NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
( a  b) 2  a 2  2ab  b 2
(a  b) 2  a 2  2ab  b 2
a 2  b 2  (a  b)(a  b)
a 3 b 3  (a  b)(a 2  ab  b 2 )
a 3 b 3  (a  b)(a 2  ab  b 2 )
(a+b) 3  a 3  3a 2 b  3ab 2  b 3
(a-b) 3  a 3  3a 2 b  3ab 2  b 3
a n b n  (a  b)(a n 1  a n  2 b      b n 1 )
Funcţia de gradul I

Definiţie:f:R R,f(x)=ax+b,a  0 , a,b  R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A ( ,  )  G f  f ( )  
Funcţia de gradul II

Definiţie:f:R R,f(x)=ax 2
 bx  c , a  0 ,a,b,c  R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
 b
Dacă a<0 atunci f 
, realizat pentru x =
max
4a 2a
 b b 
Dacă a >0 atunci f min  , realizat pentru x = ;Vârful parabolei V( , )
4a 2a 2a 4a
b 
Ecuaţia de gradul II:ax 2 bx  c  0 ;x 1, 2  ,   b 2  4ac
2a
b c
Relaţiile lui Viete:x 1  x 2  , x1  x 2 
a a
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă   0  ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x b
 2a

f(x) 
4a
a>0
x b
 2a

f(x) 
4a

Semnul funcţiei de gradul II

0
x - x1 x2

f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

1
0
x - x 1  x2

f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
0
x -

f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II


a<0,Imf=(  , ]
4a

a>0, Imf=[ , )
4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A  B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă x1 , x 2  A cu f(x 1 )  f ( x 2 )  x1  x 2
2)Funcţia f este injectivă dacă x1 , x 2  A cu x 1  x 2  f ( x1 )  f ( x 2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă x1  x 2 a.i. f ( x1 )  f ( x 2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y  B, există cel puţin un punct x  A, a.î.
ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y  B există un singur x  A a.î. ƒ(x) =y
(ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
g  f : A  C , ( g  f )( x)  g ( f ( x))

V. 1 A : A  A prin 1 A ( x)  x , x  A .(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât
g  f  1 A şi f  g  1B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ 1 .
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x R
f:A→R(A  R ) se numeşte periodică de perioadă T  0, dacăx  A avem x+T  A şi
f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A ) ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al
mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al
mulţimii A.

2
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A kn ,unde n reprezintă numărul de elemente al
mulţimii B, iar k al mulţimii A(k  n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a  1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a  (0,1)  f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a  (0,1)  f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy  log a x  log a y 5)log a x m  m log a x ,m  R
x
6)log a  log a x  log a y 7)a log a x  x
y
log b A 1
Schimbarea bazei:log a A  ,log a b 
log b a log b a

Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa
oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei
aritmetice:a n 1  a n  r , n  1
Se spune că numerele a 1 , a 2 ,  , a n sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a  a n 1
Teoremă:şirul ( a n ) n 1 este progresie aritmetică  a n  n1 , n  2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n  a1  (n  1)r
ac
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică  b 
2
(a1  a n )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n 
2
Trei numere x 1 , x , x 3
2
se scriu în progresie aritmetică de forma :
x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r  R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2
= u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r  R .
Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n , b1  0 în care
raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei
bn 1
geometrice:  q ,q  0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,  , bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n 1 este progresie geometrică  bn 2  bn 1  bn 1 , n  2
Termenul general al unei progresii geometrice:b n  b1  q n 1
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică  b 2  a  c

3
 b1 ( q n  1)
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n  ,q  1 sau S
q 1
n  n  b1 , dacă q = 1
Trei numere x 1 , x 2 , x3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x 1  , x 2  u , x3  u  q, q  0
q
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x 1 = 3 , x 2  , x 3  u  q, x 4  u  q , q  0
3

q q
Formule utile:
n( n  1)
1+2+3+     n 
2
n ( n  1)(2n  1)
1 2 2 2      n 2 
6
n ( n  1) 2
1 3 2 3      n 3  [ ]
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:
 x, x  0
x  
 x, x  0

x x
1. x  0, x  R 2. x  y  x  y 3. x   x 4. x y  x  y 5. 
y y
6. x  a   a  x  a, a  0 7. x  a  x  ( , a ]  [ a,  ), a  0 8. x y  x  y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, x  R , [x]  Z şi {x}  [0,1)
2. [x]  x< [x]+1, [x] = a  a  x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, x  R, k  Z
4. {x+k}={x}, x  R, k  Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b  R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b  R }

