NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
(a + b) 2 = a 2 + 2ab + b 2
(a − b) 2 = a 2 − 2ab + b 2
a 2 − b 2 = (a − b)( a + b)
a 3 −b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 )
3 3 2 2

a +b 3 == a(a3 +
(a+b) b)(a ab 2 b )3
+ 3a 2 b +−3ab+ +b  
(a-b) = a − 3a b + 3ab − b 3  
3 3 2 2

a n −b n = ( a − b )( a n −1 + a n −2 b + ⋅ ⋅ ⋅ + b n −1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax+b,a ≠ 0 , a,b ∈ R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A (α , β ) ∈ G f  ⇔ f (α ) = β 
Funcţia de gradul II
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax +bx + c , a ≠ 0 ,a,b,c ∈ R se numeşte funcţia de gradul II
2

Maximul sau minimul funcţiei de gradul II

−∆ −b
Dacă a<0 atunci f  = max ,
4a realizat   pentru x = 2a
− ∆ , realizat  −b − b − ∆)
Dacă a >0 atunci f  =  pentru x = ;Vârful parabolei V( ,
min
4a 2a 2a 4a
−b ± ∆
Ecuaţia de gradul II:ax 2 +bx + c = 0 ;x 1, 2 = , ∆ = b2 − 4ac  
2a
−b c
Relaţiile lui Viete:x 1 + x2 = , x1 ⋅ x 2 =
a a
Dacă ∆ > 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă ∆ = 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă ∆ < 0 ⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă ∆ ≥ 0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x −∞  −b  
2a
∞
f(x) −∆
 
4a
a>0
x −b
−∞   
2a
∞ 
f(x) −∆
 
4a

Semnul funcţiei de gradul II

1
 

∆>0
x -∞ x 1 x2  
∞ 
f(
f(x)
x) se
semn
mnul
ul lui
lui a 0 sem
semnn con
contr
trar
ar lui
lui a 0 semn
semnul
ul lui
lui a
∆=0
x -∞ x 1 = x2  
∞
f(
f(x)
x) semn
semnul
ul lui
lui a 0 semn
semnul
ul lui
lui a
∆<0
x -∞ 
∞ 
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−∆
a<0,Imf=( − ∞, ] 
4a
−∆
a>0, Imf=[ , ∞)  
4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A → B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă ,dacă ∀ x1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 ) =  f ( x2 ) ⇒ x1 = x2  
2)Funcţia f este injectivă dacă ∀ x1 , x 2 ∈ A cu x 1 ≠ x 2 ⇒  f ( x1 ) ≠  f ( x2 )
3)Funcţia f este injectivă , dacă orice paralelă la axa 0x,dusă
printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în
cel mult un punct.
  4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃ x1 ≠ x 2 a.i. f ( x1 ) =  f ( x 2 )  
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct
x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-
un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III. 1) Funcţia
2) Funcţia  ƒ este
ƒ este este dacă dacă
bijectivă
bijectivă este
pentru injectivă
orice şi surjectivă.
y ∈ B există un singur x ∈
A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un
punct al lui B, intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
 g   f  :  A → C , ( g   f )( x ) = g ( f ( x ))
 

V. 1 A : A → A  prin 1  A ( x) = x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)
Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A
astfel încât
 g   f  = 1 A şi  f 
  g  = 1 B ,
 funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ 
−1
.

2
 

Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă. 

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R →R
→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x ∈ R
f:R →
→R
R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x ∈ R
f:A→R(A ⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T ≠ 0, dac ă ∀ x ∈ A avem
x+T∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se
numeşte perioada principală.
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A ) ,n(A) reprezentâd numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de
elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A k n ,unde n reprezintă numărul
de elemente al mulţimii B, iar k al mulţimii A(k ≤ n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a ≠ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈ (0,1) ⇒f strict descrescăto
descrescătoare
are
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈ (0,1) ⇒ f strict descrescăto
descrescătoare
are
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy = log
log a  x + log
log a y 5)log a x m = m log
log a x ,m ∈ R
 x
6)log a  y = log
log a  x − log
log a y 7)a log  x = x
a

log b  A
log 1
 A = a b =
Schimbarea bazei:log a lo
log
gb a ,log log b a
log
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale
a n în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr
constant r, numit raţia progresiei aritmetice:a n +1 −a n = r , ∀n ≥1
Se spune că numerele a 1 , a 2 ,⋅ ⋅ ⋅, a n sunt în progresie aritmetică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a n −1 + a n +1
 Teoremă:şirul ( a n ) n≥1 este progresie aritmetică ⇔ a n = , ∀n ≥ 2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n = a1 + ( n −1) r 
a +c
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică ⇔ b =
2

3
 

(a1 + a n )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S
a ritmetice:S n =
2
Trei numere x 1, x , x se scriu în progresie aritmetică de forma :
2 3

x 1 = u – r, x 2 = u, x = u + r ; u,r  ∈ R .
3

Patru numere x , x , x , x 4 se scriu în progresie aritmetică

1 2 3 ar itmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2
= u – r , x = u + r , x 4 = u + 3r, u,r  ∈ R .
3

Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere
reale b n , b1 ≠ 0 în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un
bn +1
număr constant q, numit raţia progresiei geometrice: = q ,q ≠ 0  
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,⋅⋅⋅, bn sunt în progresie geometrică dacă
ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n ≥1 este progresie geometrică
2
⇔ bn = bn −1 ⋅ bn +1 , ∀n ≥ 2
Termenul general al unei progresii geometrice:b n = b1 ⋅ q n −1
2

Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔ b = a ⋅ c b (q n −1)

Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n = 1
q −1
,q ≠ 1 sau S n = n ⋅ b1 , dac ă  q = 1
 Trei numere x 1 ,  x 2 , x3  se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x 1 = q , x 2 = u, x3 = u ⋅ q, q ≠ 0  
Patru numere x 1
,x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x =1 3
, x 2 = , x3 = u ⋅ q, x4 = u ⋅ q 3 , q ≠ 0
q q
Formule utile:
n ( n + 1)
1+2+3+ ⋅ ⋅ ⋅ +n =
2
n( n + 1)( 2n + 1)
1 +2 + ⋅ ⋅ ⋅ + n =
2 2 2

6
n(n + 1)
1 3 +2 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + n 3 = [ ]2
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:

 x x, ≥ 0
 x = 
 −  x x, < 0
1.  x ≥0, ∀
 x ∈ R 2.  x =  y ⇔ x =± y 3.  x =− x 4.  x ⋅ y =  x ⋅  y 5.
 x  x
 y =  y

