NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
(a b)2  a 2  2ab b2
(a b)2  a 2  2ab b2 a 2 b2  (a b)(a
b) a 3 b3  (a b)(a 2  ab b2 ) a 3 b3 
(a b)(a 2  ab b2 ) (a+b) 3  a3 3a
2
b3ab2 b3 (a-b) 3  a3 3a2b3ab2 b3
a n bn  (a b)(an1  an2b  bn1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:RR,f(x)=ax+b,a 0, a,bR, se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A(,)Gf  f () 
Funcţia de gradul II
Definiţie:f:RR,f(x)=ax 2 bx  c,a  0,a,b,cRse numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II

 
Dacă a<0 atunci f  ,realizat pentru x =
b max
4a 2a

 b b 
Dacă a >0 atunci f  ,realizat pentru x = ;Vârful parabolei V( , ) min

4a 2a 2a 4a

b  
Ecuaţia de gradul II:ax 2 bx c  0;x 1,2  ,  b 2  4ac
2a

b c
Relaţiile lui Viete:x 1 x2  ,x1  x2  a
a
Dacă   0 ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă   0 ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă   0 ecuaţia nu are rădăcini reale. Dacă
  0 ecuaţia are rădăcini reale. Intervale de
monotonie :a<0
x b
 
2a

1
f(x) 

4a
a>0
x b
 
2a
f(x) 
4a

Semnul funcţiei de gradul II

0
x - x1 x2 
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

0
x - x1  x2 
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

0
x - 
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II


a<0,Imf=(, ]
4a


a>0, Imf=[ ,)
4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:AB
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă x1, x2  A cu f(x 1 )  f (x2 )  x1  x2
2)Funcţia f este injectivă dacă x1,x2  A cu x1 x2  f (x1)  f (x2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă x1  x2a.i.f (x1)  f (x2 )
II. 1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y B, există cel puţin un punct x A, a.î.

2
ƒ(x)=y. 2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă
ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y B există un singur x A a.î. ƒ(x)
=y
(ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui
B, intersectează graficul funcţiei într-un singur punct . IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C g  f : A C,(g  f )(x)  g( f (x))

V. 1A : A  A prin 1 A (x)  x , x A.(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g
 f 1A şi f  g 1B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ1 .
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ xR f:R→R se numeşte funcţie
impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ xR f:A→R(A R) se numeşte periodică de perioadă
T 0,dacăx A avem x+T A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă
se numeşte perioada principală. Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n( A) ,n(A)
reprezentâd numărul de elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al
mulţimii A.
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A kn ,unde n reprezintă numărul de elemente al
mulţimii B, iar k al mulţimii A(k n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a (0,1) f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a (0,1)  f strict descrescătoare

3
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy  loga x  loga y 5)log a xm  mloga x ,mR

x loga x

6)log a  log a x log a y 7)a x

y

logb A ,log a b  1
Schimbarea bazei:log a A 
logb a
logb a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa
oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei
aritmetice:a n1 an  r,n 1
Se spune că numerele a 1,a2 ,,an sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii aritmetice. Teoremă:şirul (an )n1 este progresie

aritmetică  an  an1 an1 ,n  2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n  a1  (n 1)r


Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică b  a c
2
 an )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n  (a1
2
,x
Trei numere x1 2 , x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :
x1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r R.
,x
Patru numere x1 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x1 = u – 3r, x = u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r R. Progresii
2

geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n ,b1  0 în care
raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei

bn1 q ,q 0
geometrice: 
bn

4
Se spune că numerele b 1,b2 ,,bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn )n1 este progresie geometrică  bn2  bn1 bn1,n  2
Termenul general al unei progresii geometrice:b n  b1 qn1
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică  b2  ac

Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n  b1 (qn

1) ,q1 sau q 1
S n  nb1,dacă q = 1
Trei numere x 1 ,x2 ,x3 se scriu în progresie geometrică de forma : u
x 1 ,x2  u,x3  u q,q  0 q
x ,x ,x
Patru numere x1 , 2 3 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
=
u u 3
,q  0 x1 q3 ,x2  q ,x3  uq,x4  u q

Formule utile:

1)
1+2+3+ n  n(n
2

1 2 22  n2  n(n 1)(2n 1)