Conjugatul unui număr complex: z  a  bi
Proprietăţi:
1. z1  z 2  z1  z 2
2. z1  z 2  z1  z 2
3. z n   z 
n

z  z
4.  1   1
 z2  z2
5.z  R  z  z
6.z  R  i  z   z
Modulul unui număr complex: z  a 2  b2
Proprietăţi:
1. z  0, z  C 2. z  z 3. z1  z 2  z1  z 2
z1 z1
4. zn  z
n
5.  6. z1  z 2  z1  z 2
z2 z2
Numere complexe sub formă trigonometrică
Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a  b , tgt  ;r-raza polară;t-argument redus,t  [0,2 )
2 2

4
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1  r1 (cos t1  i sin t1 ), z 2  r2 (cos t 2  i sin t 2 )
z 1 z 2  r1 r2 [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 ) ], z n  r n (cos nt  i sin nt )
z1 r
 1 [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 )]
z 2 r2
t  2k t  2k
n
z  z k  n r (cos  i sin ), k  {0,1,  , n  1}
n n

Combinatorică
n!=1  2    n ,n  N (0!  1) , P n  n! ,n  N 
n! n!
An Cn
k k
,0  k  n; k , n  N , n  1 , 0  k  n; k , n  N
( n  k )! k!( n  k )!
Proprietăţi:1. C kn  C nn  k ,0  k  n; k , n  N 2. C kn  C nk1  C nk11 ,1  k <n;k,n  N
Binomul lui Newton:(a+b) n  C n0 a n  C n1 a n 1b      C nn b n
Termenul general:T k 1  C nk a n  k b k , k  0,1,  , n

Proprietăţi:
C 0n C n1      C nn  2 n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2 n
).
C 1n C n3  C n5      C n0  C n2  C n4      2 n 1

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
AB   BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli
şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari.
Teoremă: Fie aşi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v , există  , 
 R (unice) astfel încât v    a    b
AB  ( x B  x A ) 2  ( y B  y A ) 2 -modulul vectorului AB

5
 vectorului AB
AB( x B  x A , y B  y A )  coordonatele
x  xB y  yB
Mijlocul segmentului AB:x M  A , yM  A
2 2
x x x y  y B  yC
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x G  A B C , yG  A
3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔    R a.i. v =  ⋅ u .

Punctele A, B, C sunt coliniare     R a.i. AB =  AC
AB CD     R a.i. AB =  AC
Produsul scalar a doi vectori .
u  v  u  v cos(u, v)
2 2
u  x1 i  y1 j , v  x 2 i  y 2 j  u  v  x1 x 2  y1 y 2 , u  x1  y1

Daca u, v  0 ,atunci u  v  u  v  0

Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M )  d ⇔a  x M + by M  c  0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x B , y B )

x y 1
AB: x A yA 1 =0
xB yB 1
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A  m( x  x A )
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele  md1  md 2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare  md  md = -1 1 2

Distanţa dintre punctele A(x A , y A ) ,B(x B , y B ) :AB= ( x B  x A ) 2  ( y B  y A ) 2

Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:
ax A  by A  c
d(A,h)=
a 2  b2
xA yA 1
Punctele A,B,C sunt coliniare  x B yB 10
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A  {1,2,  , n} orice funcţie
bijectivă  : A  A.

6
 1 2  n 
   
  (1)  (2)   (n) 

1 2  n
e
1 
 2  n
 se numeşte permutarea identică de gradul n.

S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.

Produsul(compunerea) a două permutări:Fie  ,  S n
   : A  A, (   )(k )   ( (k ))
Proprietăţi:
1) ( )   ( ),  , ,   S n
2) e  e   ,   S n
3)   S n ,  1  S n a.i. 1   1  e ,  1 se numeşte inversa permutării 
Puterile unei permutări: Fie  S n  definim n   n1 , n  N  ( 0  e)
Prop.: Fie  S n   m n   m  n , ( m ) n   mn , m, n  N
Inversiunile unei permutări:
Definiţie: Fie  S n şi i,j  {1,2,  , n} , i j .Perechea (i,j) se numeşte inversiune a
permutării  dacă  (i ) ( j ) .Numărul inversiunilor permutării  se notează cu m(
 ).
Definiţii:Se numeşte semnul permutării  ,numărul  ( )  ( 1) m ( )
Permutarea  se numeşte permutare pară dacă  ( )  1
Permutarea  se numeşte permutare impară dacă  ( )  1
Propoziţie:  ( )   ( ) ( ),  ,  S n
1 2  i j  n
Permutarea  ij  1 2    j i    n  se numeşte transpoziţie.
 
