MATEMATICĂ

RECAPITULARE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

CLASA A XII-A – M2

SUBIECTUL I
1. PROGRESII
Progresii aritmetice (șiruri care se obțin prin adunarea aceluiași număr, r, numit rație) ( a1 , a2 , a3 ,..., an ,... )
an  a1  (n  1)  r - formula termenului general (cel mai des, in problemele cu progresii se înlocuiesc toți
termenii în funcție de primul, a1, și rația r)
n(a1  an ) n(2a1  (n  1)r
Sn  sau S n  - suma primilor n termeni, a1  a2  a3  ...  an
2 2
ac
a,b,c sunt în progresie aritmetică  b 
2
Progresii geometrice (șiruri care se obțin prin înmulțirea cu același număr, q, numit rație) ( b1 , b2 ,..., bn ,... )
bn  b1  q n1 - formula termenului general
qn 1
Sn  b1 - suma primilor n termeni, b1  b2  ...  bn
q 1
a,b,c sunt în progresie geometrică  b 2  a  c

NUMERE COMPLEXE
Forma algebrică z  a  bi, a, b  , i 2  1 . a=Re(z) – partea reală a numărului z,
b=Im(z) (fără i!!) – partea imaginară a numărului z
z  a  bi - conjugatul numărului z
a  c
a  bi  c  di  
b  d
c  di )
a  bi ...
Operații: adunare, scădere, înmulțire, împărțire  (se amplifică fracția cu conjugatul numitorului)
c  di ...
Puterile lui i: i1  i, i 2  1, i 3  i, i 4  1, i 5  i,..., i 4 k  1
z1 z
a  bi  a 2  b 2  a  bi  z1 z2  z1 z2 ,  1 , zn  z
n
- modulul numărului complex z.
z2 z2
Rezolvarea ecuației de grad II cu Δ<0: aceleași formule,   i  , de exemplu 4 se scrie i 4  2i
Forma trigonometrică z  a  bi  r (cos   i sin  ), unde r  z
(cos   i sin  ) n  cos n  i sin n

2. FUNCȚII
Generalități: A(a, b)  G f  f (a)  b .
Intersecția cu axele: pentru intersecția cu axa ordonatelor, OY, se calculează f(0), dacă 0 e în domeniu, punctul
de intersecție fiind A(0,f(0)); pentru intersecția cu axa absciselor, OX, se rezolvă ecuația f(x)=0, cu rădăcinile
x1,x2,…, punctele fiind Bi(xi,0). Pentru intersecția graficelor unor funcții f, g, se rezolvă ecuația f(x)=g(x).
Imaginea funcției pe un interval [a,b] (mulțimea valorilor, Imf, f[a,b]) este [minf,maxf].
Injectivitate: f : A  B injectiva daca f  x   f  y   x  y
Surjectivitate: f : A  B surjectiva daca y  B x  A a.î. f  x   y

1
O funcție este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă. Aflarea inversei: f ( x)  y  x  f  y 
1

Funcția de grad I f:  , f ( x)  ax  b . f e strict crescătoare dacă a>0 și descrescătoare dacă a>0

Funcția de grad II f :  , f ( x)  ax 2  bx  c .
 b  b
Graficul funcției este o parabolă cu vârful V   ,   și axă de simetrie dreapta verticală x   .
 2a 4a  2a
 b
Minimul/maximul funcției este  și se atinge pentru x   .
4a 2a
b  
2

ax 2  bx  c  a  x     a  x  x1  x  x2 
 2a  4a
 b
 S  x1  x2  

x12  x22   x1  x2   2 x1 x2  S 2  2 P
a 2
Relațiile lui Viete:  ,
 P  x x  c


1 2
a
Numărul de rădăcini reale (sau intersecția graficului cu axa OX) – discuție după Δ:
Dacă Δ>0, ecuația f(x)=0 are două rădăcini reale, distincte; graficul intersectează axa OX în două puncte
Dacă Δ=0, ecuația f(x)=0 are o rădăcină reală; graficul e tangent axei OX
Dacă Δ<0, ecuația f(x)=0 nu are rădăcini reale; graficul nu intersectează axa OX; a  f ( x)  0, x 
Semnul funcției (pentru rezolvarea inecuațiilor) este opus celui al lui a numai între rădăcini.

