 2 +x 3 =−
a3
a1
[ x 1 x 2 +x 1 x3 +x 2 x3 = [
a3
a0
3 2 [ x 1 x 2 x3 =−
Dacă f = a3 x +a2 x +a 1 x+ a0 , f ∈ C[ X ]⇒ a3
f=a
a3
[ x 1 + x 2 + x 3 + x 4 =−
a4
a2
[ x1 x 2 + x 1 x 3 +¿⋅¿+ x 3 x 4 =
4 a4
4x +a 3 x3 +a 2 x 2 + a1 x +a0 , f ∈C [ X ]⇒ ¿ [¿
a1
[ x 1 x 2 x 3 + x 1 x2 x 4 + x 1 x 3 x 4 + x 2 x 3 x 4 =−
a4
a0
[ x 1 x 2 x 3 x 4=
a4
Ecuaţii reciproce
n n−1
Definiţie:O ecuaţie de forma an x +an−1 x +¿⋅¿+a 1 x +a0 , an ≠0 pentru care
an−i=ai , 0≤i≤n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
4 3 2
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x + bx +cx +bx+ a , a≠0
1 1
( x 2 + 2 )+ b( x+ )+c=0
1
2 + =t
Se împarte prin x şi devine a x x ;notez x x şi
obţinem o ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (an )n ∈N un şir de numere reale.
a ≤a , ∀ n ∈ N .
Şirul (an ) este crescător dacă: n n+1
a <a , ∀ n∈ N .
Şirul (an ) este strict crescător dacă: n n+1
a ≥a , ∀ n ∈ N .
Şirul (an ) este descrescător dacă: n n+1
Şirul (an ) este strict descrescător dacă:
an >a n+1 , ∀ n∈ N .
Şir mărginit
Fie (an )n ∈N un şir de numere reale.
Şirul (an ) este mărginit dacă:
∃α , β ∈ Ra .i . α≤an ≤β , ∀ n ∈ N

19
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
lim x n =lim y n =l lim a n=l
Dacă x n≤an ≤ y n , ∀ n≥k si n→∞ n→∞ atunci n→∞ .
▪ Criteriul raportului
a
lim n+1 =l ∈[0,1 )
Fie (an )n ∈N un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă n→∞ a n atunci
lim a n=0 a
n→∞
lim n+1 =l ∈(1 , ∞) lim a n=∞
. Daca n→∞ a n sau l=∞ atunci n→∞ .
 Lema lui Stolz-Cezaro
Fie (an )n ∈N şi (bn )n ∈N două şiruri de numere reale.
an+1 −an
lim =l
Dacă n→∞ bn+1 −bn (finit sau infinit) şi (bn )n ∈N este strict monoton şi
an
=l lim
nemărginit , atunci n→∞ bn
▪ Criteriul radicalului
an+1
=l lim n
lim √ an =l
Fie (an )n ∈N un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă n→∞ a n atunci n→∞ .
Şiruri remarcabile
n
lim q =¿{0, dacă q∈(−1,1)¿ {1,dacăq=1¿ {∞,dacăq∈(1,∞)¿ ¿ ¿
lim n α=¿ {∞ ,α¿0¿¿ ¿¿
n→∞ k n
n→∞ ¿
lim n a =0
n→∞ ,unde a ∈(−1,1 ),k ∈ N
n
lim 1+
n→∞
( 1n ) =e ; e=2 ,7178... este constanta lui Euler
xn
1
generalizare: n→∞ ( )
lim 1+
xn
=e
dacă
x n →±∞ ; n→∞
1
yn
lim ( 1+ y n ) =e
dacă y n →0

20
 sin x n tg x n
lim =1 lim =1
n→∞ xn dacă x n →0 , n→∞ xn dacă x n →0 ,

arcsin x n arc tg x n
lim =1 lim =1
n→∞ xn dacă x n →0 , n→∞ xn dacă x n →0 ,

Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.
f are limită în x 0 ⇔l s ( x 0 )=l d ( x 0 ) ⇔ f (x 0 −0 )=f ( x 0 +0 ) ⇔
lim ¿ x → x0 ¿ ¿
x ¿¿