6


1 3 23  n3 [ n(n 1)]2
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:
x,x  0
x

 x,x  0
x xy y
1. x  0,xR2. x  y  x  y 3. x   x 4. x y  x  y 5. 
6. x  a  a  x  a,a  0 7. x  a  x(,a][a,),a  0 8. x  y  x  y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, xR , [x]Z şi {x}[0,1)
2. [x] x< [x]+1, [x] = a  a  x< a+1
3. [x+k]=[x]+k,xR,k Z

5
4. {x+k}={x},xR,k Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică z
=a+bi, a,bR, i 2 = −1, a=Re z , b=Im z C- mulţimea
numerelor complexe;C={a+bi/a,bR}

Conjugatul unui număr complex: z  a bi Proprietăţi:

1. z1  z2  z1  z2
2. z1  z2  z1  z2

3. z n  z n

 z1   zz12

4. z2 

5.zR  z  z
6.zRi  z  z
Modulul unui număr complex: z  a2 b2
Proprietăţi:
1. z  0,zC 2. z  z 3. z1  z2  z1  z2

4. zn  z n 5. z1  z1 6. z1  z2  z1  z2 z2 z2
Numere complexe sub formă trigonometrică Forma
trigonometrică a numerelor complexe:
2
b 2 ,tgt  b ;r-raza polară;t-argument redus,t[0,2)
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a 
a
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi Operaţii:
z1 r1(cost1 isint1),z2  r2 (cost2 isint2 ) z1z2  r1r2[cos(t1 t2
)isin(t1 t2 )], zn  r n (cosnt isinnt)

z1 r1
 [cos(t1 t2 ) isin(t1 t2 )] z2
r2

6
  2k t  2k
n
z  zk  n r(cos t isin ),k {0,1,,n 1}
n n

Combinatorică
n!=12n,nN(0!1) , P n  n!,n N

n! n!
A kn  ,0 k  n;k,nN,n 1 C nk  , 0 k  n;k,nN
(n  k)! k!(n  k)!
Proprietăţi:1. C  Cn ,0 k  n;k,nN 2. C n  Cnk1 Cnk11,1 k <n;k,n N
k
n
nk k

Binomul lui Newton:(a+b) n  Cn0an Cn1an1b Cnnbn

Termenul general:T k1  Cnk ankbk ,k  0,1,,n

Proprietăţi:
C 0n Cn1  Cnn  2n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2
n
).
C 1n Cn3 Cn5 
  Cn0 Cn2 Cn4 
  2n1

Geometrie vectorială Definiţie:

Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:

AB  BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli
şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari.

Teoremă: Fie aşib doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v , există

,R(unice) astfel încât v a b
AB  (xB  xA ) 2  (yB  yA ) 2 -modulul vectorului AB AB(xB  xA, yB

 yA) coordonatele vectorului AB

7
  xB yA  yB
Mijlocul segmentului AB:x M  xA , yM 
2 2

x x y y y
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G  xA B C , yG  A B C
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔  R a.i. v = ⋅u .

Punctele A, B, C sunt coliniare   R a.i. AB =  AC

AB CD   R a.i. AB =  AC
Produsul scalar a doi vectori . uv  u  v cos(u,v) u  x1 i  y1 j ,v 

x2 i  y2 j  uv  x1x2  y1 y2 , u  x12  y12

Daca u,v  0,atunci u  v  uv  0

Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M )d ⇔a xM +byM c  0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( xA, yA ),B(x B , yB ) x

y1
AB:xA yA 1=0 xB
yB 1

Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A, yA )şi panta m : y-y A  m(x  xA )

Dreptele d1,d 2 sunt paralele  md  md 1 2

Dreptele d1,d 2 sunt perpendiculare  md md = -1 1 2

8
Distanţa dintre punctele A(x A, yA ),B(x B, y B):AB= (xB  xA )2  (yB  yA )2

Distanţa de la punctul A(x A, yA ) la dreapta h:ax+by+c=0: d(A,h)= axA  byA

 c a 2 b 2
xA yA 1
Punctele A,B,C sunt coliniarexB yB 1 0
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A {1,2,,n}orice funcţie
bijectivă : A  A.
1 2  n 

 (1) (2)  (n)



1 2  n

 
e 1 2 n  se numeşte permutarea identică de gradul n.