3. ECUAȚII (iraționale, exponențiale, logaritmice)

Ecuații iraționale (se pun condiții pentru radicalii de ordin par, se ridică la puterea potrivită ambii termeni, se
verifică soluțiile) Ex: f ( x)  g ( x) |2  f ( x)  g 2 ( x)... (condiții, verificare…),
3 f ( x)  g ( x) |3  f ( x)  g 3 ( x)...
Ecuații exponențiale a f ( x )  a g ( x )  f ( x)  g ( x)
a x  a 2 x  ...  0, se face substitutia a x  t...

Ecuații logaritmice logaritmul : log a b  c  a c  b, a  0, b  0, a  1 
 b 
 proprietati : log a b  log a c  log a bc, log a b  log a c  log a , log a b  n log a b 
n

 c 
log a f ( x)  log a g ( x)  f(x)= g(x)
 conditii,verificare...
log a f ( x)  b  f ( x)  a b 
Ecuații trigonometrice: sin x  a   1,1  x   1 arcsin a  n , sin a  sin b  a   1 b  n ,
n n

cos x  a   1,1  x   arccos a  2n , cos a  cos b  a  b  2n , tgx  a  x  arctga  n .

4. PROBABILITĂȚI, COMBINATORICĂ, BINOMUL LUI NEWTON

p
Procente p % din a  a
100
cazuri favorabile
Probabilități P  , cu justificări!!
cazuri posibile
Probleme de numărare Regula produsului: dacă a se poate alege în n moduri și pentru fiecare a, b se poate
alege în m moduri, atunci perechea (a,b) se poate alege în mn moduri.
Permutări (în câte moduri se pot ordona n elemente) Pn  n !  1 2  ...  n
n!
Combinări (submulțimi cu k elemente ale unei mulțimi cu n elemente) Cnk 
k !(n  k )!

2
 n!
Aranjamente (submulțimi ordonate cu k elemente ale unei mulțimi cu n elemente) Ank 
(n  k )!
Cn0  Cn1  Cn2  ...  Cnn  2n numărul total de submultimi

Proprietăți ale combinărilor: Cn0  Cn2  Cn4  ...  Cn1  Cn3  Cn5  ...  2n 1
 k nk
Cn  Cn
Binomul lui Newton:  a  b   Cn0 an b0  Cn1 an1b1  ...  Cnk an k bk  ...  Cnn a0 bn , Tk 1  Cnk ank bk
n

5. GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE VECTORIALĂ

Geometrie analitică: AB   xB  x A    y B  y A 
2 2
- distanța de la A la B, sau lungimea segmentului AB
 x  x y  yB 
M AB  A B , A  - mijlocul segmentului AB,
 2 2 
 x  x  x y  yB  yC 
GABC  A B C , A  - centrul de greutate al triunghiului ABC.
 3 3 
xA y A 1 xA y A 1
1
Aria triunghiului ABC: AABC  | xB yB 1 | A,B,C coliniare  xB yB 1  0
2
xC yC 1 xC yC 1
x y 1
Ecuația dreptei AB este xA y A 1  0 , când se cunosc coordonatele punctelor A și B.
xB yB 1
Ecuația dreptei când se cunosc un punct, A, și panta, m, este y  y A  m( x  x A )
a y  yA
Panta unei drepte m   (din ecuația dreptei, ax+by+c=0), sau m  B (când se cunosc punctele).
b xB  xA
d1 || d2  m1  m2 ; d1  d2  m1  m2  1 ; d1  d2 - se rezolvă sistemul format cu ecuațiile dreptelor
axA  by A  c
Distanța de la un punct, A, la o dreaptă ax+by+c=0: d 
a 2  b2
A
Geometrie vectorială: AB  BC  AC , AD 
1
2
 
AB  AC dacă AD e mediană

Dacă u  ai  b j, v  ci  d j, B D C

a b u v
u  a 2  b2 , u v   , u  v  ac  bd , u  v  ac  bd  0, cos(u , v )  .
c d uv
AB  ( xB  xA )i  ( yB  y A ) j .