Proprietăţi:
1
1)  ij   ji 2) ( ij )  e 3)  ij   ij 4)  ( ij )  1
2

Matrice
 a11 a12 . .... .a1n 
 

A=  a 21 a 2 2 .... ..a 2 n
 ... .... ... . .... ... ..

 a




-matrice cu m linii şi n
 m1 a m 2 .. ...a mn 
A  ( a ij ) i 1, m
coloane; j 1, n

A  M m , n (C ) ,unde M m , n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu

elemente din C.
t
A  M n , m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma
 a11 a12 ... ...a1n 
 

A=  a 21 a 22 ... ...a 2 n
 .. ... .... ..... .... ..

 a




- A  M n (C )
 n1 a n 2 .. ...a nn 

Tr(A)= a11  a 22      a nn -reprezintă urma matricei A

Sistemul ordonat de elemente ( a11 , a 22 ,  , a nn ) se numeşte diagonala principală a
matricei A,iar sistemul ordonat de elemente ( a1n ,  , a n1 ) se numeşte diagonala
secundară a matricei A.

7
  1 00      0 
 
In =  0 10      0
           

 0 00      1




-matricea unitate de ordinul n ; Om ,n =
 
 000      0 
 
 000      0
           

 000      0




-matricea nulă
 

Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:

1)A+B=B+A , A, B  M m , n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , A, B, C  M m , n (C ) (asociativitate)
3)A+ Om , n = Om , n +A = A , A  M m , n (C )
4) A  M m.n (C ), ( A)  M m ,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= Om , n , A  M m , n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A  M m,n (C ), B  M n, p (C ), C  M p ,q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A  M m ,n (C ), B, C  M n , p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă
de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B, C  M m ,n (C ), A  M n , p (C )
7) AI n  I n A  A, A  M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, a, b  C , A  M m ,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, a, b  C , A  M m ,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, a  C , A, B  M m ,n (C )
11)aA = Om,n  a  0 sau A= Om ,n
12) t ( t A)  A, t ( A  B ) t A t B , t (aA)  a t A, t ( AB ) t B t A
Puterile unei matrice:Fie A  M n (C )
Definim A 0  I n , A1  A, A 2  A  A, A 3  A 2  A,  , A n  A n1  A, n  N 
a b
Relaţia Hamilton-Cayley: A 2  (a  d ) A  (ad  bc) I 2  O2 ,unde A   
c d 
Determinanţi.
a b
 ad  bc (determinantul de ordinul doi)
c d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c
d e f  aei  dhc  gbf  ceg  fha  ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care
are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un
element a, obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci
determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate
linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane)
înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;

8
 a b c a b c a b c
9) d  m en f  p  d e f  m n p
g h i g h i g h i
10)det(A  B)  det A  det B ,  A,B  M n (C )

Definiţie:Fie A  (aij )  M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului aij ,1  i, j  n

determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează
acest minor cu M ij .
Numărul Aij  (1) i  j M ij se numeşte complementul algebric al elementului a ij .

Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A  M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată A
1
 M n (C ) a.i. A  A 1  A 1  A  I n
Teoremă:A  M n (C )inversabilă  det A  0
1
A 1  A ,A  adjuncta matricei A. A  se obţine din t
A înlocuind fiecare
det A
element cu complementul său algebric.
Dacă A,B  M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A 1 ) 1 = A b)(AB)
1
 B 1 A 1

Rangul unei matrice

Fie A  M m , n (C ) , r  N ,1  r  min(m, n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu
elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A  O m, n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un
minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r  există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi
minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi
uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
 a11 x1  a1 2 x 2      a1n x n  b 1
       
 a 2 1 x1 a 22 x 2 a 2 n x n b2

                                  

 a m1 x 1  a m 2 x 2      a mn x n  bm

a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x 2 ,  , x n - necunoscute, b 1 , b2 ,  , bm -termenii

liberi
 a11 a12 . .... .a1n 
 

A=  a 21 a 2 2 .... ..a 2 n
 ... .... ... . .... ... ..