Obs.:Funcţia f :D →R nu are limită în punctul de acumulare x 0 în una din situaţiile :

a)există un şir x n ∈ D−{x 0 } cu limita x 0 astfel încât şirul (f ( x n )) nu are limită
b)există şirurile ( x n ),( y n ), xn , y n ∈ D−{x 0 }, astfel încât şirurile (f ( x n )),( f ( y n )) au
limite diferite.
Teoremă:Fie f :D →R ,o funcţie elementară şi x 0
∈ D un punct de acumulare al lui
⇒ lim f ( x )=f ( x 0 )
D x → x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

lim g( x )=0
Fie f,g:D →R şi x 0 un punct de acumulare al lui D.Dacă x→ x0 şi există
l∈ R a.î. |f ( x)−l|≤g( x), ∀ x∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x 0 şi dacă
lim g( x )=0 ⇒ lim f ( x )=l
x→ x0 x→ x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D →R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f (x )≤g( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 ,V vecinătate a lui x 0 .
lim f ( x )=∞ ⇒ lim g ( x )=∞
a)Dacă x→ x0 x→ x 0

lim g( x )=−∞ ⇒ lim f ( x )=−∞

b)Dacă x → x 0 x→ x0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D →R ,x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f (x )≤g( x )≤h( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x 0 .
lim f ( x )=lim h( x )=l ⇒ lim g( x )=l
Dacă x → x 0 x→ x 0 x→ x0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

lim ( an x n + an−1 x n−1 +¿⋅¿ +a1 x +a0 )= lim a n x n
x →±∞ x →±∞

21
 ak xk +ak−1 xk−1+¿⋅¿+a1 x+a0 ak
lim m m−1
{
=¿ ,k=m ¿ {0 ,m¿k¿¿¿¿ ¿
x→±∞ b m x +bm−1 x +¿⋅¿+b1 x+b0 b m
¿
1 1
1
lim =0 lim
1
=0 lim¿ x→0 ¿ ¿ =−∞¿ lim¿ x→0 ¿ ¿ =+∞¿
x→∞ x x →−∞ x x<0 ¿ x x>0 ¿ x
3 3
lim √ x=∞ lim √ x=∞ lim √ x=−∞
x→∞ x→∞ x →−∞
x x
lim a =¿ { ∞ , daca a>1¿ ¿¿¿ lim a =¿ { 0 , daca a>1¿ ¿¿¿
x→∞ x→−∞

lim loga x=¿ { ∞ , daca a>1¿ ¿¿¿ lim¿ x→0 ¿ ¿loga x=¿ {−∞ , daca a>1¿¿¿
x→∞ x>0 ¿
π π
lim arctg x = lim arctg x=− lim arcctgx=0 lim arcctgx =π
x→∞ 2 x →−∞ 2 x→∞ x →−∞
1 x 1 x 1
lim 1+
x→∞
( ) x
=e lim 1+
x →−∞
( )x
=e
x →0
x
lim ( 1+ x ) =e

sin x tgx arcsin x arctg x

lim =1 lim =1 lim =1 lim =1
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x
ln ( 1+x ) ax −1
lim =1 lim =ln a , a>0 , a≠1
x →0 x x →0 x
sin u ( x ) tg u( x ) arcsin u( x )
lim =1 lim =1 lim =1
x →0 u( x ) x →0 u( x ) x →0 u( x )
arctg u( x )
lim =1
x →0 u( x )
ln ( 1+u( x ) ) au( x )−1
lim =1 lim =ln a , a>0 , a≠1 lim u( x )=0
x →0 u(x) x →0 u( x ) unde → x 0
x

∞ , 0 , ∞−∞ , 0⋅∞ , 1∞ , 00 , ∞0
∞ 0
Operaţii fără sens:
Funcţii continue
Definiţie Fie f : D→ R şi
x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D

f x 0 ∈ D dacă xlim
este continuă în →x0
f ( x )=f ( x 0 )

Dacă f nu este continuă în 0

x ∈ D ,ea se numeşte discontinuă în x 0 ,iar x 0 se
numeşte punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate
x 0 ∈ D este punct de discontinuitate de prima
x
speţă pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul 0 există şi sunt finite.

