Noţiunea de

transformare
geometrică.
Transformări izometrice
Sacara Sanda,clasa a XI-a “A”
Matematica este muzica ratiunii..
James J. Sylvester
 Fie X şi Y mulţimi nevide de puncte din spaţiu.
Amintim că dacă fiecărui punct x al mulţimii X i se
asociază un singur punct y al mulţimii Y, atunci este
definită o aplicaţie a mulţimii X în mulţimea Y.
Punctul y = f (x) se numeşte imaginea punctului x∈ X,
iar x este o preimagine a punctului y ∈Y. Se mai
spune că punctul x se aplică pe punctul y la aplicaţia f.

Exemple
1. Fie α un plan şi d o
dreaptă ce intersectează
acest plan. Prin orice punct
M al spaţiului trece o
singură dreaptă paralelă cu
Fig.1
dreapta d. Fie M ′ punctul
de intersecţie a acestei drepte cu planul α (fig.1).
Aplicaţia spaţiului în planul α, care îi asociază
fiecărui punct M al spaţiului un punct M ′ ∈α, astfel
încât MM ′ || d, se numeşte proiectare paralelă a
spaţiului pe planul α în direcţia dreptei d.
2. Fie O un punct din
spaţiu. Aplicaţia
spaţiului în el însuşi,
care îi asociază fiecărui
punct M diferit de O un
punct M ′, astfel încât
punctul O este mijlocul Fig.2
segmentului MM ′, iar punctului O – însuşi punctul O,
se numeşte simetrie centrală de centru O a spaţiului
(fig.2).
Se notează: . SO
Punctul O se numeşte în acest caz centru de
simetrie.
Evident, dacă la simetria centrală, punctul M ′
este imaginea punctului M, atunci punctul M este
imaginea punctului M ′; se spune că M şi M ′ sunt
simetrice faţă de centrul de simetrie.
Observăm că la proiectarea paralelă a spaţiului pe un
plan orice punct din plan posedă
mai multe preimagini, iar la simetria centrală orice
punct posedă o singură preimagine.

Definiţie.
Orice aplicaţie a spaţiului pe el însuşi la care fiecare
punct posedă o singură preimagine se numeşte
transformare geometrică a spaţiului.

În continuare, pentru a ne exprima mai laconic, vom

folosi cuvântul „transformare” în loc de „transformare
geometrică”.
Fie F o figură din spaţiu şi g o transformare a
spaţiului. Figura F′ = g(F), ce constă din imaginile
tuturor punctelor figurii F la transformarea g, se
numeşte imagine a figurii F la transformarea g.
 Deoarece transformările sunt un caz particular al
aplicaţiilor, ele posedă toate proprietăţile generale ale
aplicaţiilor. Astfel, compunerea transformărilor este o
transformare; are loc legea asociativă a compunerii
transformărilor, se poate defini restricţia transformării
la o figură etc.
Dacă prin transformarea g figura F se aplică pe ea
însăşi, adică g(F) = F, atunci restricţia transformării g la
figura F se numeşte transformare de simetrie a figurii
F. Pentru concizie, vom spune că g este transformare
de simetrie a figurii F.

Definiţie.
Transformarea g a spaţiului se numeşte transformare
de izometrie (sau izometrie) a spaţiului dacă pentru
orice două puncte M şi N ale spaţiului şi imaginile lor
M ′ = g(M ), N′ = g(N) are loc egalitatea MN = M ′N′.

Altfel spus, izometria este aplicaţia spaţiului în el

însuşi care păstrează distanţele. Izometriile se mai
numesc şi deplasări sau mişcări ale spaţiului.
Evident, transformarea identică a spaţiului, adică
transformarea care aplică fiecare punct al spaţiului pe
el însuşi, este o izometrie.
Două figuri se numesc congruente dacă există o
izometrie care aplică una dintre aceste figuri pe
cealaltă.
Teorema 1.
 Orice izometrie aplică trei puncte coliniare pe trei
puncte coliniare. De asemenea, izometria aplică un
punct situat între alte două puncte pe un punct situat
între imaginile acestor două puncte.
Demonstraţie
Fie A, B, C puncte coliniare distincte. Atunci unul şi
numai unul dintre ele este situat între celelalte două.
Fie B situat între A şi C. Astfel, are loc egalitatea AB +
BC = AC.
Fie A′, B′, C′ imaginile respective ale punctelor A, B, C
la o izometrie. Din definiţia izometriei rezultă
egalităţile AB = A′B′, AC = A′C′, BC = B′C′, iar din ele
rezultă egalitatea A′B′ + B′C′ = A′C′. Adică B′ este situat
între A′ şi C′, iar aceasta înseamnă că punctele A′, B′, C
′ sunt coliniare.