4
 

6.  x ≤ a ⇔−a ≤ x ≤ a , a >0 7.  x ≥a ⇔ x ∈( −

∞ ,−a] ∪[ a, ∞), a >0 8.
 x + y ≤ x +  y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, ∀ x ∈ R  , [x]∈ Z  şi {x} ∈[0,1)
2. [x] ≤ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a ≤  x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, ∀ x ∈ R, k  ∈Z   
4. {x+k}={x}, ∀ x ∈ R, k  ∈Z   
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b ∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b∈ R }

Conjugatul unui număr complex:  z  = a −bi
Proprietăţi:
1. z 1 + z 2 = z 1 + z 2
2. z 1 ⋅ z 2 = z 1 ⋅ z 2
3. z n = ( z )n
  z 1     z 1
4.    =  
 z 
  2    z 2
5.z ∈ R ∗⇔ z  = z 
6.z ∈ R i ⇔ z  = −z 
Modulul unui număr complex:  z  = a
2
+b 2
Proprietăţi:
1.  z  ≥0, ∀ z  ∈C  2.  z  = z  3.  z 1 ⋅ z 2 =  z 1 ⋅ z 2  
 z   z 
4.  z n = z 
n
5.  z 1 =  z 1 6.  z  + z  ≤  z  + z 
1 2 1 2
2 2

Numere complexe sub formă trigonometrică

Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a 2 + b 2 , tgt  = ;r-raza polară;t-argument
a
redus,t∈ π  
[ 0, 2 )
M(a,b)-reprezintă imaginea
imaginea geometrică a numărului complex complex z = a+bi
Operaţii:
z 1 = r 1 (cos t 1 + i sin
sin t 1 ), z 2 = r 2 (cos t 2 + i sin
sin t 2 )
z 1 ⋅ z 2 = r 1 r 2 [cos( t 1 + t 2 ) + i sin( t 1 + t 2 ) ], z n = r n (cos nt  + i sin
sin nt )
 z 1 r 1
= [cos( t 1 − t 2 ) + i sin( t 1 − t 2 )]
 z 2 r 2
t + 2k π  t + 2k π 
n
 z  = z k  =n r (cos + i sin
sin ), k ∈{0,1,⋅ ⋅ ⋅, n −1}
n n

Combinatorică

5
 

n!=1 ⋅ 2 ⋅ ⋅ ⋅ n ,n ∈ N (0! =1) , P n = n! ,n∈ N ∗

n! n!
A k n = ( n − k )! ,0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N , n ≥1 C nk  = k !(n − k )! , 0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N 
Proprietăţi:1. C k n = C nn −k  ,0 ≤ k  ≤ n; k , n ∈ N  2. C k n = C nk −1 + C nk −−11 ,1 ≤ k <n;k,n
∈ N 
1 n −1
Binomul lui Newton:(a+b) = C n a + C n a b + ⋅ ⋅ ⋅ + C n b
n 0 n n n

k  n −k  k 
Termenul general:T k +1
= C  a
n b , k  = 0,1,⋅ ⋅ ⋅, n

Proprietăţi:
C 0n +C n1 + ⋅ ⋅ ⋅ + C nn = 2 n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n
elemente este 2 n ).
C 1n +C n3 + C n5 + ⋅ ⋅ ⋅ = C n0 + C n2 + C n4 + ⋅ ⋅ ⋅ = 2 n−1

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
 A
 ABB = − B BA
A
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă
amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc
necoliniari.
Teoremă: Fie a şi b  doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v  ,
există α , β  ∈ R (unice ) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b
 AB = ( x − x ) + ( y − y ) -modulul vectorului  AB
 B  A
2
 B  A
2

 AB ( x B − x A , y B − y A ) − coordonate le vectorului  AB

 AB
 x A + x B  y A + y B
Mijlocul segmentului AB:x M  = , y M  =
2 2
 x A + x B + xC   y A + y B + yC 
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G = , yG =
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului
pa ralelogramului sau
triunghiului

Teoremă:Vectorii u  
şi v 
sunt coliniari ⇔ ∃  λ ∈ R a.i. v 
= λ ⋅ u  .

6
 

Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃  λ ∈ R a.i.  AB  = λ  AC 

AB CD ⇔ ∃  λ  ∈ R a.i.  AB  = λ  AC 
Produsul scalar a doi vectori .
u ⋅ v = u ⋅ v cos(u , v)

 x1 i + y1  j , v =  x2 i +  y 2  j ⇒u ⋅ v = x1 x 2 + y1 y 2 , u = + y1 2

2
u =  x1

u, v ≠0
Daca ,atunci  u ⊥ v ⇔u ⋅ v = 0
Ecuaţiile dreptei în plan
Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M   ,y M   ) ∈ d  ⇔a ⋅ x M    + by M  + c = 0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x  B , y B )

 x  y 1
AB:  x A  y  A 1 =0
 x B  y B 1
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x  A , y A ) şi panta m : y-y A = m( x − x A )
Dreptele d ,d 2 sunt paralele ⇔ md  = md 
1 1 2

Dreptele d ,d 2 sunt perpendiculare ⇔ md  ⋅ md  = -1

1 1 2

Distanţa dintre punctele A(x  A , y A ) ,B(x  B y  B ) :AB= ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2
,

Distanţa de la punctul A(x  A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:

ax + by + c
d(A,h)=  A 2  A 2  
a +b
 x A  y A 1
Punctele A,B,C sunt coliniare ⇔  x B  y B 1 =0
 x C   y C  1

Permutări
Definiţie :Se bijectivă
orice funcţie numeşte σ  permutare
: A → A. de gradul n a mulţimii  A = {1,2,⋅ ⋅ ⋅, n}
 1 2 ⋅⋅⋅ n  
σ   =   
 
σ  (1) σ  ( 2 ) ⋅⋅⋅ σ  ( n )

 1 2 ⋅⋅⋅ n  
e =
  
 1 2 ⋅⋅⋅ n  
  se numeşte permutarea identică de gradul n.

S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.