22
Un punct de discontinuitate
x 0 ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
x
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul 0 nu
este finită sau nu există)
Teoremă: Fie f : D→ R şi
x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f continuă în
x0 ⇔ ls ( x 0 )=l d ( x 0 ) = f( x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D →R continue pe D ⇒ f+g,
f
f⋅g , (g≠0 ),|f|,max( f , g ),min (f , g )
g sunt funcţii continue pe D.
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b] → R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒∃ c∈(a ,b ) pentru
care
f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E →R ,a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a
lim¿ x→a ¿ ¿f(x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
este asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă x<a ¿ sau x<a ¿ .
Definiţie:Fie f :E →R ,a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a
lim¿ x→a ¿ ¿f(x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
este asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă x>a ¿ sau x>a ¿ .
Definiţie : Fie f :E →R ,a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a
este asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la
dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E →R , unde E conţine un interval de forma(a, ∞)
Dreapta y=mx+n,m ¿ 0 este asimptotă oblică spre + ∞ la graficul lui f dacă şi numai
f (x )
lim , n= lim [ f (x )−mx ]
dacă m,n sunt numere reale finite,unde m= x → ∞ x x →∞ .Analog la -
∞ .
3.Asimptote orizontale
lim f ( x )=l , l
Dacă x → ∞ număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + ∞ la
graficul lui f.
Analog la - ∞
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre + ∞ (- ∞ )
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D →R ,x 0
∈ D punct de acumulare pentru D

23
 f (x )−f ( x0 )
' lim
Derivata într-un punct:f ( x 0 ) = x → x 0 x−x 0 .
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în
x 0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x 0 , f ( x0 )) tangentă
'
a cărei pantă este f ( x 0 ) .Ecuaţia tangentei este: y−f ( x 0 )=f ' (x 0 )( x−x 0 ) .

Teoremă:Fie f:DR , x 0 ∈D punct de acumulare pentru D ⇒ f este derivabilă în

punctul de acumulare
x 00 ⇔ f 's ( x 0 )=f 'd ( x 0 )∈ R (finite) ⇔

lim ¿ x → x0 ¿ ¿ lim¿ x→x0 ¿ x0 ¿¿¿

f (x)−f (x0 )
∈R¿
x ¿¿ =. x¿ x−x 0 .
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0 ∈D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se
numeşte punct de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate
laterale infinite şi diferite în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al
funcţiei f dacă f este continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o
derivată laterală este finită.

Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata
c 0
x 1
n
x ,n∈N
¿
nx n−1
r r−1
x ,r ∈ R rx
√x 1
2√ x
n 1
√x
n n−1
n√x
ln x 1
x
ex ex
a x (a>0 ,a≠1 ) a x ln a
sin x cos x
cos x −sin x

24
 tg x 1
cos 2 x
ctg x − 2
1
sin x
arcsin x 1
√1−x 2
arccos x 1
−
√1−x 2
arctg x 1
1+x 2
arcctg x −
1
1+x 2
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D →R derivabile pe D ⇒ f+g ,fg, g (g ¿ 0 )sunt funcţii
derivabile pe D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
(f ±g)' =f ' ±g ' ; ( f⋅g )' =f '⋅g+ f⋅g'
' '
; ( λ⋅f ) =λ⋅f ;
' ' '

( gf ) = f ⋅g−f⋅g
g 2

(f ∘u)' =f ' (u )⋅u'

Proprietăţile funcţiilor derivabile

Definiţie:Fie f:DR.Un punct x 0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv
de minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x) ¿ f(x
0 )(respectiv f(x) ¿ f(x 0 ) ) pentru orice x ∈ D∩U .

Dacă f(x) ¿ f(x 0 )(respectiv f(x) ¿ f(x 0 ) ) pentru orice x ∈ D atunci x 0 se

numeşte punct de maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0 ∈ I un punct de extrem al unei
funcţii ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c ∈ (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci ∃ c ∈ (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)

25
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe
acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
' '
Dacă f ( x )>0(f ( x )≥0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
' '
Dacă f ( x )<0(f ( x )≤0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe
I.
4.Fie f:D →R ,D interval şi x 0 ∈ D .Dacă
1)f este continuă în
x0
2)f este derivabilă pe D-
{x 0 }
'
lim f ( x )=l ∈ R
3)există x → x 0
'
x
atunci f are derivată în 0 şi f ( x 0 )=l .Dacă l∈ R atunci f este derivabilă în 0 .
x
Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
} } \( x \) >= 0, forall x func ∈ I} { ¿¿
Dacă f ¿ , atunci f este convexă pe I.
} } \( x \) <= 0, forall x func ∈ I} { ¿¿
Dacă f ¿ , atunci f este concavă pe I.
Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si 0
x ∈ I punct interior intervalului. Spunem că
x 0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate
x x
stânga a lui 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui 0 sau invers.
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I  R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), x  I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I  R.Dacă g(I)= {g (x )/x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe
I.
3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.