 a




-matricea sistemului,
 m1 a m 2 .. ...a mn 
 a11 a12 .... ..a1n b 
 1


A = a 21 a 22 ... ... a 2 n
 . ...... ... .... ..... .

 a
b 2 



-matricea extinsă
 m1 a m 2 ... ..a mn bm 
 b   x1 
 1
  

B= 



b2
.. ..




matricea coloană a termenilor liberi,X=  x2
 ...






 bm   xn 

.matricea necunoscutelor.
AX=B -forma matriceală a sistemului
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
9
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu
numărul de necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat   0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie

unică x i = i ,unde  i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul
matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii
caracteristici sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
sin 2 x  cos 2 x  1, x  R
-1  sin x  1, x  R -1  cos x  1, x  R
sin(x+2k  )  sin x , x  R, k  Z cos(x+2k
 )  cos x, x  R, k  
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos 2 x  sin 2 x
 
sin (  x )  cos x cos (  x)  sin x
2 2
ab ab ab ab
sina+sinb=2sin cos cosa+cosb=2cos cos
2 2 2 2
ab ab a b ab
sina-sinb=2sin cos cosa-cosb= -2sin sin
2 2 2 2
sin x cos x
tgx= , cos x  0 ctgx= , sin x  0
cos x sin x
tg(x+k  )  tgx ctg(x+k  )  ctgx
 
tg (  x)  ctgx ctg (  x)  tgx
2 2
tga  tgb tga  tgb
tg(a+b)= tg(a-b)=
1  tgatgb 1  tgatgb
2tgx
tg2x=
1  tg 2 x
x x
2tg 1  tg 2
sinx = 2 cosx = 2
x x
1  tg 2 1  tg 2
2 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0      3 2
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1
2 2 2
tgx 0 3 1 3 - 0 - 0
3

10
 ctgx - 3 1 3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

 
arcsin:[-1,1]→ [ , ] arcsin(-x)= -arcsinx
2 2
 
arcsin(sinx)=x, x  [ , ] sin(arcsinx)=x,x  [1,1]
2 2
arccos:[-1,1]  [0,  ] arccos(-x)=   arccos x
arccos(cosx)=x, x  [0,  ] cos(arccosx)=x, x  [1,1]

arcsinx+arccosx= , x  [ 1,1]
2
 
arctg:R  (  , ) arctg(-x)= -arctgx
2 2
 
arctg(tgx)=x, x  ( , ) tg(arctgx)=x, x  R
2 2
arcctg:R  (0,  ) arcctg(-x)=   arcctgx
arcctg(ctgx)=x, x  (0,  ) ctg(arcctgx)=x, x  R

arctgx+arcctgx= , x  R
2
Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a  [1,1]  x  {( 1) k arcsin a  k , k  }
cosx = b,b  [1,1]  x  { arccos b  2k , k  }
tgx = c,c  R  x  {arctgc  k , k  }
ctgx = d,d  R  x  {arcctgd  k , k  }
sinax = sinbx  ax  (1) k bx  k , k  
cosax = cosbx  ax  bx  2k , k  
tgax = tgbx  ax  bx  k , k  
ctgax = ctgbx  ax  bx  k , k  
a b c
Teorema sinusurilor:   =2R,unde R este raza cercului circumscris
sin A sin B sin C
triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2  b 2  c 2  2bc cos A
Aria unui triunghi:
bh AB  AC sin( AB, AC )
A A A p ( p  a )( p  b)( p  c ) ,p=
2 2
abc
2
xA yA 1
 c1  c 2
A ABC  ,   xB yB 1 A dreptunghi c  A
2 2
xC yC 1
l2 3
echilateral 
4

11
 abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului
4S
S abc
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= ,unde S este aria triunghiului iar p=
p 2
Grupuri
Definiţie:Fie  : M  M  M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M ,se
numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “  ”dacă x, y  H  x  y  H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie  : M  M  M lege de compoziţie pe M.
Legea “   “ se numeşte asociativă dacă (x  y )  z  x  ( y  z ), x, y, z  M
Legea “   “ se numeşte comutativă dacă x  y  y  x, x, y  M
Legea “   “ admite element neutru dacă exista e  M a.i .x  e  e  x  x, x  M
Definiţie:Cuplul (M, ) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x  y )  z  x  ( y  z ), x, y, z  M
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  M
Dacă în plus x  y  y  x, x, y  M atunci monoidul se numeşte comutativ.
Notaţie:U(M)={x  M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x  y )  z  x  ( y  z ), x, y, z  G
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  G
3) x  G, x '  G a.i. x  x '  x '  x  e
Dacă în plus x  y  y  x, x, y  G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz
contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, ) un grup şi x  G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x
n
 e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G, ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al
grupului (G, ) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) x, y  H  x  y  H .
2) x  H  x '  H
^ ^ ^
Grupul claselor de resturi modulo n, Z  {1, 2,  , n  1}
n