6. GEOMETRIA TRIUNGHIULUI, TRIGONOMETRIE

AB BC AC
Teorema sinusurilor    2 R (R- raza cercului circumscris).
sin C sin A sin B
abc A
R , r  , r- raza cercului înscris.
4A p
AB 2  AC 2  BC 2
Teorema cosinusului cos A 
2 AB  AC

3
 AB  AC  sin A a  ha
Aria AABC   p ( p  a )( p  b)( p  c ) 
2 2
AC AB
Triunghiul dreptunghic(!): Teorema lui Pitagora (și reciproca) AB2+AC2=BC2, sin Bˆ  , cos Bˆ 
B BC BC
M AB  AC BC
Aria A  Mediana AM 
A C 2 2

Trigonometrie: sin 2 x  cos 2 x  1

  
 sin x  cos   x   sin 2 x  2sin x cos x
 sin(a  b)  sin a cos b  cos a sin b  sin x  sin(  x)  2  
 cos 2 x  cos x  sin x 
2 2
  
cos(a  b)  cos a cos b sin a sin b cos x   cos(  x) cos x  sin    x   2 cos 2 x  1  1  2sin 2 x
   
2 
Din primele formule se pot deduce imediat cele de trecere din sumă in produs sau din produs in sumă.

SUBIECTUL II
1. MATRICE, SISTEME

Matrice - adunare, scădere, înmulțire, ridicare la putere (pentru An se folosește inducție!).

a b
- ecuații matriceale (“Să se afle matricea X astfel încât … “ . Se ia X =  ,
c d
înlocuim și obținem un sistem)
Determinanți - calcul, ecuații cu determinanți, proprietăți.
1 1 1
- determinanți Vandermonde a b c  (b  a)(c  a)(c  b)
a2 b2 c2
a b c
1
- determinanți c a b  (a  b  c) (a  b) 2  (b  c) 2  (c  a) 2 
2
b c a
Inversa unei matrice - A e inversabilă ↔ detA≠0
1
- A1 : det A  0, t A, A* , A1   A*
det A
Sisteme de ecuații liniare Matricea sistemului, determinantul sistemului; sistemul e compatibil determinat dacă
x  
determinantul este nenul. Regula lui Cramer: x  ,y  y ,z  z
  

2. LEGI DE COMPOZIȚIE

x y  ..., x, y  M

Parte stabilă  x, y  M  x y  M  , comutativitate x y  y x, x, y  M , 
asociativitate  x y  zx  y z, x, y, z  M  ,

4
 
element neutru e  M a.î. x e  e x  x, x  M  se calculeaza e , 

elemente simetrizabile x  M simetrizabil  x  M a.î. x x  x x  e,  se calculeaza x 
Legile de tipul x y  xy  ax  ay  ... se rescriu x y   x  a  y  a   a , formă care se folosește
pentru parte stabilă, x x ... x, 1 2 3 ... 2017. Pentru 1 2 3 ... 2017 se caută un element a cu
proprietatea x a  a x  a, x  M . Dacă un asemenea element nu există în M, se deduce o regulă de
compunere a mai multor elemente și se demonstrează prin inducție matematică.
Morfisme de grupuri:  G1 ,  ,  G2 ,  , f : G1  G2 morfism  f  x  y   f ( x) f ( y )
f e izomorfism dacă, în plus, f e injectivă  f  x   f  y   x  y, sau f s ,s  și
f e surjectivă  f  x   y are solutie sau Im f  G  2

Inelul claselor de resturi  n , ,   . n  

ˆ ˆ n  1 . Opusul lui â este n  a , opusul lui 0̂ este 0̂ .
 0,1,...,
â , nenul, este inversabil dacă a e prim cu n. Ecuațiile de orice fel în n se pot rezolva simplu prin verificarea
tuturor elementelor (eventual sub forma unui tabel).