Produsul(compunerea) a două permutări:Fie σ ,τ  ∈ S n
σ  τ  : A → A, (σ  τ )(k )
  = σ (τ (k ))
Proprietăţi:
1) (στ  )δ   = σ  (τ δ  
), ∀σ  ,τ  , δ  ∈ S n

7
 

2) σ e = eσ  = σ , ∀σ  ∈ S n

3) ∀σ  ∈ S n , ∃σ −1 ∈ S n a.i.σ σ −1 = σ −1σ  = e , σ  −1 se numeşte inversa permutării
σ 
Puterile unei permutări: Fieσ   ∈ S n − definimσ  n = σ  n−1σ  , n ∈ N ∗ (σ  0 = e)
Prop.: Fieσ   ∈ S n ⇒ σ  mσ  n = σ  m+n , (σ  m ) n = σ  mn , ∀m, n ∈ N 
Inversiunile unei permutări:

Definiţie: Fie σ  ∈ S n  şi i,j ∈ {1,2,⋅ ⋅⋅, n} ,

i j〈 .Perechea (i,j) se numeşte

inversiune a permutării σ   〉

dacă σ  (i ) σ  ( j ) .Numărul inversiunilor
permutării σ   se notează cu m( σ   ).
Definiţii:Se numeşte semnul permutării σ   ,numărul ε (σ ) = (−1) m ( )   σ  

Permutarea σ  se numeşte permutare pară dacă ε (σ  ) =1  

Permutarea σ  se numeşte permutare impară dacă ε (σ  ) = −1  
Propoziţie: ε (στ ) = ε (σ )ε (τ ), ∀σ ,τ  ∈ S n  
 1 2 ⋅ ⋅ ⋅ i   j ⋅ ⋅⋅ n
Permutarea δ  ij = 
 se numeşte transpoziţie.
1
  2 ⋅⋅⋅   j i ⋅ ⋅⋅ n
Proprietăţi:
1) δ  ij = δ  ji 2) (δ ij ) 2 = e 3) δ  ij −1 = δ  ij 4) ε (δ   ) = −1
ij

Matrice

 a1 1a1 2. . . a. 1.n.  

  
A=
 a2 1a2 2. . . a. 2.n.   -matrice cu m linii şi n coloane;
 A (ai j)i 1,m
=
=

 . . . . . . . . . . . .    j 1,n

 am1am2 . . .a.m. n 

 A ∈M m , n (C ) ,unde M  m , n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi
n coloane cu elemente din C.
 A ∈M n , m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin
t 

schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are
forma

8
 

 a1 1a1 2. . . a. 1.n.  

  
A=
 a2 1a2 2. . . a. 2. n.  - A ∈ M n (C )

 . . . . . . . . . . . . 
 a a . . .a. .  
  n1 n2 n n  
 Tr(A)= a11 + a 22 + ⋅ ⋅ ⋅ + a nn -reprezintă urma matricei A
Sistemul ordonat de elemente ( a11 , a 22 ,⋅ ⋅ ⋅, a nn ) se numeşte diagonala
principală a matricei A,iar sistemul ordonat de elemente (a1n ,⋅⋅⋅, a n1 ) se
numeşte diagonala secundară a matricei A.

 10 01⋅⋅ ⋅⋅ ⋅0⋅0⋅⋅ ⋅⋅ 00    00 00⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅00⋅⋅ ⋅⋅ 00  

=  -matricea unitate de ordinul n ; =  -
 I n
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅   Om , n
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  
       
 0 0⋅ ⋅ ⋅0⋅ ⋅ 1    0 0⋅ ⋅ ⋅0⋅ ⋅ 0  
matricea nulă
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A , ∀ A,  B ∈M m∀ , n (C )
(comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) ,  A,  B, C  ∈M m ,n (C ) (asociativitate)
3)A+ O = O +A = A , ∀ A ∈M  m ,n (C )
m, n m ,n

4) ∀ A ∈M  m.n (C ), ∃(− A) ∈M  m ,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= O , m ,n

∀ A ∈M  m ,n (C )

5)(AB)C = A(BC) ,  A ∈M m ,n (C ),  B ∈M n , p (C ), C  ∈M  p , q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC ,  A ∈M  (C ),  B, C  ∈M  (C ) (distributivitatea
m,n n ,  p

 înmulţirii faţă de adunare)

b)(B+C)A = BA+CA,  B, C  ∈M  (C ),  A ∈M  (C ) m,n n ,  p

7) A I n = I n A = A, ∀ A ∈ M n (C )

 AI 
8)a(bA) = (ab)A, ∀a, b ∈C ,  A ∈M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, ∀a, b ∈C ,  A ∈M  (C )
m,n

9
 

10)a(A+B)=aA+aB, ∀a ∈C ,  A, B ∈M m,n (C )

11)aA = Om n ⇔ a = 0 sau A= O
, m, n

12) t  ( t  A) =  A, t  ( A + B ) =t  A+t  B , t  ( aA ) =a t  A, t  ( AB ) =t  B t A
Puterile unei matrice:Fie  A ∈ M n (C )
Definim  A0 = I n , A1 =  A, A 2 =  A ⋅ A, A3 = A 2 ⋅ A,⋅ ⋅ ⋅, A n =  An−1 ⋅ A, n ∈ N ∗
Relaţia Hamilton-Cayley: A 2 − (a + d ) A + (ad − bc) I 2 = O2 ,unde
a b  
 A =  
  
  
  c d  
Determinanţi.
a b
= ad  −bc (determinantul de ordinul doi)
c d 
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c
d  e  f  = aei + dhc + gbf  − ceg  − fha − ib
ibd 
d 
   g  h i
a b c
d  e  f 
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei
transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt
nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele
obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci
determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt
 înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al cărei determinant este
egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei
6. iniţiale.
Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt
proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie
liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este
nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei
linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al
cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
9) d  +m e +n   f   + p = d  e   f   +m n  p
 g  h i  g  h i  g  h i

10)det(A ⋅ B) = det  A ⋅ det B, ∀ A,B∈M  n (C )

10
 

Definiţie:Fie  A = ( a ij ) ∈ M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului

a ij ,1 ≤ i ,  j ≤ n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a
coloanei j.Se notează acest minor cu M   . ij

Numărul  Aij = ( −1) i + j M ij se numeşte complementul algebric al

elementului aij .
Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A∈M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există
o matrice notată A −1∈M n (C ) a.i. A ⋅ A −1 =  A −1 ⋅ A = I n
Teoremă:A∈ M n (C )inversabil  ă  ⇔ det
det A ≠ 0
1
A −1 = A ∗ ,A ∗ adjuncta
matricei A. A ∗ se obţine din t  A înlocuind
det  A
fiecare element cu complementul său algebric.
Dacă A,B∈M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A −1 ) −1 = A
b)(AB) −1 = B −1 A −1  

Rangul unei matrice

Fie A ∈M m ,n (C ) , r ∈ N ,1 ≤ r  ≤ min( m, n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul
format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r
coloane.
Definiţie: Fie A ≠ O o matrice . Numărul natural r este rangul
m,n

matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii

de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui
A, nenul , iar toţi minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin
bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu
elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre
coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
 a  x + a  x + ⋅ ⋅ ⋅ + a  x = b
11 1 12 2 1n n 1
 a  x + a  x + ⋅ ⋅ ⋅ + a  x = b
 21 1 22 2 2n n 2
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  

 a  x + a  x + ⋅ ⋅ ⋅ + a  x = b
m1 1 m2 2 mn n m

a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 ,  x 2 ,⋅⋅ ⋅,  x n - necunoscute, b 1 , b2 ,⋅⋅⋅, bm