( Z n ,)  grup abelian

^
( Z n ,) -monoid comutativ ,în care U (Z )  {k  Z / c.m.m.d .c.(k , n)  1}
n n

Morfisme şi izomorfisme de grupuri

Definiţie:Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.O funcţie f:G  G ' se numeşte morfism de
grupuri dacă are loc conditia f( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.Dacă f:G  G ' este morfism de grupuri atunci:
1)f(e)=e ' unde e,e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.
2)f(x ' )  [ f ( x )]' x  G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ,) , unde A este o multime nevidă iar ,,  ” şi ,,  ” sunt două
legi de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A,  )este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,,  ”:
12
x  (y  z)=(x  y)  (x  z),(y  z )  x  ( y  x)  ( z  x)x, y , z  A
Inelul (A, ,) , este fără divizori ai lui 0,dacă x. y  e  x  y  e ( e  element
neutru de la legea ,,  ”)
Un inel (A, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
 y  y  x, x, y  A
Un inel (A, ,) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ,) cu e   e  se numeşte corp dacă x  K , x  e , x '  K
a.i. x  x '  x '  x  e (e , e fiind elementele neutre )
Un corp (K, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
 y  y  x, x, y  K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A, ,), ( A ' ,) două inele.O funcţie f:A  A ' se numeşte morfism de
inele dacă :
1)f( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  A
1)f( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  A
3)f(e  )= e (e  , e fiind elementele neutre corespunzătoare legilor , )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebrică a unui polinom:f = a n x n  a n 1 x n 1      a1 x  a0 , a n  0 , ai  A un inel
comutativ.
Definiţie:a  A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g  0, polinoame din
K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu
gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K
 restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f  X-a divide f.
Definiţie:Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N  pentru polinomul f  K [ X ]
dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a) p 1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N  pentru polinomul f  K [ X ]
 f ( a )  0, f ' ( a )  0,  , f ( p 1) ( a )  0 şi f ( p ) (a )  0 ,unde f este fucţia polinomială
asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f  R[ X ] ,f  0 .Dacă z = a+ib,b  0 este o rădăcină complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X  z )( X  z ) / f
Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie f  Q[ X ] , f  0 .Dacă x 0  a  b este o rădăcină a lui f,unde a,b
 Q, b 0, b  Q ,atunci
1) x0  a  b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x0 au acelaşi ordin de
multiplicitate.
Obs. : ( X  x0 )( X  x 0 ) / f
Polinoame cu coeficienţi întregi
Teoremă :fie f= a n x n  a n 1 x n 1      a1 x  a0 , a n  0 ;f  Z [ X ]
13
 p
1)Dacă x 0  ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
q
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0  p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte
reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K  nu au rădăcini
în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f = a n x n  a n 1 x n 1      a1 x  a0 , a n  0 .Dacă x1 , x 2 ,  , x n sunt n rădăcini ale lui f în K
atunci f = a n ( X  x1 )( X  x 2 )    ( X  xn ) şi
x1  x 2      x n  a n 1  a n1
x1 x 2  x1 x3      x n 1 x n  a n  2 a n1
.......................................................
x 1 x 2    x n  (1) n a0 a n1

 a2
 x1  x 2  x3  
 a3
Dacă f = a3 x  a 2 x  a1 x  a0 , f  C[ X ]  
3 2
a1
 x1 x 2  x1 x3  x 2 x3 
 a3
 a
 x1 x 2 x3   0
 a3
 a3
 x1  x 2  x3  x 4   a
 4

 a2
 x1 x 2  x1 x3      x3 x 4  a
f=a 4 x 4  a 3 x 3  a 2 x 2  a1 x  a 0 , f  C[ X ]  
4

 a1
 x1 x 2 x3  x1 x 2 x 4  x1 x3 x 4  x 2 x3 x 4  
 a4
 a0
 x1 x 2 x3 x 4 
 a4
Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma a n x n  a n 1 x n 1      a1 x  a0 , a n  0 pentru care
a n i  ai ,0  i  n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4  bx 3  cx 2  bx  a, a  0
1 1 1
Se împarte prin x 2 şi devine a ( x 2  2 )  b( x  )  c  0 ;notez x   t şi obţinem o
x x x
ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie ( a n ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este crescător dacă: a n  a n 1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: a n  a n 1 , n  N .