26
Tabel de integrale nedefinite
x n+1
∫ x n dx= +C
n+1 ,n ∈ N ,x ∈ R
a+1
x
∫ x a= +C
a+1 ,a ∈ R ,a≠−1 ,x ∈(0,∞)
1
∫ x dx=ln|x|+C , x ∈(0 ,∞ ) sau x ∈(−∞,0)
x
∫ a x dx= lna a +C , a¿0 ,a≠1 ,x ∈ R ¿
1 1 x−a
∫ x 2−a2 = 2 a ln| x +a |+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a)
sau x ∈(−a,a) sau x ∈(a,∞)
1 1 x
∫ x 2 +a2 dx= a arctg a +C , a≠0 , x ∈ R
1 x
∫ dx=arcsin +C , a≠0 , x ∈(−a , a)
√ a2−x 2 a
1
∫ 2 2 dx=ln(x +√ x 2+a 2)+C , a≠0 , x ∈ R
√ x +a
1
∫ 2 2 dx=ln|x+ √ x 2−a2|+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a )
√ x −a sau x ∈(a,∞)
∫ sin xdx=−cos x+C , x ∈ R
∫ cos xdx=sin x+C , x ∈ R
1
∫ cos2 x dx=tgx+C ,cos x ≠0
1
∫ sin 2 x dx=−ctgx+C ,sin x≠0

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval[ a,b ] sunt integrabile pe [ a,b ] .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [ a,b ] sunt integrabile pe [ a,b ] .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g :[ a . b]→ R sunt integrabile şi λ∈R⇒
b b b

∫ ( f ( x )+g( x )) dx=∫ f ( x )dx+∫ g (x )dx

1) a a a

27
 b b

∫ λf ( x )dx=λ ∫ f ( x)dx
2) a a
b

b)Dacă f (x )≥0 , x ∈ [ a , b ] şi este integrabilă pe [ a,b ] , atunci ∫a f (x )dx≥0 .

c)Dacă f (x )≥g( x ) pentru orice x∈ [ a ,b ] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [ a,b ] ,

b b

atunci ∫a f (x )dx≥∫a g( x)dx

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă,  c  (a, b) funcţiile
f1  f [a, c ] şi f 2  f [c, b]
sunt integrabile şi are loc formula:
c b b
∫a f (x )dx+∫c f (x )dx =∫a f ( x)dx.
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [ a,b ] , atunci şi |f| este integrabilă pe [ a,b ] şi
b b
|∫a f ( x)dx|≤∫a|f ( x)|dx
.
Teoremă (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b

b
f ( x)dx  F ( x) a  F (b)  F (a )
a .
Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b
∫a f (x )dx =(b−a )f (c )
.
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,
x
G( x)=∫ g(t )dt , x∈[ a , b ]
a are proprietăţile:
1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0
'
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ( x)=g( x),∀ x ∈[a,b]
x '

Reţinem:
(∫ )
a
g(t )dt =g (x )

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b

integrare prin părţi: 

fg ' dx  fg a   f ' gdx
b
a a .
Teoremă:Fie f:[-a,a]  R, a¿0¿ o funcţie continuă.Atunci

28
 a a

∫ f ( x )dx=2∫ f ( x )dx ,
1) −a 0 dacă f este funcţie pară.
a

∫ f ( x )dx=0
2) −a ,dacă f este funcţie impară.
Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă T
a+T T
¿ 0 ⇒ ∫ f ( x )dx=∫ f ( x )dx , ∀ a ∈ R
a 0
Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
b
A  D    f ( x)dx
funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: a .
b
A  D    | f ( x) | dx
2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem: a .
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
b
A  D    | g ( x)  f ( x ) | dx
f , g : [a, b] R continue este calculată prin formula: a .
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul C f
din spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat
b
π ∫ f 2 ( x )dx
prin formula: .V(C f )= a

29