-termenii liberi
 

11
 

 a1 1a1 2. . . a. 1.n.    a1 a1 1 2. . . a.1n. b.1  

     
A=
 a2 1a2 2. . . a. 2.n.  -matricea sistemului, A =
 a2 a1 2 2. . . a. 2.n b. 2  
-matricea

 . . . . . . . . . . . .   . . . . ............ . . 

 a a . . .a. .    a a . . .a. . b  
  m1 m2 m n    m 1 m 2 m n m  
extinsă

 b     x  
   1
   1

 b  2   x   2
B= matricea coloană a termenilor liberi,X= .matricea
 ....    . . .   
 b     x  
   m     n
necunoscutelor.
AX=B -forma matriceală a sistemului
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură
soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de
o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii
este egal cu numărul de necunoscute şi determinantul matricei
sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat ∆ ≠ 0 , atunci sistemul AX=B
∆i
are o soluţie unică x i = ,unde ∆i se obţine înlocuind coloana i cu
∆
coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este
compatibil
extinse. ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei

12
 

Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔

toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
sin 2 x + cos 2  x =1, ∀ x ∈R  
-1 ≤ sin  x ≤1, ∀ x ∈R -1 ≤ cos  x ≤1, ∀ x ∈R  
sin(x+2k π ) = sin sin x , ∀ x ∈ R , ∀k  ∈Z  cos(x+2k
π  ) = cos  x , ∀ x ∈ R , ∀k ∈Ζ  
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa
cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-
b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos
2
 x − sin 2
sin  x
π  π 
sin ( − x ) = cos cos x cos ( − x ) = sin
sin x
2 2
a +b a −b
sina+sinb=2sin cos
cos cosa+cosb=2cos
2 2
a +b a −b a −b a +b
cos
cos sina-sinb=2sin cos
cos  
2 2 2 2
a −b a +b
cosa-cosb= -2sin si
sin
n
2 2
sin  x
sin coss x
co
tgx= cos  x
, cos ≠0 ctgx= , sin  x ≠ 0
sin
cos x
cos sin  x
sin
tg(x+k π ) = tgx
tgx ctg(x+k π ) = ctgx
π  π 
tg ( − x ) = ctgx ctg ( − x) = tgx 
tgx
2 2
tga + tgb tga − tgb
tg(a+b)= 1 − tgatgb tg(a-b)= 1 + tgatgb
2tgx
tg2x= 1 +tg  2 x  
 x  x
2tg  1 − tg 2
2 2
sinx = x
cosx =  x
1 + tg  2
1 + tg 2
2 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0 π    π    π    π    π  3π   2π 
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1
2 2 2

13
 

tgx 0 3 1 3 - 0 - 0
3
ctgx - 3 1 3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-
x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

π   π  
arcsin:[-1,1]→ [ − , ] arcsin(-x)=
2 2
-arcsinx
π   π  
arcsin(sinx)=x, ∀ x ∈[ − , ] sin(arcsinx)=x,x
2 2
∈[ −1,1]  
arccos:[-1,1]
π  − arccos x
→[0, π  ] arccos(-x)=
arccos(cosx)=x, ∀ x ∈[0, π  ]  
cos(arccosx)=x, ∀ x ∈[ −1,1]
π  
arcsinx+arccosx= ,∀ x ∈[ −1,1]
2
π  π 
arctg:R → (− , ) arctg(-x)=
2 2
-arctgx
π  π 
arctg(tgx)=x, ∀ x ∈( − , ) tg(arctgx)=x,
2 2
∀ x ∈ R
arcctg:R → (0, π ) arcctg(-x)=
π  − arcctgx
arcctg(ctgx)=x, ∀ x ∈(0, π  ) ctg(arcctgx)=x,
∀ x ∈ R
π  
arctgx+arcctgx= ,∀ x ∈R
2
Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a∈[−1,1] ⇒ x ∈{( −1) k  arcsin a + k π , k ∈ Ζ }
cosx = b,b ∈[−1,1] ⇒ x ∈{± arccos b + 2k π , k ∈ Ζ }
tgx = c,c ∈ R ⇒ x ∈{arctgc + k π , k ∈ Ζ }
ctgx = d,d∈ R ⇒ x ∈{arcctgd  + k π , k ∈ Ζ }
sinax = sinbx ⇒ ax = (−1) k bx + k π , k ∈ Ζ 
cosax = cosbx ⇒ ax = ±bx + 2k π , k ∈ Ζ 
tgax = tgbx ⇒ ax = bx + k π , k ∈ Ζ 

14
 

ctgax = ctgbx ⇒ ax = bx + k π , k ∈ Ζ 

a b c
Teorema sinusurilor: = = =2R,unde R este raza cercului
sin  A
sin sin B
sin sin C 
sin
circumscris triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos
cos A
Aria unui triunghi:
b⋅h  AB ⋅ A
 AB  AC 
C sin( AB
 AB , AC )
A∆ = 2 A∆ = 2 A ∆ =  p ( p − a )( p − b )( p − c ) ,p=
a +b +c
2
 x A  y A 1
∆ c1 ⋅ c 2
A ∆ ABC  = , ∆ =  x B  y B 1 A ∆dreptunghi c = A
2 2
 x C   y C  1
l 2 3
∆echilatera l  =
4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria
4 S 
triunghiului
Raza cercului înscris într-un triunghi : r=  p
S  ,unde S este aria
a +b +c
triunghiului iar p=  
2
Grupuri
Definiţie:Fie ∗ : M × M  → M  lege de compozitie pe M.O submultime
nevidă H a lui M ,se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ∗
”dacă ∀ x, y ∈ H  ⇒ x ∗ y ∈H  .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie ∗ : M  × M  → M  lege de compoziţie pe M.
Legea “ ∗ “ se numeşte asociativă dacă (x
∗ y ) ∗ z  = x ∗( y ∗ z ), ∀ x, y , z ∈M 
Legea “ ∗ “ se numeşte comutativă dacă x ∗ y =  y ∗ x, ∀ x,  y ∈M 
Legea “ ∗ “ admite element neutru dacă exista e ∈ M  a.i
. x ∗e = e ∗ x = x , ∀ x ∈M 
Definiţie:Cuplul (M, ∗) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x ∗ y ) ∗ z  = x ∗( y ∗ z ), ∀ x, y , z ∈M 
2) există e∈ M  a.i . x ∗e = e ∗ x = x, ∀ x ∈M 
Dacă în plus x ∗ y = y ∗ x, ∀ x, y ∈M  atunci monoidul se numeşte
comutativ.
Notaţie:U(M)={x∈ M  / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ∗) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x ∗ y ) ∗ z  = x ∗( y ∗ z ), ∀ x, y, z ∈G
2) există e∈ M  a.i . x ∗e = e ∗ x = x, ∀ x ∈G
3) ∀ x ∈G , ∃ x ' ∈G a.i. x ∗ x ' = x ' ∗ x = e
 y  y  x,  x,  y G
Dacă în plus x ∗ = ∗ ∀
comutativ. ∈ atunci grupul se numeşte abelian sau