Definiţie.
Punctul A se numeşte punct invariant al izometriei g
dacă g(A) = A;
dreapta d se numeşte dreaptă invariantă a lui g dacă
g(d) = d; planul α se
numeşte plan invariant al lui g dacă g(α) =α.
Dacă toate punctele unei drepte sunt puncte
invariante ale izometriei g, atunci această
dreaptă se numeşte invariantă punct cu punct la
această izometrie.
 1 R
Rebus
A D I C A L
2 D I V I Z O R
3 R O M B
4 S I M E T R I E
5 R E A L E
6 T E O R I E
G E O M E T R I E
8 Ș T I I N Ț Ă
9 L O G I C Ă
10 A L G E B R Ă

1) Radacină pătrată
2) Număr întreg prin care se împarte exact alt număr
3) Paralelogram cu 2 laturi consecutive congruente
4) Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la
două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan, de o
dreaptă sau punct.
5) Numerele pozitive și negative cu oricâte zecimale aparțin mulțimii
numerelor ______
6) Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care
descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau
categorii de fenomene.
7) Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor,
precum și raporturile lor spațiale.
8) Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură,
societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective
ale fenomenelor și explicarea lor.
9) Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor
corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării
corecte.
10) Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau
complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor
numerice și a formulei generale de calcul numeric particular.
 Probleme rezolvate
1.Să se arate că dacă o izometrie nu are puncte invariante, atunci dreptele
invariante ale acestei izometrii (în cazul în care există) sunt paralele.
Rezolvare:
Presupunem contrariul, fie a şi b drepte invariante neparalele la izometria
dată g.Deci, aceste drepte se intersectează sau sunt necoplanare. Dacă
dreptele a şi b se intersectează în punctul M, atunci punctul M ′ = g(M )
aparţine acestor drepte (invariante), adică g(M ) = M. Aceasta contrazice
ipoteza problemei. În cazul în care dreptele a şi b sunt necoplanare, există
perpendiculara lor comună AB, A∈a, B∈b. Deoarece AB este cea mai mică
distanţă dintre dreptele a şi b, rezultă că punctele A şi B sunt puncte
invariante la izometria g şi iarăşi obţinem o contradicţie.

2.Punctul a este situat in interiorul unghiului BOC. Să se consruiască

segmentul cu extremitățile pe laturile acrstiu unghi, astfel încît mijlocul lui
să fie punctul A.
Rezolvare:
Prin punctul O’= S A (O) ducem dreptele O’С’ și
O’B’ paralele cu OC și respectiv OB. Punctele D=
O’C’ ∩ OB și E=O’B’ ∩ OC
sînt extremitățile segmentului care trebuie
contruit.

Probleme propuse
 Fie unghiul AOB şi f o aplicaţie a spaţiului în el însuşi, astfel încât au loc
următoarele două condiţii:
a) imaginea oricărui punct M al spaţiului, ce nu aparţine unghiului AOB,
este însuşi acest punct M;
b) imaginea oricărui punct ce aparţine unghiului AOB este simetricul lui
faţă de bisectoarea acestui unghi.
Este această aplicaţie o transformare geometrică a spaţiului? Dar o
izometrie?
 Să se demonstreze că orice izometrie aplică:
a) un segment pe un segment congruent cu el;
b) un triunghi pe un triunghi congruent cu el;
 Figură geometrică deplasată conform
transformării izometrice
B B’

A C C’
A’

D D’

Corp geometric deplasat conform

transformării izometrice

B1 B1’
C1 C1’

B C B’ C’

A1 D1 A1’ D1’

A D A’ D’
 Transformari izometrice

Din planuri și idei,

Noi învățăm de dragul ei,
Cu axiome și teoreme,
Rezolvăm cu greu probleme.

Geometria e interesantă
Aplicația în spațiu e importantă
Fiecare punct cu o preimagine unică
Alcătuiește o transformare geometrică.

Izomeria reprezintă-o deplasare

Mai este numită și mișcare
O aplicație a spațiului în el singur
Care păstreaza distanțele desigur.

Dacă există o izometrie ce ușor

Aplică o figură pe cealaltă fără dor
Pot numi figurele date
Congruente fără abateri.