Sn reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.
Produsul(compunerea) a două permutări:Fie ,Sn
: A  A,()(k) ((k))
Proprietăţi:
1)()(),,,Sn
2)e  e,Sn
3)Sn ,1 Sna.i.1 1 e,1 se numeşte inversa permutării 

Puterile unei permutări: FieSn definimn n1,nN(0  e)

Prop.: FieSn mn mn ,(m )n mn ,m,nN
Inversiunile unei permutări:
Definiţie: FieSn şi i,j{1,2,,n},i j .Perechea (i,j) se numeşte inversiune a
permutării  dacă (i)( j).Numărul inversiunilor permutării se notează cu m().
Definiţii:Se numeşte semnul permutării ,numărul ()  (1)m()

9
Permutarea se numeşte permutare pară dacă () 1
Permutarea se numeşte permutare impară dacă ()  1
Propoziţie: () ()(),,Sn
1 2  i j  n

Permutarea ij  1 2  j i  n se numeşte transpoziţie.


Proprietăţi:
1)ij ji 2)(ij )2  e 3)ij 1 ij 4)(ij )  1

Matrice
a11a12......a1n 
 

A= a21a22...... a  )
.......... .......... 2n  -matrice cu m linii şi n coloane; A  (aij ij1 1,,mn

am1am2 .....amn 
AM m,n (C) ,undeM m,n (C)-reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu
elemente din C.
t
AM n,m (C)-reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma
a11a12......a1n 
  a21a22......a2n 
A=.................... - AM n (C)
 
an1an2 .....ann 
Tr(A)= a11  a22  ann -reprezintă urma matricei A
Sistemul ordonat de elemente (a11,a22,,ann)se numeşte diagonala principală a matricei
A,iar sistemul ordonat de elemente (a1n ,,an1 )se numeşte diagonala secundară a matricei
A.

1000 0000
   

10
I n =0100 -matricea unitate de ordinul n ;Om,n
=0000 -matricea nulă

   
   
0001  0000 
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A ,A,BM m,n (C)(comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) ,A,B,CM m,n (C)(asociativitate)
3)A+Om,n = Om,n +A = A , AM m,n (C)
4)AM m.n (C),(A)M m,n (C) a.î. A+(-A) = (-A)+A=Om,n ,AM m,n (C)
5)(AB)C = A(BC) , AM m,n (C),BM n, p (C),CM p,q (C) (asociativitate)
6) a)A(B+C) = AB+AC , AM m,n (C),B,CM n, p (C)(distributivitatea înmulţirii faţă de
adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B,CM m,n (C), AM n, p (C)
7) AI n  In A  A,AM n (C)
8) a(bA) = (ab)A,a,bC, AM m,n (C)
9)(a+b)A=aA+bA, a,bC, AM m,n (C)
10)a(A+B)=aA+aB, aC, A,BM m,n (C)
11)aA =Om,n  a  0sau A=Om,n
12) t (tA)  A,t (A B)tAtB ,t (aA) atA,t (AB)tBtA
Puterile unei matrice:Fie AM n (C)
Definim A0  In , A1  A, A2  A A, A3  A2  A,, An  An1  A,nN

 
2
(a  d)A (ad bc)I 2  O2 ,unde A   acdb 
Relaţia Hamilton-Cayley: A 

Determinanţi.
a b
 ad bc (determinantul de ordinul doi) c
d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c

11
 d e f aei  dhc  gbf  ceg  fha
ibd g h i
abc def
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice
care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este
nul; 5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un
element a, obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale
atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de
celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau
coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b ca b ca b c
9)d  m e  n fp d e
fm n p g h
ig h ig h i
10)det(A B)  det Adet B , A,BM n (C)

Definiţie:Fie A  (aij )M n (C) .Se numeşte minor asociat elementului aij ,1  i, j  n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează
acest minor cu M ij .
Numărul Aij  (1)i j Mij se numeşte complementul algebric al elementului aij .