15
 

Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi

grup infinit ,în caz contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de
elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, •) un grup şi x∈ G .Cel mai mic număr natural nenul n
cu proprietatea x n = e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.
(ordx = n)
Subgrup
Definiţie:Fie (G, ∗) un grup.O submulţime
submulţime nevidă
nevidă H a lui G se
numeşte subgrup al grupului (G, ∗) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) ∀ x, y ∈ H  ⇒ x ∗ y ∈H  .
2) ∀ x ∈ H  ⇒ x ' ∈ H 

^^ ^
Z  n
Grupul claselor de resturi modulo n,
= ⋅⋅⋅ −

( Z n ,+) −grup abelian

n
{1,2, , 1}
^
U (Z n ) = {k ∈ Z n / c.m.m.d .c. k (, n) = 1}
( Z n ,⋅) -monoid comutativ ,în care

Morfisme şi izomorfisme de grupuri

Definiţie:Fie (G, ∗) şi (G ' , ) două grupuri.O funcţie f:G → G ' se


numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f(

 x ∗ y ) =  f ( x )  f ( y ), ∀

 x , y ∈G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G, ∗) şi (G ' , ) două grupuri.Dacă f:G → G ' este morfism de


grupuri atunci:
1)f(e)=e ' unde e,e sunt elementele neutre din cele două grupuri.
'

2)f(x ' ) =[  f  ( x)] ' ∀ x ∈G

Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ∗ , unde A este o multime nevidă iar ,, ∗ ” şi ,, ” sunt două
,) 

legi de compozitie pe A,este inel dacă:

1) (A, ∗ )este grup abelian
2) (A, )este monoid


3)Legea ,, ”este distributivă fata de legea ,, ∗ ”:



     

x (y ∗ z)=(x y) ∗ (x z),(y ∗ z )  x = ( y  x ) ∗ ( z   x )∀ x, y , z ∈ A

16
 

 Inelul (A, ∗, ) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀ x. y ≠ e∗ ⇒ x  y ≠ e∗ ( e ∗ element
 

neutru de la legea ,, ∗ ”)
Un inel (A, ∗, ) , se numeşte comutativ
 comutativ dacă satisface şi axioma: x
  y = y  x , ∀   x , y ∈ A
Un inel (A, ∗, ) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se


numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ∗ , ) cu e ∗ ≠ e se numeşte corp dacă ∀ x ∈ K , x ≠ e , ∃ x ' ∈ K   



∗
a.i.  x  x ' =  x '  x = e (e∗ , e fiind elementele neutre )
 
 

Un corp (K, ∗, ) , se numeşte comutativ


comutativ dacă satisface şi axioma: x
  y =  y   x, ∀ x,  y ∈ K 
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A, ∗, ), ( A' ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A → A ' se numeşte morfism de


inele dacă :
1)f( x ∗ y ) =  f ( x ) ⊕ f ( y ), ∀ x, y ∈ A
1)f( x  y ) =  f ( x ) ⊗ f ( y ), ∀ x, y ∈ A


3)f(e )= e⊗(e , e⊗fiind elementele neutre corespunzătoare legilor  , )

 


Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.

Definiţie:Fiind date corpurile K, ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
 K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de  K  corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebrică a unui polinom:f =
a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 , ai ∈ A un inel comutativ.
Definiţie:a∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g
≠ 0, polinoame din K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic
determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide
polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a
un element din K  ⇒ restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f  ⇔ X-a divide f.
Definiţie:Elementul a ∈ K  este rădăcină de ordinul p∈ N ∗ pentru
polinomul f ∈ K [ X  ] dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a)  p +1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a ∈ K  este rădăcină de ordinul p ∈ N ∗ pentru
polinomul f ∈ K [ X  ] ⇔  f (a ) = 0,  f  ' ( a ) = 0,⋅ ⋅ ⋅,  f  ( p −1) ( a) = 0 şi  f  ( p ) ( a ) ≠ 0 ,unde f 
este fucţia polinomială asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f ∈ R[ X  ] ,f ≠ 0 .Dacă z = a+ib,b ≠ 0 este o rădăcină
complexă a lui f,atunci:
1)  z  = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f 
1)z şi  z  au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X  − z )(  X  − z ) / f  
Polinoame cu coeficienţi raţionali

17
 

Teoremă :Fie f ∈Q[ X  ] , f ≠ 0 .Dacă x 0 = a + b este o rădăcină a lui

f,unde a,b∈ Q, b〉 0, b ∉ Q ,atunci
1) x = a − b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x ,
0 0  x0 au acelaşi
ordin de multiplicit
multiplicitate. ate.
Obs. : ( X  − x )(  X  − x ) / f  
0 0

Polinoame cu coeficienţi întregi

Teoremă :fie f = a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 ;f  ∈  Z [ X  ]
 p
1)Dacă x 0 = q ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a
lui f,atunci
a)p divide termenul liber a 0

b)q divide pe a n
2)Dacă x 0 = p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al
lui a . 0

Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se
numeşte reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu
gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune s pune că f este ireductibil
peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K 
⇔ nu au rădăcini în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],  
f = a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0 .Dacă  x1 ,  x 2 ,⋅ ⋅⋅,  x n sunt n rădăcini ale
lui f în K atunci f  = a n ( X  − x1 )( X  − x 2 ) ⋅ ⋅ ⋅ ( X  − xn ) şi
 x1 + x 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n = −a n −1 ⋅ a n−1
 x1 x 2 + x1 x 3 + ⋅ ⋅ ⋅ + x n −1 x n = a n −2 a n−1
.......................................................
 x  x ( 1) n a a −1
x1 2
⋅⋅⋅ n
= − 0 n

 a
 x1 + x 2 + x3 = − a 2
 3

Dacă f = a3 x + a 2 x + a1 x + a0 ,  f  ∈ C [ X ] ⇒  x  x  x  x  x  x

3 2
a
 1 2 + 1 3 + 2 3 = a1
 3
 a
 x1 x 2 x3 = − 0
 a3

18
 

 a3
 x +  x +
1 2 3 4 a  x +  x = −
 4

 a2
 x x
12 13+  x  x + ⋅ ⋅ ⋅ +  x  x
3 4 =
a4
f =a 4 x + a3 x + a2 x + a1 x + a0 , f ∈ C [ X ] ⇒ 
4 3 2

 a1
 x x  x +  x x  x +  x x  x +  x  x  x = − a4
1 2 3 1 2 4 1 3 4 2 3 4

 a
 x1 x2 x3 x4 = 0
 a4
Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma  a n x n + a n −1 x n −1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a 0 , a n ≠ 0  pentru
care a n −i = ai ,0 ≤ i ≤ n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x + bx + cx + bx + a, a ≠ 0 4 3 2

