FUNCŢIA DE GRADUL II

f: |R|R, f(x)=ax2+bx+c a, b, c|R, a0.

 
Imaginea funcţiei: dacă a>0 Imf=[  ,), dacă a<0 Imf=(-,  ]
4a 4a
b 2 
Forma canonică: f(x)=a[(x+ )  ].
2a 4a
Monotonie:
b b
f(x) strict descrescătoare “↘”, x(-,  ) f(x) strict crescătoare “↗”, x(-,  )
2a 2a
 a>0 –“”  a<0 –“”
b b
f(x) strict crescătoare “↗ ”, x(  ,) f(x) strict descrescătoare “↘ ”, x(  ,)
2a 2a
b b
x -   x -  
2a 2a
 a>0 –“”  a<0 –“”
 
f(x) ↘  ↗ f(x) ↗  ↘
4a 4a

Semn:
x -    0  f(x)  0,  x  R
 dacă 0 ;
f ( x) semnul lui a  dacă a>0   0  f(x)  0, x  R - {x1  x 2 } ;

- x1  x 2  f(x)  0, x  (-, x1 )  (x 2 , )
x 0
 dacă =0 ; f(x)  0, x  (x1, x 2 )
f ( x) semnul lui a 0 semnul lui a
  0  f(x)  0,  x  R
x - x1 x2 
 dacă 0 ;  dacă a<0   0  f(x)  0, x  R - {x1  x 2 } .
f ( x) semnul lui a 0 semn contrar a 0 semnul lui a f(x)  0, x  (-, x1 )  (x 2 , )
0
f(x)  0, x  (x1 , x 2 )
Intersecţia cu axele:
, 0
 GfOX= {A(x1  x 2 , 0)},   0;  GfOY=C( 0, c) .
{A(x1, 0), B(x 2 , 0)},   0

Vârful parabolei:
b   dacă a>0 –“”Vmin - vârf minim; funcția este convexă
 V(  , );
2a 4a  dacă a<0 –“”Vmax - vârf maxim. funcția este concavă

Grafic:
 graficul funcţiei de gradul II este o parabolă;  dacă c=0 parabola trece prin originea axelor;

Ecuaţia de gradul II:

 ax2+bx+c=0 a, b, c|R, a0;   0  x1, x2  R
 =b2-4ac – discriminantul (delta); b
 dacă   0  x1, x2  R, x1  x 2  - , ;
2a
-b 
  0  x1, x2  R, x1  x 2 , x1,2 
2a

1
 relaţiile lui Francois Viète sau relaţii între rădăcini şi  dacă b=2b1⇒ ax2+2b1x+c=0 ⇒1=b12-ac>0,
 b
 b 2  1
 x1  x2   a  s x1,x2= 1 - formula pe jumătate;
coeficienţi (0):  ; a
x  x  c  p b c b c
 1 2 a  dacă ax2+bx+c=0 |:a0 ⇒ x2+ x+ =0, =p, =q ⇒
a a a a
 formarea ecuaţiei de gradul al doilea când se cunosc
x2+px+q=0 – forma redusă;
rădăcinile: x2 – sx + p = 0;
 descompunerea trinomului de gradul II în produs de
polinoame de gradul întâi: ax2+bx+c=a(x-x1)(x-x2);
 discuţia naturii şi semnului rădăcinilor în funcţie de semnele lui , s şi p:
b c
=b2-4ac s  x1  x2   p  x1  x2  Natura şi semnul rădăcinilor
a a
0 - - x1,x2|R
s>0 p>0 x1,x2|R; x1=x20
=0 s<0 p>0 x1,x2|R; x1=x2<0
s=0 p=0 x1,x2|R; x1=x2=0
p>0 x1,x2|R; x1x2, x1>0, x2>0
s>0 p<0 x1,x2|R; x1x2, x1>0, x2<0, x1>|x2|
p=0 x1,x2|R; x1x2, x1>0, x2=0
>0 p>0 x1,x2|R; x1x2, x1<0, x2<0
s<0 p<0 x1,x2|R; x1x2, x1<0, x2>0, |x1|>x2
p=0 x1,x2|R; x1x2, x1<0, x2=0
s=0 p<0 x1,x2|R; x1x2, x1>0, x2<0, x1=|x2|
Inecuaţia de gradul II:
 ax2+bx+c<0 a, b, c|R, a0;  se rezolvă ecuaţia de gradul II ataşată, se studiază semnul
 ax2+bx+c0 a, b, c|R, a0; pe |R utilizând semnul funcţiei de gradul II;
 ax2+bx+c0 a, b, c|R, a0;  soluţia inecuaţiei este acel interval sau reuniune de
 ax2+bx+c0 a, b, c|R, a0; intervale care satisface cerinţele (<, >, , ).
Sisteme de inecuaţii de gradul II:
 sunt sisteme formate din două sau mai multe inecuaţii de  soluţia sistemului este intersecţia tuturor soluţiilor
gradul II; inecuaţiilor din sistem.
Semnul unor expresii:
a x 2  b x  c1  se ţine cont de faptul că o fracţie este pozitivă 
 E(x)= 1 2 1 , a1,a2,b1,b2,,c1,c2|R, a1,a20, numărătorul şi numitorul au acelaşi semn;
a2 x  b2 x  c2
 se ţine cont de faptul că o fracţie este negativă 
a2 x2  b2 x  c2  0 ; numărătorul şi numitorul au semne contrare;
 ţinând cont de semnele celor două funcţii se determină
 se studiază semnele funcţiilor f1( x)  a1x2  b1x  c1 ,
semnul expresiei pe |R.
f 2 ( x)  a2 x2  b2 x  c2 într-un tabel;
Inecuaţii cu modul:
ax 2  bx  c - m  0
 |ax2+bx+c|<m a, b, c, m|R, a0; -m<ax2+bx+c<m   se rezolvă ca şi sistemele de inecuaţii.
ax 2  bx  c  m  0
Sisteme de ecuaţii:
a1x  b1y  c1  0
 formate dintr-o ecuaţie de gradul I şi una de gradul II cu 2 necunoscute:  2 , se rezolvă
a 2 x  b 2 xy  c 2 y 2  d 2 x  e2 y  f 2  0
prin metoda substituţiei;
a1x 2  b1xy  c1 y 2  d1  d 2 a x 2  b1xy  c1 y 2  d1
 sisteme omogene:  se adună ecuaţiile   1 ecuaţia a
a 2 x  b 2 xy  c 2 y  d 2  (-d1 )
2 2
(a1 - a 2 )x 2  (b1 - b 2 )xy  (c1 - c 2 ) y 2  0
y x
doua se împarte cu x2 (respectiv y2), după care se face substituţia  u (respectiv  v ) obţinându-se o ecuaţie de gradul II
x y
 1 sau 2 sisteme formate dintr-o ecuaţie de grad I şi una de grad II;
x 2  y 2  ( x  y ) 2  2 xy  s 2  2 p
x  y  s
 sisteme simetrice: se notează  , se utilizează identităţile: x3  y 3  ( x  y )3  3xy( x  y )  s 3  3sp .
x  y  p
x  y  ( x  y )  2 x y  ( s  2 p)  2 p
4 4 2 2 2 2 2 2 2 2