Matrice inversabile
Inversa unei matrice :AM n (C) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată
A 1M n (C) a.i. A A1  A1  A  In
Teoremă:AM n (C)inversabilă  det A  0

A 
1
1 A,Aadjuncta matricei A. A se obţine din t A înlocuind fiecare element cu

12
 det A complementul
său algebric.
Dacă A,BM n (C) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A 1 )1 = A b)(AB)
1  B1 A1

Rangul unei matrice

Fie A M m,n (C) , r N,1 r  min(m,n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu
elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A O m,n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un
minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r  există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi
minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi
uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare Forma
generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
a11x1  a12 x2  a1n xn  b1

a21x1  a22 x2  a2n xn  b2




am1 x1  am2 x2  amn xn  bm

a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1,x2 ,,xn - necunoscute, b 1,b2 ,,bm -termenii liberi

a11a12......a1n  a11a12......a1nb1 
    a21a22......a2n  a21a22......a2nb2 
A=....................  -matricea sistemului, A =.................... -matricea extinsă
   
am1am2 .....amn  am1am2 .....amnbm 

b1  x1 
   

B=....b2 matricea coloană a termenilor liberi,X=...x2  .matricea necunoscutelor.

   

13
 bm  xn 
AX=B -forma matriceală a sistemului Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie; - Un
sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu
numărul de necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat   0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie
i ,unde i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi. unică x
i=


Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul
matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii
caracteristici sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
sin 2 x  cos 2 x 1,xR
-1 sin x 1,xR -1 cos x 1,xR
sin(x+2k)  sin x,xR,k Z cos(x+2k)  cos x,xR,k 
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb sin(a-
b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos 2 x sin 2 x

 
sin(  x)  cos x cos(  x)  sin x
2 2
b a b a b a b
sina+sinb=2sin a cos cosa+cosb=2cos cos
2 2 2 2

b ab a b ab
sina-sinb=2sin a cos cosa-cosb= -2sin sin
2 2 2 2 sin x cos x
tgx= ,cos x  0 ctgx= ,sin x  0 cos
x sin x

14
 
tg(x+k)  tgx ctg(x+k)  ctgx tg( 

x)  ctgx ctg(  x)  tgx
2 2

 tgb tga tgb

tg(a+b)= tga tg(a-b)=
1tgatgb 1 tgatgb

Semnele funcţiilor trig.

sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-+,- cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară) tg(-x)=
-tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse


arcsin:[-1,1]→[ , ] arcsin(-x)= -arcsinx
2 2


arcsin(sinx)=x,x[ , ] sin(arcsinx)=x,x[1,1]
2 2

15
arccos:[-1,1][0,] arccos(-x)=arccosx
arccos(cosx)=x,x[0,] cos(arccosx)=x,x[1,1]


arcsinx+arccosx= ,x[1,1]
2


arctg:R ( , ) arctg(-x)= -arctgx
2 2


arctg(tgx)=x,x( , ) tg(arctgx)=x,xR
2 2
arcctg:R (0,) arcctg(-x)=arcctgx
arcctg(ctgx)=x,x(0,) ctg(arcctgx)=x,xR


arctgx+arcctgx= ,x R
2
Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a[1,1] x{(1)k arcsin a  k,k }
cosx = b,b[1,1] x{arccosb 2k,k } tgx =
c,cR  x{arctgc  k,k } ctgx = d,dR 
x{arcctgd  k,k } sinax = sinbx ax  (1)k bx
 k,k  cosax = cosbx ax  bx  2k,k  tgax
= tgbx ax  bx  k,k 
ctgax = ctgbx ax  bx  k,k 
a b c
Teorema sinusurilor:   =2R,unde R este raza cercului circumscris sin A
sin B sinC
triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2  b2 c2 2bccos A Aria
unui triunghi:
A bh p ( p  a )( p  b )( p  c ) ,p=
2 
2 2
A  AB
xA yA 1
 ,  2 l2 3
A  xB yB 1 A
 ABC
2   ACsin(
xC yC 1
AB, AC) A abc

16
 c
dreptunghic  c1 Aechilateral  2 4

abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului
4S
S
Raza cercului înscris într-un triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului iar
p
p= abc
2
Grupuri
Definiţie:Fie : M M  M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M ,se
numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “”dacăx, yH  x yH .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie : M M  M lege de compoziţie pe M.
Legea “ “ se numeşte asociativă dacă (x y)z  x(yz),x, y,zM
Legea “ “ se numeşte comutativă dacă x y  yx,x, yM
Legea “ “ admite element neutru dacă exista eM a.i.xe  ex  x,xM
Definiţie:Cuplul (M,) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x y)z  x(yz),x, y,zM
2) există eM a.i.xe  e x  x,xM
Dacă în plus x y  y x,x, yM atunci monoidul se numeşte comutativ.
Notaţie:U(M)={xM / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G,) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x y)z  x(yz),x, y,zG
2) există eM a.i.xe  ex  x,xG
3)xG,x' G a.i. xx'  x' x  e
Dacă în plus x y  yx,x, yG atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz
contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G,) un grup şi xG .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x
n
 e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G,) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al
grupului (G,) dacă îndeplineşte condiţiile:

17
1)x, yH  x yH . 2)xH  x'
H
^ ^ ^

Grupul claselor de resturi modulo n, Zn {1,2,,n 1}

(Zn ,) grup abelian
^

(Zn ,) -monoid comutativ ,în careU(Zn ) {k Zn /c.m.m.d.c.(k,n) 1}

Morfisme şi izomorfisme de grupuri

Definiţie:Fie (G,) şi (G ' ,)două grupuri.O funcţie f:G G ' se numeşte morfism de
grupuri dacă are loc conditia f( x y)  f (x) f (y),x, yG Dacă în plus
f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G,) şi (G ' ,)două grupuri.Dacă f:G G ' este morfism de grupuri atunci:
1) f(e)=e ' unde e,e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.
2) f(x ' ) [ f (x)]' xG
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A,,), unde A este o multime nevidă iar ,,” şi ,,” sunt două legi
de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A,)este grup abelian
2) (A,)este monoid
3)Legea ,,”este distributivă fata de legea ,,”:
x(yz)=(xy)(xz),(yz) x  (y x)(z x)x, y,z A
Inelul (A,,), este fără divizori ai lui 0,dacă x.y  e  x y  e(e element neutru de
la legea ,,”)
Un inel (A,,), se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x y  y x,x, y A Un
inel (A,,), comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K,,)cu e  e  se numeşte corp dacă xK,x  e,x' K a.i. x x'  x' 
x  e(e,e fiind elementele neutre )
Un corp (K,,), se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x y  y x,x, yK
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A,,),(A' ,)două inele.O funcţie f:A A' se numeşte morfism de inele
dacă :
1)f( x y)  f (x) f (y),x, y A
1)f( x y)  f (x) f (y),x, y A

18
3)f(e )=e (e ,e fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ,)
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebrică a unui polinom:f =an xn  an1xn1  a1x  a0 ,an  0,ai  Aun inel
comutativ.
Definiţie:a A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g 0, polinoamedin
K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu
gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K
restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f  X-a divide f.
Definiţie:Elementul aK este rădăcină de ordinul p N pentru polinomul fK[X] dacă
(X-a) p divide pe f iar (X-a) p1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul aK este rădăcină de ordinul p N pentru polinomul fK[X] 
f (a)  0, f ' (a)  0,, f ( p1) (a)  0 şi f ( p) (a)  0,unde f este fucţia polinomială asociată
polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie fR[X],f 0.Dacă z = a+ib,b 0este o rădăcină complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.

Obs. :(X  z)(X  z)/ f

Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie fQ[X], f 0.Dacă x 0  a  b este o rădăcină a lui f,unde a,bQ,b0,
b Q,atunci

1) x0  a  b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x0 au acelaşi ordin de multiplicitate.

Obs. :(X  x0 )(X  x0 )/ f

Polinoame cu coeficienţi întregi
Teoremă :fie f=an xn  an1xn1  a1x  a0 ,an  0;f Z[X] p

19
1)Dacă x 0  ( p,q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
q
a)p divide termenul liber a 0
b) q divide pe a n
2)Dacă x 0  p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte
reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K  nu au rădăcini în
K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f =an xn  an1xn1  a1x  a0 ,an  0.Dacă x1,x2 ,,xn sunt n rădăcini ale lui f în K
atunci f =an (X  x1 )(X  x2 )(X  xn )şi x1  x2  xn  an1 an1

x1x2  x1x3  xn1xn  an2an1

.......................................................
x 1 x2  xn  (1)n a0an1
x1  x2  x3   a2
 a3