1 1 1
Se împarte prin  x 2 şi devine a ( x 2 + 2
) + b( x + ) + c = 0 ;notez x + = t şi
 x  x  x
obţinem o ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (a n ) n∈ N  un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este crescător dacă: a n ≤ a n +1 , ∀n ∈ N  .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: a n < a n +1 , ∀n ∈ N  .
Şirul (a n ) este descrescător dacă: a n ≥ a n +1 , ∀n ∈ N  .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: a n > a n+1 , ∀n ∈ N  .
Şir mărginit
Fie ( a ) ∈ un şir de numere reale.
n n  N 

Şirul (a n ) este mărginit dacă: ∃α , β ∈ R a . i .α  ≤ a n ≤ β , ∀n ∈ N 

Definiţie

Un
Un şir
şir care
care are limita
nu are finită
limită sausecare
numeşte convergent.
are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă  xn ≤ a n ≤ y n , ∀n ≥ k  si lim xn = lim y n = l  atunci lim a n = l .
n →∞ n→∞ n→∞

▪ Criteriul raportului

19
 

a n +1
Fie (a n ) n∈N  un şir
şir cu termen
termenii str
strict
ict pozit
pozitivi.
ivi. Dacă li
lim
m
n →∞
= l ∈[0,1) atunci
an
lim an = 0
lim a n +1
lim a n = ∞ .
n →∞ . Daca lim
lim
n →∞
= l ∈ (1, ∞) sau l = ∞ atunci n →∞
an
 Lema lui Stolz-Cezaro
Fie şi (bn ) n∈ N  două şiruri de numere reale.
( a n ) n∈ N 
a n +1 − a n
Dacă lim = l (finit sau infinit) şi (bn ) n∈ N  este strict monoton şi nemărginit ,
n →∞ b
n +1 − b n

an
atunci lim
n→ ∞
= l 
bn
▪ Criteriul radicalului
a n +1
Fie ( a n ) n∈ N  un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă li
lim
m
n →∞
= l  atunci lim n a n
n→∞
= l .
an
Şiruri remarcabile

∈ −
 10,,dd aaăăccq q= 1( 1,1)
l i mq n = 
 ∞ , d aăcq ∈ (1, ∞ )
 
α
,
l ni = m ∞ 〉α0
n→ ∞ 0,α 〈 0
n→ ∞

lim n k a n
lim
 n ue x iăs, dt  aăcq ∈ (− ∞,− 1] 

= 0 ,unde a ∈( −1,1), k ∈ N


n →∞
n
li
lim
  1  
m 1 +   =e ; e = 2,7178 ...
... este constanta lui Euler 
n →∞  n  
 xn 1
  1    x n → ±∞; lim ( 1 +  y )  y = e dacă  yn → 0
generalizare: lim 1 +   = e dacă
n→∞   xn  
  n→ ∞
n n

sin  x n
sin tg xn
lim
lim
n →∞
= 1 dacă  xn → 0 , lim = 1 dacă  xn → 0 ,
 x n n →∞ xn

arcsin  x n ar
arc
c tg x n
lim
lim
n →∞
= 1 dacă  xn → 0 , nlim
→∞
= 1 dacă  xn → 0 ,
 x n  x n

Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite
limite lateral
lateralee ega
egale
le în aacel
cel ppunc
unct.t.

20
 

 fl x ( )i= fl x (m)
 x x→ 0  x x→ 0
f are limită în x 0 ⇔ l  s ( x0 ) = l d  ( x0 ) ⇔  f ( x 0 − 0) =  f ( x0 + 0) ⇔

 x〈 0  x〉 0
Obs.:Funcţia f :D → R nu are limită în punctul de acumulare x în una din situaţiile : 0

a)există un şir x n ∈ D −{ x0 } cu limita x astfel încât şirul (  f  ( x n )) nu are limită
0

 b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n ∈ D −{ x0 }, astfel încât şirurile (  f  ( xn )), (  f  ( y n )) au
limite diferite.
Teoremă:Fie f :D → R ,o funcţie elementară şi x 0 ∈D un punct de acumulare al lui D
⇒  xlim
→ x
 f  ( x) =  f  ( x 0 )
0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

Fie f,g:D → R şi x un punct de acumulare al lui D.Dacă  xlim
0
 g ( x) = 0 şi există l ∈ R  
→ x 0

a.î.   f  ( x ) −l  ≤ g ( x), ∀ x ∈ D ∩V ,  x ≠ x , V vecinătate a lui x şi dacă
0 0

lim  g ( x) = 0 ⇒ lim  f  ( x) = l 

 x→ x0  x→ x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D → R , x un punct de acumulare al lui D şi
0  f ( x ) ≤ g ( x), ∀ x ∈ D ∩V , x ≠ x0
0
,V vecinătate  f  a( xlui
) =x∞ ⇒
. lim  g ( x) = ∞
a)Dacă  xlim
→ x 0  x → x 0

 b)Dacă  xlim  g ( x) = −∞ ⇒  xlim  f  ( x) = −∞

→ x 0 → x 0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
 Fie f,g,h:D → R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
≤ g ( x ) ≤ h ( x ), ∀ x ∈ D ∩V , x ≠ x 0 , V vecinătate a lui x .
 f ( x ) 0

Dacă  xlim  f  ( x) = lim h( x ) = l  ⇒ lim  g ( x ) = l 

→ x 0  x → x 0  x → x 0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

n −1
lim (a n x + a n −1 x + ⋅ ⋅ ⋅ + a1 x + a0 ) = lim
n n
lim lim a n x
 x →± ∞  x →± ∞

21
 

 ak  , k = m
b
k − 1
a  xk  + a k −  x1 + ⋅ ⋅ ⋅ + a x1 + a0 
k   m

 xl→ i± mb  x m∞ b  x m − 1
m + m− 1 + ⋅ ⋅ ⋅ + b x1 + b0 =  0, m〉 k   
a k  k − m
 ⋅ (± ) , k 〉 m∞
 bm

1 1
lim
lim
1
=0  li
lim
m
1
=0   lim = −∞   lim =+
 x →∞ x  x → 0 x  x→ 0 x
 x →−∞ x
 x < 0  x > 0

lim  x
lim = ∞  lim 3 x = ∞   lim 3 x = −∞
 x →∞  x →∞  x →−∞

 ∞  ,d a a>c1 a  0  ,d a a>c1 a

l i am = 
 x
  l i ma = 
 x

 x→ ∞
 0  ,d a a∈c ( 0 ,1a)  x→ − ∞ ∞  ,d a a∈ c( 0 ,1a)