3. POLINOAME

f  ax3  bx 2  cx  d sau f  ax 4  bx 3  cx 2  dx  e
Teorema împărțirii cu rest: f : g  c, rest r  f  g  c  r
Restul împărțirii lui f prin  x  a  este r  f ( a ) .
f ( x  a)  f ( a)  0
f  a( x  x1 )( x  x2 )...( x  xn ) , unde xi sunt rădăcinile complexe ale polinomului.
Relațiile lui Viète (pentru polinom de grad trei)
 b
 S1  x1  x2  x3   a

 c
 S2  x1 x2  x2 x3  x1 x3 
 a
 d
 S3  x1 x2 x3  
a
x12  x22  x32  S12  2S2 . Dacă suma pătratelor rădăcinilor e negativă (sau orice altă sumă de pătrate conținând
x1,x2,x3), atunci rădăcinile nu sunt toate reale.
x13  x23  x33 se calculează scriind polinomul pentru fiecare rădăcină și însumând.

Descompunerea unui polinom în factori ( și rezolvarea ecuației f(x)=0 ) se face găsind câte o rădăcină, a, și
împărțind prin (x-a).

Alte proprietăți:
Dacă f   X  , orice rădăcină întreagă divide termenul liber.
p
Dacă f   X  , orice rădăcină rațională are proprietatea că p divide ultimul coeficient (termenul liber, fără
q
x) și q divide primul coeficient (al termenului de grad maxim; adesea 1, rezultând că q e ±1, caz în care f nu are
rădăcini raționale neîntregi)
Dacă f  X  și a  b e rădăcină irațională, a, b  , b  0 , atunci și a b e rădăcină.
Dacă f  X  și a  bi e rădăcină complexă, a, b  , b  0 , atunci și a  bi e rădăcină.

5
a e rădăcină dublă ( f e divizibil cu  x  a  ) dacă și numai dacă f ( a )  0 și f ( a )  0
2

1
Ecuațiile reciproce de grad 4, ax  bx  cx  bx  a  0 , se rezolvă prin împărțire la x2 si substituția x  t
4 3 2

În studiul polinoamelor se folosesc mult relațiile lui Viete și analiza matematică (derivata, monotonia).

SUBIECTUL III
1. ANALIZĂ MATEMATICĂ – clasa a XI-a


, gradP  gradQ
P( x)  polinom  
Limite de funcții lim f ( x)  f  a  lim   0, gradP  gradQ
xa x  Q ( x )  polinom 
a
 n , gradP  gradQ
 bn
0  f f 0 
Regula lui l’Hôspital: în cazurile , , lim  lim . Celelalte cazuri de nedeterminare pot fi aduse la ,
0  g g 0 
0 
De exemplu, 0 se poate transforma în sau prin inversarea unui termen:
0 
ln x x
lim x ln x  lim  ... , lim xe x  lim  x  ...
x 0 x 0 1 x  x  e

x
În cazul    se amplifica cu expresia conjugată, dacă apare cel putin un radical

x  x2  x  x  x2  x   lim x   x  x   lim
 
2 2
x 1
lim x  x  x 2
 lim 
x   x  x  x x  
, sau se
x  x  x  x 
x2  x 2
x2  x 2

  
  ln x  
scoate un factor comun (forțat), în alte cazuri: lim  x  ln x   lim  x  1    1  
x  x 
 x  
 
  0,l ' H  
1
Pentru cazul 1 se folosește formula lim 1  u  u  e .
u 0

Asimptote Dacă lim f ( x)  a  y  a asimptotă orizontală la ±∞.

x 

f ( x)
În cazul în care nu există asimptotă orizontală, dacă există limitele lim  m , finit, nenul, și
x  x
lim f ( x)  mx  n , finit, atunci y  mx  n este asimptotă oblică la ±∞.
x 
Dacă nu există asimptotă orizontală sau oblică, atunci Gf nu are asimptotă spre ±∞.
Dacă lim f ( x)   sau lim f ( x)    x  a asimptotă verticală pentru Gf. Asimptotele verticale se
x a x a
xa x a

caută în capetele finite, deschise, ale domeniului de definiție.

Continuitate f e continuă în a  D dacă lim f ( x)  lim f ( x)  f ( a)

x a x a
xa x a

f e continuă dacă e continuă în fiecare punct al domeniului D.