Dacă f =a3 x3  a2 x2  a1x  a0 , f C[X] x1 x2  a1

 x1 x3  x2 x3 
 a3

x1 x2 x3   a0

 a3
 a3
x1  x2  x3  x4   a4

x1 x2  x1 x3  x3 a2

20
 
4
a3 x3  a2 x 2  a1 x  a0 , f C[X]   x4  a4
f=a 4 x 

x1 x2 x3  x1 x2 x4  x1 x3 x4  x2 x3 x4  
a1

 a4

x1 x2 x3 x4  a0

 a4
Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma an xn  an1xn1  a1x  a0 ,an  0 pentru care ani  ai
,0  i  n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4 bx3  cx 2 bx  a,a  0

2
(x 2  12 ) b(x  1)  c  0;notez x 1  t şi obţinem o
Se împarte prin x şi devine a
x x x
ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător) Fie
(an )nN un şir de numere reale.
Şirul(an )este crescător dacă: an  an1,n N .
Şirul(an ) este strict crescător dacă: an  an1,n N .
Şirul(an )este descrescător dacă: an  an1,n N .
Şirul(an )este strict descrescător dacă: an  an1,n N .
Şir mărginit
Fie (an )nN un şir de numere reale.

Şirul(an )este mărginit dacă:,Ra.i. an ,nN

Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent Teoremă
:Orice şir convergent este mărginit.

21
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită. Consecintă:
dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent. ▪Teorema
cleştelui
Dacă xn an yn,nk si lim xn  lim yn  l atunci lim an  l .
n n n

▪ Criteriul raportului

 an1 l [0,1) atunci lim an  0.

Fie(an )n N un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim 
n a n
n

Daca lim 
a n1
l (1,) sau l   atunci lim an  .
a
n n n

 Lema lui Stolz-Cezaro

Fie (an )nN şi (bn )nN două şiruri de numere reale.

Dacă lim
 n
bn1 bn an
l
an1  an l (finit sau infinit) şi (bn )nN este strict monoton şi nemărginit ,

atunci lim 
n bn
▪ Criteriul radicalului

 an1 l atunci lim n an  l .

Fie (an )n N un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim 
a
n n n

Şiruri remarcabile
0, dacă q(1,1)

22
  1
n 1,dacă q  lim n  ,0

lim q  ,dacă q(1,) n 0,0 n

nu există, dacă

q(,1] lim nkan  0,unde
a(1,1),k N n

 1 n
lim 1   e ; e 2,7178...este constanta lui Euler
n n
x
 1n 1

generalizare: lim1 xn   e dacă xn  ; nlim1 ynyn  e dacă yn 0

tgxn
n sin xn 1dacă xn 0, lim  1dacă xn 0, lim  n xn n xn

arcsin xn 1dacă xn
0,lim arctgxn 1dacă xn 0, lim  n xn n xn

Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.
f are limită în x 0  ls (x0 )  ld (x0 )  f (x0 0)  f (x0  0)  lim f (x)  lim f (x)
xx0 xx0 xx0 xx0

Obs.:Funcţia f :D R nu are limită în punctul de acumulare x 0 în una din situaţiile :

a)există un şir x nD {x0}cu limita x 0 astfel încât şirul ( f (xn ))nu are limită
b)există şirurile (xn ),(yn ),xn , yn D {x0},astfel încât şirurile ( f (xn )),( f (yn ))au limite
diferite.
Teoremă:Fie f :D R,o funcţie elementară şi x 0 D un punct de acumulare al lui
D lim f (x)  f (x0 )
xx0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

Fie f,g:D R şi x 0 un punct de acumulare al lui D.Dacă lim g(x)  0 şi există l R
xx0

a.î. f (x) l  g(x),xDV,x  x0 ,V vecinătate a lui x 0 şi dacă

lim g(x)  0  lim f (x)  l

23
xx0 xx0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D R, x 0 un punct de acumulare al lui D şi f (x)  g(x),xDV,x  x0 ,V
vecinătate a lui x 0 .

a)Dacă lim f (x)    lim g(x)  

xx0 xx0

b)Dacă lim g(x)   lim f (x)  

xx0 xx0

Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi f (x) 
g(x)  h(x),xDV,x  x0 , V vecinătate a lui x 0 .
Dacă lim f (x)  lim h(x)  l  lim g(x)  l
xx0 xx0 xx0