 ∞  , a>  − ∞  d, a >a1c

l i ml oa x =g  d a c1 a   l x→ 0i lm oa x = g ∞  d, a ∈a ( c0 ,1)
 x→ ∞
 -∞  ,d a ∈ac( 0 ,1a)  x> 0

π  π  lim arcctgx = 0   lim arcctgx = π 
lim arctg  x =  
lim lim arctg  x
lim =−    x →∞  x →−∞
 x →∞ 2  x →−∞ 2
 x  x 1
li
  1  
m 1 +   = e  
lim
  1  
lim 1 +   = e  
lim lim (1 +  x ) x =e
 x →∞   x    x →−∞    x    x → 0
sin x
sin tg
tgx
x arcsin x arctg x
lim
lim =1   li
lim
m
 x →0
=1   li
lim
m
 x →0
=1  li
lim
m =1
 x →0 x  x  x  x →0 x

lim
lim
(
ln 1 + x ) =1   lim
a x − 1
= ln a , a > 0, a ≠ 1
 x →0  x →0
x  x

22
 

sin u ( x ) tg u ( x ) arcsin u ( x )

li
lim
m
 x →0
=1   lim
lim
 x →0
=1   li
lim
m
 x →0
=1 
u ( x ) u ( x ) u ( x )
arctg u ( x )
li
limm
 x →0
=1
u ( x )
ln (1 + u ( x ) ) a u ( x ) −1
li
limm = 1  lim
lim = ln a , a > 0, a ≠ 1 unde  xlim u ( x) = 0
 x →0 u ( x)  x →0 u ( x ) → x
0

Operaţii fără sens: ∞

∞ 0 ∞−∞ ⋅ ∞
,0, ,0 ,1∞ ,0 0 , ∞0

Funcţii continue
Definiţie Fie  f  : D → R şi  x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D
este continuă în  x0 ∈ D dacă  xlim
  f    f  ( x ) =  f  ( x0 )
→ x 0

Dacă f nu este continuă în  x0 ∈ D ,ea se numeşte discontinuă în  x0 ,iar   x0 se numeşte
 punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate  x0 ∈ D este punct de discontinuitate de primapr ima speţă
 pentru f ,dacă limitele
limitele laterale ale funcţiei
funcţiei f în punctul  x0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate  x0 ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele în punctul  x0 nu este
limitele laterale ale funcţiei f în
finită
Teoremă sau :nuFieexistă)
 f  : D → R şi  x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f continuă în  x0  ⇔
l  s ( x 0 ) = l d  ( x 0 ) = f(  x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D → R continue pe D ⇒ f+g,
 f 
 f  ⋅ g , ( g  ≠ 0 ),  f  , max(  f , g ), min(  f , g ) sunt funcţii continue pe D.
 g 
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b] → R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒ ∃   c ∈( a , b ) pentru care
f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă  x → a

l i m f ( x) = ∞
sau  x → a .
l i m f ( x ) = − ∞
 x < a  x < a
Definiţie:Fie f :E → R, a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă

l i m f ( x ) =∞
sau
l i m f ( x ) =− ∞
.
 x → a  x → a
 x > a  x > a

23
 

Definiţie : Fie f :E → R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a

este asimptotă verticală pentru f dacă
d acă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la
dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E → R, unde E conţine un interval de forma(a, ∞)
Dreapta y=mx+n,m ≠ 0 este asimptotă oblică spre + ∞ la graficul lui f dacă şi numai
 f ( x )
dacă m,n sunt numere reale finite,unde m=  xlim
li→m∞  x , n =  xli
lim
→m∞[ f ( x ) − mx ] .Analog la -
∞.
3.Asimptote orizontale
lim  f ( x) = l , l  număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + ∞ la
Dacă  xlim
→∞
graficul lui f.
Analog la - ∞
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre + ∞ (- ∞ )
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D → R ,x 0 ∈D punct de acumulare pentru D
 f ( x ) −  f ( x 0 )
Derivata într-un punct:f ' ( x0 ) =  xli
lim
m .
→ x0  x − x 0
0
f este
este derivabilă în x dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în  x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x 0 ,  f ( x 0 )) tangentă a
cărei pantă este  f  ' ( x 0 ) .Ecuaţia tangentei este:  y −  f ( x0 ) =  f  ' ( x0 )( x − x0 ) .
Teoremă:Fie f:D→R  , x ∈ D punct de acumulare pentru D ⇒ f este derivabilă în
0

 f x ( f) x−  ( 0)
  punctul de acumulare  x0 ⇔  f  ( x ) =  f  ( x ) ∈ R (finite)
 s
'
0
'
d  0 ⇔l i m = .
 x x→  x − x
0

 x〈 0 0
 f  x( ) −  f  x( 0 )
lim
 x →  x 0  x −  x
∈  R .
 x 〉 x 0
0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:D→R , x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte
 punct de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x şi are derivate laterale infinite
0

şi diferite în acest punct.  Punctul x se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este

0

24
 

continuă în x ,are derivate laterale diferite în x şi cel puţin o derivată laterală este
0 0

finită.

Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata
c 0
 x 1
 x , n ∈N * nx n −1
n

 x r  , r  ∈R  rx r −1
 x 1
2  x
n
 x 1
n n  x n −1
ln x 1
 x
 x
e ex
a x ( a > 0, a ≠ 1) a x ln a
sin  x
sin cos x
cos x − sin x
tg  x 1
coss 2  x
co
ctg  x 1
  −
sin 2  x
sin
arcsin  x 1
1 − x 2
arccos x 1
−
1 − x 2
arctg  x 1
1 + x 2
arcctg  x 1
−
1 + x 2
Operaţii cu funcţii derivabile
  f  
Teoremă:Fie f,g:D → R derivabile pe D ⇒ f+g ,fg, (g ≠ 0 )sunt funcţii derivabile pe
 g 
D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
'
  f     f  ' ⋅ g −  f  ⋅ g '
( f  ± g )
'
=  f  ± g  ; ( f  ⋅ g ) =  f  ⋅ g +  f  ⋅ g  ; (λ ⋅  f ) = λ ⋅ f 
' ' ' ' ' ' '
;      =
  g    g 2

  ( f  u ) '

=  f  ' (u ) ⋅ u '

25
 

Proprietăţile funcţiilor derivabile

Definiţie:Fie f:D→R.Un punct x 0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x) ≤f(x )
0

(respectiv f(x) ≥f(x ) ) pentru orice x ∈ D ∩ U  .

0

Dacă de
 punct f(x)maxim 0
≤f(x absolut(respectiv
)(respectiv f(x) ≥ ) ) pentru orice x ∈ D atunci x se numeşte
0
f(x absolut)
minim
0

Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x ∈ I un punct de extrem al unei

0

funcţii ƒ: I→R. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x atunci ƒ’(x )=0.