14
Şirul (a n ) este descrescător dacă: a n  a n 1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: a n  a n 1 , n  N .
Şir mărginit
Fie ( a n ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este mărginit dacă:  ,   R a . i .  a n   , n  N
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă xn  an  yn , n  k si lim x n  lim y n  l atunci lim a n  l .
n  n  n 

▪ Criteriul raportului
a n 1
Fie ( a n ) nN un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim  l  [0,1) atunci
n a
n

lim a n  0 a n 1
n  . Daca lim  l  (1, ) sau l   atunci lim an   .
n  a n 
n

 Lema lui Stolz-Cezaro

Fie ( a n ) nN şi (bn ) nN două şiruri de numere reale.
a n 1  a n
Dacă lim  l (finit sau infinit) şi (bn ) nN este strict monoton şi nemărginit ,
n 1  bn
n  b

an
atunci lim l
n  b
n

▪ Criteriul radicalului
a n 1
Fie ( a n ) nN un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim  l atunci lim n a n  l .
n  a n 
n

Şiruri remarcabile
0, dacă q  ( 1 ,1)
1, dacă q  1

lim q n
 
, dacă q  (1 , )
n 


nu există , dacă q  ( , 1]

,   0
lim n   
n 
0,   0
lim n k a n  0 ,unde a  ( 1,1), k  N
n 
n
 1
lim 1    e ; e  2,7178... este constanta lui Euler
n   n
xn 1
 
generalizare: lim 1    e dacă x n   ; lim 1  y n  yn  e dacă yn  0
1
n   xn  n 
sin x n tg xn
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n  xn

arcsin x n arc tg x n
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n xn

15
 Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.
lim f ( x)  lim f ( x)
f are limită în x 0  l s ( x0 )  l d ( x0 )  f ( x0  0)  f ( x0  0)  x  x0
x  x0
x  x0
x  x0

Obs.:Funcţia f :D  R nu are limită în punctul de acumulare x 0 în una din situaţiile :

a)există un şir x n  D  {x 0 } cu limita x 0 astfel încât şirul ( f ( x n )) nu are limită
b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n  D  {x 0 }, astfel încât şirurile ( f ( x n )), ( f ( y n )) au
limite diferite.
Teoremă:Fie f :D  R ,o funcţie elementară şi x 0  D un punct de acumulare al lui D
 lim f ( x)  f ( x0 )
x  x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

Fie f,g:D  R şi x 0 un punct de acumulare al lui D.Dacă xlim g ( x)  0 şi există l  R
 x0

a.î. f ( x)  l  g ( x), x  D  V , x  x0 , V vecinătate a lui x 0 şi dacă

lim g ( x)  0  lim f ( x)  l
x  x0 x  x0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D  R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x)  g ( x), x  D  V , x  x 0 ,V
vecinătate a lui x 0 .
a)Dacă xlim f ( x)    lim g ( x)  
 x0 x  x0

b)Dacă xlim g ( x)    lim f ( x)  

 x0 x  x0
Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D  R , x 0 un punct de acumulare al lui D şi
f ( x)  g ( x)  h( x), x  D  V , x  x0 , V vecinătate a lui x 0 .
Dacă xlim f ( x)  lim h( x)  l  lim g ( x)  l
x 0 x x x x
0 0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

lim (a n x n  a n 1 x n 1      a1 x  a 0 )  lim a n x n
x   x  
 ak
b ,k  m
a k x k  a k 1 x k 1      a1 x  a 0 

m

lim  0, m k
x   bm x m  bm 1 x m 1      b1 x  b0 a
 k
 (  ) k  m , k  m

 bm

1 1 1 1
lim 0 lim 0 lim   lim  
x 0 x x 0 x
x  x x   x x 0 x 0

lim x   lim 3 x   lim 3

x  
x  x  x 
 , daca a  1 0 , daca a  1
lim a x   lim a x  
x  0 , daca a   0 ,1 x    , daca a   0 ,1
 , daca a  1   , daca a  1
lim log a x   lim log a x  
x  - , daca a   0 ,1
x 0
x 0
 , daca a   0 ,1

  lim arcctgx  0 lim arcctgx  

lim arctg x  lim arctg x   x  x  
x  2 x   2
x x 1

lim 1  x  x  e
1  1
lim 1    e lim 1    e
x   x x    x x 0
sin x tgx arcsin x arctg x
lim 1 lim 1 lim 1 lim 1
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x