Limite uzuale.Limite remarcabile. lim (an xn 

an1xn1  a1x  a0 )  lim an xn
x x

  bamk ,k  m
lim bak xxmk
abkm11xxkm11 ab11xxab00
0a,km (k)km ,km x m

bm

1 1
1 1
lim  0 lim  0 lim    lim    x x x
x x0x x0 x
x0 x0

lim x lim 3 x   lim 3 x   

x x x

lim ax  , daca a 1 lim ax 0 , daca a 1 x 0 , daca

a0,1 x  , daca a0,1

 , daca a 1  , daca a 1
lim loga x   lim loga x  

24
x - , daca a0,1 xx00  , daca a0,1

 
limarctgx lim arctgx  lim arcctgx  0 lim arcctgx 
x 2 x 2 x x

 1  1
lim 1   e
x
lim 1   e
x
lim1x1x  e
x x x x x0
arctg x
sin x tgx arcsin x
lim 1 lim 1 lim 1 lim
 x
1 x0 x x0 x x0 x x0 x lim ln1 1
a x 1
lim  ln a , a  0,a 1 x0 x x0 x
sin u(x) tg u(x) arcsin u(x) arctg u(x)
lim 1 lim 1 lim 1 lim 1 x0
ln1u(x)
u(x) x0 u(x) x0 u(x) x0 u(x) lim 1
au(x) 1
lim  ln a , a  0,a 1unde lim u(x)  0
x0 u(x) x0 u(x) xx0

 0
Operaţii fără sens: , , ,0,1,00 ,0
0
Funcţii continue Definiţie
Fie f :DR şi x0 Dpunct de acumulare pentru D f este continuă în
x0 D dacă lim f (x)  f (x0 )
xx0

Dacă f nu este continuă în x0 D,ea se numeşte discontinuă în x0 ,iar x0 se numeşte punct de

discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate x0 Deste punct de discontinuitate de prima speţă
pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul x0 există şi sunt finite.

Un punct de discontinuitate x0 Deste punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu

este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul x0 nu este
finită sau nu există)

25
Teoremă: Fie f :DR şi x0 Dpunct de acumulare pentru Df continuă în x0
 ls (x0 )  ld (x0 )= f( x0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D R continue pe D
f
f+g, f  g, (g  0), f ,max( f ,g),min( f ,g)sunt funcţii continue pe D. g
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b]R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0   c(a,b) pentru care f(c)=0.
Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E R,aR punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă lim f (x)   sau lim f (x)  .
xa xa xa xa

Definiţie:Fie f :E R,aR punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă lim f (x)   sau lim f (x)  .
xa xa xa xa

Definiţie : Fie f :E R,aR punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta
sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E R,unde E conţine un interval de forma(a,)
Dreapta y=mx+n,m 0 este asimptotă oblică spre + la graficul lui f dacă şi numai dacă f
(x) m,n sunt numere reale finite,unde m=lim ,n  lim[ f (x)  mx].Analog la -.
x x x

3.Asimptote orizontale
Dacă lim f (x)  l,l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + la graficul
x lui

f.
Analog la -
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +(-)
Funcţii derivabile Definiţie:Fie f:D R,x 0 D punct de acumulare pentru D

 f (x0 )
Derivata într-un punct:f ' (x0 )= lim f (x) .
xx0 x  x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.

26
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 (x0 , f (x0 ))tangentă a cărei
pantă este f ' (x0 ) .Ecuaţia tangentei este: y  f (x0 )  f ' (x0 )(x  x0 ).
Teoremă:Fie f:DR , x 0 D punct de acumulare pentru Df este derivabilă în punctul de

lim  f (x0 )
acumulare x0  fs' (x0 )  fd' (x0 )R(finite)  xx x0x0 f (xx)  x 0 = . lim

f (x)  f (x0 ) R. xxx0x0 x  x0

Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0 D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte punct de
întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi diferite
în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este continuă în
x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este finită.

27
Operaţii cu funcţii derivabile

Teoremă:Fie f,g:D R derivabile pe Df+g ,fg, (g 0)sunt funcţii derivabile pe D.

Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.