0 0

Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] →R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b ).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b]→ R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
 punct c∈ (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci ∃ c ∈ (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:

1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe
acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă  f  ' ( x ) > 0( f  ' ( x ) ≥ 0), ∀x ∈I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă  f  ' ( x ) < 0( f  ' ( x ) ≤ 0), ∀x ∈I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare)
 pe I.
4.Fie f:D → R ,D interval şi x ∈ D .Dacă
0

1)f este continuă în  x0

2)f este derivabilă pe D- { x 0 }
'
→ x0  f   ( x ) = l  ∈  R
3)există  xlim
atunci f are derivată în  x0 şi f ' ( x0 ) = l .Dacă l ∈ R atunci f este derivabilă în  x0 .
Observaţie: Cu ajutorul primei
primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
"
Dacă
 f  ( x) ≥ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este convexă pe I.

26
 

"
Dacă
 f  ( x) ≤ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este concavă pe I.

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si  x0 ∈I punct interior intervalului. Spunem că
 x0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate

stânga a lui :Cu  x0 sau invers.

:Cu şiaj
 x0 concavă pe ivat
o atei
vecinătate dreapta
Observaţie ajut
utoru
orull deriv
der ei a doua
doua staabile
luilesc
se stabi sc inte
interva
rvale
lele
le de conve
convexi
xita
tate
te şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie  I ⊆   R interval,  f  : I → R. Se numeşt
numeştee prim
primitivă
itivă a fu
funcţie
ncţieii f pe I, orice
funcţie F : I → R derivabilă pe I cu proprietatea F (  xx) = f (  xx), ∀ x ∈ I.
'

Teoremă.Orice funcţie continuă f : I → R posedă primitive pe I.

Teoremă:Fie f : I → R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
 proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I → R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite

 primitive →I.R.Dacă g(I)= { g ( x ) / x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
2.Fie g : I pe
3.Dacă g : I → R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
n +1

∫ 
 x n dx =  x + C ,n∈ N  ,x∈ R
n +1
 x a +1
∫  x a
=
a +1
+ C ,a∈ R, a ≠ −1 ,x∈(0, ∞)
1
∫  x dx = ln x + C , x ∈(0, ∞) sau x∈(−∞ ,0)
 x
a
∫ a d x= + C , a〉 0, a ≠ 1, x ∈  R
 x

1l na 1  x − a
∫  x 2
−a2
=
2a
ln
 x + a
+ C , a ≠ 0, x ∈ (−∞ ,−a ) sau x∈(−a, a) sau x ∈(a, ∞)
1 1  x
∫  x 2
+a 2
dx =
a
arctg  + C , a ≠ 0, x ∈ R
a

∫ 
1
dx = arcsin  x + C , a ≠ 0, x ∈(−a, a )
a 2
− x 2 a
1
∫   x 2
+a 2
dx = ln(
ln( x +  x 2 + a 2 ) + C , a ≠ 0, x ∈ R
1
∫   x − a dx = ln x +  x − a
2 2
2 2
+ C , a ≠ 0, x ∈ (−∞ ,−a) sau x ∈(a, ∞)

∫ sin  xdx = −cos  x + C , x ∈R

∫ cos  xdx = sin  x + C , x ∈R

27
 

1
∫ co
coss  x
dx = tgx + C , co
2
coss x ≠ 0

1
∫ sin
sin  x
dx = −ctgx + C , sin
2
sin x ≠ 0

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval [a , b ] sunt integrabile pe [a , b ] .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [a , b ] sunt integrabile pe [a , b ] .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [ a.b ] → R sunt integrabile şi λ  ∈ R ⇒
b b b

1) ∫ ( f ( x ) + g ( x ) )dx = ∫  f ( x ) dx + ∫  g ( x ) dx

a a a
b b

2) ∫ λ 
 f ( x ) dx = λ ∫  f ( x ) dx
a a
b
 b)Dacă  f ( x ) ≥ 0, x ∈[a , b ] şi este integrabilă pe [a , b ] , atunci ∫ 
a
  f  ( x )d x ≥ 0 .

c)Dacă   f  ( x) ≥ g ( x) pentru orice  x ∈[a , b ] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [a , b ] ,

b b
atunci ∫ 
a
  f  ( x )d x ≥ ∫  g ( x )d x
a

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)

Funcţia f : [a, b]→ R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, ∀ c ∈ (a, b) funcţiile
 f1 = f [ a, c] şi f2 = f [c , b ] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b

∫   f  ( x)d x + ∫   f  ( x)d x = ∫   f  ( x)d x.

a c a

e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [a , b ] , atunci şi   f    este integrabilă pe [a , b ] şi

b b

∫   f  ( x )d  x ≤∫    f  ( x ) d  x .

a a

Teoremă (Formula Leibniz

Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci
atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b

∫ a
b
 f ( x) dx = F ( x ) a
= F (b ) − F ( a ) .
Teorema de medie Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă, atunci există c∈[a, b] a.i.
b
∫   f  ( x)d x = (b − a)  f  (c) .
a

Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue

Dacă g : [a, b]→ R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]→R,
 x

G ( x ) = ∫  g (t )dt , x ∈[a, b] are proprietăţile:

a

1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

28
 

2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x) = g ( x ), ∀ x ∈[a, b]

'
  x  
Reţinem:  ∫  g (t )dt  
  = g ( x )
 a  
Teoremă (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b]→ R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b

∫ ∫  f ' gdx .
b
integrare prin părţi: dx = fg a −
 fg ' dx
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a] → R , a〉 0  o funcţie continuă.Atunci

a a

∫ ∫ 
1)  f ( x ) dx = 2  f ( x ) dx , dacă f este funcţie pară.
−a 0
a

2) ∫  f ( x)dx = 0 ,dacă f este funcţie impară.

−a
Teoremă:Fie f:R → R o funcţie continuă de perioadă T
a +T  T 

〉0 ⇒ ∫  f ( x)dx = ∫  f ( x)dx , ∀a ∈ R

a 0

 Aria unui domeniu din plan

1. Aria mulţimii din plan D⊂  R 2 mărginită de dreptele x = a, x = b,  y = 0 şi graficul
b
funcţiei f : [a, b]→ R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A ( D ) = ∫ a f ( x)dx .
b
2. În cazul f : [a, b]→ R continuă şi de semn oarecare, avem: A ( D ) = ∫ a | f ( x) | dxdx .
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor 
b
 f , g : [a, b]→ R continue este calculată prin formula: A ( D ) = ∫  | g ( x) − f ( x) | dx
dx .
a

Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b]→ R o funcţie continuă, atunci corpul C f   din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , G f , în jurul axei O x, are volumul calculat prin
b

formula: .V(C f   )= π    f  2 ( x ) dx

∫  a

29