16
 ln1  x  a x 1
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1
x 0 x x 0 x
sin u ( x) tg u ( x) arcsin u ( x)
lim 1 lim 1 lim 1
x 0 u ( x) x 0 u ( x) x 0 u ( x)
arctg u ( x)
lim 1
x0 u ( x)
ln 1  u ( x)  a u( x)  1 u ( x)  0
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1 unde xlim
 x0
x 0 u ( x) x 0 u ( x)
 0
Operaţii fără sens: , ,   ,0  ,1 ,0 0 ,  0
 0
Funcţii continue
Definiţie Fie f : D  R şi x 0  D punct de acumulare pentru D
f este continuă în x0  D dacă xlim f ( x)  f ( x 0 )
 x0

Dacă f nu este continuă în x0  D ,ea se numeşte discontinuă în x 0 ,iar x 0 se numeşte

punct de discontinuitate.
Definiţii:Un punct de discontinuitate x0  D este punct de discontinuitate de prima speţă
pentru f ,dacă limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate x0  D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu
este de prima speţă.(cel puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 nu este
finită sau nu există)
Teoremă: Fie f : D  R şi x0  D punct de acumulare pentru D  f continuă în x 0 
l s ( x0 )  l d ( x 0 ) = f( x 0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
f
Teoremă:Fie f,g:D  R continue pe D  f+g, f  g , g ( g  0), f , max( f , g ), min( f , g )
sunt funcţii continue pe D.
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b]  R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0   c  ( a, b) pentru care
f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
lim f ( x )  
asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă xa
xa
sau
lim f ( x )  
xa
xa
.
Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
lim f ( x )  
asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă xa
x a
sau
lim f ( x )  
xa
x a
.
Definiţie : Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a
este asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la
dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E  R, unde E conţine un interval de forma(a, )

17
Dreapta y=mx+n,m  0 este asimptotă oblică spre +  la graficul lui f dacă şi numai
f ( x)
dacă m,n sunt numere reale finite,unde m= lim , n  lim[ f ( x )  mx] .Analog la -  .
x  x x 

3.Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x)  l , l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre +  la
x 

graficul lui f.
Analog la - 
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +  (-  )
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D  R ,x 0  D punct de acumulare pentru D
f ( x )  f ( x0 )
Derivata într-un punct:f ' ( x 0 ) = xlim .
x 0 x  x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x 0 , f ( x 0 )) tangentă a
cărei pantă este f ' ( x0 ) .Ecuaţia tangentei este: y  f ( x0 )  f ' ( x0 )( x  x0 ) .
Teoremă:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru D  f este derivabilă în
f ( x )  f ( x0 )
punctul de acumulare x0  f s' ( x0 )  f d' ( x0 )  R (finite)  lim
x  x0
x  x0
x  x0 = .
f ( x )  f ( x0 )
lim R.
x  x0
x x0
x  x0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte
punct de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite
şi diferite în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este
finită.

Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata
c 0
x 1
x n , n  N* nx n 1
xr , r  R rx r 1
x 1
2 x
n
x 1
n n x n 1
ln x 1
x
ex ex

18
 a x (a  0, a  1) a x ln a
sin x cos x
cos x  sin x
tg x 1
cos 2 x
ctg x 1

sin 2 x
arcsin x 1
1 x2
arccos x 
1
1 x2
arctg x 1
1 x2
arcctg x 1

1 x2
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D  R derivabile pe D  f+g ,fg, g (g  0 )sunt funcţii derivabile pe
D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
'
f f '  g  f  g'
( f  g )  f  g ; ( f  g )  f  g  f  g ; (  f )    f ;   
' ' ' ' ' ' ' '

g g2
( f  u ) '  f ' (u )  u '