Reguli de derivare
'

; 
'
f '  g ' ;( f  g)'  f '  g  f  g ' ;( f )'  f '   gf   f '  gg2 f  g '
( f  g) 

( f u)'  f ' (u)u '

28
 Proprietăţile funcţiilor derivabile
Definiţie:Fie f:DR.Un punct x 0 D se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x)f(x 0
)(respectiv f(x)f(x 0 ) ) pentru orice xDU .
Dacă f(x)f(x 0 )(respectiv f(x)f(x 0 ) ) pentru orice xD atunci x 0 se numeşte punct de
maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0 I un punct de extrem al unei funcţii
ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b). Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci  c (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c) Consecinţe: 1.Dacă o funcţie
derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval. Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ' (x)  0( f ' (x)  0),xI , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă f ' (x)  0( f ' (x)  0),xI, atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.
4.Fie f:D R,D interval şi x 0 D.Dacă
1) f este continuă în x0
2) f este derivabilă pe D-{x0 }

3)există lim f ' (x)  l R

xx0

atunci f are derivată în x0şi f ' (x0 )  l .Dacă l R atunci f este derivabilă în x0.
Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local. Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
Dacă f " (x)  0,xI, atunci f este convexă pe I.
Dacă f " (x)  0,xI, atunci f este concavă pe I.
Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0 I punct interior intervalului. Spunem că x0
este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a
lui x0şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x0 sau invers.

29
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.
Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice funcţie
F : I  R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), x  I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux. Consecinţe:
1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I  R.Dacă g(I)={g(x)/ xI}nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite

n
dx  xn1 C ,n N ,xR

x n 1
xa1

 x  a 1 C,aR,a  1,x(0,)
a

1

xdx  ln x C,x(0,) sau x(,0)

a
a dx  ln xa C,a0,a 1,x R
x

1 1 xa

x 2  a 2  2a ln x  a C,a  0,x(,a) sau x(a,a)sau x(a,)
1 1 x

x 2  a 2 dx  a arctg a C,a  0,xR
1 x
dx  arcsin a C,a  0,x(a,a)
a2  x2
1 2 2
2
x a 2
dx  ln(x  x  a ) C,a  0,x R
1
2 2 x2 a2
x a

30
dx  ln x  C,a  0,x(,a)sau x(a,)

sin xdx  cos x C,xR

cos xdx  sin x C,xR
1

cos 2 xdx  tgx C,cos x  0
1

sin 2 xdx  ctgx C,sin x  0

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval a,b sunt integrabile pe a,b.
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval a,b sunt integrabile pe a,b.
Proprietăţile funcţiilor integrabile. a)(Proprietatea
de linearitate)
Dacă f,g :[a.b]  R sunt integrabile şi R 
b b b

1)
f (x)  g(x)dx   f (x)dx   g(x)dx
a a ab b

2)
f (x)dx  f (x)dx
a ab

b)Dacă f (x)  0, xa,b şi este integrabilă pe a,b

, atunci
 f (x)dx  0 .
a

c)Dacă f (x)  g(x) pentru orice xa,b şi dacă f şi g sunt integrabile pe a,b,
b b

atunci
 f (x)dx   g(x)dx
a a

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)

Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă,  c  (a, b) funcţiile f1  f
[a c, ] şi f2  f [c b, ] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b

 f (x)dx   f (x)dx   f (x)dx.

a c a

31
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe a,b, atunci şi f este integrabilă pe a,b şi
b b

 f (x)dx   f (x)dx .
a a

Teoremă (Formula Leibniz - Newton)

Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
bb

 f x dx( )  F x( )  F b( ) F a( ) .
a a

Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b

 f (x)dx  (b  a) f (c) .
a

Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue

Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,
x

G(x)   g(t)dt,x[a,b]are proprietăţile:

a

1) G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

2) G este derivabilă pe [a, b] şi G' (x)  g(x),x[a,b]
x '

 

Reţinem: g(t)dt  g(x)

a 

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
integrare prin părţi: ab fg dx'  fg ba ab f gdx' .
Teoremă:Fie f:[-a,a]  R,a0 o funcţie continuă.Atunci
a a

1)
 f (x)dx  2 f (x)dx, dacă f este funcţie pară.
a 0a

2)
 f (x)dx  0 ,dacă f este funcţie impară.
a

Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă

aT T

T0   f (x)dx   f (x)dx,a R

32
 a 0

Aria unui domeniu din plan

1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
b funcţiei

f : [a, b] R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: AD  a f x dx( ).

b

2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem: AD  a | f x( ) | dx.

3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
b f , g : [a, b] R

continue este calculată prin formula: AD  a | g x( ) f x( )| dx.

Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b

formula: .V(C f )= f 2 (x)dx

a

33