6
O funcție continuă, f , are cel puțin o rădăcină în intervalul [a,b] dacă f (a )  f (b)  0 .
f  x   f (a)
Derivata unei funcții într-un punct lim  f a
x a xa
 a   1 x  x   1 3  
 a  0, x  1,  x   ax ,  ln x   ,  e   e ,  a   a ln a, x  ,  e  x   e  x ,... 
a 1 1
x x
, x 
 x 
3 2
2 x 3 x

    f  f   g  f  g 
Reguli de derivare:  f  g   f  g ,  af   af ,  f  g   f  g  f  g ,   
    
g g2
Intervale de monotonie: Se studiază semnul derivatei întâi (eventual cu tabel de semne); unde f   x   0, f este
strict crescătoare; unde f   x   0, f este strict descrescătoare
Puncte de extrem local (minime sau maxime) – se deduc din studiul monotoniei.
Inegalități f ( x)  a, x  I , f ( x)  a, x  I , f  a   f  b  – se deduc din studiul monotoniei.
Intervale de convexitate: Se studiază semnul derivatei a doua (eventual cu tabel de semne); unde f   x   0, f
este convexă; unde f   x   0, f este concavă. Punctele de inflexiune sunt cele în care se schimbă convexitatea.
Ecuația tangentei într-un punct x=a la graficul funcției y  f (a)  f   a  x  a  . Panta tangentei într-un
punct la grafic este derivata în acel punct. Punctele de pe grafic în care tangenta e paralelă cu o dreaptă de pantă
m se află rezolvând ecuația f ( x )  m.

2. ANALIZĂ MATEMATICĂ – clasa a XII-a

Primitive F e primitiva lui f  F   f   f  F  c  . Dacă se cere o primitivă care îndeplinește o

condiție (de exemplu F(1)=3), se afla primitivele F(x)= ...  c , apoi se pune condiția dată, aflându-se c.
O funcție continuă admite primitive.
x a 1 1
 a dx  ax  c,  x dx   c, a  1,  dx  ln x  c,  ex dx  ex  c,
a
Formule de integrare:
a 1 x
a x
1 1 x 1 1 xa
 e dx  e  c,  a dx  ln a  c,  x2  a 2 dx  a arctg a  c,  x2  a 2 dx  2a ln x  a  c,
x x x

1 1 x
 x2  a2 dx  ln x  x  a  c,  a2  x2 dx  arcsin a  c.
2 2

  x 1 x  2 dx   x  3x  2dx  ...

2
Artificii de calcul:

x2 x2  1 1 1
 x2  1  x2  1  x2  1 dx  1  x2  1 dx  ...
dx 

1  x  1   x  1
  x  1 x  1dx  2   x  1 x  1 dx  2  x  1  x  1 dx  2  ln x  1  ln x  1   c
1 1 1 1 1

P( polinom) R
 Q( polinom) = dacă gradP≥gradQ  C   Q
unde C și R sunt câtul și restul împărțirii lui P la Q.

u u a 1
u             c, a  1,... Ultima formulă
u u a
Formule generale de integrare: ln u c , e u e c , u u
a 1
1 2
se aplică și pentru radicali sau puteri negative! (de exemplu  dx    x  2  dx  ... ).
 x  2
2

Integrarea prin părți:  f   g  f  g   f  g

7
Exemplu
 x8  x8 x8 8 8 8
 dx  x ln x  x  1 dx  x ln x  1 x 7 dx  ...
   8  8   8 x 8
x 7
 ln xdx   ln xdx  ln x   ln x
8 8 8

 x2 x2 
  xe dx  xe  e  c,  ln xdx  x ln x  x  c,  x ln xdx  ln x   c 
x x x

 2 4 
2 2
f F
Integrale întâlnite frecvent:  f   f ,  f   f ,  f  f  
2
,  f  F   F  F 
2
,ef  f   ef
b
Integrala definită:  f  x dx  F  b  F  a 
a
b c c b a a
Proprietăți:  f  x dx   f  x dx   f  x dx,  f  x dx   f  x dx,  f  x  impara dx  0
a b a a b a

b b
x 
Inegalități f  x   g  x  , x   a, b    f  x dx   g  x dx ,   f  t dt   f ( x)
a a a 
b
Aria suprafeței plane cuprinse între Gf, axa Ox și dreptele x=a, x=b este A   f  x  dx
a
Atenție la modul!!

Volumul corpului de rotație obținut prin rotația în jurul axei Ox a graficului funcției f :  a, b   este
b
V    f 2  x dx
a