Proprietăţile funcţiilor derivabile

Definiţie:Fie f:DR.Un punct x 0  D se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât f(x)  f(x 0 )
(respectiv f(x)  f(x 0 ) ) pentru orice x  D  U .
Dacă f(x)  f(x 0 )(respectiv f(x)  f(x 0 ) ) pentru orice x  D atunci x 0 se numeşte
punct de maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0  I un punct de extrem al unei
funcţii ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c  (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci  c  (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe
acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ' ( x)  0( f ' ( x)  0), x  I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
19
Dacă f ' ( x)  0( f ' ( x)  0), x  I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe
I.
4.Fie f:D  R ,D interval şi x 0  D .Dacă
1)f este continuă în x0
2)f este derivabilă pe D- {x 0 }
3)există xlim f ' ( x)  l  R
x 0

atunci f are derivată în x 0 şi f ' ( x0 )  l .Dacă l  R atunci f este derivabilă în x0 .

Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
Dacă f " ( x )  0, x  I , atunci f este convexă pe I.
Dacă f " ( x )  0, x  I , atunci f este concavă pe I.
Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0  I punct interior intervalului. Spunem că
x 0 este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate
stânga a lui x 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x 0 sau invers.
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I  R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), x  I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I  R.Dacă g(I)= {g ( x) / x  I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe
I.
3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
x n 1
 x dx   C ,n  N ,x  R
n

n 1
x a 1
x   C ,a  R, a  1 ,x  (0, )
a

a 1
1
 x dx  ln x  C , x  (0, ) sau x  (,0)
ax
a dx   C , a 0, a  1, x  R
x

ln a
1 1 xa
 x a
2 2

2a
ln
xa
 C , a  0, x  ( , a ) sau x  (  a, a ) sau x  ( a, )

1 1 x
x 2
a 2
dx  arctg  C , a  0, x  R
a a
1 x
 a x2 2
dx  arcsin
a
 C , a  0, x  (  a, a )

1
 x a2 2
dx  ln( x  x 2  a 2 )  C , a  0, x  R

20
 1
 x a
2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0, x  (,a ) sau x  ( a, )

 sin xdx   cos x  C , x  R

 cos xdx  sin x  C , x  R
1
 cos 2
x
dx  tgx  C , cos x  0
1
 sin 2
x
dx  ctgx  C , sin x  0

Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval  a, b sunt integrabile pe  a, b .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval  a, b sunt integrabile pe  a, b .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [a.b]  R sunt integrabile şi   R 
b b b

1)   f ( x)  g ( x ) dx   f ( x)dx   g ( x )dx

a a a
b b

2)  f ( x )dx    f ( x )dx
a a

b)Dacă f ( x)  0, x   a, b şi este integrabilă pe  a, b , atunci a f ( x)dx  0 .

b

c)Dacă f ( x)  g ( x) pentru orice x   a, b  şi dacă f şi g sunt integrabile pe  a, b ,

b b
atunci a f ( x)dx  
a
g ( x ) dx

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)

Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă,  c  (a, b) funcţiile
f1  f [a, c ] şi f 2  f [c, b] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b
a
f ( x)dx  
c
f ( x )dx   a
f ( x)dx.
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe  a, b  , atunci şi f este integrabilă pe  a, b  şi
b b
 a
f ( x ) dx   a
f ( x ) dx .
Teoremă (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b

b
f ( x)dx  F ( x) a  F (b)  F (a ) .
a

Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b
a
f ( x )dx  (b  a ) f (c) .
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,
x
G ( x)   g (t )dt , x  [a, b] are proprietăţile:
a

1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

21
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x )  g ( x ), x  [a, b]
'
x 
Reţinem:   g (t )dt   g ( x)
a 

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b
 fg ' dx  fg a   f ' gdx .
b
integrare prin părţi:
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a]  R, a 0 o funcţie continuă.Atunci

a a

1)  f ( x)dx  2 f ( x)dx, dacă f este funcţie pară.

a 0
a

2)  f ( x)dx  0 ,dacă f este funcţie impară.

a

Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă T

a T T
0  
a
f ( x)dx   f ( x)dx, a  R
0

Aria unui domeniu din plan

1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
b
funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A  D   a f ( x)dx .
b
2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem: A  D   a | f ( x ) | dx .
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
b
f , g : [a, b] R continue este calculată prin formula: A  D   a | g ( x)  f ( x) | dx .
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b

formula: .V(C f )=   f ( x )dx

2

22